BusinessMagazin

Blog

  • CINE IA DECIZIA

    In februarie, proaspat instalat, cabinetul Tariceanu a inlocuit printr-o hotarare de guvern demnitarii fostului guvern cu cei proprii in comisia de privatizare a BCR. Castigatorul licitatiei pentru cea mai mare banca romaneasca va fi decis de o comisie formata din 9 reprezentanti ai Guvernului. Formal, din comisie face parte si actualul primar general al Capitalei, Adriean Videanu, pentru ca atunci cand a fost selectat, el ocupa functia de ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniul economic. Ulterior plecarii lui de la Guvern la Primarie, componenta comisiei nu a mai fost actualizata. 

    GABRIEL ZBARCEA
    In varsta de 32 de ani, Gabriel Zbarcea a venit la presedintia AVAS si, ulterior, a comisiei de privatizare a BCR (care are noua membri) din mediul privat. In perioada 1995-2005, Zbarcea a fost avocat partener la Musat si Asociatii, unde s-a ocupat de privatizari importante precum Electrica Banat, Banca Agricola, Sidex. In plus, a fost, timp de mai putin de o luna, consilierul personal al premierului Calin Popescu Tariceanu, fiind desemnat, in ianuarie 2005, presedintele AVAS.

    ADRIEAN VIDEANU
    Cand a fost desemnat in comisia de privatizare a BCR, actualul primar general al Capitalei, Adriean Videanu, era ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniul economic – functie pe care a detinut-o de la instalarea cabinetului Tariceanu (decembrie 2004) pana la alegerile pentru functia ramasa libera dupa victoria lui Traian Basescu la prezidentiale. Videanu, acum in varsta de 43 de ani, a intrat in FSN si a devenit parlamentar incepand cu 1990, renuntand la politica in favoarea afacerilor in legislatura 2000-2004.

    IONUT POPESCU
    In prezent ministru al finantelor, Ionut Popescu a intrat in viata publica nu ca politician, ci ca jurnalist la diverse publicatii economice. Prima sa functie publica a fost cea de purtator de cuvant al Guvernului Romaniei inainte de alegerile din 2000, cand premier era actualul guvernator al BNR, Mugur Isarescu. Ionut Popescu, acum in varsta de 41 de ani, a intrat in politica acum doi ani si jumatate, devenind in februarie 2003 membru PNL.

    ALEODOR MARIAN FRANCU
    In prezent sef al cancelariei premierului Calin Popescu Tariceanu, Aleodor Marian Francu are 48 de ani si are o experienta de 17 ani in aviatie. Francu a fost, pe rand, sef al infrastructurii, inginer-sef, director tehnic si apoi manager al Aeroportului Otopeni. Ulterior, Francu a preluat functia de secretar de stat in Ministerul Transporturilor si mai apoi pe cea de director general al Aviatiei Civile.

    BOGDAN OLTEANU
    Ministru pentru relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, 33 de ani, detine cabinetul de avocatura Bogdan Olteanu, a fost consilier Ratmil SA si consilier al ministrului industriei in 1997. Membru PNL din 1991. 

    SEBASTIAN BODU
    Presedintele Agentiei Nationale pentru Administrare Fiscala (ANAF) vine de la conducerea directiei juridice si proceduri a ING Romania. Anterior a detinut functia de consilier intern pe probleme juridice pentru Fondul Romano-American pentru Investitii, Carana Group (corporatie americana de consultanta) si Financial Markets International. Sebastian Bodu are 35 de ani.

    GILIOLA CIORTEANU
    Vicepresedintele AVAS Giliola Ciorteanu are 33 de ani si a lucrat, incepand din 1999, in cadrul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare din 1999, ca jurist, director adjunct si apoi director general. Acum coordoneaza activitatea de valorificare a activelor statului din cadrul AVAS.

    NICOLAE CINTEZA
    Director al Directiei de Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteza este vicepresedinte al comisiei pentru privatizarea BCR. Este singurul membru al fostei comisii de privatizare a BCR mentinut si in actuala structura.

