BusinessMagazin

Blog

  • Girl Power

    Pana nu demult cuvantul “gadget” era automat asociat cu “barbatii”, iar femeile nu erau deloc luate in seama de producatorii din bransa. Odata cu cresterea influentelor feminine in societate, vanzatorii si producatorii de gadgeturi au inteles ca trebuie sa-si concentreze tot mai mult eforturile catre aceasta, pentru a o atrage ca si client. Cuvintele cheie par a fi stil, culoare si design inedit. Ruxandra Voda, director de marketing al Altex, cel mai mare distribuitor de electrocasnice si produse IT&C de pe piata, considera ca functionalitatea unui gadget este mai importanta decat designul, dar recunoaste de asemenea ca-i place foarte mult sa-si asorteze telefonul la hainele pe care le poarta. “Este unul dintre farmecele unui telefon mobil de acest gen”, spune Ruxandra. Ce anume doreste Ruxandra de la un gadget? “In primul rand, caut avantajele din punct de vedere al functionalitatii, al beneficiilor utilizarii lui. Apoi, ma mai intereseaza designul si cand spun design ma refer atat la forma, dimensiune si material, cat si la culoare”, marturiseste aceasta. “Un gadget pentru mine este acel obiect care aduce inovatie, o imbunatatire a vietii ? deci este mai degraba ceva functional decat ceva in acceptiunea curenta data termenului ‘gadget pentru femei’ care include cu siguranta si o latura de design aliniat la ultimele tendinte ale modei”, adauga Ruxandra.Gadgeturile de care nu se poate lipsi directorul de marketing al Altex sunt telefonul si laptopul. Cel mai des Ruxandra foloseste telefonul Nokia N70, “axat mai mult pe functionalitate”, si un Think Pad X41 Tablet “la care apreciez dubla lui functionalitate: laptop cu configuratie performanta si PDA”. Ruxandra considera ca gadgeturile pe care le detine o femeie reflecta intr-o oarecare masura personalitatea acesteia. “Cred ca gadgeturile pe care le detinem reflecta o anumita parte a personalitatii unei femei, nu intreaga ei personalitate”, crede directoarea de marketing a Altex. “Spre exemplu o femeie care uimeste cu gadgeturi de ultima ora este cu siguranta o femeie indreptata spre tehnologie, care apreciaza tehnologia din perspectiva utilitatii; pe cand o femeie care le foloseste exclusiv ca accesorii asortate la tinuta sa arata mai degraba latura sa cocheta, inclinatia sa de a fi in pas cu cele mai noi tendinte din moda”, este de parere Ruxandra.De la mobil la ondulatorTermenul “gadget pentru femei” nu poate fi atribuit numai telefoanelor, PDA-urilor sau notebook-urilor care sunt un pic mai colorate. In acceptiunea moderna, este un termen mult mai general care se poate referi in egala masura unui ceas extrem de “tehnologizat” sau chiar unei bijuterii cu camera video incorporata, asemanatoare celei din “Charlie’s Angels”.”Gadgetul este produsul care pentru o femeie reprezinta atractivitate din urmatoarele puncte de vedere: performanta, utilizare sau statut social si alinierea la tendintele modei. Acestea pot varia de la cel mai extravagant telefon mobil sau PDA pana la cel mai fancy obiect de ingrijire personala, cum ar putea fi un ondulator de par”, este de parere Corneliu Cosma, area sales manager in cadrul Altex. Sorin Stoica, CEO al retailerului de telefonie mobila Dasimpex, considera de asemenea ca designul unui gadget conteaza foarte mult pentru utilizatoarele de astfel de echipamente. “Cred ca un gadget pentru femei poate fi descris in cateva cuvinte dupa cum urmeaza: tehnica de varf ‘ambalata’ frumos, design stilat, materiale fine si nu in ultimul rand finisaje impecabile”, a mai spus Stoica. “Desi aceasta categorie de produse este destul de restransa pe piata IT din Romania, putem defini un gadget pentru femei prin notiuni ce tin preponderent de design si implicit de culoarea materialelor folosite. Vom recunoaste usor un telefon mobil rosu sau roz, cu diferite motive florale sau chiar cu o mica oglinda incastrata, care se adreseaza acestui segment de consumatori”, completeaza Catalin Butolo, director de marketing al grupului K Tech – Ultra PRO. “Termenul ‘gadget pentru femei’ este un termen destul de general si care poate fi atribuit unei game mai largi sau mai restranse de produse, iar la ora actuala nu exista o ‘grila universala’ pentru definitie”, concluzioneaza Cosma. Roz sau galben?Cand vine vorba de design si strategie de vanzari sau de marketing, producatorii de gadgeturi iau in serios segmentul de clienti reprezentat de femei. Acestia spun ca femeile doresc laptopuri mai usoare si dispozitive mai mici si de obicei sunt mai putin informate din punct de vedere tehnologic si nu au rabdare sa invete cum sa folosearca un nou terminal. Sony a proiectat MP3-playerele lor Walkman Bean astfel incat sa fie potrivite pentru mana unei femei, iar notebook-urile Vaio FJ sunt prezente pe piata intr-o gama variata de culori. Alte produse, cum ar fi iPod-uri, hadsfree-uri, bluetooth-uri, camere video sau tastaturi au fost adaptate pentru doamne, care vor produse “feminizate”. Spre exemplu Eastman Kodak a lansat o gama de camere digitale pe negru, argintiu, rosu si roz, dar care sunt de asemenea si “tehnologizate”. “In plus, acestea au si functii atragatoare pentru femei, cum ar fi faptul ca isi incarca bateriile in trei minute, fiind gata pentru trei ore de functionare”, a precizat Kelly Davis, director de marketing al Sony.In timp ce giganti precum Motorola vand dispozitive roz, multe femei neaga ca ar fi innebunite dupa aceasta culoare la gadgeturi, mai ales daca este vorba de cele utilizate la serviciu. “Urasc ideea de a crea tehnologie in culori ‘feminine’. Nu imi place culoarea roz. Sunt atrasa de culori indraznete care pot fi potrivite si pentru barbati. Pentru mine conteaza designul si stilul”, a declarat o utilizatoare intr-un interviu cu cercetatorii de la IDC. “Exista intr-adevar o piata pentru produse roz, dar sunt mai potrivite mai mult pentru tinere de 12-14 ani decat pentru o femeie care sta in sala de sedinte”, este de parere un oficial al IDC. “Dar sunt si femei care spun: ‘ar fi dragut ca telefonul meu mobil sa se asorteze cu hainele mele’. Sau: ‘poate gasesc o curea frumoasa pe care sa o asortez cu telefonul’”, adauga acesta. Astfel de “cereri” demonstreaza ca este loc totusi pentru culoare. Spre exemplu, culoarea galben este ceruta des de femeile care doresc sa-si gaseasca usor terminalele in gentile “incapatoare”. Dana Thorat, director al companiei de cercetare IDC, spune ca producatorii de gadgeturi trebuie sa faca diferenta intre anumite tipuri de femei, intre cele “cheltuitoare” si cu nevoi avansate si cele care vor dispozitive care au doar functiile de baza, intre adolescente si femei mature.O piata de 65 de miliarde de dolariSpecialistii de la Consumer Electronic Association (CEA) au facut o estimare cu privire la vanzarile de gadgeturi destinate femeilor. Conform CEA, in anul 2006 femeile din intreaga lume au cheltuit pe astfel de produse aproximativ 65 de miliarde de dolari.Faptul ca din ce in ce mai multe companii isi imbogatesc tot mai mult oferta de gadgeturi dedicate femeilor ar putea veni si ca o reactie la studiul facut de IDC din care reiese ca 82% din utilizatoarele care au participat la acest studiu sunt de parere ca echipamentele aparute pe piata nu au un design si meniuri care sa fie in favoarea lor, in timp ce 86% dintre ele considera ca gadgeturile nu sunt create pentru ele. Tot din acest studiu a reiesit ca 44% dintre femei considera ca strategiile de vanzare pentru un anumit dispozitiv electronic nu sunt directionate catre partea feminina, tinta evidenta fiind barbatii. Mai mult, 37,6% dintre participante considera ca producatorii ar trebui sa se straduiasca mai mult pentru designul produselor daca doresc sa le fidelizeze ca si cliente. In Romania, piata gadgeturilor pentru femei, este sustinuta de MP3 playere, iPod-uri, tastaturi, PDA-uri, notebook-uri si telefoane mobile. “Din pacate, piata locala a gadgeturilor destinate unui anumit segment de piata, si cu precadere cea destinata sexului frumos, nu a cunoscut o dezvoltare impresionanta, desi producatorii si comerciantii de astfel de telefoane au inceput sa le introduca pe piata inca din 2005”, este de parere Sorin Stoica. “Cred insa ca motivele pentru care aceasta piata nu este inca la fel de bine conturata precum este in strainatate ar fi lipsa unei educatii?a consumatorului in acest domeniu, promovarea nu foarte agresiva facuta de producatori si preturile premium. Procentul telefoanelor destinate femeilor ar fi cam de 6-7% din piata vanzarilor de telefoane mobile”, conchide acesta.Gadgeturi “stylish” Femeile moderne devin din ce in ce mai interesate de produsele hi-tech, astfel ca dezvoltatorii acestor gadgeturi lucreaza la noi dispozitive special create pentru “ele”. Laptopul roz de la Ergo ar trebui sa indeplineasca toate cerintele “doamnelor” si sa fie pe placul celor mai capricioase reprezentante ale “sexului frumos”. Acest gadget dragut se numeste Ensis S si are caracteristici tehnologice de varf si un stil unic. Tehnologia bluetooth patrunde in lumea modei cu peste 33 de carcase diferite. Handsfree-ul prin bluetooth de la Jabra, BT 160, isi schimba “fata” pentru a se potrivi cu starea ta de spirit sau pentru a fi in tendintele modei si cantareste doar 17 grame.Toshiba a relansat modelul de camera foto V30 cu un plus de culoare. V30E, cum e denumita noua camera video, este disponibila in culorile roz si albastru inchis si are aproape aceleasi caracteristici ca si predecesoarea sa. Noua camera foto de la Toshiba este disponibila pe piata japoneza de la jumatatea lunii decembrie a anului trecut.

