BusinessMagazin

Blog

  • Gigantul Airbus interesat de Romania

    Amanunte pe www.protv.ro

  • Bursa si-a pastrat avansul din startul sedintei

    "Investitorii au fost ceva mai optimisti astazi, cu ordine de cumparare ceva mai decise. S-a si achizitionat mai mult decat in sedintele precedente. Aevm nevoie insa de o revenire ceva mai acentuata si de volume mari pentru a putea vorbi despre intoarcerea trendului, iar deocamdata nu este cazul", a declarat un broker.

    Indicele BET a consemnat o crestere de 1,5%, ajungand pana la valoarea de 7.108 puncte, iar BET-C a castigat 1,2%, pana la 5.085 puncte. SIF-urile au pierdut mai mult in ultima parte a sedintei, reusind sa incheie cu o apreciere de 0,6%, dupa ce au atins o crestere de peste doua procente pe parcursul zilei. Cotatia indicelui BET-FI a ajuns pana la 53.883 puncte.

  • Cotatiile urca in deschidere

    Indicele BET a urcat 0,9% in deschidere, ajungand pana la 7.069 puncte, iar BET-C s-a majorat cu 0,8%, pana la 5.065 puncte. Indicele BET-FI a crescut dublu, adica 1,8%, reusind sa atinga 54.523 puncte. Daca nu vor aparea operatiuni semnificative de directie contrara, cum ar fi vanzarea unor pachete mari de actiuni, cotatiile vor continua sa se aprecieze. Pietele americane au crescut ieri cu pana la trei procente, nivel catre care se poate indrepta si BVB in sedinta de astazi, miercuri.

  • A fost odata Churchill

    In schimb, multi intervievati (nu se precizeaza cati) i-ar fi considerat pe Sherlock Holmes (4), Robin Hood (5) si Eleanor Rigby (6) persoane care au existat in realitate. Intr-o prima instanta as inclina sa nu dramatizez. Inainte de toate m-ar interesa sa aflu carei categorii sociale ii apartine sfertul acelora cu idei neclare despre Churchill si Dickens. Daca i-ar fi intervievat pe londonezii de pe timpul lui Dickens, cei care apar in gravurile lui Doré (7) despre mizeriile Londrei, sau in decorurile lui Hogarth (8), murdari, abrutizati si infometati, cel putin trei sferturi nu ar fi avut habar cine era Shakespeare…

    NOTE:
    1. Sir Winston Leonard Spencer Churchill (1874-1965), om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit in Al Doilea Razboi Mondial
    2. Mahatma Gandhi (1869-1948), parintele independentei Indiei
    3. Charles Dickens (1812-1870), romancier englez
    4. Detectivul particular Sherlock Holmes, personaj creat de scriitorul si medicul Arthur Conan Doyle
    5. Robin Hood, personaj din folclorul englez
    6. “Eleanor Rigby” este titlul unei melodii a trupei Beatles
    7. Gustave Dore (1832-1883), ilustrator, gravor si sculptor
    8. William Hogarth (1697-1764), pictor si grafician englez

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Cum arata Generatia Y

    Dar daca ritmul noilor tehnologii depaseste capacitatea de adaptare a unei generatii?

    Se pare ca tot ce stiam despre creierul nostru erau mituri. Se spunea ca ne nastem cu un numar de neuroni si ca acestia mor, unul cate unul, pe parcursul vietii. De fapt, se regenereaza. Se spunea ca tiparele gandirii se formeaza in primii trei ani de viata, dar in realitate creierul se “reorganizeaza” permanent in functie de stimulii pe care ii primeste. Se spunea ca tot ce tine de activitatea creierului se exprima in termeni de neuroni si sinapse, dar de fapt creierul se modeleaza chiar si la modul fizic. Este plastic. Creierul unui muzician, de exemplu, devine la modul fizic diferit de cel al unui om obisnuit (cerebelul este cu circa 5% mai mare). Pana si mitul conform caruia toti oamenii gandesc in acelasi fel se darama in fata evidentei ca experiente si culturi diferite dezvolta procese cognitive diferite. Pe de alta parte, s-a descoperit ca o limba straina este “stocata” intr-o alta zona a creierului decat limba nativa, ceea ce sugereaza ca stimulii primiti la varste fragede au un rol special.