    ADRIAN COSMESCU
    In prezent director adjunct al Directiei de supraveghere din BNR, Cosmescu are 46 de ani si, inainte de a veni in BNR (in 1992), a lucrat in arbitraj la Banca Romana de Dezvoltare.

  • FURNIZORI: Teoretic, consumatorii pot cumpara electricitate de la alti furnizori

    Nu va bucurati. Monopolul Electrica asupra furnizarii de energie electrica ia sfarsit, dar numai in teorie. Practic, importurile au fost limitate iar alte capacitati de productie nu se construiesc. In concluzie, nu avem surse de curent mai ieftin.

    Preturi mai mici la electricitate, servicii mai bune si inchiderea producatorilor ineficienti. Asa ar trebui sa arate piata de energie in 2007. Iar pe hartie lucrurile par sa mearga in directia buna. Peste doi ani, oricare client va putea renunta la serviciile Electrica daca va gasi un furnizor care sa-i dea curent mai ieftin. 

     Cat de plauzibil e insa acest scenariu? E drept, piata va fi liberalizata, „dictatura“ Electrica va disparea. Varianta „curent ieftin“ este, insa, deocamdata o utopie. In primul rand, cantitatea de energie ieftina produsa in Romania este limitata. Hidroelectrica, societatea care are cel mai mic pret/MW (23 de dolari) poate produce peste o treime din necesarul de electricitate al Romaniei. Centralele termoelectrice nu sunt tocmai o tinta pentru furnizorii de energie, cu atat mai mult cu cat produc megawattul cu peste 40 de dolari. 

    Asa se face ca oricat de mult ar incerca ceilalti furnizori de energie sa „fure“ clientii Electrica, argumente de genul „pret mai mic“ nu pot fi aruncate in joc. „Fiecare consumator va putea negocia cu furnizorul de electricitate conditiile de contractare: pret, facilitati, servicii“, explica, pentru BUSINESS Magazin, Ion Lungu, director de furnizare la Electrica. El crede ca nu vor exista „salturi foarte mari“ la capitolul preturi.  Nici importurile de electricitate din Ucraina sau Rusia nu sunt o optiune. Ministerul Economiei si Comertului a limitat, temporar, importurile, dupa cum spunea Nicolae Opris, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Pe langa restrictiile tehnice, masura interdictiei importurilor a fost luata si pentru „protejarea producatorilor din tara“, spune Lungu. 

    In fata unui pret de productie a electricitatii bine stabilit si a unor producatori de energie aflati inca in mana statului, competitia despre care vorbeau autoritatile pare mai degraba teoretica. Experienta a demonstrat acest lucru. Liberalizarea pietei de electricitate s-a produs mai repede pentru consumatorii industriali. De acum, ei pot cumpara curentul de la ce furnizor doresc. Cel putin pe hartie. In realitate, majoritatea apeleaza tot la serviciile Electrica. „Doar 25% din consumul de energie este realizat pe baza unor contracte bilaterale“, spune Ion Lungu. Prin urmare, nici marile companii, care au consumuri importante de electricitate, nu pleaca de la Electrica. Ce se va intampla din 2007?  Consumatorii casnici mai informati sau care au nevoie de mai multa electricitate vor renunta la Electrica si vor alege serviciile altor furnizori. Fie si numai pentru ca li se ofera servicii suplimentare de genul verificarii instalatiilor sau remedierii defectiunilor in timp mai scurt. 

    Restul – majoritatea populatiei – raman fideli furnizorului traditional, actuala Electrica. Aceasta ar putea deveni „furnizor de ultima optiune“, asa cum cere legea energiei. Adica acea companie care va da electricitate tuturor consumatorilor care nu incheie contracte directe cu alti furnizori de energie. Abia aici se va crea un soi de monopol. „Furnizorul de ultima optiune va fi desemnat, cel mai probabil, zonal“, explica Jean Constantinescu, presedintele Institutului National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie. Furnizorul va da curent la o intreaga regiune, la un pret stabilit de ANRE. Prin urmare, preturile nu se vor mai stabili pentru toata tara, ci pentru fiecare regiune in parte. Diferentele vor fi, insa, de ordinul sutelor de lei vechi pe kilowatt, spun surse din industria energetica.