  • Sase avocati fondeaza o noua casa de avocatura

    Biroul local al Linklaters, a doua firma de avocatura din lume dupa cifra de afaceri, a inregistrat la sfarsitul anului 2006 cel mai mare exit de personal din 2001 incoace. Sase avocati in frunte cu Adrian Bulboaca, managing associate si coordonatorul echipei de banking & finance al biroului local Linklaters, au parasit echipa, cooptand doua secretare si un translator, pentru a pune bazele unei noi case de avocatura.Avocatii se bazeaza pe experienta acumulata intr-o firma de elita cu acoperire globala si pe calitatea serviciilor de asistenta juridica. Nou infiintata Bulboaca & Asociatii va transpune cultura vestica intr-o firma romaneasca si va oferi consultanta in materie de finantari, fuziuni si achizitii, real estate, concurenta sau litigii atat clientilor locali, cat si internationali. Fondatorii nu exclud posibilitatea unor aliante cu firme globale de avocatura, ca White & Case, Baker & McKenzie, DLA Piper, Allen & Overy si Freshfields Bruckhaus Derringer.Linklaters este unul din varfurile pietei de avocatura din Romania, estimata la 100 de milioane de euro in 2006. In ultimii cinci ani, de aici au mai plecat Daniel Badea, actualul managing partner al biroului Clifford Chance din Bucuresti, fondatorii firmei Radu Taracila Padurari Retevoescu, care a oferit consultanta pentru Millennium in cursa finala pentru BCR, si Marian Dinu, actualul sef al Directiei Juridice din Petrom.

