BusinessMagazin

Blog

  • PRIVATIZARI: Ce scrie in agenda de pe biroul sefului AVAS

    Daca totul merge conform planului, Antibiotice, Electroputere, Tractorul si macar o parte dintre institutele de cercetare vor fi vandute in timpul mandatului celui mai tanar si mai sarac dintre toti sefii unei institutii care, de mai bine de un deceniu, se ocupa de privatizarile din Romania.

     

    Se intra greu in biroul lui Razvan Orasanu de la ultimul etaj al cladirii AVAS din nordul Bucurestiului. „Nu se intra fara o motivatie scrisa“, spune cel care, la jumatatea lui ianuarie, i-a luat locul demisionarului Gabriel Zbarcea – intors, dupa numai jumatate de an ca angajat la stat, in avocatura de afaceri.

     

    In plus, discutiile cu noul presedinte al AVAS se poarta numai in prezenta unui consilier – asta, spune noul sef al FPS, e o masura impotriva coruptiei.

     

    De altfel, in discursul de investitura pe care l-a tinut la 12 ianuarie la sediul AVAS, Orasanu a mentionat coruptia drept prima dintre cele cinci directii pe care isi va exercita mandatul: „Trebuie sa ne pazim si sa prevenim coruptia in toate formele ei“, a spus Orasanu, adaugand ca legislatia trebuie aplicata „nepreferential, nediscriminatoriu, intr-un mod absolut transparent“.

     

    Dar nu obiectivele anuntate de Razvan Orasanu au fost cele mai comentate in lumea politica si a afacerilor, ci varsta sa. Noul presedinte al AVAS are 24 de ani si e, probabil, cel mai tanar demnitar de un asemenea rang pe care l-a avut Romania vreodata.

     

    Orasanu crede ca varsta nu e un handicap; spune ca nici numirea sa s-ar trebui sa fie considerata o surpriza, pentru ca, din pozitia de consilier al premierului, a colaborat strans cu predecesorul sau „si chiar am lucrat pe unele dosare“.

     

    Si a mai ramas suficient de lucru: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului inca mai are in grija o buna parte dintre societatile care au mai ramas in mana statului, precum si o sumedenie de creante de recuperat.

     

    Care sunt in opinia lui Orasanu companiile care trebuie privatizate rapid? „Antibiotice, Electroputere, Tractorul, institutele de cercetare“, face el lista. Si, desi noul presedinte si-a propus sa porneasca pana la finele anului cat mai multe privatizari ale firmelor mari, nu a avansat si cifre. „Prefer sa fac lucruri mai putine, dar bine facute, transparente, temeinice“, spune el.

     

    E greu de spus cand se va incheia privatizarea – nici Orasanu nu poate raspunde; AVAS mai are, potrivit presedintelui sau, pachete minoritare la circa 200 de companii, pozitii majoritare la alte 80, in timp ce apro-ximativ 500 de societati comerciale sunt propuse pentru lichidare.

     

    Experienta arata, oricum, ca toate estimarile de pana acum au dat gres. La sfarsitul lui 1997, autoritatile adoptau un act normativ care prevedea ca Fondul Proprietatii de Stat (FPS) sa-si inceteze activitatea la 31 decembrie 1998, termenul putand fi amanat cu cel mult sase luni. In 1999, prim-ministrul de la acea data, Radu Vasile, spunea ca FPS isi va incheia existenta in mai 2000. Acum, sase ani mai tarziu, Razvan Orasanu crede ca AVAS – mostenitoarea FPS – are inca un parcurs important.

     

    Chiar daca activitatea de privatizare se va incheia la un moment dat, institutia tot va mai avea de lucru pe partea de recupe-rare a creantelor. In plus, sunt de gestionat aproximativ 15.000 de litigii, procese de lichidare si de monitorizat contractele de privatizare deja incheiate.

     

    „Avem 7.500 de societati comerciale pe care le urmarim in cadrul procedurii de post-privatizare“, spune presedintele AVAS. Pana acum, AVAS si predecesoarele sale – FPS si APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului) – au incasat venituri de 6,4 miliarde de lei din privatizare in perioada 1992-2005, potrivit informatiilor furnizate de Orasanu.

     

    Cand vine vorba de veniturile pe care le-ar putea obtine institutia pe care o conduce in acest an, presedintele AVAS face trimitere la buget.

     

    „Ma feresc sa dau sume pentru ca si in 2005 am avut o mica nerealizare.“ Presedintele AVAS se fereste si sa faca estimari pe termene mai lungi. „Nu imi propun un orizont de timp prea larg, ci ma preocup foarte tare sa fac un plan clar pe 2006.“

  • Ori in China, ori in faliment

    Pe producatorii cehi de incaltaminte, candva cei mai mari exportatori din lume, nici taxele anti-dumping impotriva Chinei impuse recent de Comisia Europeana nu-i mai pot salva de la faliment. S-au resemnat ca solutia care le poate asigura supravietuirea este mutarea productiei in China.

     

    Putini stiu ca „Henri Ford“-ul industriei de incaltaminte este considerat un ceh. Dupa ce a vizitat fabrica de automobile a celebrului magnat american, Thomas Bata a fost primul fabricant de incaltaminte care a introdus tehnicile de productie in masa intr-o industrie considerata pana atunci strict manuala. Inainte de moartea sa, in 1932, Bata devenise cel mai mare exportator mondial de incaltaminte. Barierelor de comert din acei ani le-a raspuns stabilindu-si fabricile in tarile care impuneau astfel de restrictii. In tara natala, Bata a tras dupa el dezvoltarea unei intregi industrii, care dupa al doilea razboi mondial a incaltat intregul bloc sovietic. Daca intre timp Bata Shoe Organisation a devenit unul din cei mai mai mari producatori de incaltaminte, cu 40 de fabrici deschise pe tot globul, ceilalti producatori cehi sunt pe punctul de a capitula in fata asaltului produselor chinezesti.

     

    „Vad viitorul foarte intunecat“, declara recent pentru France Presse Petr Kubat, presedintele Asociatiei producatorilor cehi de incaltaminte. Si nici nu are cum sa fie altfel. Cifrele vorbesc de la sine: anul trecut, productia locala a inregistrat un minim istoric de 5,5 milioane de perechi. La mijlocul anilor 1990 fusese de 28 de milioane. In schimb, importurile au explodat: de la 50 de milioane de perechi in 2004 la 73 de milioane anul trecut. Peste 80% au venit din China.