    Pana acum, o provocare majora pentru mintea noastra o reprezenta deprinderea scrisului si cititului, care implica o reorganizare majora a intregului creier, obtinuta printr-un antrenament asiduu menit sa ne “reprogrameze” o deprindere nativa (comunicarea orala) astfel incat sa poata cuprinde una artificiala. Liniaritatea textului se propaga si ne modeleaza procesele cognitive intr-un mod care favorizeaza secventa, succesiunea pasilor, ordinea liniara. Se poate si altfel? E suficient sa ne privim copiii, care asculta muzica in casti, schimba mesaje cu cativa prieteni deodata, surfeaza pe web si in timpul acesta isi fac lectiile. Estimari statistice din 2001 ne spun ca pana la majorat, copiii americani petrec peste 10.000 de ore cu jocuri video, trimit si primesc peste 200.000 de mesaje instant sau e-mail, stau mai mult de 20.000 de ore in fata televizorului (cel mai adesea pe posturi cu un ritm vizual ametitor) si vad o jumatate de milion de reclame. Insa foarte putini dedica 5.000 de ore lecturii. Un astfel de antrenament favorizeaza accesul direct in fata secventei, paralelismul in fata succesiunii, atentia distribuita aparent aleator in fata concentrarii, imaginea in fata textului.

    Avem in fata prima generatie de “nativi” ai erei digitale. In termenii unui articol publicat de Mark Prensky in 2001 (Digital Natives, Digital Immigrants), toti cei care am crescut in cultura tiparului si a televiziunii clasice suntem doar imigranti aici si nu ne ramane decat sa ne adaptam. Oricat de bine o vom face, mereu ne vom pastra acel “accent strain”. Pe unii ii vor trada obiceiuri vechi (telefonul cu care unii verifica receptionarea unui e-mail), pe altii preocuparea obsesiva pentru tehnologie. Pentru nativi, tehnologia digitala face parte din natura. Au crescut cu ea, iar aceasta le-a modelat un mod de a gandi si de a procesa informatia fundamental diferit de al nostru. Prensky presupune ca insasi natura fizica a creierului s-a schimbat. Problema este ca sistemul educational actual nu a fost conceput pentru aceasta generatie, iar educatorii nu mai vorbesc aceeasi limba cu cei educati. Profesorii reclama cuanta extrem de redusa de atentie a elevilor, ignorand ca aceiasi elevi sunt capabili sa se concentreze 10 ore intr-un joc video. Adevarul este ca liniaritatea si succesiunea pasilor le este straina, iar ritmurile lente ale scolii ii plictisesc. Pentru ei e firesc sa faca mai multe lucruri deodata, iar hipertextul este calea directa spre informatia punctuala, spre recompensa imediata. Google in locul bibliotecii.

    In ciuda lipsei de sistem, printr-un proces pe care noi nu-l putem intelege, informatia disparata ajunge totusi sa se structureze si sa devina cunoastere. In experimentele lui Prensky, viteza, renuntarea la prezentarea sistematica si inglobarea informatiei in jocuri de genul “first person shooter” au dat rezultate spectaculoase.

    Intr-un articol recent, Bob Cringely ataca aceeasi tema din alt unghi. In viziunea sa, o tehnologie noua are nevoie de 30 de ani (o generatie) pentru a fi complet asimilata cultural, iar inexorabila lege a progresului exponential enuntata de Moore ne-a adus in punctul in care viteza schimbarii pune sub asalt un intreg sistem institutional, cu scoala in linia frontului. Se apropie vremea cand va aparea prima generatie de parinti care n-au cunoscut viata fara computere personale si telefoane mobile. Aici va fi punctul de cotitura.

  • Pistolul lui Cehov

    Nu arata prea bine, fasiile se rupsesera, iar muncitorii il tratau cu relativa nepasare si neindemanare. Eram decis sa ma supar, remorca bloca trotuarul de-a binelea si alora nu le pasa de pietoni, dar am suras – “MacGuffin…?!?” si am trecut, intr-o rana, mai departe.

    Ajuns in redactie am citit pe blogul unui economist despre cineva care a propus, nu in mod oficial, dar la modul serios, pentru premiul Nobel pentru pace compania Wal-Mart. Am zambit iara si am zis “Nu era MacGuffin, e pistolul lui Cehov!”.