    Si asta pentru ca producatorii romani nu au concurenta. Importurile au fost limitate, alte capacitati de productie a electricitatii nu se construiesc. In concluzie, surse de curent ieftin nu exista. Experienta europeana de liberalizare a pietei energiei nu isi va gasi corespondent in Romania. In Germania, spre exemplu, o data cu liberalizarea pietei, marile companii – care produc si furnizeaza electricitatea – si-au redus preturile tocmai pentru a nu-si pierde clientii. „Cei de la E.ON spuneau ca au pierdut aproximativ un milion de dolari pentru a-si pastra clientii“, isi aminteste Ion Lungu. Cheltuiala pare sa fi dat roade. Doar 39% din consumatorii germani si-au ales un alt furnizor de electricitate. 

    La noi, metoda este alta: un pret similar la majoritatea furnizorilor. Adica trecerea de la monopolul Electrica la „dictatura“ preturilor.  


  • LIBERALIZARE TEORETICA

    Din 2007, cel putin teoretic, va creste concurenta pe piata energiei electrice. Clientii vor putea negocia direct cu furnizorii pretul electricitatii. Mare parte din consumatori vor ramane, insa, legati de o companie de furnizare, indiferent de oferta acesteia.

    Clienti: Consumatorii vor avea dreptul sa negocieze pretul electricitatii si serviciile pe care le primesc direct cu furnizorii.

    Furnizori: Cei nemultumiti de serviciile furnizorilor vor putea cumpara energie de la alte companii. 

    Preturi regionale: Tarifele la electricitate nu vor mai fi unice pe tara, ci vor fi stabilite de fiecare furnizor, insa diferentele de pret nu vor fi semnificative.

  • MODELUL GERMAN

    Germania a inceput procesul de liberalizare a pietei energiei electrice in 1998. De atunci, toti consumatorii, inclusiv cei casnici, au putut alege compania care le furniza electricitatea. Urmarea: preturile au scazut in primii ani, pentru a creste, din nou, in 2001. 

    Tarife: Imediat dupa liberalizarea pietei, germanii au putut cumpara electricitatea la preturi mai mici. Megawattul a scazut de la 190 de euro, in 1998, sub 160 de euro, in 2001. Pretul si-a revenit, insa, depasind 180 de euro, in 2004.

    Taxe: In ultimii ani, taxele pe electricitate au crescut de la 25% (in 1998) la 40% (in 2004), ca urmare a aplicarii legislatiei europene.

    Producatori: Unele unitati de productie – cu costuri mari – au fost inchise, iar companiile mici au fost „inghitite“ de cele mari. Productia Germaniei s-a redus cu 10 gigawati.

    Furnizori: Pentru a-si mentine clientii, companiile de electricitate din Germania au redus preturile acoperindu-si doar costurile de productie. 

    Liberalizare: Doar 39% din consumatorii de electricitate au renuntat la furnizorul traditional, optand pentru o firma concurenta.

  • CINE VA FACE JOCURILE

    Piata de electricitate din Romania se va schimba la fata din 2007. Distributia de energie va trebui separata de furnizare. 

    Producatori: Principalii producatori de electricitate vor fi, in continuare, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti, Electrocentrale Deva si complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova.

    Furnizori: Numarul furnizorilor va depasi 70, cat sunt acum. Ei cumpara electricitatea angro si o vand consumatorului final. Toti producatorii au si calitatea de furnizori. 

    Distribuitori: Poate fi distribuitor doar compania care are retea electrica avand niveluri de tensiuni pana la 110 kV. Din 2007, activitatea de distributie va trebui separata total de cea de furnizare. Acum, Electrica este si distribuitor si furnizor. 

    Consumatori: Toti consumatorii casnici si industriali vor putea cumpara electricitatea de la ce furnizor doresc. Acum, acest lucru este posibil doar pentru consumatorii industriali.