     

    In urma cu cativa ani, Kubat, proprietarul unei fabrici detinute de familia sa, a angajat 100 de persoane. Acum doar 20 mai lucreaza. Ca si el, majoritatea celor 25 de producatori cehi care inca mai rezista o fac pentru ca s-au orientat spre anumite nise. Este insa o problema de timp pana cand si acestea vor fi ocupate de produsele asiatice.

     

    Si nu numai Cehia se confrunta cu invazia asiatica. In ultimii patru ani, importurile europene din China si Vietnam s-au triplat, 1.000 de producatori de pe continent si-au inchis portile, concediind 4.000 de oameni. 

    Confruntata cu preturi de export care ajung si la 1,7 dolari pentru o pereche de pantofi si cu presiuni din partea marilor companii, Comisia Europeana a trecut la actiune. Dupa o ancheta de noua luni, a impus recent taxe anti-dumping impotriva importurilor de incaltaminte din cele doua tari. Pana in octombrie acestea vor atinge valoarea maxima, de 19,4% pentru produsele din China si 16,8% pentru cele din Vietnam.

     

    Asta inseamna ca pretul la raft va creste, potrivit estimarilor, cu aproximativ 25%. Dar chiar si asa, producatorii asiatici isi pastreaza uriasul avantaj al costurilor reduse cu forta de munca, platind muncitorilor salarii de 30 de dolari pe luna. In plus, producatorii cehi se tem ca marfurile chinezesti, pentru a ocoli plata suprataxelor, vor fi transportate in containere in alte tari, iar de aici vor fi exportate in Cehia ca si cum ar fi fost produse in tarile respective.

     

    Pana nu demult, salvarea venea de la renumita calitate slaba a produselor chinezesti. In ciuda diferentei semnificative de pret, oamenii se fereau sa le cumpere. Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Chinezii au inceput sa aiba acces la tehnologii de fabricatie din ce in ce mai avansate si si-au imbunatatit semnificativ calitatea materiei prime. In plus, dupa cum explica jurnalistilor stra-ini Michal Jansky, directorul filialei cehe a gigantului Bata, „tot mai multi producatori italieni isi transfera productia in China“.

     

    In ciuda atasamentului cehilor pentru marca si a posibilitatilor companiei de a-si adapta imediat designul produselor la preferintele clientilor, nu crede ca fabrica din Cehia va mai fi competitiva pe piata mai mult de cinci ani. Astfel ca, pentru a supravietui, nu trebuie sa te bati cu chinezii, ci sa te aliezi cu ei, mutandu-ti productia in tara lor. Si cum exemplul propriu este cel mai convingator, Jansky argumenteza ca jumatate din pantofii Bata vanduti in magazinele din Cehia sunt produsi in India si China.

  • INTEGRARE: Slovenia, in pas de voie, spre euro

    Micuta republica fosta iugoslava este, spunea acum o saptamana seful Comisiei Europene, José Manuel Barroso, un exemplu de „success story“ european. Si va fi, se pare, si singura dintre cele trei tari foste comuniste – Slovenia, Estonia si Lituania – care va reusi sa-si atinga tinta pe care si-a propus-o, aceea de a trece la euro de la 1 ianuarie 2007.

     

    Si asta multumita unor indicatori macroeconomici exemplari: Slovenia are cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele zece tari care au aderat la 1 mai 2004, adica 77% din media pe Uniune – mai mare chiar decat cel din Portugalia. Cele doua tari baltice pretendente la euro, desi au economii in stare buna, s-ar putea vedea nevoite sa amane pentru 2008 trecerea la moneda europeana in principal din pricina inflatiei, care depaseste pragul cerut de criteriile de convergenta din tratatul de la Maastricht.

     

    Estonia pare a fi victima ritmului sau prea ridicat de crestere economica: cu o inflatie de 4,1% in decembrie, Estonia depaseste pragul maxim admis pentru 2007, de 2,6%. Intr-un ultim efort, guvernul eston a redus taxele la alimente si a anuntat o serioasa reducere a cheltuielilor bugetare, sperand ca anul acesta inflatia sa se situeze sub 3% si criteriile sa fie totusi indeplinite in decembrie 2006 sau in ianuarie 2007. Din pacate pentru estonieni s-ar putea sa fie prea tarziu, deoarece Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana au planificat sa dea publicitatii raportul privind indeplinirea criteriilor de convergenta pentru aderarea la zona euro in toamna acestui an. 

     

    Altfel, economia Estoniei sta bine. Alaturi de Letonia, tara inregistreaza printre cele mai ridicate ritmuri de crestere economica din Europa. Ba chiar unii indicatori, cum ar fi nivelul deficitului bugetar, sunt dati ca exemplu. Joaquin Almunia, comisarul european pentru afaceri economice si monetare, a dat Estonia drept model pentru vechii membri ai Uniunii. „Cu un buget echilibrat, cu cel mai mic deficit din Uniunea Europeana si cu riscuri scazute privind cheltuielile pentru persoanele de varsta a treia, Estonia poate fi apreciata ca un exemplu de politica fiscala sanatoasa“, spunea Almunia la inceputul lunii trecute.   

     

    Lituania, cealalta pretendenta la introducerea euro la inceputul anului viitor, sta ceva mai bine decat vecina sa in privinta inflatiei. La sfarsitul lunii ianuarie, rata inflatiei pe ultimele noua luni era de 2,55%, sub pragul de admisibilitate. Insa Fondul Monetar International a avertizat in februarie Lituania, dupa trei luni consecutive de crestere a inflatiei, ca ambitiile de a adopta euro in 2007 ar putea fi puse in pericol. Factorii care au alimentat inflatia au fost socurile externe, majorarile preturilor administrate de stat si presiunea cererii interne.

     

    O astfel de avertizare a primit Lituania si de la Comisia Europeana, care a stabilit ca va anunta in octombrie daca acest stat baltic indeplineste sau nu criteriile de convergenta. Dar in vreme ce Estonia si Lituania inca mai incearca din rasputeri sa recupereze ramanerile in urma, Slovenia a trecut deja la pregatiri. Preturile au fost deja afisate de la 1 martie si in tolari, si in moneda europeana – la o rata de schimb de 239 tolari / euro – campania oficiala de comunicare a fost lansata, impreuna cu  site-ul informativ (www.evro.si), iar slovenii au inceput deja sa se gandeasca la felul in care viata lor va fi afectata de noua moneda.