  • Bazarul de pe Internet

    Un simplu click pe “Buy Now” si plasma cu diagonala uriasa care costa 10.000 de euro va bate la usa in cel mult o saptamana. Tot ce va trebuie este o conexiune la Internet si un card bancar, eventual de credit. Avantajul este ca nu mai trebuie sa va rezervati o ora din agenda si asa extrem de aglomerata pentru a putea face cumparaturile. Liviu Vasiliu, managing director in cadrul companiei de consultanta LVS Copyright & General Consulting, a aflat prima data de posibilitatea achizitionarii de produse pe Internet acum patru sau cinci ani. “Un coleg de serviciu ii cumparase fiului sau un joc pentru computer pe care il comandase de pe un site romanesc si il primise la posta, unde a platit cu bani gheata si contravaloarea comenzii”, povesteste Vasiliu. “Metoda parea destul de complicata la momentul respectiv, motiv pentru care nu am fost tentat sa fac cumparaturi de pe Internet decat aproape doi ani mai tarziu, cand am observat ca numarul magazinelor online crescuse destul de mult, iar schimbarea esentiala era ca puteai plati si cu cardul bancar”, a explicat acesta.Prima sa achizitie de pe Internet au fost cateva carti comandate de pe Raft.ro, pe care intentiona sa le faca cadou unui prieten si care au ajuns in aproximativ o saptamana de la confirmarea comenzii. “Am fost mereu un early-adopter al noilor tehnologii si al proceselor care iti fac viata mai usoara si ziua de munca mai aerisita si imi aduc aminte ca am fost destul de incantat de prima incercare de shopping online”, a explicat Liviu Vasiliu.De atunci, managing directorul LVS Copyright & General Consulting foloseste frecvent Internetul pentru a scuti un drum pana la magazine sau la banca. A comandat online carti, abonamente la ziare si reviste, diferite produse electrocasnice, carduri de memorie pentru telefonul sau mobil si camera foto si a inceput sa-si plateasca si facturile de telefonie mobila pe Internet.”Am remarcat insa foarte multe diferente intre magazinele online de comert electronic de-a lungul timpului in care am facut cumparaturi pe Internet”, spune Vasiliu. “Ma refer aici la modul in care companiile de comert electronic isi dezvolta relatia cu clientii”, a mai spus el. Printre exemplele sale se numara o librarie online care i-a livrat cartile comandate la posta, desi specificase ca voia sa le primeasca la birou sau un alt magazin online destul de mare si cu vechime pe piata comertului electronic, care dupa doua saptamani de la plasarea comenzii l-a informat ca nu a observat comanda lui pe motiv ca si-a schimbat sediul si nu a avut acces la baza de date.”Comertul electronic nu se compune insa numai din astfel de experiente”, a mentionat insa Liviu Vasiliu. “Am avut de exemplu surpriza sa primesc in numai doua zile uscatorul de par comandat pentru sotia mea de la un lant de retail. Probabil a fost de ‘vina’ experienta companiei in vanzari si relatia buna cu clientii”, isi aminteste acesta zambind.O piata de 200 de milioane de euroLiviu Vasiliu este numai unul dintre clientii companiilor de comert online din Romania, companii care activeaza pe o piata ce ar putea ajunge anul acesta la aproximativ 200 de milioane de euro, in crestere cu aproximativ 400% fata de anul trecut, conform estimarilor anterioare ale lui Marius Ghenea, presedintele FitDistribution, detinatoarea platformei PCFun.Practic, acum se fac primii pasi in recuperarea decalajului fata de alte tari europene, pe o piata dominata de Marea Britanie, care in 2011 va bifa 29% din totalul pietei de comert online de pe batranul continent, cu 76 de miliarde de euro cheltuiti pe Internet. “Ritmul de crestere inregistrat de piata de comert electronic din Romania in 2006, de aproximativ 20% de la luna la luna se va mentine si in acest an”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiunil europene al integratorului de plati online DotCommerce. “Vectorul de crestere este oricum foarte mare, avand in vedere ca in alte industrii cresterea este de 15-10% pe an”, a mai spus acesta.Estimarile integratorului de plati Gecad ePayment sunt insa ceva mai rezervate. “Nu poate fi estimat inca un procent de crestere al pietei de comert electronic in 2007, avand in vedere ca situatia se va schimba radical anul acesta prin cresterea numarului de companii care permite plata prin card online”, a spus Carmen Sebe, directorul executiv al companiei. In primul rand, utilizatorii vor putea plati o parte mai mare a utilitatilor pe Internet, in conditiile in care, in prezent, doar facturile de telefonie mobila Orange, Vodafone si Zapp pot fi achitate online prin card.Daca in Romania valoarea medie a unei tranzactii cu un card bancar emis in moneda nationala este de aproximativ 50 de euro, conform RomCard, cardurile bancare emise in strainatate inregistreaza o valoare medie de 210 euro pentru o tranzactie. La nivel european, se estimeaza ca, in urmatorii cinci ani, utilizatorii de Internet vor cheltui anual, in medie, aproximativ 1.500 de euro pentru cumparaturi online, in crestere de la 1.000 de euro anul trecut, conform unui studiu recent al companiei americane de cercetare Forrester Research. Spre deosebire de potentialul pietei locale, unde exista aproximativ 7 milioane de utilizatori, Europa numara peste 100 de milioane de internauti. In 2011, piata europeana va numara aproximativ 175 de milioane de utilizatori de Internet si este estimata la peste 260 de miliarde de euro. Un magazin virtual la doua zileIn Romania exista in prezent peste 1.000 de magazine online, dintre care numai aproximativ jumatate au implementata o solutie de plata online prin card bancar, conform unui studiu realizat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. “De fapt, nu se poate vorbi de comert electronic decat in cazul magazinelor care accepta tranzactii cu plata prin card bancar”, considera Carmen Sebe, director executiv in cadrul integratorului de plati online Gecad ePayment.Astfel, numai jumatate din magazinele online romanesti sunt considerate magazine care activeaza in domeniul comertului electronic, restul intrand in categoria magazinelor care nu sunt actualizate in mod frecvent, a celor care au fost abandonate de antreprenori din cauza lipsei de profitabilitate sau care nu permit efectuarea platilor cu card bancar. De altfel, chiar si in cazul magazinelor care accepta plata cu cardul, numai o treime sunt considerate 100% active.”Iar in fiecare luna mai sunt lansate alte 15-20 de magazine virtuale, ceea ce inseamna ca odata la doua zile mai apare inca un magazin”, este de parere Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al integratorului de plati online DotCommerce.”In general, tendinta inregistrata de magazinele online este una de crestere. Daca in 2004 erau aproape 200 de magazine pe Internetul romanesc, in 2005 cifra a ajuns la 400, iar anul trecut se pare ca s-a incheiat cu peste 1.000 de magazine”, a mai spus Sebe.Anul 2007 ar putea veni cu schimbari semnificative pe piata de comert electronic din Romania, afectand numarul si structura magazinelor virtuale romanesti. “In primul rand, anul acesta ar putea disparea suprareglementarile impuse in piata pana acum din cauza faptului ca Romania era inclusa in zona CEMEA, zona supusa unui sistem de reglementari diferit fata de cel din UE”, a explicat Madalin Matica. “Odata cu adoptarea noul sistem, Romania se va confrunta cu o avalansa de magazine virtuale straine care va conduce la disparitia sau absorbtia unui procent de aproximativ 60% din magazinele online romanesti”, a mai spus acesta. Exemplul Poloniei sustine teoria directorului pentru operatiuni europene al DotCommerce. La doi ani dupa intrarea in spatiul UE, circa 60% din companiile de IT atat online, cat si offline au dat faliment, iar pentru ca Romania nu are o politica coerenta de comunicare si o strategie corecta de marketing in ceea ce priveste magazinele online, risca sa treaca prin aceeasi situatie. “Exista insa si un aspect pozitiv. Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, piata de comert online din Romania va inregistra o scadere a preturilor datorita scutirii de la taxa TVA a achizitiilor de produse in spatiul comunitar, ceea ce se traduce intr-o crestere a numarului de clienti”, este de parere Carmen Sebe.Ce se vinde pe InternetLa nivel mondial, piata de comert electronic este dominata de produse IT&C, carti si muzica, iar Romania pare a urma aceste tendinte, cel putin din punct de vedere cantitativ, conform studiului MCTI.Unul din patru magazine virtuale romanesti comercializeaza in prezent produse IT, in crestere cu 100% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Aceeasi cota de piata este inregistrata si de magazinele care vand telefoane mobile si accesorii foto sau video. De asemenea, si numarul magazinelor care vand carti s-a dublat, inregistrand o cota de piata de 15% in numarul total de magazine online, iar comerciantii de muzica si film s-au triplat ca numar, atingand o cota de piata de 10%. Cea mai mare crestere insa s-a inregistrat in domeniul vestimentar, unde piata a avut de suferit pana acum. In domeniul IT & Office exista aproximativ 155 de magazine online, in comunicatii sunt active 95 de magazine, la categoria vizual (foto, video) se incadreaza 140 de magazine, iar la auditiv (sisteme audio, MP3 playere, muzica) 118. Pentru cei care vor sa cumpere de pe Internet electrocasnice, acestia au la dispozitie 60 de magazine. Din gama produselor alimentare exista aproximativ 30 de magazine virtuale, cele farmaceutice se ridica la 35, iar cele de igiena depasesc 50. Exista de altfel si aproximativ 15 magazine online de arta, iar la capitolul vestimentatie, numarul magazinelor online a ajuns la aproape 50. Pentru abonamente la reviste si ziare online exista deja aproape 100 de site-uri. Restul magazinelor comercializeaza produse industriale sau auto, produse pentru copii, flori, cadouri, bilete de avion sau la diferite evenimente si concerte”Ca volum de vanzari, aproximativ 60% din tranzactiile inregistrate pe Internetul romanesc sunt pentru produse IT&C”, este de parere Madalin Matica. “Explicatia ar fi faptul ca marea majoritate a utilizatorilor de comert online sunt familiarizati cu acest domeniu, dar si cu computerul, Internetul si cardul bancar”, a mai spus acesta. De asemenea, o mare parte din tranzactiile online este directionata catre domeniul telecom achizitionarea de telefoane mobile si accesorii pentru acestea si plata facturii telefonice sau a cartelei prepaid, dar si catre turism rezervari de bilete de avion si camere de hotel.Perioada sarbatorilor are o contributie semnificativa asupra pietei de comert electronic. “In luna decembrie a anului trecut spre exemplu, au crescut foarte mult vanzarile online de aparate foto, laptop-uri si telefoane mobile, cat si cele de abonamente la publicatii online, vanzandu-se de 2,5 ori mai mult decat intr-o luna obisnuita”, a explicat Carmen Sebe. Cine face jocurile:Pe piata romaneasca de comert electronic exista un singur procesator de plati online, si anume RomCard. Acesta autorizeaza tranzactiile cu carduri bancare, deconteaza si proceseaza tranzactiile cu carduri si ofera solutia 3D Secure la cheie pentru bancile care accepta si emit carduri pentru servicii de comert online. De asemenea, in piata mai activeaza si integratorii de comert electronic Gecad ePayment, cu o cota de piata de 70%, si DotCommerce. Din domeniul bancar, patru banci ofera servicii de comert electronic – BRD, BCR, Raiffeissen si Banca Tiriac, toate acestea procesand platile online tot prin RomCard.