  • LEASING: Cautam „caine de paza“

    Situatia de la MTS Leasing, o companie ai carei clienti se intreaba unde le sunt milioanele de euro date ca avans, readuce in discutie lipsa unei reglementari pe piata leasingului. Este nevoie de un „watchdog“ pentru companiile de leasing?

    Circa 700 de clienti se intreaba daca au sanse sa-si recupereze cele cateva milioane bune de euro platite ca avans pentru leasing imobiliar. Situatia avansurilor pe care le-au platit catre MTS Leasing pentru a-si cumpara locuinte este, in continuare, neclara. Compania, inregistrata in Germania, s-a lansat anul trecut pe piata romaneasca anuntand ca acorda finantari imobiliare la o dobanda de 5%, mult sub nivelul pietei. Un client care, de exemplu, avea in proprietate un teren pe care dorea sa-si construiasca o casa putea plati un avans intre 10% si 30% din valoarea cladirii, MTS Leasing urmand sa plateasca facturile firmei de constructie si sa incaseze rate de la client.

    Iar cei 700 de oameni au platit deja avansuri in conturile din Germania ale MTS Leasing. Doar ca saptamana trecuta afacerea a cazut: proprietarii companiei – familia Metzen – sunt in Germania, iar o parte dintre birouri s-au inchis.

    Pe de-o parte, angajatii, clientii si partenerii de afaceri spun ca germanii au fugit cu banii. De cealalta parte, familia Metzen neaga, sustinand ca firma nu este in incapacitate de plata, dar ca banii ar fi fost „furati de o parte dintre angajati, dar si de o parte din firmele de constructii romanesti“.

    Indiferent care e adevarul, clientii se intreaba ce sanse au acum sa-si recupereze banii. Situatia e cu atat mai dificila cu cat leasingul difera de alte tipuri de finantari prin faptul ca finantatorul este proprietarul bunului pana la achitarea in totalitate a ratelor – iar in caz de faliment al firmei de leasing, utilizatorul risca sa piarda si bunul platit partial, si sumele deja achitate.

    Ceea ce inseamna ca, practic, clientii firmelor de leasing nu sunt in acest moment protejati de riscul pierderii unor importante sume de bani prin nici un act normativ. Singura sansa a clientilor este ca o alta firma sa preia portofoliul societatii falimentare si sa continue sa plateasca ratele catre noul proprietar al bunului pe care il foloseste. Altminteri, avand in vedere masa mare a creditorilor, e putin probabil ca micii clienti sa-si recupereze pierderile, deoarece bancile care finanteaza societatile de leasing au garantii mai dure si un cuvant mai greu de spus. Piata de leasing a crescut puternic in ultimii ani, iar aceasta crestere a adus cu ea si nevoia unor schimbari ale regulilor. Valoarea totala a contractelor de leasing semnate pana la finele lui 2004 era de 1,8 miliarde de euro, de peste sase ori mai mare decat cu cinci ani in urma, potrivit estimarilor Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania (ASLR).

    Tocmai pentru a se evita „accidentele“, de mai bine de un an se incearca o reglementare mai stricta a pietei de leasing. Dar nimic nu s-a concretizat pana acum. Adversarii ideii de reglementare sustin ca tocmai lipsa unei supravegheri atente a facut ca piata sa se dezvolte atat de puternic. Pe de alta parte, reprezentantii asociatiilor profesionale afirma si ei ca doresc reguli noi si, evident, mai bune.

    „Primul pas este modificarea legii leasingului, dupa care ar urma si infiintarea unui organism de supraveghere“, spune Cornel Coca Constantinescu, presedintele ASLR. Asociatia de Leasing Bancar (ALB) – care grupeaza noua societati de leasing afiliate bancilor – propune ca supravegherea acestei piete sa cada in seama Bancii Nationale a Romaniei (BNR). Pentru aceste firme nu ar fi o schimbare radicala, dat fiind ca BNR deja le supravegheaza indirect activitatea, prin monitorizarea bancilor care le sunt actionare.