     

    Optimismul oficial e umbrit putin de ingrijorarea oamenilor – un sondaj de vara trecuta arata ca 59% dintre sloveni, desi se declara de acord cu trecerea la euro, se asteapta ca introducerea monedei europene sa aiba mai multe efecte negative decat pozitive.

     

    Guvernul de la Ljubljana a luat unele masuri pentru a impiedica o crestere nejustificata a preturilor asemanatoare cu cea care a avut loc, in momentul trecerii la euro, in mai multe state din vechea Europa. Prima si cea mai importanta dintre masuri e afisarea pretului in cele doua monede incepand de luna aceasta si pana in iunie 2007, deci inca sase luni dupa ce moneda unica va deveni moneda oficiala.

     

    Vor fi, de asemenea, monitorizate preturile – autoritatea nationala pentru protectia consumatorilor, impreuna cu o institutie internationala, va urmari preturile pentru 104 produse si servicii din 294 de localitati. Si, in fine, fiecare locuitor al tarii va primi luna aceasta prin posta o brosura intitulata „Vine euro“, o a doua urmand a fi expediata chiar inainte de 1 ianuarie 2007. Brosurile contin informatii de baza despre euro, despre regulile de conversie si rotunjire, despre cum pot fi recunoscute monedele si bancnotele false precum si sfaturi practice despre ce trebuie sa faca cel care intampina vreo problema.

     

    Designul monedelor – care vor fi fabricate de monetaria Finlandei – a fost facut de trei designeri sloveni desemnati prin concurs national. Monedele poarta, pe una dintre cele doua fete, simboluri nationale. Barza, de exemplu, care va fi imprimata pe moneda de 1 eurocent, a fost preluata de pe actuala moneda de 20 de tolari. Pe moneda de 1 euro va aparea chipul lui Primou Trubar – un pastor protestant, autor al primei carti tiparite in limba slovena -, iar pe cea de 2 euro chipul poetului France Preseren, cel mai important reprezentant al romantismului sloven.

     

    Una dintre imaginile ce vor fi imprimate pe monede, cea a „Pietrei printului“, a starnit un conflict – minor, de altfel – cu oficialitatile austriece din Carinthia, unde monumentul este considerat, de asemenea, un simbol national. „Piatra printului“ – care va aparea, totusi, pe moneda de 2 eurocenti – e o piesa arheologica din perioada Imperiului Roman, pastrata acum intr-un muzeu din Klagenfurt, capitala statului austriac Carinthia. Anul trecut in octombrie, autoritatile din Carinthia au trimis un protest, care insa a fost respins de Ministerul de Externe sloven pe motiv ca „nu poate fi luat in serios“.

     

    Au existat, fireste, si propuneri fanteziste: de la  frumoasa cantareata slovena Natalija Verboten  pana la pestisorul Proteus anguinus, care traieste numai in apele din Slovenia. Pestisorul, care are patru picioruse, este supranumit si „pestele-om“, fiind protejat prin lege din 1922.

     

    Dincolo de inevitabila anecdotica si in ciuda faptului ca unii se intreaba de ce ar renunta Slovenia la suveranitatea castigata in urma cu doar 15 ani si la tolar, care e destul de puternic, Slovenia isi continua marsul spre euro sub sloganul „Euro, for All of Us“ – un slogan pe care si l-a ales singura, desi Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana propusesera ca aspirantele la introducerea euro sa foloseasca sloganele lor, deja existente.

     

    Si pe langa dreptul la slogan propriu, Slovenia a mai primit un drept: i s-a permis, in urma unui acord incheiat cu UE, dreptul de a utiliza denumirea de „evro“ in interiorul granitelor. Va trebui insa sa o foloseasca insa pe cea de „euro“ pe monede si bancnote. Un compromis acceptabil, la urma-urmei, pentru o tara in care acum 20 de ani moneda nationala era dinarul iugoslav.

  • Cele patru conditii

    Statele care isi propun sa adere la „zona euro“ trebuie sa indeplineasca asa-numitele criterii de convergenta impuse de Tratatul de la Maastricht, care se refera la atingerea unor tinte in patru domenii:

     

    STABILITATEA PRETURILOR: Rata medie a inflatiei in ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflatiei din primele trei state din Uniunea Europeana cu cele mai reduse nivele ale ratei inflatiei.

     

    FINANTELE PUBLICE: Deficitul bugetar consolidat nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB; datoria publica bruta nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB.

     

    RATELE DOBANZII: Randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung calculat pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale randamentul titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei.

     

    CURSURILE DE SCHIMB: Trebuie sa se mentina in marjele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul ERM (Exchange Rate Mechanism) si EMS (European Monetary System) pentru cel putin doi ani, fara a se proceda din proprie initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre.

  • Noi mai avem de asteptat

    Conform strategiei BNR, Romania ar urma sa adere la zona euro cel mai devreme in 2012 si cel mai tarziu in 2014.

     

    ETAPA 1: Pentru 2005 si 2006 s-au urmarit trei obiective: continuarea dezinflatiei treptate, trecerea la tintirea directa a inflatiei si eliminarea ultimelor restrictii privind contul de capital.

     

    ETAPA 2: Intre 2007 si 2009 se va avea in vedere consolidarea inflatiei scazute si formarea pietei interne de capitaluri pe termen lung.

     

    ETAPA 3: Intre 2010 si 2012 ar urma sa aiba loc participarea la ERM II (Exchange Rate Mechanism) – cel putin doi ani – si adoptarea propriu-zisa a monedei europene.

  • ELVIS, INAPOI IN AFACERI

    Miliardarul Robert F.X. Sillerman, care a cumparat acum un an dreptul de a folosi numele si imaginea lui Elvis, vrea sa transforme Graceland intr-o fabrica de bani. Business-plan-ul e gata, si daca nu apar piedici, proprietatile lui Elvis se vor transforma in adevarate destinatii de vacanta. 

     

    Iarna e sezon mort pentru Graceland, casa in care, din 1957 pana la moartea sa, in 1977, a locuit Elvis Presley. Intr-un weekend, nu demult, doar cativa vizitatori se plimbau prin casa ori prin imprejurimile ei, ascultand la casti ghidul audio inregistrat. Iar in Meditation Garden cea plina de coloane, un barbat intre doua varste, purtand un tricou cu Elvis, statea pe o banca langa mormantul „regelui“.