    Sa explic: MacGuffin este creatia regizorului Alfred Hitchcock si este elementul care conduce o poveste, motivand personajele; ceea ce-l deosebeste de alte elemente principale este lipsa sa de personalitate, de “greutate” in economia intrigii.

    Cineastul a povestit ca s-a inspirat, atunci cand a definit MacGuffin-ul, dintr-o istorioara: este vorba de doi barbati intr-un tren. Unul intreaba: “Ce aveti in pachetul acela mare?”, iar cel de-al doilea il lamureste: “Este un MacGuffin”. “Ce este un MacGuffin?”, intreaba primul. “Este un aparat pentru prins leii din muntii Scotiei”, il lamureste senin al doilea. “Bine, dar nu exista lei in Scotia”, replica curiosul. “Atunci nici MacGuffin nu exista. Pentru ca MacGuffin nu e absolut nimic”, zambeste al doilea.

    MacGuffin este statuia in sine din “Soimul Maltez”, uraniul din “Notorious” sau R2-D2, robotul acela dragalas pe care il cauta toata lumea si care scoate sunete bizare in “Razboiul Stelelor”.

    Pistolul lui Cehov este o tehnica literara prin care un element este introdus in poveste in prima parte, dar nu-si dovedeste utilitatea decat mai tarziu. Importanta sa erupe pur si simplu. I se spune asa dupa A.P. Cehov, dramaturgul care a scris “Unchiul Vania” si care a trasat regulile: “Daca in primul act ai un pistol pe perete, in ultimul act pistolul acela trebuie sa traga”.

    Povestea cu Wal Mart porneste de la un jurnalist canadian care a luat in calcul o serie de realitati si s-a intrebat, la finele articolului, daca nu cumva retailerul american merita Premiul Nobel pentru pace.

    Spune ziaristul ca Wal Mart asigura slujbe pentru aproape doua milioane de oameni (adica lupta impotriva saraciei), creeaza oportunitati pentru cei din China sau India, asigura dividende pentru milioane de actionari si vinde hrana, haine si alte produse la preturi cu 15 pana la 25% mai mici decat alte lanturi de magazine.

    Facand o corecta diferentiere intre intentii (Wal-Mart nu este institutie de binefacere, chiar daca actioneaza cum actioneaza) si rezultate (cele enumerate), jurnalistul avanseaza ideea acordarii premiului.

    Economistul Steve Horowitz invoca un program social derulat de companie si care a ajutat consumatorii sa economiseasca un miliard de dolari din banii pentru medicamente si continua ideea lansata de jurnalistul canadian. Idee care apare si la comentatorul John Tierney, intr-un editorial din toamna anului 2006, atunci cand Muhammad Yunus, fondatorul Grameen Bank, banca saracilor din Bangladesh, a castigat Nobelul. Acuma sa asamblam povestea, adica sa-l lipim pe MacGuffin de pistolul lui Cehov.

    MacGuffin era gazonul acela. Logic, nu? Cei de la NATO au vazut cat de urat e Bucurestiul si cat de tare se sluteste pe zi ce trece. Asa ca au facut adunarea aceea care innebuneste pe toata lumea, cu scopul secret de a determina autoritatile sa puna gazon in zona Universitatii, la iesirea de metrou dinspre Coltea. Mi se pare cea mai fezabila justificare pentru toata desfasurearea falsa de forte din ultima vreme.

    Pistolul lui Cehov este atunci cand Primaria Bucurestiului vrea premiul Nobel. O paralela simpla: Wal-Mart face toate minunile acelea in valoare de miliarde de dolari pentru a deternima un jurnalist canadian sa-i propuna la Premiul Nobel; cu ocazia aceleiasi reuniuni NATO, PMB s-a facut ca face curat si ca strange cateii si ca pune gazon pentru a ma determina pe mine sa avansez ipoteza, singura posibila si logica, ca cineva vrea premiul Nobel pentru ca are grija de noi.

    Povestea este in plina desfasurare, iar finalul nu a fost scris.

    Pentru ca, stiti?!, cel mai bun MacGuffin dispare la sfarsitul povestii.

  • Bear Stearns trebuia lasata sa cada

    Ne vom trezi cu o moneda si mai slabita, o inflatie galopanta, o continuare a agoniei din ultimul an a bancilor si a firmelor de brokeraj? Sau toate cele de mai sus.

