Abela Rocas, compania care detine monopolul pe catering aerian in Romania, va fi preluata de Alpha Airports Group Plc, liderul pe piata de catering din Marea Britanie, conform unor surse din piata. Tranzactia, care cuprinde si operatiunile Abela de la Sofia, este estimata la cateva milioane de euro. Povestea incepe de fapt cu peste patru decenii in urma, cand Albert Abela a pus bazele unei afaceri in catering. Dezvoltarea spectaculoasa a dus la crearea unui imperiu, Albert Abela Group of Companies ajungand al treilea grup din domeniu, la nivel mondial. Numai ca imperiile au, in general, obiceiul de a se destrama o data cu disparitia intemeietorilor. Iar Abela Rocas nu este o exceptie. Dupa moartea fondatorului companiei, cei trei mostenitori – sotia si doi fii, n-au cazut de acord in privinta conducerii afacerii. Solutia? Vanzarea. Cum? Bucata cu bucata. Procesul dureaza de mai bine de sase ani. Iar acum, vanzarea a ajuns in regiunea est-europeana, unde fostul grup de companii are operatiuni la Bucuresti si Sofia. In Romania, Abela Rocas a fost infiintata in 1993, actionarul majoritar fiind Abela Holding (64%), care a vandut partea sa catre compania olandeza Vacoom, in 2002. Restul actiunilor este detinut de Tarom (31%) si Aeroportul International Bucuresti Otopeni (5%). Cei doi parteneri au drept de preemptiune, conform termenilor contractuali, dar e greu de crezut ca sunt dispusi sa plateasca mai multe milioane de euro pe o afacere in catering. Mai ales ca Tarom nu-i chiar in zilele lui cele mai bune. Prin urmare, Abela Rocas a iesit pe piata internationala dupa cumparatori pentru filialele din Romania si Bulgaria. Iar acestia au aparut, procesul de vanzare fiind pe ultima suta de metri, spun surse apropiate companiei. Posibilul cumparator este grupul britanic Alpha Airports Group, in plina extindere in Europa. In Romania, Abela a fost infiintata ca societate mixta cu durata de viata de 16 ani (care poate fi prelungita). Cateringul aerian este principala afacere a companiei, desi firma mai are doua divizii: una pentru cate-ring industrial si alta pentru servicii in aeroportul Henri Coanda. Cat valoareaza Abela Rocas? Estimarile ajung pana la 4 – 5 milioane de euro. Un atu este dat de monopolul pe care il detine in cateringul pentru linii aeriene pe piata romaneasca. Starea de monopol este cauzata de lipsa altor jucatori cu forta financiara pe piata romaneasca. De ce? Lucrurile sunt simple, de fapt. Pentru a duce mancarea la avion, e nevoie de camioane speciale, cu sistem hidraulic – pentru a putea fi ridicate la nivelul aeronavei. Camioane care nu numai ca sunt foarte scumpe (sute de mii de euro), dar se mai fabrica doar in putine locuri. Divizia de servicii de aeroport, care are un aport de 30 – 35% la cifra de afaceri, tuteleaza cafenelele si restaurantele din Aeroportul International Henri Coanda. O pondere mica in cifra de afaceri are divizia de catering industrial, care a realizat, in 2004, vanzari mai mici de 100.000 de euro. Abela Rocas vrea sa atace mai puternic si pe acest segment, in care vede o oportunitate de dezvoltare, conform managerilor companiei. Asta deoarece criza companiilor aeriene a afectat si furnizorii acestora. Lucru reflectat clar si in rezultatele finaciare. In 2004, cifra de afaceri a companiei in Romania a fost mai mica decat cea din 2000 si 2001. Dar cine e cumparatorul? Alpha Airports Group Plc este, in Marea Britanie, cel mai mare furnizor de servicii de catering si retail, pentru aeroporturi si linii aeriene. Compania a realizat, in primele cinci luni ale anului trecut, o cifra de afaceri de 239,2 milioane de lire sterline (circa 500 de milioane de dolari). Reprezentantii Alpha Airports nu au confirmat, dar nici nu au infirmat ca ar fi in negocieri pentru preluarea operatiunilor Abela Rocas. Dar au fost in vizita aici. David King, Managing Director al Alpha Airport Shopping, una din diviziile grupului englez, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca momentan, nu detinem actiuni ale afacerii, nici in Romania, nici in Bulgaria. Surse apropiate discutiilor afirma de altfel ca, desi negocierile s-au incheiat, contractul de vanzare – cumparare va fi semnat peste cel putin doua luni. Alpha Airports se afla, dupa cum arata raportul financiar al companiei din septembrie 2004, in plin proces de expansiune internationala prin preluari. In afara de monopolul pe cateringul aerian pe care il ofera in Romania, Abela Rocas poate fi pentru englezi o foarte buna pista de lansare catre piata de catering de evenimente. Piata dominata acum de cativa jucatori romani, ca Gala Catering, Elite Catering sau Privileg Catering, care nu au nici pe departe forta financiara a Alpha Airports. In urma cu circa o luna si jumatate, pe aceste pagini se afla o analiza care prevestea ca piata romaneasca de catering va fi martora unei sarabande de preluari sau fuziuni in urmatorii ani. Toate sub semnul unui necesar ridicat de investitii in vederea atingerii standardelor UE. Iata ca sarabanda incepe, si nu oricum, ci cu intrarea pe piata a unuia din cei mai mari competitori europeni.