     

    Nu s-au schimbat prea multe in Graceland – casa cu 21 de camere in stil colonial, pastrata bine si dupa ce Priscilla Presley, fosta sotie a lui Elvis, a deschis-o pentru public in urma cu 24 de ani. Proiectiile video infati-seaza de pe pereti un Elvis dinamic, cantand si dansand in stilul sau inconfundabil. In spatele casei sunt expuse o sumedenie de discuri de aur, alaturi de diverse premii si costume impodobite cu paiete. Si, bineinteles, mai este si asa-numita „camera a junglei“, barlogul cu pereti de lemn, tapetat cu imense carpete verzi, piei si cranii de animale.

     

    Incasarile Elvis Presley Enterprises, compania care gestioneaza Graceland, s-au miscat prea putin in ultimii ani: sunt blocate la pragul anual de circa 40 de milioane de dolari inca din 2000, iar banii pentru investitii in proprietate sunt prea putini. Dar toate astea sunt pe cale sa se schimbe. Si cand schimbarea va lua sfarsit, nu-i exclus ca Graceland sa semene destul de bine cu Disneyland.

     

    Incepand de luna asta, miliardarul Robert F.X. Sillerman, antreprenorul media care a platit 100 de milioane de dolari in 2005 pentru a capata control asupra numelui si a imaginii lui Elvis – nu si asupra muzicii lui – si-a propus sa transforme Graceland dintr-un obiectiv turistic in picaj de popularitate intr-o stralucitoare destinatie de vacanta. Hotelul Heartbreak, care are 128 de camere si este situat vizavi de bulevardul Elvis Presley din Graceland, va fi demolat; la fel si centrul pentru vizitatori. In locul lor, Sillerman are de gand sa ridice doua hoteluri de cate 400 de camere, un spatiu pentru intruniri, un complex de distractii, restaurante, magazine, un amfiteatru in aer liber si un spa.

     

    Mai mult, daca lui Sillerman ii ies socotelile, Elvis va fi din nou o prezenta majora in Las Vegas si la expozitia interactiva, si la show-ul tematic la care Sillerman spera sa atraga milioane de vizitatori in fiecare an. Dar si popularitatea internationala a lui Elvis va fi exploatata: Sillerman se gandeste la o expozitie itineranta, intinsa pe 1.400 de metri patrati, care sa faca inconjurul lumii.

     

    Si noi, care credeam cu totii ca Elvis a murit. „E o marca rezistenta“, spune Sillerman, in varsta de 57 de ani. „Si-a mentinut statutul de simbol, si asta are o legatura cu mostenirea lui, cu legenda lui si cu felul in care noi am putea profita de asta.“

     

    Sillerman, care si-a cladit averea infiintand si mai apoi vanzand un lant de radiouri si dupa aceea dintr-o afacere de promovare a concertelor, vrea sa faca din Graceland „o experienta de mai multe zile“, care sa inlocuiasca plimbarile de doua ore de-acum. El vrea ca oamenii „sa stea (la Graceland – n.r.) cat de mult timp se poate“ – si, bineinteles, sa cheltuiasca atat cat ii tine punga.

     

    Sillerman mai crede ca Elvis Presley Enterprises nu l-a folosit pe Elvis la capacitatea maxima. Si acum, cand controleaza 85% din companie – Lisa Marie Presley, fiica si singura mostenitoare a lui Elvis, are 15% – Sillerman are putere de decizie asupra numelui lui Elvis, ca si asupra casei, imprejurimilor ei si a celor 26 de hectare aferente proprietatii.

     

    Daca planurile lui se vor materializa, noul Graceland va fi foarte diferit de cel vizitat pana acum de milioane de fani. Micul magazin de cadouri ar putea fi transformat intr-un complex de retail garnisit cu obiecte care amintesc de Elvis. CKX, compania de entertainment a lui Sillerman, spune ca depozitele sale sunt pline cu 600.000 de astfel de piese, inclusiv un scaun de frizer din Graceland, un tonomat din casa lui din Palm Springs, California si contracte de film care poarta semnatura lui Elvis.

     

    Deoarece compania lui Sillerman, care este tranzactionata public, detine si franciza „American Idol“, el are pregatita o rezerva de artisti care ar urma sa cante in viitorul amfiteatru. Un purtator de cuvant al CKX, Edmund Tagliaferri, spune ca Sillerman este gata sa cheltuiasca „oricat e nevoie“ pentru a imbunatati complexul.

     

    In timp ce si-a pus la punct planurile, Sillerman a dat tarcoale si legatarilor Graceland-ului, inclusiv celui de-al doilea locuitor al sau, ca faima: Priscilla. Cand ea si fiica lui Elvis, Lisa Marie, au incheiat afacerea cu CKX, Priscilla Presley a renuntat la orice drepturi comerciale asupra Graceland-ului si a numelui Presley, primind in schimb 6,5 milioane de dolari. Iar acum e si ea implicata in planurile de renovare, desi nu are nici o participare financiara la proiect.

     

    „Este foarte emotionant pentru fiica mea si pentru mine“, a spus Priscilla intr-un interviu telefonic. „Este copilul nostru. Este un demers emotionant. Am crescut cu el si este o experienta foarte personala pentru noi.“

     

    Deocamdata cei care se opun acestor planuri – daca or fi existand – au pastrat tacerea. Sillerman crede ca atractia Graceland-ului poate migra usor si catre Las Vegas, un oras in care intalnesti puzderie de sosii de-ale lui Elvis. „Daca te plimbi prin Graceland, iti striga «ia-ma la Las Vegas, ia-ma la Las Vegas»“, spune Sillerman, aflat in drum spre New York cu avionul companiei. 

     

    In Nevada, mai spune el, CKX are de gand sa deschida o expozitie interactiva si un spectacol de cabaret pe tema Elvis intr-una din cele doua proprietati pe care compania le detine pe Las Vegas Strip. Cu toate ca Sillerman nu a vrut sa spuna daca va construi acolo si un hotel si un cazino, Priscilla Presley sugereaza ca ele ar putea aparea ulterior: „Ne-am gandit si am discutat sa fim prezenti in Las Vegas, din punct de vedere hotelier, de multi, multi ani“, spune ea.

     

    In Las Vegas, unii s-ar putea dovedi mai mult decat nemultumiti de planurile CKX. Decenii la rand Elvis Presley Enterprises a permis la puzderie de indivizi sa faca pe sosiile si sa foloseasca numele lui Elvis si imaginea lui gratis, pentru ca acest lucru era privit drept o strategie eficienta de marketing – dar s-ar putea ca CKX sa nu mai fie de acord cu asa ceva.