    Tineti aproape, pentru ca vom afla in curand. Si n-o sa fie deloc placut. Cand au fost de acord sa garanteze o linie de credit care sa permita JP Morgan sa preia controlul Bear Stearns, Rezerva Federala (Fed) a admis ca nu trebuie lasata sa dea faliment nicio firma importanta cu un portofoliu de obligatiuni ipotecare sau imprumuturi acordate emitentilor de ipoteci. A fost cel mai explicit semn al doctrinei salvarii pe care tinde s-o imbratiseze Fed si care a fortat deja pana acum mariajul dintre Bank of America si Countrywide Financial.

    Dar de ce trebuia salvata banca Bear Stearns? Beneficiarul acestei rascumparari, va amintiti, a jucat adesea in zonele gri ale Wall Street-ului, avand o abordare dura si agresiva. Pana cand au intervenit organismele de supraveghere in 1996, Bear Stearns a fost libera sa furnizeze bilanturile sale contabile si situatia financiara catre doua obscure firme de brokeraj, Stratton Oakmont si A.R. Baron, albind tranzactiile dubioase cu actiuni.

    Si ca unul dintre cei mai mari jucatori din afacerile cu obligatiuni ipotecare de pe Wall Street, Bear a oferit linii de credit generoase unor creditori ipotecari de pe piata secundara cu renume de stalpi ai societatii, ca New Century (acum in faliment). Bear detine si EMC Mortgage Servicing, unul dintre cei mai agresivi dealeri de obligatiuni ipotecare secundare de pe piata.

    Scaderea valorii contabile a obligatiunilor tip Alt-A pe care le-a subscris Bear arata si ca practicile sale de creditare au fost foarte relaxate in timpul boom-ului imobiliar. In februarie, potrivit datelor culese de Bloomberg, 15% din aceste imprumuturi din cadrul portofoliului de obligatiuni subscrise de Bear aveau intarzieri la plata mai mari de 60 de zile sau erau deja in faza de executare a ipotecii. Pentru comparatie, valoarea medie a acestui indicator pe ansamblul pietei este de 8,4%.

    Sa nu uitam ca Bear Stearns a pierdut vara trecuta miliarde din banii clientilor sai, dupa ce doua din fondurile sale speculative care investisera masiv in obligatiuni ipotecare s-au prabusit. Si compania a incercat sa bage pe gatul publicului propriile obligatiuni toxice pe care le detinea, intr-o oferta initiala de actiuni a unei companii numita Everquest Financial. Din fericire, aceasta nu s-a mai realizat in cele din urma.

    Amintiti-va si ca, in 1998, cand fondul de investitii Long Term Capital Management a cerut sa Fed sa-l salveze de la faliment, Bear Stearns a refuzat sa raspunda apelului bancii centrale. Jimmy Cayne, directorul executiv de atunci al companiei, le-a spus celor de la Rezerva Federala sa plimbe ursul.

    Si totusi, Bear Stearns, asemanata de unii cu versiunea moderna a Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a falimentat in anii ‘80 dupa ce a riscat cu obligatiuni neperformante, este salvata. Dar deznodamantul diferit al cazurilor lor arata ca suntem intr-o situatie cu mult diferita si mai periculoasa decat cea de la sfarsitul anilor ‘80.

    “De ce sa nu facem un exemplu din Bear Stearns, acesti baieti nemilosi, fara scrupule?” intreaba William A. Fleckenstein, presedinte al Fleckenstein Capital din Issaquah, Washington si coautor al cartii “Baloanele lui Greenspan: epoca ignorantei la Rezerva Federala”. “Acum e cel mai bun moment sa dam un exemplu, dar celor de la Fed nu le pasa. Suntem o Tara a Salvarii.”

    Si chiar asta suntem. Dupa ani de zile in care nu le-am permis niciuneia dintre institutiile noastre financiare sa se prabuseasca, ele au ajuns uriase, astfel incat nimeni nu mai poate fi lasat sa se scufunde sub valuri. Altfel, tsunami-ul ar matura fondurile speculative, bancile si alte firme de brokeraj. Daca Bear Stearns s-ar prabusi, spre exemplu, aceasta ar insemna o vanzare masiva de obligatiuni ipotecare si de alte active pe o piata care e deocamdata inghetata si in care cumparatorii nu se arata. Un asemenea val de vanzari ar forta celelalte institutii care au in portofolii aceleasi tipuri de obligatiuni sa-si lichideze pozitiile, ceea ce in final ar genera mai multe falimente.