    Conducerea ASLR este insa mai rezervata, apreciind ca o autoritate ar putea frana dezvoltarea pietei, prin impunerea unor norme prudentiale prea dure. „Personal, sunt pentru o reglementare, dar nu totala“, spune presedintele asociatiei. Constantinescu este presedinte si director general al Romexterra Leasing, afiliata bancii Romexterra, dar care nu este membra a ALB, potrivit datelor de pe site-urile celor doua asociatii.

    El remarca si faptul ca BNR nu are dreptul legal de a face reglementare pe piata de leasing. „Cred mai degraba in infiintarea unui organism pentru a supraveghea intreaga piata financiara“, spune oficialul ASLR. De altfel, la inceputul anului, a fost anuntata o initiativa de fuziune a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) cu Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) si o parte din BNR pentru a forma un organism unic de supraveghere a pietelor financiare, bancare si non-bancare. Deocamdata, s-a renuntat la acest proiect.

    Banca centrala ar fi interesata de reglementarea pietei leasingului, dar nu se implica, din cauza ca nu are acoperire legala. „Din partea BNR, ar exista disponibilitate pentru a analiza domeniul leasingului, dar Parlamentul sau Guvernul trebuie sa initieze un proiect“, a precizat pentru BUSINESS Magazin Mugur Stet, purtator de cuvant al BNR. In favoarea interventiei bancii centrale se declara si avocatul Cezar Gusu, specialist in drept bancar, avocat asociat in cadrul societatii de avocatura Bostina si Asociatii. „Se simte nevoia unei autoritati, dar nu cred ca infiintarea unei noi structuri ar fi o solutie viabila. Mai degraba, ar trebui ca aceasta sa functioneze in cadrul BNR, cum se intampla in Grecia, de exemplu“, spune Gusu.

    Grecia nu este insa singurul exemplu. Si pietele de leasing din Franta, Italia, Portugalia, Spania, Suedia si Ungaria sunt supravegheate de catre banca centrala. Belgia, Finlanda, Turcia, Germania au un organism de supraveghere distinct, autonom. In schimb, in Austria, Cehia, Irlanda, Olanda, Polonia, Rusia, Slovacia, Elvetia, SUA sau Marea Britanie nu exista cerinte formale, supraveghere bancara sau organism specializat, potrivit datelor ALB.

    O autoritate de supraveghere nu poate garanta lipsa unor necazuri viitoare pentru clientii companiilor de leasing. Insa acest organism ar putea asigura o informare mai buna a beneficiarilor, pentru a evita cazuri de genul MTS Leasing, cred oamenii din industrie. Acestia apreciaza ca o mare parte a clientilor MTS Leasing nu au verificat trecutul sau situatia financiara a acestei firme. Cateva dintre probleme ar fi faptul ca societatea era infiintata in Germania, fara a avea reprezentanta in Romania – iar litigiile se judeca dupa legislatia germana, capitalul social minim, dobanda mult mai mica decat cea oferita de alte companii.

    Este posibil ca problemele MTS Leasing sa afecteze intreaga piata de leasing. Pentru a stopa un declin, autoritatile ar putea grabi procesul de reglementare. Noua lege a fost deja discutata de reprezentantii celor doua asociatii cu parlamentarii din Comisiile de Buget-Finante. Insa alegerile anticipate ar putea amana adoptarea acesteia.

    Printre modificarile propuse de firmele din industrie sunt cresterea pragului minim de capital social de la 50.000 de lei (500 de milioane de lei vechi, circa 14.000 euro) la 400.000 de lei (4 miliarde de lei vechi, peste 110.000 euro), definirea leasingului si a unor operatiuni specifice (cum ar fi chiar leasingul imobiliar), raportarea la Biroul de Credit, dar si clauze foarte clare de protectie a clientilor in cazul falimentului societatii de leasing.

    Pentru moment, asociatiile nu propun introducerea in noua lege si a unor norme prudentiale. „Nu este cazul sa impunem reguli atat de stricte ca in cazul bancilor, pentru ca firmele de leasing nu atrag direct depozite de la populatie“, crede Adriana Ahciarliu, secretar general ALB.