     

    Don Medve, purtator de cuvant al Biroului Turistic Las Vegas, spune ca sunt in acest moment cel putin 50 de sosii ale lui Elvis cu norma intreaga – fara a lua in calcul cei care o fac pe Elvis in week-end-uri sau doar din cand in cand si care lucreaza in principal in capelele pentru casatorii, percepand o taxa de 150 de dolari pentru fiecare ceremonie de 20 de minute. „Cam fiecare capela din Las Vegas are Elvis-ul ei“, spune Medve. „In general, fiecare canta trei cantece, conduc mireasa la altar si ii ofera o esarfa in stil Elvis. Unii «Elvisi» au si cate trei sau patru nunti intr-o zi.“ Sillerman spune ca soarta sosiilor inca nu s-a decis. „Daca vom face un spectacol cu sosiile lui Elvis, atunci nu ar avea rost sa avem Elvisi neautorizati“, spune el.

     

    Cel putin o afacere privata construita pe imaginea lui Elvis va muri. CKX va cumpara si va inchide Elvis-A-Rama, un renumit muzeu si magazin de suveniruri de pe Las Vegas Strip. Iar Sillerman vede o multime de oportunitati in afara Statelor Unite. In fiecare an, 600.000 de vizitatori platesc intre 22 si 55 de dolari pentru un tur al Graceland-ului si cam 30% dintre ei sunt straini. Asta il incurajeaza sa duca si peste granita franciza Elvis in anii care vor veni, poate printr-un show interactiv care va merge din oras in oras la fiecare cateva luni.

     

    Evident, Sillerman are incredere in soliditatea numelui Elvis. „Este greu pentru oamenii de azi sa-si dea seama cat de popular a fost si ce impact a avut asupra culturii americane“, spune el. „A fost un revolutionar? Cineva mai destept decat mine va trebui sa raspunda la asta.“

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • LEGENDA ELVIS, IN DOLARI

    CKX Inc. a cumparat 85% din compania Elvis Presley Enterprises (EPE) in februarie 2005; ulterior, a cumparat si franciza „American Idol“. Divizia „Elvis“ a generat, in primele noua luni ale lui 2005, venituri de 41,5 milioane de dolari. Iata veniturile defalcate pe primele trei trimestre:

     

    17,3 MIL. $: Licente si drepturi de autor din productii video, DVD-uri, o colectie de 40.000 de fotografii cu Elvis Presley si cu alte personalitati si un canal de radio care transmite exclusiv piesele sale.

     

    9,8 MIL. $: Tururi si expozitii, inclusiv cele de pe proprietatea Graceland, la care se inregistreaza circa 600.000 de vizitatori anual.

    9,4 MIL. $: Vanzari ale operatiunilor de retail de la Graceland.

     

    2,7 MIL. $: Venituri din activitatea hotelului Heartbreak Hotel.

    2,3 MIL. $: Alte venituri ale EPE.

  • PIATA ROMANEASCA

    Vodafone intra, prin cumpararea TIW, pe una dintre cele mai dinamice piete din zona, cea a comunicatiilor romanesti, al carei motor este telefonia mobila. 

    OPERATORI: Cei patru operatori de telefonie din Romania – MobiFon (Connex), Orange Romania, Telemobil (Zapp) si Cosmorom – detin impreuna 96% din piata comunicatiilor, caz unic in Europa. 

    LIDERI: Piata comunicatiilor mobile este dominata autoritar de Connex si Orange, ambele cu cate o cota de 48%. Si Mobifon si Orange Romania au intrat in topul primelor 20 de companii romanesti. Orange estima in ianuarie o cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari si sase milioane de clienti pentru 2005.

    UTILIZATORI: In Romania existau, la sfarsitul lui 2004, aproape zece milioane de utilizatori de telefonie mobila, Orange avand, cu cinci milioane de utilizatori, un usor avans fata de Connex, cu 4,91 milioane. Penetrarea telefoniei mobile in Romania este de 47% (fata de 105% pe piata ceha), in crestere de la 33% in 2003. Potentialul pietei este estimat la 80%.

  • CONNEX, GO!

    O afacere plina de superlative: cel mai mare operator de telefonie mobila din lume, Vodafone, a cumparat saptamana trecuta cea mai buna afacere a canadienilor de la TIW, MobiFon, in cea mai mare tranzactie din Romania ultimilor 15 ani. Un final previzibil, in urma caruia englezii de la Vodafone – care inca se mai judeca cu Telemobil pentru dreptul de a-si folosi marca in Romania – intra in forta pe una dintre cele mai animate piete din regiune sub un brand 100% romanesc, Connex, intr-o cursa umar la umar cu francezii de la Orange, cu o promitatoare cota de 48%.

    Fundatia constructiei pe care Vodafone isi va pune firma in septembrie, dupa finalizarea tranzactiei, s-a turnat in 1996, in vremuri in care GSM, SMS, WAP sau MMS erau acronime de neinteles pentru noi, cei aproape 10 milioane de romani utilizatori de telefonie mobila de azi. Le-am invatat pe nesimtite, in cei opt ani in care MobiFon a ajuns, sub drapelul Connex, la afaceri de 1% din PIB-ul Romaniei. Arhiva de comunicate de presa ale companiei pastreaza, pentru oricine are rabdare sa o citeasca, fiecare pas al spectaculoasei istorii pre-Vodafone. Pionieratul GSM in Romania incepea cu Connex in aprilie 1997, la numai 135 de zile dupa primirea licentei.

    Acelasi Connex anunta, trei luni mai tarziu, ca inginerii sai au instalat special pentru vizita presedintelui Bill Clinton o statie de baza in numai 54 de ore. Urma bilantul anului 1997: 100.000 de utilizatori – in mai putin de un an, Connex avea un sfert din numarul de utilizatori pe care compania si-l propusese aici. A urmat primul milion de utilizatori de Connex, in octombrie 2000, apoi al doilea, apoi al treilea. La sfarsitul lui 2004, 4,92 milioane de romani vorbeau „pe Connex“. Dar va mai amintiti de primul telefon mobil lansat de Connex, o caramida cu sigla Bosch? Sau ce scump era, in 1997, un minut de convorbire?

    Rasfoind arhiva de presa Connex regasim intregul fundament al afacerii incheiate saptamana trecuta, prin care cel mai mare operator de telecomunicatii mobile din lume, Vodafone, cumpara MobiFon Romania si Oskar Mobil Cehia contra unei sume totale de 3,5 miliarde de dolari (la care se adauga 950 de milioane in contul creditelor contractate de cei doi operatori). Se spune ca afaceri win-win nu exista, ca sunt doar povesti din manualele de management – trebuie sa fie, intotdeauna, si cineva care pierde.