  • Pariurile pentru Piatra-Neamt

    La oricare dintre cele patru intrari mari in Piatra-Neamt – dinspre Bacau, Bicaz, Roman sau Targu-Neamt – primul lucru evident este culoarea proaspata a constructiilor, specifica imobilelor noi. Zeci de blocuri si sute de casute si vile impanzesc terenurile de pe marginea soselei. La fiecare jumatate de an, peisajul se schimba vizibil la oricare din intrarile in oras, lucru surprinzator pentru un oras de provincie din Moldova, unde filozofia traditionala de viata este in general ca „graba strica treaba”.

    Acum insa, orasul este sub presiunea banilor: zeci de milioane de euro investiti in turism, aproape 100 de milioane de euro in modernizarea orasului, afacerile de origine locala care se lauda cu rate anuale de crestere de doua cifre. Banii trimisi de zecile de mii de nemteni plecati la munca peste hotare ridica nivelul de trai al celor ramasi acasa, iar investitorii au venit: dezvoltatorul GTC construieste un mall, reteaua Best Western se pregateste sa-si ridice un hotel de la zero, comerciantii de toate felurile au venit sa cumpere teren. Se adauga si proiectul autostrazii Iasi-Targu-Mures, ce ar urma sa treaca prin zona Targu-Neamt, o bretea urmand sa uneasca si Piatra-Neamt de magistrala.

    Tabloul este completat de inflorirea afacerilor locale, fie dezvoltate de antreprenori – precum Köber, Dinasty, Agnes Toma -, fie de supravietuitorii erei comuniste: Celohart, producator de carton si hartie igienica, Mecanica Ceahlau, producator de unelte agricole, sau producatorul de ciment Moldocim din Bicaz, preluat de Heidelberg.

    Influentele externe isi pun amprenta asupra ritmului de viata molcom al moldovenilor, iar rapiditatea de actiune a retailerilor internationali este doar un exemplu. Pana la inceputul lui 2006, dintre toate resedintele de judet, Piatra-Neamt era ultimul bastion necucerit de pe harta comertului modern. Graba cu care austriecii de la Kaufland si nemtii de la Plus si-au ridicat insa magazine a fost o buna lectie de viteza. Sfiala cu care comertul modern a pasit in oras, la inceput doar prin intermediul magazinelor de tip discount, este acum de domeniul trecutului, iar interesul investitorilor ce altadata ocoleau precauti zona a crescut exponential pe parcursul ultimului an.

    In centrul planurilor de dezvoltare se afla proiectele turistice in valoare de peste 40 de milioane de euro plasate in inima orasului: o telegondola, trei partii de schi, un telescaun, o telecabina, scari rulante pentru partiile de schi si un lift inclinat ce va duce turistii spre varful muntelui Pietricica, in jurul caruia a crescut intregul oras. 17 milioane de euro vin din fonduri structurale si „amortizarea investitiei se va realiza in 15 ani, conform studiilor de fezabilitate”, declara pentru BUSINESS Magazin primarul orasului, Gheorghe Stefan. Cartea jucata pe turism si in genere de servicii ar urma sa atraga in oras atat turisti romani, cat si straini, spera Stefan. „Putem alcatui un traseu turistic unic in Europa si avantajul nostru este asezarea geografica”, argumenteaza primarul. Miza pe turism si serviciile conexe este, si in opinia reprezentantilor mediului de afaceri nemtean, singura carte castigatoare pe care putea juca un oras saracacios si saracit de falimentele marilor platforme industriale odata cu intrarea in economia de piata. „S-au inchis in cascada toate marile combinate chimice (Fibrex Savinesti, Melana, Combinatul de ingrasaminte chimice) si de prelucrare a lemnului (fostul CPL)”, isi aminteste Florin Rosescu, director general si actionar majoritar al Kubo Ice Cream.