  • Consultantii sub 20 de ani

    Focus-grupurile si studiile pe piata IT sunt de domeniul trecutului. O noua tendinta in randul venture-capitalistilor este testarea tehnologiilor cu potential investitional pe generatia tanara. In incercarea de a descoperi urmatorul YouTube sau iPod, venture-capitalistii merg de la plasamente de miliarde de dolari bazate pe decizii inspirate de generatia noua pana la studii de caz pe grupuri de copii si cooptarea acestora ca asociati inca de pe bancile scolii. Se poate spune ca marii investitori sesizeaza o anumita incapacitate de a distinge singuri ce e “fierbinte” in industria IT, fiind nevoiti sa recurga la ochiul critic al copiilor, liceenilor si al tinerilor de douazeci de ani, caci ei sunt, in fond, cei pentru care aceasta tehnologie este gandita si creata. Heidi Roizen, directorul general al Mobius Venture Capital din Silicon Valley, urmareste reactia celor doua fiice ale sale, Niki si Marleyna Mohler, de 11, respectiv 13 ani, la diversele gadgeturi si programe pe care intentioneaza sa le finanteze. In 2005, vazand plictiseala imediata afisata de cele doua fete, mama-investitor a renuntat la intentia de a finanta un nou tip de video-player portabil, iar anul trecut Roizen a investit in compania de jocuri Perpetual Entertainment din San Francisco, numai dupa ce produsul acesteia, o legenda computerizata numita “Gods and Heroes”, a suferit cateva modificari pentru a trece “testul Niki”.Un alt investitor, Neil Rimer, partener la Index Ventures din Geneva, a decis sa isi plaseze banii in site-ul preferat al nepoatelor sale, Mariana si Tatiana Megevand, in varsta de 12 si 14 ani. Astfel, Stardoll.com, un site care permite vizitatorilor sa creeze si sa imbrace papusi virtuale, a atras in 2006 investitii de peste 10 milioane de dolari de la firme ca Index si Sequoia Capital.O alternativa la confruntarea permanenta a inovatiilor cu preferintele tinerilor a fost, pentru o firma de investitii din Los Angeles, angajarea unui tanar consumator de tehnologie. In 2005, Palomar Ventures l-a cooptat ca asociat pe Adam Gottesfeld de 21 ani, dupa ce acesta a impresionat intreaga firma cu ideile sale in cadrul unui stagiu de practica.

  • Europa scoate la vanzare edificiile istorice

    Ministerele franceze risca sa devina chiriasii marilor investitori imobiliari de peste ocean. Ca urmare a numarului impovarator de edificii istorice pe care le are in patrimoniu, guvernul francez a lansat un program prin care intentioneaza sa vanda o parte din imobilele care acum sunt folosite de catre ministere. Franta detine cladiri in valoare de peste 50 de miliarde de dolari, conform unei estimari a Ministerului de Finante, efectuate sub valoarea de piata, care excepta edificiile considerate nepretuite, ca Notre Dame. Cheltuielile totale de intretinere a constructiilor se ridica la 2-3 miliarde de euro anual. Dintre acestea, ministerele folosesc cladiri in valoare de circa 20 de miliarde de dolari.Prin acest program, s-au vandut deja cladiri in valoare de peste 1,6 miliarde de dolari, din care 800 de milioane au fost acumulate in 2005. 10 hoteluri pariziene, conacele care gazduiau in secolele 18 si 19 elita aristocrata, castele si vile au facut obiectul tranzactiilor in ultimii doi ani, in conditiile in care acest tip de tranzactii se efectueaza in mod normal doar o data sau de doua ori pe an. Guvernul intentioneaza mentinerea ritmului de vanzare si obtinerea a cel putin 500 de milioane de euro anual. Odata ce cladirile au fost vandute, ministerele care le-au locuit primesc cea mai mare parte din bani, doar 15% fiind orientate catre acoperirea datoriilor de stat. Cei mai mari cumparatori sunt fondurile americane de pensii si investitii, putine tranzactii fiind incheiate individual de miliardari. Carlyle Group a platit 165 de milioane de euro (217 milioane de dolari) pentru achizitia unei cladiri de pe Rue du Bac, cel mai sic cartier al Parisului. Miliardarul francez Vincent Bollore a achizitionat o casa vizavi de parcul Bois de Boulogne pentru 10 milioane de euro. Nu este exclus ca trendul sa cuprinda in viitor si alte tari europene. Marea Britanie si Italia se confrunta de asemenea cu dificultati in intretinerea numeroaselor edificii istorice din patrimoniu.