    Daca e adevarat, atunci preluarea Connex de catre Vodafone de la canadienii Telesystems International Wireless (TIW) e probabil doar exceptia care confirma regula: pentru fiecare dintre cei trei actori ai afacerii, tranzactia semnata intr-o noapte de luni spre marti inseamna valorificarea unei oportunitati rare, management performant si un dram de noroc – ingrediente pe care si Vodafone, si TIW, si MobiFon le-au adus in afacere. Norocul TIW poarta numele Connex. Consortiul canadian castiga, in noiembrie 1996, una dintre cele doua licente de telefonie mobila scoase de guvernul de la Bucuresti si lansa MobiFon care, pe langa TIW, avea drept co-actionari AirTouch Canada, Posta Romana, Logic Telecom, Ana Electronics, grupul industrial ISAF si Fondul Roman de Investitii. Cateva luni mai tarziu, in aprilie 1997, Romania avea prima sa retea de telefonie mobila digitala: Connex GSM. MobiFon isi propunea sa ajunga, in timp, la 400.000 de utilizatori. Dupa numai 8 ani, la sfarsitul lui 2004, avea de 12 ori mai mult decat isi planuise. 

    In majoritatea operatiunilor pe care le-a detinut, compania canadiana a actionat mai degraba ca un fond de investitii decat ca o companie telecom. Explicatia se regaseste in actionariatul TIW: doar 5,8% dintre actiuni sunt detinute de un operator de comunicatii, Hutchison Whampoa, restul apartinand persoanelor fizice (60,6%), JP Morgan Partners (20%), catorva fonduri de investitii conduse de EMP Europe (8,7%) si fondului de investitii canadian CDPQ (5%).

    Aici, in Europa de Est, si-au gasit canadienii de la TIW salvarea pe care, oricat de vizionari ar fi fost, n-ar fi putut miza acum 8 ani. TIW incheia anul 2000 cu pierderi operationale de 85 de milioane de dolari, iar in 2001 isi inchidea filiala din Marea Britanie, Dolphin Telecom, vindea operatiunile din Brazilia, isi restructura portofoliul de actiuni si incheia anul cu pierderi zero. 2002 aducea pentru actionarii TIW un profit de 88 de milioane de dolari. 2003 marca vanzarea operatiunilor din India. La inceputul lui martie 2005, pe harta TIW mai ramasesera doar doua afaceri functionale: Romania (unde Connex detine 48% din piata)  si Cehia, tara in care canadienii cumparasera cel de-al treilea operator de telefonie mobila, Oscar Mobile, cu 17% cota de piata.

    Odata vandute si ultimele doua „bijuterii“ din vistierie – cum le numeste presa canadiana – , este foarte probabil ca actionarii TIW sa traga obloanele si sa-si investeasca banii unde vor crede de cuviinta. Dupa tranzactia cu Vodafone, TIW va intra „intr-un proces de lichidare supervizat de justitie, consemnand sfarsitul unei ere in industria telecom canadiana“, dupa cum scria, saptamana trecuta, un jurnalist de la Toronto Star.

    Vanzarea nu e o surpriza. Dupa opt ani, era timpul ca actionarii si fondurile de investitii sa isi recupereze banii acum, cand industria de telecomunicatii intra in costisitoarea si nesigura epoca 3G. Ambele afaceri pe care TIW le mai avea in portofoliu saptamana trecuta (Connex si Oscar Mobile) sunt detinatoare de licente 3G, iar canadienii au stiut ca oricat de performant si eficient ar fi fost managementul lor, implementarea tehnologiilor de generatia a treia presupune si banii, si know-how-ul, si disponibilitatea pentru riscuri pe care doar un operator global le poate avea. Iar Vodafone figureaza chiar pe primul loc in aceasta exclusivista liga.

    Daca norocul TIW s-a numit Connex, norocul Connex s-a numit, chiar si inaintea vanzarii, tot Vodafone. Expertiza tehnica si tehnologiile Connex au venit, de-a lungul timpului, de la operatorul britanic, care a ajuns sa detina aici 20,1% din actiuni in urma fuziunii dintre Vodafone si operatorul american AirTouch Communications. Subsidiara canadiana, AirTouch Canada, avea in 1999 un pachet minoritar la Connex, care in urma fuziunii a ajuns in portofoliul Vodafone. Astfel, beneficiind de o parte din contractele negociate la nivel mondial de Vodafone cu furnizori precum Ericsson sau Siemens, Connex a putut atinge performantele tehnice de azi si a putut sa-si faca planuri curajoase pentru epoca 3G.

    Dar si Vodafone a avut un dram de noroc, iar acesta poarta tot numele Connex. Valoarea tranzactiei in sine, de 3,5 miliarde de dolari – cea mai mare din Romania – paleste pe langa cea mai mare tranzactie din istoria corporatista, prin care Vodafone achizitiona in 2001, cu aproape 130 de miliarde de dolari, grupul telecom rival Mannesmann (Germania). Pentru britanici, achizitia TIW inseamna alte doua steaguri, care intregesc patrulaterul Polonia-Cehia-Ungaria-Romania, infipte in Europa de Est.

    Mai mult, Vodafone reuseste, in ciuda conflictului inca nerezolvat cu Telemobil (Zapp), sa intre in Romania pe un drum ocolit, miscare anticipata de BUSINESS Magazin acum trei saptamani. Britanicii nu au dreptul sa opereze aici, in acest moment, sub nume propriu. Marca Vodafone e inregistrata in Romania de detinatorul Zapp, compania Telemobil, care a inregistrat-o la OSIM in 1995, cand era singurul operator mobil pe piata. Litigiul dintre Telemobil si Vodafone – cel mai mare proces de proprietate intelectuala din Romania – e inca in curs, cu o prima sentinta in favoarea Vodafone. Zilele trecute, sentinta a fost contestata in instanta de Telemobil, care sustine ca poate „face dovada comercializarii de produse cu marca Vodafone“, dupa cum a declarat pentru BUSINESS Magazin juristul Telemobil, Silviu Nedelcu.