    Pentru atragerea turistilor era nevoie insa de o modernizare a orasului, iar ea va costa in total aproape 100 de milioane de euro. Numai pentru modernizarea strazilor, a aleilor, a trotuarelor si a spatiilor verzi dotate cu irigare automata „cheltuim 10 milioane de euro, exclusiv din fondurile primariei”, sustine primarul. Peste banii pentru cosmetizare se aduna insa multe alte proiecte. Programul de colectare selectiva a deseurilor, lansat in urma cu cativa ani, are o valoare de 22 de milioane de euro. Pentru extinderea in tot orasul a retelelor de apa curenta si canalizare, program ce ar urma sa se incheie in 2009, au fost bugetate 32 de milioane de euro, 70% din bani fiind fonduri europene, iar diferenta – banii primariei, spune Stefan. Finalizarea salii sporturilor, cu o capacitate de 5.000 de locuri, pentru care s-au cheltuit 7 milioane de euro, deschide sansa organizarii de competitii europene si mondiale, e de parere Stefan, care precizeaza ca pentru asa ceva e functional si stadionul de fotbal, omologat si pentru atletism. Alte proiecte vizeaza reamenajarea pietei centrale (2,5 milioane de euro), construirea unui mall in zona vecina pietei centrale (7 milioane de euro), modernizarea iluminatului public (3 milioane de euro), reabilitarea termica a blocurilor si montarea de centrale termice de bloc, modernizarea scolilor (10 milioane de euro), amenajarea unui camin de batrani (cam 1,5 milioane de euro). Nu e de mirare ca Primaria din Piatra-Neamt candideaza la statutul de cea mai indatorata primarie din tara, peste 70% din sumele investite fiind din credite bancare. Stefan nu contrazice ideea, dar sustine ca „toate investitiile vor fi recuperate, in scenariu pesimist, in maxim 10 ani”.

    De unde recuperarea? In primul rand, dupa socoteala primariei, sunt banii turistilor; mai sigure si mai de incredere, desi imposibil de evaluat, par insa sumele trimise acasa de asa-numitii „italieni”, zecile de mii de oameni plecati la munca mai ales in Italia. Lipsa locurilor de munca i-a gonit peste granite, iar in timp ce somajul in Piatra-Neamt a scazut pana la 1,2%, conform ultimelor date ale AJOFM, citate de Gheorghe Stefan, a crescut si nivelul de trai al rudelor ramase in tara. Luna august, in care „italienii” au concediu si se intorc in tara, echivaleaza cu sezonul turistic la mare – terasele, barurile si restaurantele sunt pline, rafturile magazinelor de orice tip sunt golite, iar pretul apartamentelor si al terenurilor creste, sustinut si de ofertele bancare croite special pentru cei plecati la munca in strainatate. BRD Neamt are in acest moment „cateva sute” de credite acordate persoanelor plecate la munca peste hotare, numarul de clienti crescand de la an la an, „in functie de cat de multi afla de aceste servicii”, spune Constantin Mares, directorul BRD pe regiunea alcatuita din judetele Neamt si Suceava. Majoritatea creditelor au destinatie imobiliara, iar ca variante de plata a ratelor au viramentul bancar, cat si plata directa la ghiseu de catre o ruda din tara. In 2007, spune Mares, banca a deschis trei agentii in zona rurala (Bicazul Ardelean, Sabaoani si Damaseni), in zone cu multi locuitori, din care majoritatea sunt plecati la munca in strainatate.

  • Marii castigatori ai crizei financiare

    Cum momentul era dominat de vestea vanzarii Rompetrol catre compania KazMunaiGaz, impactul declaratiei a fost minor. Patriciu admite ca la baza deciziei de a vinde cele 75% din actiunile companiei Rompetrol atunci, la sfarsitul lunii august a anului trecut, a stat si pericolul crizei financiare. In acelasi timp este de acord ca daca ar fi amanat vanzarea, pretul ar fi putut fi mai redus (pornind de la evaluarea de 3,6 miliarde de dolari pentru intreg grupul, valoarea tranzactiei, care nu a fost confirmata de niciuna dintre parti, ar fi de 2,7 miliarde de dolari).

    “De aceea ne-am grabit. Am pregatit tranzactia un an de zile; aveam sase posibili cumparatori si l-am ales pe cel mai bun in conditii de criza globala”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dinu Patriciu.