    Dar cazul MTS Leasing arata ca atrag avansuri. Si clienti pagubiti. Va duce primul scandal major de pe piata leasingului la crearea unui „watchdog“?

  • Ce s-a spus despre noi

    Mai multi politicieni europeni au facut declaratii, la Consiliul European de vara care a avut loc la Bruxelles la sfarsitul saptamanii trecute, despre aderarea Romaniei si a Bulgariei. Cei mai multi cred ca nu e corect ca romanii si bulgarii sa fie sacrificati din cauza actualei crize din UE. Altii, precum Angela Merkel, care are sanse mari sa ajunga cancelar al Germaniei in toamna, spun ca aderarea celor doua tari trebuie amanata cu un an.

     

    JOSE MANUEL BARROSO, PRESEDINTE AL COMISIEI EUROPENE: „Trebuie sa ne respectam angajamentele asumate. Un acord este un acord. Principiul bunei-credinte este fundamental in viata internationala. Prin urmare, nu vom propune revizuirea acordurilor deja incheiate de statele membre in privinta viitoarei extinderi“.

    OLLI REHN, COMISAR EUROPEAN PENTRU EXTINDERE: „Romania a facut multe progrese de la incheierea negocierilor, dar are inca multe de facut. Prioritatea prioritatilor e reforma sistemului judiciar si lupta impotriva coruptiei“.

    GUNTHER VERHEUGEN, VICEPRESEDINTE AL COMISIEI EUROPENE: „Aderarea Bulgariei si a Romaniei este prioritara pentru UE. Altfel nu va exista stabilitate in Europa de Sud-Est. As vrea sa stiu de ce germanii, francezii sau olandezii sunt de parere ca este de la sine inteles ca ei apartin Europei, iar romanii si polonezii nu? Sunt ei mai putin europeni decat noi?“.

    WOLFGANG SCHUSSEL, CANCELAR AL AUSTRIEI: „Bulgarii, romanii si croatii nu trebuie pedepsiti pentru actuala criza din Uniune“.

    PHILIPPE DOUSTE-BLAZY, MINISTRU DE EXTERNE AL FRANTEI: „Daca Romania si Bulgaria vor indeplini conditiile, nu vad cu ce drept ar fi pusa sub semnul intrebarii integrarea lor“.

    GERHARD SCHRöDER, CANCELAR AL GERMANIEI: „Uniunea Europeana trebuie sa-si respecte angajamentele asumate fata de Romania si Bulgaria“.

    ANGELA MERKEL, LIDER AL CRESTIN-DEMOCRATILOR GERMANI: „Daca castig alegerile din septembrie, voi incerca sa intarzii admiterea noilor membri“.

    DOMINIQUE DE VILLEPIN, PREMIER AL FRANTEI: „Angajamentele fata de Romania si Bulgaria vor fi indeplinite, dar vom urmari foarte atent respectarea criteriilor“.

  • AFACEREA MTS LEASING

    Compania de leasing imobiliar MTS Leasing este intr-o situatie considerata critica. Presa a relatat saptamana trecuta despre problemele financiare ale firmei, dar si despre schema financiara din spatele operatiunilor MTS Leasing. Cele mai folosite cuvinte sunt „teapa“ si „Caritas“.

    SCHEMA DE FUNCTIONARE: Un client care avea in proprietate un teren pe care dorea sa-si construiasca o casa platea catre MTS Leasing un avans intre 10 si 30% din valoarea cladirii. Societatea de leasing urma sa achite facturile firmei de constructie si sa incaseze rate de la client. MTS Leasing promova intens faptul ca are o dobanda de 5% – mult sub nivelul pietei. Banii se plateau in conturile din Germania ale firmei, care nu avea o reprezentanta infiintata in Romania.

    DEZVOLTARE: MTS Leasing GmbH, condusa de familia Metzen (Theo, tata, si Matthias, fiu), a reusit sa convinga mai multe societati romanesti, banci, dar chiar si Agentia SAPARD, de validitatea sistemului. Dupa declansarea scandalului, agentia SAPARD a anuntat ca a suspendat protocolul cu MTS Leasing.