  • Rupert Murdoch lanseaza un canal de business

    La 20 de ani dupa debutul sau in televiziunea americana cu Fox si dupa 10 ani in care Fox News, acum principalul canal de stiri prin cablu, a fost concurentul principal al CNN pe sectorul stirilor permanente, actionarul majoritar al grupului media News Corp pregateste lansarea unui canal de televiziune specializat in informatii financiare. Postul TV, denumit Fox Business Chanel (FBC), va fi difuzat de principalii operatori de cablu incepand din acest an.Pentru a se asigura ca FBC va beneficia de toate conditiile pentru a cuceri audiente, miliardarul Rupert Murdoch (foto) a obtinut anul trecut acordul celui mai mare operator de pe piata americana, Comcast, o retea cu 24 de milioane de abonati. De asemenea, DirecTv, compania de difuzare prin satelit cu 15 milioane de abonati pe care News Corp. este in curs de a o vinde catre Liberty Media, va difuza cu siguranta canalul FBC.Singurul operator ramas de convins, Time Warner Cable (TWC), a finalizat un contract multianual cu News Corp. in ultimele zile ale lui 2006, care ii va permite grupului media sa lanseze canalul de informatii financiare la care lucreaza inca din 2004. Cu 13 milioane de clienti, TWC este a doua companie americana de televiziune prin cablu si principalul difuzor din zona-target a New Yorkului, unde se concentreaza profesionistii financiari si de publicitate.

  • Un ramas bun de 210 mil. $

    Firmele-gigant ale lumii platesc sume uriase pentru a atrage, dar si pentru a putea demite executivii de top. Conform unui studiu efectuat de Kevin Murphy, profesor de finante la University of Southern California, salariile top-executivilor au atins in 2005 un nivel de 369 ori mai mare decat salariul mediu. In plus, contractele de angajare prevad milioane de dolari pe care firmele trebuie sa le plateasca in schimbul solicitarii demisiei acestora. Robert Nardelli, directorul executiv al Home Depot, cel mai mare lant de magazine de produse pentru locuinta si gradina din Statele Unite, a primit recent 210 milioane de dolari (160 de milioane de euro) pentru renuntarea la functie. Suma, care a scandalizat actionariatul si opinia publica, se inscrie intr-un lung sir de demisii finalizate prin pachete compensatorii cel putin la fel de incredibile: 42 de milioane de dolari (32 de milioane de euro) oferite de Hewlett-Packard in schimbul demisiei lui Carly Fiorina, 198 de milioane de dolari (151 de milioane de euro) pe care fostul CEO Pfizer, Hank McKinnell, le va primi pentru plecarea sa in februarie si suma-record de 357 de milioane de dolari (272,5 milioane de euro) primita de fostul presedinte si director executiv al Exxon Mobil, Lee Raymond, la momentul demisiei sale in 2005. Manageri ca Nardelli primesc ceea ce ar putea fi numit jackpotul compensarilor. Banii ar trebui sa remunereze performantele si plusul de valoare adus companiilor, dar cazul Nardelli arata ca nu este chiar asa. Desi valoarea actiunilor Home Depot a scazut cu 7,9% in cei 6 ani in care Nardelli a fost la conducerea grupului, acest lucru nu il va impiedica pe Nardelli sa plece cu o suma ce egaleaza castigul totalizat in cei 6 ani la un loc. Un pachet compensatoriu al unui top manager include, de obicei, pensia, optiunile cu actiuni, contracte de consulting, garantia securitatii personale si a casei, masina, sofer si dreptul de a utiliza avionul companiei in interese profesionale.

