Punctele reformabile au fost identificate de numeroase
administratii dupa numeroase analize ale numerosilor expertilor si
in final cam toti au fost de acord ca sunt aceleasi:
1. scaderea alarmanta a numarului de contribuabili si a valorii
contributiei (a veniturilor) deci;
2. medicina interventionista ineficienta si inechitabila
(spitalele) bineinteles;
3. ineficienta serviciilor cu efect preventiv a medicinei de
familie;
4. lipsa informatizarii in sistem unic (trasabilitatea actului si
resursei medicale);
5. absenta unor principii sustenabile si rationale de utilizare a
medicamentelor;
6. intarzierea formularii pachetului standard de baza care franeaza
la randul sau evolutia asigurarilor private.
Sinergia distructiva a celor de mai sus a dus la datorii enorme
ale sistemului sanitar catre diversi furnizori de servicii care,
rostogolite fiind din 2008 au ajuns sa fie situate undeva la 2-3
miliarde RON, pentru 2010 prefigurandu-se sanse bune sa ajunga la
peste 5 miliarde RON la sfarsitul lui 2011.
Si astfel, fiind ceruta de insasi iminenta colapsului, reforma
chiar a inceput in 2010, si pleaca aparent exact in transarea celor
celor de mai sus:
1. Se largeste baza de contribuabili si se introduce
co-plata.
2. Se transfera spitalele catre administratia locala, cele fara
speranta sau inoperabile se inchid sau isi schimba destinatia iar
resursele economisite sunt transferate catre medicina de
urgenta.
3. Se schimba prevederile contractului cadru pentru a se creste
rolul si impactul medicinei de familie.
4. Se informatizeaza in sistem unic intreaga masinarie a
sanatatii.
5. Se schimba reglementarile privind utilizarea medicamentelor
aplicandu-se principii de farmaco-economie.
6. Se lucreaza la definitivarea pachetului de baza, punctul de
plecare pentru alocarea de resurse in asigurarile private.
Si totusi, daca toate partile au fost de acord asupra punctelor
reformabile, de ce a izbucnit o batalie pe viata si pe moarte intre
autoritatile reformatoare si furnizorii de servicii? Este oare miza
reformei atat de mare incat reformatorii si furnizorii nu se pot
intelege asupra prioritatilor, mijloacelor si resurselor? Am intrat
intr-o spirala de genul “reforma mea este mai buna decat reforma
ta”?
Sumarizand, iata atmosfera de pe liniile frontului.
1. Contributia in sanatate.
Reformatorii: 5 milioane de contribuabili nu pot plati sanatate
pentru 22 de milioande asigurati. Furnizorii: nu puteti largi baza
de contributie luand bani de la cei care nu au.
2. Spitalele.
Reformatorii: supravietuiesc prin capital politic, opereaza in
afara standardelor si indicatorilor, risipa, ineficienta, coruptie.
Furnizorii: voi trebuie sa faceti standarde si indicatori, ati
folosit criterii netransparente de transfer, inchidere, schimbare
de destinatie.
3. Contractul cadru.
Reformatorii: trebuie sa munciti mai mult pentru banii pe care-i
primiti. Furnizorii: trebuie sa ne platiti mai bine pentru munca pe
care o prestam chiar si in prezent.
4. Informatizarea sistemului.
Reformatorii: odata informatizat sistemul va asigura trasabilitatea
si predictibilitatea actului medical si al resurselor. Furnizorii:
folositi aplicatii scumpe si greoaie, nu le putem implementa.
5. Medicamentele.
Reformatorii: lipsa de criterii de prescriere, risipa, coruptie.
Furnizorii: lucram respectand regulile jocului stabilite de
voi.
6. Pachetul de baza.
Reformatorii: va fi ultra-minimal. Furnizorii: trebuie sa fie
suficient.
La modul cel mai general, pozitiile de lupta sunt explicitate
foarte amenintator si in fapt ireconciliabile.
Reformatorii: cheltuielile in sistem au crescut in ultimii ani de 3
ori si cu toate acestea sanatatea s-a deteriorat. Vom face reforma
in direct, in criza, in conditiile unor resurse de avarie. Vom
aloca bani suplimentari numai dupa ce sistemul va fi reformat.
Rezistenta la reforma arata ca lezam interese de grup.
Furnizorii: se aloca sub 4% din PIB pentru sanatate, jumatate din
media europeana. Nu puteti face reforma fara bani. Reforma de care
o faceti nu are o nota de fundamentare, un studiu de fezabilitate,
o evaluare a impactului. Rezistenta la reforma arata ca nu
comunicati obiectivele, mijoacele si resursele si ca nu ne faceti
parteneri ai reformei.
Intre timp, cea mai importanta componenta a reformei,
finantatorii si creditorii sistemului – contribuabili, producatori
de medicamente, banci, FMI – stau cuminti si astepta sa vada daca
exista la orizont un armistitiu si o solutie diplomatica care sa
operationalizeze reforma. Ce ar vrea sa vada cu siguranta ar fi un
consens asupra unui tablou de bord al reformei pana in 2015, un
comitet de gestionare a reformei (din care, in numele regulilor
bunei guvernari, sa faca parte) si un proiect post-reforma, pentru
dupa 2015. Asta ca sa fim siguri ca incepand de atunci macar
pacientul este scutit de riscurile structurale din prezent si ca
sistemul sanitar devine sustenabil si predictibil in folosul
sau.
DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
din Romania.