    ACUZATII: Angajatii, clientii, dar si partenerii de afaceri au semnalat probleme financiare. Ulterior, au aparut informatii conform carora familia Metzen a parasit Romania. In schimb, conducerea MTS Leasing a declarat ca firma nu este in incapacitate de plata, dar ca au fost „furati de o parte dintre angajati, dar si de o parte din firmele de constructii romanesti“.

    VALOARE: Potrivit unor estimari vehiculate in presa, valoarea contractelor incheiate de MTS Leasing se ridica la 50-100 mil. euro.

  • Ce primeste Romania

    Suma totala prevazuta pentru Romania, in pachetul 5 al cadrului financiar european pentru perioada 2007-2013, este de circa 30 de miliarde de euro:

     

    Coeziune: 18 miliarde de euro pentru reducerea decalajelor dintre Romania si statele UE (asa-numitele fonduri structurale si de coeziune)

     

    Agricultura: 5,3 miliarde de euro pentru agricultura, in cadrul capitolului Politica Agricola Comuna (PAC)

     

    Dezvoltare rurala: 6,6 miliarde de euro pentru proiecte de dezvoltare rurala

  • SIDERURGIE: De ce scade pretul otelului

    Cererea redusa de otel i-a domolit vantul din panze celui mai mare producator mondial. Mittal Steel a anuntat ca isi va reduce, anul acesta, productia cu un milion de tone de otel. Masura se va aplica la toate combinatele grupului, inclusiv Sidex Galati.

    O strategie inteligenta, o echipa de negociatori puternica si o conjunctura internatioanla favorabila. Acestea au fost cateva din punctele tari pe care omul de afaceri anglo-indian Lakshmi Mittal si-a construit imperiul siderurgic. 

    Strategia exista in continuare – Mittal Steel, cel mai mare producator mondial de otel, este in plan cu rentabilizarea combinatelor siderurgice cumparate pe cand le pastea falimentul. Si echipa de negociatori s-a pastrat. Piata, in schimb, incepe sa-i ofere surprize.  

    Anul trecut, chinezii cumparau cat otel le cadea in mana. Si preturile mondiale s-au dublat comparativ cu 2003. Anul acesta, in schimb, China si-a schimbat strategia. Si-a crescut productia de otel cu 37,5%, numai in luna mai, potrivit datelor Institutului International de Fier si Otel (IISI). China a ajuns sa produca o treime din intreaga piata mondiala. Urmarea? Importurile s-au diminuat, iar preturile mondiale o data cu ele.   Singura miscare pe care o puteau face siderurgistii din afara Chinei a fost reducerea productiei. Mai intai, luna trecuta, grupurile Arcelor si ThyssenKrupp au anuntat ca scad productia. Mittal Steel, numarul unu mondial in productia de otel, le-a urmat. Compania va produce, in al treilea trimestru, cu un milion de tone de otel mai putin decat planificase initial. Iar planurile de scadere a productiei sunt valabile si pentru combinatul Mittal Steel Galati, fostul Sidex. De altfel, anul trecut, Sidex a produs 4,75 milioane de tone, mai putin cu 250.000 de tone fata de estimarile initiale. 

    In ce masura va afecta conjunctura internationala planurile de afaceri ale Mittal Steel Galati? Ramane de vazut daca societatea va putea sa se tina de planul initial si sa realizeze, pana la finele lui 2005, o cifra de afaceri de trei miliarde de dolari, cat prevazuse initial. Iar incercarea este cu atat mai dificila, cu cat combinatul din Galati si-a schimbat, de putina vreme, seful. Locul lui Narendra Chaudhary, cel care a restructurat Sidex, a fost luat de K.A.P. Singh.