  • Intalnire cu indienii din Amazon

    Charlie Bogdan, directorul de casting pentru o reclama Toyota, se afla in Brazilia cand si-a dat seama ca are nevoie de indieni din Amazon pentru spotul lui. Sa-i duca cu avionul la Hollywood ar fi fost o posibilitate, dar acest lucru nici nu i-a trecut prin minte lui Bogdan. Asta pentru ca producatorii spotului puteau sa-i vada pe selectionati, pentru a-si da acceptul, prin tehnologia de comunicare HD video, cunoscuta sub numele de LifeSize, care ii aduceau pe indieni in fata lor in timp real. E adevarat, nu fizic, ci pe “micul ecran”. In “batranul” Hollywood, sa gasesti actorul potrivit pentru o reclama sau un rol inseamna costuri pentru bilete la clasa I si camere de hotel pentru a-i aduna in acelasi loc pe directorii de casting si pe actori, ca sa nu mai mentionam cel mai pretios dintre costuri: timpul.Dar prin tehnologia HD video LifeSize Room, o solutie lansata de compania LifeSize (care cuprinde acoperire audio in toata camera, o camera video, o telecomanda si un telefon pentru video-conferinte), reuseste sa faca legatura intre directori, producatori, actori sau modele aflate intr-o locatie in care au loc sedinte sau auditii cu alte persoane din alte locatii. Imaginile si informatiile sunt luate in timp real si trimise instantaneu printr-o adresa de IP (Internet Protocol) folosind orice largime de banda.”Pentru ca totul se desfasoara in timp real, aceasta tehnologie va revolutiona modul in care se fac castingurile si afacerile in general”, este de parere Bogdan. Kendall Henry, cel care a produs printre altele si o campanie publicitara a companiei Subaru, crede de asemenea ca aceasta noua tehnologie va castiga, in timp, o popularitate deosebita.”Singurul motiv pentru care nu am folosit LifeSize mai de mult este acela ca tehnologia nu era atat de avansata, iar imaginile aveau aspect ‘patratos’ (aspectul obtinut atunci cand o imagine cu rezolutie mica este afisata pe un ecran la rezolutie mare)”, spune Henry, mentionand ca in vremurile “vechi” nu puteai sa vezi decat o treime din ceea ce ar fi trebuit sa vezi pentru ca tehnologia putea sa suporte doar 10 cadre pe secunda comparativ cu 30, cat suporta astazi.”Acum, datorita conexiunilor de mare viteza este posibila o conversatie sau o video-conferinta in timp real”, adauga acesta. Henry crede de asemenea ca singura “problema” cu aceasta tehnologie ar fi ca oamenilor nu le este destul de usor sa fie naturali in fata camerelor de filmat. Pe de alta parte, Mike Casey, impresar al actorilor de spoturi publicitare, care a reprezentat clienti precum Elle Macpherson sau Uma Thurman, spune ca imaginile prin LifeSize au o asemenea calitate incat ii avantajeaza pe cei care se afla in fata camerelor video. “Am avut o auditie pentru o reclama la un sampon la care au venit cateva persoane, iar clientii au fost dezamagiti de ele pentru ca nu le stralucea parul”, spune Casey. “Dar aceasta tehnologie are un sistem de iluminare superior, ceea ce inseamna ca este mult mai avantajos pentru cei care participa la castinguri prin aceasta tehnologie”, adauga acesta.Karoline McLaughin, director de marketing al companiei LifeSize, spune ca aplicatia LifeSize Room, care a fost lansata in decembrie 2005 si care costa aproximativ 12.000 de dolari, este folosita si in industria de sanatate, in timpul unor operatii, si in industria modei pentru ca datorita claritatii imaginilor designerii pot vedea textura si adevarata culoare a unei tesaturi. Care este “secretul” acestei aplicatii? Se instaleaza simplu, este usor de folosit, are pret bun si cel mai important: a facut ca videoconferintele prin tehnologia HD sa fie o realitate. Cand folosesti termenul “videoconferinta”, iti vin in minte capete “vorbitoare”, miscari bruste si imagini care nu se sincronizeaza cu sunetul. Exact aceste hibe a schimbat LifeSize la videoconferinte. Datorita acestei tehnologii obiectele apar in marime naturala si in culori vii, ceea ce face ca detaliile vizuale sa fie usor de remarcat. Astfel, rezolutia buna si culorile vii fac ca aceasta tehnologie sa fie foarte potrivita pentru sharing de imagini din domeniul medical, arta sau arhitectura.Cisco devine LifeSize Cisco Systems, liderul mondial in comunicatii Internet, a lansat, in 2006, o linie de solutii hardware care foloseste tehnologia de comunicare HD video. Prima aplicatie lansata pe piata este solutia TelePresence Meeting care este conceputa in mod specific pentru companii si are drept scop facilitarea colaborarii si imbunatatirea productivitatii. TelePresence Meeting a fost lansata in doua modele (versiunile 1000 si 3000), care includ plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000, care costa 79.000 de dolari, este proiectata pentru intalniri cu pana la 4 persoane intr-un birou de dimensiuni obisnuite, in timp ce modelul 3000, care costa 300.000 de dolari, este facut pentru intalniri cu pana la 12 persoane (cate 6 in doua locatii separate) si include 3 plasme. Aceasta aplicatie necesita un design special al camerei sau al biroului. De la anuntul facut de Cisco Systems ca va lansa pe piata produse similare cu aplicatia LifeSize Room, cele doua companii (Cisco si LifeSize) “se lupta” pentru pozitia de lider pe segmentul reprezentat de solutii pentru videoconferinte. Si fiecare companie isi sustine pledoaria prin elemente precum pret, plusurile tehnologiei HD video, complexitatea solutiilor. Spre exemplu oficialii Cisco recunosc ca cei de la LifeSize au fost primii care au scos pe piata solutii pentru videoconferinte HD, dar sustin ca solutiile dezvoltate de ei sunt de doua ori mai bune decat LifeSize Room. Compania LifeSize contraataca Cisco si “acuza” compania ca foloseste aceeasi tehnologie la un pret mult mai mare. “Cisco furnizeaza un fel de produs similar cu LifeSize Room, numai ca sistemul lor costa peste 200.000 de dolari”, a spus Craig Malloy, CEO al companiei LifeSize. Desi Malloy sustine ca LifeSize are aceeasi calitate ca si televiziunea high-definition, Cisco spune ca sistemul lor, TelePresence ? care include plasme de 65 de inci ? are o calitate de doua ori mai mare decat cea a televiziunii HD. Unul dintre analistii pietei IT prezenti la evenimentul de lansare a sistemului TelePresence, eveniment ce a avut loc la New York, este de parere ca este foarte dificil sa-ti dai seama de calitatea unui produs daca nu il testezi. “Sa fiu sincer, m-am dus acolo (la prezentare) fiind destul de sceptic”, a spus Zeus Kerravala, vicepresedinte al unei firme de cercetare din cadrul Yankee Group din Boston. “Nu sunt un fanatic al video-conferintelor”, a mai spus acesta. Dar Kerravala a mai adaugat ca a fost “cu adevarat impresionat” de produsul TelePresence, de acustica si iluminarea pe care le ofera acest sistem. “Nu e ca si cand as fi fata in fata cu interlocutorul meu, dar este aproape de acest lucru”, a declarat Kerravala.Concurenta tot mai stransaDesi comerciantii vor promova produsele lor video ca pe un mod de a evita costurile de calatorie, un analist din industria IT este de parere ca recuperarea unei astfel de investitii nu este garantata. “Este greu sa spui ‘daca nu aveam aceasta tehnologie as fi fost nevoit sa calatoresc mult mai mult’”, a spus Ira Weinstein, analist al unei companii de analiza a pietei IT. “Acest argument este este un pic exagerat”, a mai adaugat acesta.Cisco lucreaza la un program de atestare pentru transportatori, care este produs pentru a-i asigura ca retelele lor pot suporta TelePresence, care necesita o viteza de transfer de aproximativ 15 Mbps.Verizon Communications are in plan sa testeze acest program prin IP-ul lor privat si retelele lor Ethernet. Serviciul privat de Internet Protocol al companiei Verizon, care este valabil in 115 tari, contine 5 clase separate de servicii si este produs pentru a oferi prioritate traficului video folosind o tehnologie care se numeste “MultiProtocol Label Switching”(MPLS). AT&T de asemenea ruleaza TelePresence prin reteaua lor de IP MPLS si poate include produsul in serviciile lor de retea si comunicatii video.Oficialii LifeSize au spus ca produsul lor pentru comunicatii video a fost ales de Common Time, furnizor de servicii software, pentru a ajuta suplimentar dezvoltarea serviciilor de suport pentru clientii din locatiile lor din SUA si Anglia. Dupa ce au testat prima videoconferinta in anul 2000, cei din companie s-au lovit de tot felul de restrictii ale retelei si au avut probleme cu rezolutia, toate acestea facand ca videoconferinta sa nu fie un mod de comunicare atat de eficient pentru afacerea lor. Cand au inceput sa se extinda in Statele Unite, compania s-a intors din nou la comunicarea video, de aceasta data prin LifeSize de care a auzit de la Questmar Limited, specialist in videoconferinte si partener al LifeSize. De atunci, Questmark a instalat sistemul LifeSize Room peste tot in birourile lor din SUA sau Anglia, facand posibile astazi sedintele zilnice intre cele doua locatii.Pe masura ce concurenta se accentueaza tot mai mult pe acest segment, analistii sustin ca si numarul companiilor care vor adopta tehnologii similare LifeSize va creste. Ramane insa de vazut daca managerii sau directorii de casting si actorii sunt dispusi sa renunte complet la calatorii in favoarea intalnirilor virtuale.Life Size vs. CISCOCompania Life Size a lansat in anul 2005 o solutie, numita LifeSize Room, care foloseste tehnologia de comunicare high-definition pentru videoconferinte.Un an mai tarziu, Cisco lanseaza si ea o solutie in doua variante, care se numeste TelePresence Meeting, si se bazeaza pe aceeasi tehnologie intalnita si la Life Size.Versiunile 1000 si 3000 ale TelePresence contin plasme de 65 de inci, camere video, codec-uri, sistem audio, iluminare si mobila aferenta.Versiunea 1000 este proiectata pentru intalniri pana la 4 persoane si este disponibila la pretul de 79.000 de dolari.Versiunea 3000 este proiectata pentru intalniri de pana la 12 persoane, in doua camere separate, si este disponibila la pretul de 299.000 de euro.Aplicatia LifeSize Room este asemanatoare cu Telepresence, fiind tot un sistem care contine plasme, telefoane, codec-uri si sistem audio si costa 12.000 de dolari.