Blog
-
Monopol de vanzare
-
Fostul grup Abela
In 40 de ani, Albert Abela Group of Companies a ajuns un imperiu, cu afaceri in peste 30 de tari. Domeniile in care desfasura activitati sunt:
- catering aerian – asigurarea serviciilor de alimentatie pentru linii aeriene
- catering industrial – pregatirea meselor pentru clienti mari: firme, gradinite, spitale, scoli etc.
- management de hotel & restaurant
- procesare alimentara
- vanzare de mancare preparata in supermarketuri
-
-
Fostul grup Abela
In 40 de ani, Albert Abela Group of Companies a ajuns un imperiu, cu afaceri in peste 30 de tari. Domeniile in care desfasura activitati sunt:
- catering aerian – asigurarea serviciilor de alimentatie pentru linii aeriene
- catering industrial – pregatirea meselor pentru clienti mari: firme, gradinite, spitale, scoli etc.
- management de hotel & restaurant
- procesare alimentara
- vanzare de mancare preparata in supermarketuri
-
-
LEGISLATIE: Munca suplimentara va putea fi efectuata fara acordul salariatului in anumite conditii
Inceputul primaverii va fi mai fierbinte decat de obicei, cel putin pentru sindicate. Initiativa cabinetului Tariceanu de a modifica Codul muncii a starnit mania acestora, iar discutiile care vor urma – atat cele dintre partenerii sociali cat si cele din Parlament – se anunta a fi aprinse. Problema e ca, indiferent de opiniile celor implicati, problematica de fond a legislatiei muncii nu este rezolvata.
Pana la 1 iulie, proiectul de modificare a Codului muncii ar trebui aprobat de Parlament si publicat in Monitorul Oficial, termenul fiind inclus in calendarul convenit cu Fondul Monetar International de catre fostul Executiv si reconfirmat in scrisoarea de intentie rezultata in urma negocierilor purtate in ultima pe-rioada de Cabinetul Tariceanu cu reprezentantii institutiei. Patronatele au acuzat ca actuala forma a legii, adoptata in martie 2003, genereaza mai multe avantaje salariatilor, considerand actul normativ drept restrictiv.
Patronii au numarat, in cele aproape 300 de articole ale Codului muncii, 246 de drepturi pentru salariati – din care 120 directe – si numai 58 de drepturi pentru angajatori, din care 43 directe. Obligatiile salariatilor sunt in numar de 58, din care directe 15, in timp ce angajatorii au 246 de obligatii, din care 126 sunt directe. Pozitii critice fata de Codul muncii au avut si institutiile financiare internationale – Banca Mondiala, FMI si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, precum si reprezentanti ai comunitatii straine de afa-ceri si fostul ambasador al SUA in Romania Jack Dyer Crouch II.
Trebuie sa recunoastem ca actualul Cod al muncii este unul socialist, negociat de angajati, adica de sindicate, cu alti angajati, adica cu Guvernul conditionat de voturile sindicatelor, pentru angajati. Din cauza conjuncturii politice si economice din 2003, angajatorii nu prea au avut multe de spus, desi sunt unul dintre cei doi actori principali ai acestor reglementari spune Nicoleta Tudorancea de la Advice Human Resources, companie de recrutare a fortei de munca.
Forma initiala era rigida si restrictiva pentru angajatori. In practica s-au vazut situatii osciland de la hilar la ridicol. La modificarile propuse de minister se vor adauga multe altele din partea societatii civile si asociatiilor patronale, crede Marilen Popa, legal & public affairs director la Interbrew Romania.
Codul muncii de dinainte de 1989 era chiar liberal, a fost o surpriza chiar si pentru mine, spune avocatul Dragos Brezeanu.
In schimb cel din 2003 mi se pare carpit, sunt bucatele de legislatie europeana lipite una de alta. O tara este o organizatie care se dezvolta, iar legea nu este aliniata cu conditiile din Romania si cu stadiul nostru de dezvoltare, spune Annelise Anghel, vicepresedinte pentru resurse umane la Rompetrol.