    Poate prea optimist, Lakshmi Mittal spera la o revigorare a pietei spre sfarsitul anului. Mai mult, el pune scaderea cererii pe seama unei situatii conjuncturale. Situatia n-ar fi determinata de „o reducere brusca a cererii mondiale de otel, ci de stocurile prea mari facute de clienti“, explica Mittal. Acestia ar fi cumparat mai mult decat aveau nevoie, inca de la sfarsitul lui 2004, de teama sa nu ramana fara marfa. Cum cererea „a ramas la acelasi nivel, acesti clienti isi lichideaza, acum, stocurile, afectand echilibrul dintre cerere si oferta“, mai crede Mittal.

    Piata ar urma sa-si regaseasca echilibrul, imediat ce stocurile sunt epuizate. Optimismul omului de afaceri anglo-indian este, oarecum, domolit de companiile de consultanta. Analistii germani de la Consline Research & Consulting prevad ca pretul otelului va continua sa scada, anul acesta, cu aproximativ 15 procente. 

    Unul dintre motive il constituie continuarea scumpirii materiilor prime, energiei si transportului sau in cea mai buna varianta mentinerea la actualele cote.  In plus, preturile finale ale otelului vor fi influentate si de majorarea capacitatilor de productie, dar si de cresterea sub asteptari a economiei mondiale.

    Poate cu aceste cifre in minte, Mittal da tarcoale unei piete de care a fugit acum mai bine de 25 de ani: India. Omul de afaceri si-a proiectat si un buget pentru construirea unui combinat siderurgic si a unei mine de fier in tara natala: aproape sapte miliarde de dolari. Deocamdata, proiectul este la faza discutiile cu autoritatile indiene. „Exista un mare potential de crestere pe aceasta piata“, crede Mittal. Si ca el, coreenii de la Posco – al cincelea producator mondial de otel. 

    Ei au semnat, deja, un acord cu autoritatile indiene, pentru construirea unui combinat siderurgic, a unui port si a unei mine. Valoarea proiectului este de 12 miliarde de dolari. Iar fabrica va incepe sa produca cel mai probabil in 2010.

    Mana de lucru ieftina  – 1,2 dolari/ora – este si ea un argument. Ca si potentialul de crestere a consumului. 
    Daca acum India consuma circa 32 de milioane de tone de otel, in urmatorii sapte ani cererea s-ar putea dubla, dupa cum crede ministrul indian al otelului. 

    Pe de alta parte, investitorii in siderurgia indiana va trebui sa-si adapteze planurile la o piata locala dominata de o companie veche de 131 de ani, Tata Steel. Companie care si-a facut, la randul sau, planuri mari. Tata, o firma de familie, spera sa-si creasca veniturile cu aproape 50%, anul acesta, pana la 24 de miliarde de dolari. Afacerile cu masini, otel si IT sunt cele pe care firma indiana mizeaza. 

    Vor reusi investitorii straini sa „contraatace“ avantul Tata Steel? Deocamdata ei sunt optimisti. Dar iau in calcul dezvoltarea afacerilor si in alte regiuni.

    Rusia si Brazilia sunt alte tari aflate in vizorul siderurgistilor, pe langa India si China. Cresterea economica din cele patru tari, cu o populatie totala de 2,7 miliarde de locuitori va putea impulsiona si productia mondiala de otel, mai spune Mittal. El mizeaza pe o apreciere a cererii de otel cu 3-4%, in „viitorul previzibil“.

    Estimarile analistilor par sa-l sustina. Daca, in 2005, cererea mondiala de otel va ajunge la un miliard de tone, in 2006, aceasta va depasi 1,05 miliarde de tone, arata un studiu al Consline. Tot China ar urma sa fie „motorul“ acestei cresteri. 

    Deocamdata, insa, piata internationala a intrat intr-o perioada de stagnare. Siderurgistii incearca sa impulsioneze pretul otelului, reducandu-si productia. Pe hartie, socotelile par corecte: oferta va fi mai mica, cererea – cred producatorii de otel – nu va scadea. Prin urmare, clientii vor fi dispusi sa plateasca mai mult pentru otelul cumparat. Cat de reale sunt aceste calcule, vom vedea spre sfarsitul anului, cand aceiasi siderurgisti estimeaza ca cererea de otel va reveni „la cotele normale“.