  • Companiile romanesti, la vanatoare in Serbia

    La inceput de an, grupul petrolier Rompetrol, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu, a depus o scrisoare de interes pentru achizitia pachetul de control la NIS, cea mai mare companie de profil din Serbia. NIS (Nafta Industrija Srbije) reprezinta unul dintre ultimele active petroliere de stat din Europa de Sud-Est, cu un portofoliu puternic in downstream, printre care se numara rafinarii la Belgrad, Pancevo si Novi Sad. Tranzactia va viza vanzarea unui pachet de control de circa 37%, restul actiunilor fiind impartite intre guvernul Serbiei (35%), fonduri de pensii si alti investitori. Compania se afla deja in vizorul unor jucatori de talie regionala, ca OMV (Austria), MOL (Ungaria), PKN Orlen (Polonia) si Rompetrol.Grupul magnatului Patriciu, cu afaceri anuale de 6 miliarde de dolari (5 miliarde de euro), desfasoara activitati in 13 tari europene, iar prin aceasta achizitie urmareste sa construiasca un pod de operatiuni intre zona Balcanilor si coasta franco-spaniola a Atlanticului, considerate cele doua motoare de dezvoltare ale business-ului sau petrolier. O alta companie romaneasca, Cuprom, a fost desemnata la sfarsitul lui 2006 castigatoarea licitatiei de privatizare a companiei miniere RTB Bor din Serbia. Cu o oferta de 400 de milioane de dolari (peste 330 de milioane de euro), Cuprom i-a devansat pe principalii jucatori inscrisi in cursa: un consortiu condus de compania cipriota East Point Holdings a omului de afaceri sarb Zoran Drakulic, care a oferit pretul de 340 de milioane de dolari, si compania Amalco, inregistrata tot in Cipru, cu un pret inaintat de 288 de milioane de dolari. Agentia de Privatizare din Serbia va incepe discutiile cu reprezentantii Cuprom pentru finalizarea contractului de vanzare-cumparare.