    O cale rapida de stingere a conflictului ar putea fi o intelegere financiara convenabila pentru Telemobil. Juristul Telemobil, Silviu Nedelcu, neaga ca Vodafone ar fi facut vreo propunere, insa surse din piata spun ca o intelegere intre operatorul Zapp si Vodafone este posibila, chiar probabila. Procesul cu Telemobil e doar expresia juridica a dilemei pe care compania britanica o are acum in Romania. Vodafone e „nume de casa“ pentru toti cei 150 de milioane de utilizatori din 24 de tari – nicaieri in lume britanicii nu opereaza sub un alt brand. Va pastra Vodafone brandul Connex, in cazul in care va capata in instanta dreptul de a opera sub nume propriu? 

    Greu de dat un raspuns in aceasta faza, in care nici procesul Vodafone-Telemobil, nici tranzactia Vodafone-TIW nu sunt incheiate.

    „Pana cand tranzactia nu se va definitiva nu vor exista modificari in strategia noastra“, spune Ted Lattimore, presedintele si directorul general de operatiuni al Connex. „Connex va ramane brandul nostru pana la finalizarea vanzarii. Dupa aceea, depinde de Vodafone ce brand sau combinatie de branduri va folosi in Romania.“

    Connex e unul dintre cele mai puternice branduri romanesti, in vreme ce Vodafone e deocamdata aici doar un brand global despre care citim in presa straina sau pe care il vedem pe echipamentul fotbalistilor sau al pilotilor de formula unu. In septembrie 2004, un studiu IRSOP arata ca de brandul Vodafone au auzit 26% dintre romani, insa doar 18% l-au asociat cu telefonia mobila. In plus, britanicii folosesc combinatia alb-rosu, ca si Zapp, fapt care ar putea crea cel putin la inceput confuzie printre utilizatori. Specialistii in marketing spun ca de obicei confuzia se transeaza in favoarea brandului mai puternic, Vodafone in cazul nostru. Dar atat notorietatea relativ scazuta a Vodafone in Romania cat si suprapunerea de culori cu Zapp se pot trata clasic, cu multa publicitate.  

    Aici Vodafone e un jucator de categorie grea, iar forta sa se masoara in zeci de milioane de dolari investiti anual in publicitate. Contractul dintre Vodafone si echipa de formula unu Ferrari atinge 40 de milioane pe sezon, iar cel cu Manchester United se cifreaza la 70 de milioane de dolari pe o perioada de patru ani.

    Daca va decide sa rebrandeze Connex – ar fi al doilea proces de acest tip in istoria de zece ani a comunicatiilor mobile din Romania -, Vodafone va avea nevoie ceva de timp si de bani. France Télécom a facut asta in 2002, cand a renuntat la brandul local Dialog in favoarea celui global, Orange, miscare pe care a pregatit-o un an. Exista, desigur, si varianta mai putin costisitoare a schimbarii treptate a Connex in Vodafone.

    Dar dincolo de o posibila schimbare de nume, ce va aduce utilizatorilor din Romania cel mai mare contract de vanzare din ultimii 15 ani? Contracte mai avantajoase? Tarife mai mici? Servicii mai bune?

    Primul dintre avantajele pe care Vodafone le aduce cu sine in Romania e forta de a negocia contracte extrem de convenabile cu furnizorii. Daca ne referim la telefoane mobile, e de mentionat ca multi producatori creeaza modele special pentru Vodafone, cu caracteristici specifice, conform cerintelor operatorului. „Telefoanele Vodafone“ sunt ieftine, pentru ca operatorul face comenzi impresionante, si sunt disponibile in toate tarile in care Vodafone este prezent, de la Grecia pana in Japonia sau Australia. Situatia e aceeasi in cazul echipamentelor, a tehnologiilor de retea, a achizitiilor de continut sau a aplicatiilor pentru telefonia mobila.

    Apoi, e vorba de scalabilitatea serviciilor si standardul unic la care sunt disponibile acestea, in toata „aria de acoperire mondiala“ a Vodafone. Din acestea rezulta tarife mai avantajoase pentru utilizatori. Vodafone este „de departe cea mai mare comunitate de utilizatori de telefonie mobila din lume si multe dintre lucrurile pe care le ofera la nivel global pot fi aduse in Romania“, confirma Ted Lattimore. 

    O alta certitudine e ca Vodafone va sti sa joace bine cartea licentei 3G pe care Connex a obtinut-o in toamna anului trecut, fiind deja unul dintre liderii mondiali in ceea ce priveste serviciile de generatia a treia.

    Si nu in ultimul rand, se poate anticipa ca intrarea in scena a Vodafone va ascuti competitia cu rivalul Orange pe piata romaneasca. Cei de la Orange au aruncat deja manusa, spunand ca intentioneaza sa isi pastreze prima pozitie atat la numar de utilizatori cat si la veniturile realizate. 

    Achizitia pachetului majoritar MobiFon de catre Vodafone va duce „la cresterea competitivitatii deja existente pe piata romaneasca si va stimula dezvoltarea de noi produse si servicii“, crede Richard Moat, directorul general al Orange Romania. El spune ca achizitia „a fost anticipata cu mult timp in urma, iar Orange a tinut seama de aceasta posibila schimbare in elaborarea strategiei sale pentru Romania“. Lupta dintre cele doua companii de talie mondiala se anunta interesanta. Ramane de vazut daca Vodafone va fi tentata sa incheie un „gentlemen agreement“ pe piata romaneasca, asemanator celui despre care se presupune ca a existat intre Connex si Orange. S-a vehiculat de multe ori ideea ca intre Connex si Orange exista o intelegere care impiedica declansarea unui razboi al scaderii preturilor, razboi care ar fi diminuat serios profitabilitatea ambelor companii. Nu este exclus ca Vodafone sa rupa acordul – daca acesta intr-adevar a existat. Nu este exclus nici sa lase managementului local mana libera sa faca ce crede de cuviinta.

    Printre mesajele pe care Vodafone le-a exprimat se numara si cel care spune ca „unul dintre bunurile pe care le-au achizitionat de la Connex este reprezentat de oameni“. Vodafone a platit miliarde de dolari pentru o companie „care functioneaza bine si este bine condusa“, spune Ted Lattimore. Multe dintre cele 26 de subsidiare Vodafone din lume „sunt conduse de management local, asa ca suntem convinsi ca nu vor exista schimbari in management sau in randul angajatilor“.

    Cu ceva timp in urma, inainte de afacerea cu Vodafone, Ted Lattimore – omul TIW in Romania si cel care a stat in spatele consolidarii Connex – spunea ca ar putea parasi compania. Ce va face? 