    Romania a parut mult timp ferita de valurile create de criza creditelor ipotecare americane, inceputa in primavara anului trecut. Efectele s-au simtit aici destul de tarziu si cumva sporadic, prin scaderea bursei de valori din Bucuresti sau un recul timid al pietei imobiliare. In acelasi timp, nu putem sa nu remarcam in aceasta perioada o serie de tranzactii record, efectuate la momentul potrivit, cel menit sa asigure vanzatorului un castig cat mai mare, de catre un numar de oameni de afaceri cu activitati in Romania. Asa au procedat Dinu Patriciu, Andrei Siminel, presedintele NCH Advisors, compania care administreaza fondul de investitii Broadhurst, sau Shimon Galon, managerul companiei Globe Trade Center International. Acestor cazuri li se pot alatura tranzactiile bursiere realizate de Dan Ioan Popp, principalul actionar al dezvoltatorului imobiliar Impact Bucuresti, precum si de fondurile de investitii Axis Investments si Meinl Bank, care detineau fabrica de ciocolata Kandia Excelent.

    Siminel Andrei, unul dintre cei mai activi si redutabili manageri de fonduri de investitii din Romania, a realizat, incepand chiar din primavara trecuta, o serie de tranzactii imobiliare si de active care au insumat cateva sute de milioane de euro, pe o piata romaneasca dominata inca la acea vreme din plin de sentimentul de incredere. Firmele conduse de Siminel au vandut anul trecut active, terenuri si imobile in valoare de peste 325 de milioane de euro, iar exit-urile au continuat si in acest an. Ultima tranzactie este cea de saptamana trecuta, prin care un grup italian va prelua reteaua de magazine Winmarkt, dupa ce fondul de investitii Broadhurst, condus de Andrei, a vandut pe piata Rasdaq participatia de 21,7% la Comvex Constanta, pentru 13,3 milioane de euro. La sfarsitul anului trecut, irlandezii de la CRH au cumparat tot de la Broadhurst producatorul de materiale de constructii Elpreco Craiova, in urma unei tranzactii estimate la aproximativ 75 de milioane de euro. Tot in 2007, compania spaniola Gran Via a achizitionat de la fondul condus de Siminel Andrei, cu 42 de milioane de euro, fosta fabrica Tricodava din cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe terenul careia urmeaza sa construiasca 2.100 de apartamente. Broadhurst a vandut si participatia de 50% detinuta in proiectul imobiliar Cotroceni Park, pentru 78,8 milioane de euro, si a scos la vanzare si spatiile comerciale apartinand fostei Romarta, evaluate la 200-250 de milioane de euro. Siminel Andrei nu poate fi banuit de simpla intuitie a miscarii pietei, la baza exit-urilor sale stand, in mod cert, anticiparea evolutiei de pe piata imobiliara din SUA si a extinderii efectelor ei in lume.

    Lauri de castigator in vremuri de criza i se cuvin si lui Shimon Galon, managerul dezvoltatorului imobiliar Globe Trade Center, chiar daca nu a fost direct implicat in negocierile de vanzare a imobilului de birouri America House, o alta tranzactie- record, de peste 120 de milioane de euro. Suma, platita de catre o subsidiara a companiei franceze Ixis, reprezinta cea mai mare tranzactie imobiliara a anului trecut si un record pentru piata spatiilor de birouri. GTC Romania, compania pe care o conduce Shimon Galon, este o divizie a companiei de dezvoltare imobiliara GTC, listata la bursa din Polonia, care este la randul sau una dintre subsidiarele cu afaceri imobiliare ale grupului israelian Kardan.

    Galon a construit Europe House si America House – doua imobile de birouri din Piata Victoriei – si este implicata in cateva proiecte rezidentiale si mai multe centre comerciale. In urma cu aproape patru ani, GTC a vandut cladirea Europe House cu 30 de milioane de euro, dar America House, care are o suprafata dubla, a beneficiat de un pret de patru ori mai mare. Cum amplasarea este similara, in Piata Victoriei, diferenta de pret a fost urmare a interesului sporit al investitorilor. “Mai bine spuneti ca s-a facut criza dupa ce am vandut noi”, glumeste Shimon Galon.

    Tranzactiilor de mai sus li se pot alatura alte reusite, asa cum au fost preluarea companiei de consultanta imobiliara Eurisko de catre grupul american CB Richard Ellis, pentru 35 de milioane de dolari (circa 24 de milioane de euro), sau intrarea bancii de investitii Morgan Stanley in actionariatul companiei de dezvoltare imobiliara Adama, in urma unei majorari de capital de 100 de milioane de euro.