  • Un cer de miliarde

    Trei zile de pre-training, cateva teste medicale si un bilet catre al noualea cer sunt ingredientele esentiale ale unei retete pe care unii dintre cei mai bogati si mai faimosi miliardari in viata au pregatit-o pentru a ne transforma din pamanteni obisnuiti in astronauti cu acte in regula. 450 este numarul estimat de miliardari care exista in lume astazi. Fie ca sunt oameni care au pornit de jos si au cunoscut succesul crezand cu incapatanare in ideile lor, fie ca sunt norocosii mostenitori ai unor averi de familie de proportii incredibile, toti au in comun un lucru: castiga mult, cheltuie mult si investesc si mai mult. Ultima tinta a plasamentelor lor? Investitia in nave cosmice si nu de orice fel, ci nave destinate turismului spatial de leisure. Deschizator de drumuri cosmiceAstroprenorul care a dat startul acestei industrii si al carui exemplu a fost urmat si de altii este Eric Anderson, cofondator si CEO al companiei americane Space Adventures, lider mondial in turismul spatial, cu vanzari anuale de peste 120 de milioane de dolari, potrivit presei internationale. Pioneratul a reprezentat indeplinirea visului primilor exploratori spatiali privati ai istoriei: Dennis Tito, Mark Shuttleworth, Gregory Olsen, dar numarul clientilor care au apelat la serviciile Space Adventures inregistrat pana in prezent depaseste pragul de 2.000. Preturile pentru o calatorie dincolo de atmosfera variaza de la 102.000 de dolari (costul unei misiuni suborbitale, incluzand posibilitatea de a privi profilul Pamantului si de a experimenta 5 minute de imponderabilitate) la 25 de milioane de dolari (pentru o saptamana pe orbita Pamantului la bordul Statiei Spatiale Internationale). Cu mai mult de o suta de clienti pe lista de asteptare care au depus deja sume pornind de la 10.000 dolari in contul calatoriilor suborbitale si circa 26 de clienti care au achitat valoarea totala pentru un loc in capul listei, Space Adventures este abia la inceputul explorarii spatiale. Pentru 2008, Eric Anderson pregateste programul Deep Space Expeditions (DSE) constand in expeditii spatiale pentru doua persoane asistate de un cosmonaut rus, la un pret de 100 de milioane de dolari pentru fiecare client. Mai mult, finantarile atrase de companie, de aproximativ 500 de milioane de dolari, vizeaza si lansarea primei expeditii private pe Luna, programata pentru anul 2009.O afacere de miliarde de dolariUn studiu al NASA/Space Transport Association estimeaza ca turismul spatial va atinge valori de la 10 la 20 de miliarde de dolari anual in viitoarele decenii. Daca pana de curand singurele “curse spatiale” disponibile pentru transportul galactic erau Soyuz si Space Shuttle apartinand NASA, folosite si de catre Space Adventures si a caror lansare presupune costuri de 500 de milioane de dolari, initiativele private de cercetare si dezvoltare in domeniu au dus la construirea si testarea a tot mai multe nave spatiale, care vor putea fi lansate in viitor la costuri mult mai mici, oferind mai multa accesibilitate transportului spatial. Acum, Anderson se gaseste in centrul unei competitii, caci oameni ca Paul Allen, cofondator al Microsoft, Richard Branson, proprietarul Virgin Group si Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, vin cu multi bani si cu propriile nave spatiale din urma.Trei pentru Tier OneCe au in comun Paul Allen si Richard Branson pe langa miliardele de dolari din cont? Raspunsul este colaborarea cu celebrul inginer aerospatial Burt Rutan, CEO al companiei de design si constructii aerospatiale Scaled Composites. Firma, infiintata in 1982, este astazi cel mai important dezvoltator de aparate de zbor din lume. In 2001, mogulul Microsoft a decis sa directioneze o mica parte din cele 22 de miliarde de dolari pe care le detine, conform Forbes, catre indeplinirea viziunii sale asupra transportului spatial si a infiintat impreuna cu Rutan compania Mojave Aerospace, destinata gestionarii zborurilor suborbitale de persoane din cadrul proiectului Tier One. Tier One are la baza nava spatiala reutilizabila SpaceShipOne (SS1) si lansatorul White Knight. Designul si tehnologia ii apartin lui Rutan, iar Paul Allen a contribuit cu o finantare de 25 de milioane de dolari. In 2004, SS1 a fost lansata cu succes in spatiu reusind sa atinga o altitudine de peste 100 km sub comanda pilotului Mike Melvill. Astfel, SS1 a fost prima nava spatiala fara finantare guvernamentala care a primit premiul Ansari X Prize in valoare de 10 milioane de dolari oferit de fundatia X PRIZE. Conditiile care trebuia indeplinite de competitorii in cursa spatiala pentru obtinerea acestui premiu constau in finantarea in intregime privata, construirea si lansarea unei nave spatiale capabile sa transporte 3 persoane dincolo de altitudinea de 100 km (limita atmosferei), intoarcerea acesteia in siguranta pe Terra si repetarea lansarii aceleiasi nave in intervalul de 2 saptamani, cu posibilitatea inlocuirii a maximum 10% din corpul nepropulsant al acesteia. Succesul inregistrat de SS1 a atras atentia mogulului afacerilor Richard Branson care i-a contractat pe Rutan si Allen in vederea infiintarii The Spaceship Company, prima companie din lume destinata transportului comercial de persoane. Al doilea TierFondata in iulie 2005, The Spaceship Company va utiliza noile SpaceShipTwo (SS2) si White Knight Two (WK2) aflate in constructie la Scaled Composites si va putea oferi unui numar de 20 de pasageri posibilitatea de a admira Pamantul de la o distanta suborbitala de peste 100 de kilometri. Alaturi de Rutan, Branson pariaza pe SS1, preluand licenta de la compania Mojave Aerospace a lui Paul Allen. Nou-infiintata The Spaceship Company controleaza constructia SS2, a lansatorului WK2 si a echipamentelor conexe si va asigura vanzarea acestora pe piata tour-operatorilor spatiali. Utilizand nave construite dupa modelul initial al lui Rutan, proiectul lui Branson este faza secunda a initiativei de a face turismul spatial mai accesibil si este denumit ca atare: Tier 1b.Primul client al The Spaceship Company va fi un alt joint-venture purtand amprenta antreprenoriala a lui Branson, si anume firma de turism spatial Virgin Galactic. Pentru 250 de milioane de dolari, compania a comandat deja cinci nave SS2 si doua lansatoare WK2, cu posibilitatea efectuarii unor comenzi ulterioare, asigurandu-si practic exclusivitatea asupra folosirii tehnologiei inovatoare a lui Rutan pentru primele 18 luni de transport spatial de persoane. Investitia totala a lui Branson a fost estimata la 25 de milioane de dolari, iar testele la prototipul SS2 si lansatorul WK2 sunt programate pentru a doua parte a anului viitor. Primul zbor extra-atmosferic comercial va avea loc la inceputul anului 2009, nava utilizata fiind denumita Virgin SpaceShip Enterprise (VSS Enterprise). Virgin Galactic va opera zborurile de pe Spaceport America, in New Mexico, prima statie spatiala cu scop comercial din lume. Planurile lui Branson includ transportul a 500 de pasageri pe an la un pret de aproximativ 200.000 de dolari de persoana, pe o piata estimata ca avand intre 7.000 si 15.000 de potentiali clienti pentru primii cinci ani. Pentru ca Virgin Galactic sa ramana profitabila dupa aceasta perioada, Branson a apreciat ca suficient un nivel al pietei de doar 5.000 de persoane, iar profiturile vor fi reinvestite pentru a face turismul spatial si mai accesibil. Ca si in cazul Space Adventures, clientii au depus deja aconturi substantiale pentru a-si rezerva un loc in primul zbor al VSS Enterprise, printre acestia numarandu-se celebritati ca Dave Navarro, Sigourney Weaver, Bryan Singer, Moby, Paris Hilton si, bineinteles, Richard Branson.Miliardarul, care valoreaza 6 miliarde de dolari (conform Sunday Times Rich List) si care conduce un imperiu de 200 de companii in lumea intreaga, nu se va opri aici – conform site-ului Virgin Galactic, Branson planuieste sa extinda turismul spatial la nivel orbital si sa deschida chiar un hotel in spatiu.Pastorul cosmicUn alt multimiliardar care si-a indreptat atentia si banii catre transportul spatial de persoane este fondatorul si presedintele Amazon.com, Jeff Bezos, a carui avere este evaluata de revista Forbes la 4,3 miliarde de dolari in 2006. Spre deosebire de colegii sai de breasla, Bezos a adoptat o atitudine “verticala”. Si asta nu pentru ca nava la care lucreaza, New Shepard (n.r. – “Pastorul Nou”), se va lansa si va ateriza vertical, ci pentru ca orice tentativa a presei de a afla mai multe despre acest proiect s-a izbit ca de un zid de obstinatia lui Bezos. Compania aerospatiala pe care a fondat-o in 2000, Blue Origin, are centrul de cercetare si dezvoltare in Kent, Washington, iar centrele de testare si cele operationale sunt situate in Corn Ranch, Texas, pe o suprafata de 670 km patrati in apropiere de orasul Van Horn. Bezos a semnat cu toti locuitorii orasului contracte de confidentialitate.Conform documentelor depuse pentru certificare la Federal Aviation Administration (FAA), New Shepard va fi alcatuit din doua module, unul pentru propulsie si celalalt pentru echipa de zbor, si va putea transporta 3 persoane. Nava va fi controlata exclusiv de computere on-board. Primul test suborbital a avut loc anul acesta pe data de 13 noiembrie, dand startul unei serii complete de teste in urmatorii trei ani, urmand ca operatiunile comerciale sa inceapa in 2010. Daca totul merge conform planului, New Shepard va putea executa 52 de lansari pe an.