    Poate se va implica in organizarea Jocurilor Olimpice de Iarna din Germania. Ar putea imbina astfel experienta de instructor de schi in Canada cu cea de director de operatiuni la o companie de telefonie mobila care, sub verdele Connex, a plantat primul stalp din Romania, a trimis primul SMS si a facut primul test de videotelefonie intr-o retea 3G. Si chiar daca verdele Connex va fi inlocuit cu rosul Vodafone, arhiva de comunicate de presa va continua sa consemneze – si pentru Ted Lattimore – lansarea comerciala a primului serviciu 3G, primul videotelefon din Romania ori utilizatorul cu numarul 10.000.000.

  • DUPA 20 DE ANI

    Grupul de telecomunicatii britanic Vodafone, infiintat in 1984 ca filiala a Racal Electronics sub numele de Racal Telecomms, a ajuns azi liderul mondial al pietei de telefonie mobila, cu 155 de milioane de clienti si o valoare de 135 de miliarde de dolari, in urma unei politici de achizitii si fuziuni repetate. 

    1982, PRIMA LICENTA
    Istoria Vodafone incepe sa se scrie in anul cand Gerald Whent, presedintele grupului Racal Radio, reuseste sa convinga actionarii companiei-mama, Racal Electronics, sa participe la licitatia organizata de guvernul britanic pentru o licenta de operare a unei retele celulare analogice.

    1984, PRIMII CLIENTI
    Termenii licentei adjudecate de Racal Telecomms interziceau proprietarului retelei sa ofere servicii direct catre consumatori. Asa ca Racal Telecom infiinteaza Vodac, companie prin care ofera serviciile de comunicatii.

    1985, VODAFONE
    Numele comercial al retelei construite de Racal si lansata chiar in prima zi a acelui an trebuia sa arate faptul ca este vorba de servicii de voce si date oferite prin intermediul telefonului mobil. Asa ca „Vo“ de la „voce“, „da“ de la „date“ si „fone“ de la „telefon“ au format numele Vodafone. La sfarsitul primului an de activitate reteaua Vodafone avea 19.000 de clienti.

    1987, PRIMELE RECORDURI
    Gerald Whent are ambitia de a transforma Vodafone intr-un serviciu de telefonie mobila la nivel international. Formeaza diverse consortii pentru a putea participa la licitatii si urmareste atent orice posibilitate de a achizitiona companii de telecomunicatii. Vodafone ajunge cea mai mare retea de telefonie mobila din lume, lanseaza primul serviciu de mesagerie vocala si serviciile de paging.

    1988, LISTAREA LA BURSA
    20% din actiunile Racal Telecomms sunt listate la bursele din Londra si New York. 

    1991, DESPARTIREA DE RACAL
    Whent intuieste potentialul de dezvoltare al telefoniei mobile si nu vrea sa mai imparta profitul cu altii. Racal si Vodafone se despart. Racal Telecomms isi schimba numele in Vodafone Group iar actiunile noii companii, independenta in totalitate, sunt listate la New York si Londra. Imediat dupa despartirea de Racal, Vodafone paseste in era digitala: este lansat in Anglia serviciul de telefonie mobila GSM.

    1992, PRIMUL ACORD DE ROAMING
    Vodafone si Telecom Finland semneaza primul acord de roaming din lume. Vodafone cumpara in totalitate compania Packnet de la Cable & Wireless.

    1993, PE PATRU CONTINENTE
    Vodafone incheie parteneriate si formeaza consortii in Germania, Africa de Sud, Fiji, Australia si Grecia pentru a achizitiona licente de telefonie mobila. Se infiinteaza Vodafone Group International pentru a supraveghea activitatea internationala a grupului. 

    1994, PRIMUL SMS
    In Anglia este trimis primul SMS din lume printr-o retea digitala, reteaua GSM a Vodafone.

    1996, PRIMUL PRE-PAY
    Vodafone lanseaza primele servicii pre-pay din Marea Britanie.

    1997, CU GENT LA CARMA
    La conducerea Vodafone, Chris Gent ii succede lui Sir Gerald Whent. Compania intra intr-o noua era de achizitii si fuziuni agresive. In 1998, Sir Ernest Harrison, presedintele Vodafone, si Gerald Whent parasesc compania. Lordul MacLaurin, fostul presedinte al Tesco, este numit presedinte al Vodafone Group.

    1999, FUZIUNEA CU AIRTOUCH
    Ca urmare a fuziunii dintre grupul britanic Vodafone si compania americana AirTouch Communications, la 30 iunie ia nastere Vodafone AirTouch, cea mai mare companie de telecomunicatii mobile din lume. Astfel ajunge Vodafone actionar si la Connex, prin preluarea pachetului detinut de AirTouch Canada. Bell Atlantic si Vodafone AirTouch isi unesc infrastructura si eforturile intr-un joint-venture pentru a crea o retea de telefonie mobila care sa acopere intreg teritoriul SUA.

    2000, ACHIZITIA MANNESMANN
    Este lansata Verizon Wireless, reteaua comuna a Bell si Vodafone. In Marea Britanie, grupul castiga prima sa licenta 3G si lanseaza primele servicii GPRS. Pe 4 februarie Vodafone ajunge la o intelegere de achizitionare a grupului de telecomunicatii german Mannesmann. Tranzactia de aproape 130 de miliarde de dolari este cea mai mare din istoria corporatista a lumii. In iunie acelasi an, France Télécom achizitioneaza o alta parte a grupului Mannesmann: Orange.

    2001, ALTE ACHIZITII
    Vodafone AirTouch revine la denumirea de Vodafone Group. Achizitioneaza Eircell, cel mai mare operator mobil din Irlanda. Semneaza un parteneriat strategic cu operatorul China Mobile din Hong Kong si achizitioneaza 25% din Swisscom Mobile. Baza de clienti Vodafone ajunge la 91,8 milioane. Incluzand si companiile la care Vodafone detine actiuni, baza de clienti ajunge la 202,6 milioane. Vodafone relizeaza primul apel 3G in roaming, intre Spania si Japonia.

    2002, PLECAREA LUI GENT
    Vodafone semneaza acorduri cu Ericsson si Siemens ca furnizori globali de platforme pentru mesaje multimedia (MMS), respectiv de platforme pentru servicii bazate pe localizare. Arun Sarin il inlocuieste pe Sir Christopher Gent in postul de director general.

    2003, MARS SPRE EST
    Acord de parteneriat intre Vodafone si Mobilkom Austria pentru a introduce serviciile Vodafone in Austria, Croatia si Slovenia. Printr-un acord similar cu Bite GSM serviciile Vodafone patrund in Lituania. Vodafone vinde actiunile detinute la operatori din Mexic si India.