  • Ascultand Agatha Christie

    Cartile in format audio, descarcate de pe internet sau cumparate pe un suport fizic, cum ar fi spre exemplu un CD, au devenit populare in ultimii ani, mai ales in randul celor care nu mai au prea mult timp la dispozitie pentru lectura. Cartile audio pot fi ascultate in masina, atunci cand soferul sta in trafic mai mult timp, sau intr-un mijloc de transport in comun, pot fi savurate la sala de fitness pe orice fel de player de melodii digitale, iar exemplele pot continua. “O mama care are un copil mic imi spunea recent ca ea <citeste> foarte des astfel de carti audio cand este acasa, in timp ce face alte treburi prin casa”, spune Maggie Killackey Jurgensen, purtator de cuvant al bibliotecii Chicago Public Library.

    Desi au inceput sa capteze atentia publicului numai de cativa ani, cartile audio exista si sunt folosite deja de cateva decenii, in special de oamenii cu deficiente de vedere. Mediul de stocare a acestor carti a evoluat de-a lungul timpului, de la discuri de vinil la casete audio si apoi la compact discuri, pentru ca acum sa devina posibila descarcarea de fisiere audio de pe internet, gratuit sau contra cost, si stocarea lor in memoria playerelor digitale de genul popularului iPod.

    Foarte multe dintre bibliotecile publice, in special din SUA, ofera in format audio titluri clasice precum operele lui Shakespeare sau Biblia. In ultimii cinci ani, industria mondiala a cartilor audio, evaluata de Audio Publishers Association la 923 de milioane de dolari (aproape 587 de milioane de euro) in 2007, a fost sustinuta insa mai degraba de carti mai usoare, precum romanele politiste ale Agathei Christie sau thrillerele lui John Grisham.

    “Editurile au inceput sa priveasca versiunile audio ale cartilor ca pe o alternativa, destul de rentabila de altfel, a cartilor tiparite”, observa Scott Wasinger, purtatorul de cuvant al Online Computer Library Center, care furnizeaza carti audio prin divizia NetLibrary.

    Doua dintre sursele cele mai populare de carti in format audio sunt Audible.com si serviciul de descarcare de continut iTunes al Apple. Acesta din urma vine cu un avantaj considerabil fata de bibliotecile publice sau de alte magazine online, pentru ca ofera acces nelimitat la o carte audio odata ce aceasta a fost cumparata si descarcata pe computer. In schimb, modelul de business bazat pe Digital Rights Management (DRM), adoptat in special in SUA, presupune codarea fisierelor astfel incat numarul de copii posibile ale unei carti sa fie limitat.
    In ce priveste Audible, compania ofera o gama foarte variata de publicatii in format audio, printre care si ziare sau reviste, numarand in total 80.000 de inregistrari, adica 180.000 de ore de auditie, pe cele patru site-uri ale sale din SUA, Marea Britanie, Germania si Franta. Compania a fost cumparata recent de Amazon.com, cel mai mare comerciant online de carte, in special pentru baza de 457.000 de utilizatori inregistrati, doua treimi dintre acestia platind un abonament lunar pentru serviciile Audible.

    Desi economisesc atat timpul cititorului, care poate asculta cartea in timp ce se ocupa cu altceva, cat si spatiu in rafturile bibliotecilor, cartile in format audio au totusi nevoie de un spatiu de stocare destul de mare. In format audio, o carte de aproximativ 100 de pagini ocupa in jur de 140 MB de spatiu din memoria playerului de melodii digitale. Posesorii de playere cu memorie mica au insa alternative, cum ar fi computerul, sistemul de sunet sau CD playerul din masina.

    BIBLIOTECA DE AFACERI
    BUSINESS Magazin va oferi, incepand din data de 9 aprilie, cele mai bune carti de management in format audio. Pe parcursul a 7 editii vor fi distribuite impreuna cu revista numai la punctele de difuzare a presei CD-uri audio care vor contine titluri precum “Sase palarii ganditoare” de Edward de Bono, “Stiinta de a deveni bogat”, de Wallace D. Wattles sau “Cine mi-a luat cascavalul”, de Spencer Johnson.