Potrivit propunerilor, patronii nu mai sunt obligati sa asigure formarea profesionala a salariatilor sau sa caute noi locuri de munca pentru angajatii concediati. Angajatii pot fi obligati sa munceasca suplimentar in anumite conditii, iar sindicalistii sau reprezentantii salariatilor nu mai sunt imuni in fata angajatorilor.
Reprezentantii angajatorilor spun ca noua versiune ar asigura o mai mare flexibilitate a pietei muncii, iar cei ai sindicatelor critica proiectul, spunand ca va produce dezechilibre la nivel social. Durata maxima de lucru, de 48 de ore pe saptamana, ramane in vigoare. Neschimbate raman si sanctiunile pentru munca la negru – amenzi cuprinse intre 20 si 50 de milioane de lei. In forma actuala, Codul muncii stipuleaza ca munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazurilor de forta majora. Noile prevederi spun ca munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, pentru a satisface cerintele urgente de productie, livrarea de servicii sau alte obligatii ale angajatorului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil.
Ministerul Muncii justifica propunerea prin faptul ca este extrem de restrictiva solicitarea consimtamantului salariatului de a efectua ore suplimentare in orice moment, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru a preveni accidente, asa cum se prevede in articolul existent. Aici am putea avea o invitatie adresata angajatorului roman la impunerea unui program prelungit. Sa nu uitam ca nu toti angajatorii au un anume respect pentru lege. Generalitatea termenilor din articol nu pot decat sa lase loc interpretarilor aleatorii si partinitoare, apreciaza Nicoleta Tudorancea.
Timpul de lucru saptamanal obligatoriu ramane de 48 de ore. Totodata, din alineatul care prevede ca pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili (…) o durata zilnica a timpului de lucru mai mica sau mai mare de opt ore va disparea expresia mai mare. Prevederea cu durata maxima legala a timpului de munca este limitativa si inflexibila, motiv pentru care se impune abrogarea articolului si fixarea unei limite de ore suplimentare anual. Se impune, de asemenea, reglementarea muncii in tura, schimburi sau foc continuu, spune Anneliese Anghel.
Noul Cod al muncii elimina si contractele colective de munca, in timp ce contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii. Potrivit actualului Cod al muncii, negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati. Ministerul propune abrogarea acestui articol si invoca prevederile unei conventii a Organizatiei Internationale a Muncii. In practica ne-am izbit de o problema: care contract primeaza, cel individual, cel pe intreprindere, cel pe ramura sau cel national? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unele prevederi se contraziceau, spune Anneliese Anghel.
Concedierile colective sunt simplificate, fiind definite prin trimiterea in somaj a minimum zece salariati, fata de cinci, in actuala forma a legii. Prin noua lege, patronii nu mai sunt obligati sa intocmeasca un plan de masuri sociale si nici sa propuna salariatilor programe de formare profesionala, in cazul concedierilor colective. Intr-o economie de piata normala, de care sunt semne ca ne apropiem, frecventa si numarul concedie-rilor colective vor scadea. Un angajator falimentar nu mai are resursele necesare platii obligatiilor catre stat, cu atat mai putin pentru programe sociale. Crearea unor proiecte viabile doar pe hartie era o pierdere de timp si o Fata Morgana pentru angajati, spune Nicoleta Tudorancea de la Advice HR.
Clauza de neconcurenta – cea care obliga salariatului sa nu presteze o activitate care se afla in concurenta cu cea a angajatorului sau – ramane in vigoare, insa este platita mai putin. Reconsiderarea clauzei aduce clarificari atat in ceea ce priveste perioada in care clauza isi produce efectele cat si in ceea ce priveste continutul acesteia, crede Adrian Popa, corporate & regulatory affairs director la BAT Romania.
Ministerul Muncii mai propune prelungirea de la 18 luni la doi ani a duratei contractelor de munca cu perioada determinata. In privinta contractelor individuale de munca cu timp partial, este prevazuta eliminarea limitei minime de ore lucrate saptamanal, de zece ore. Angajatul este liber sa negocieze o perioada mai scurta sau unul pe o perioada nedeterminata. Un angajat bine pregatit nu trebuie sa-si faca probleme, interesul companiei este sa-l motiveze si sa-l pastreze. Pe de alta parte, in toate statele civilizate, un profesionist angajat temporar este si mai bine platit si nici nu se imbata cu apa rece, sperand in prelungirea contractului, spune Nicoleta Tudorancea.
Ministerul mai propune abrogarea articolelor care obliga patronii sa contribuie la fondurile de garantare pentru plata creantelor salariale rezultate din contractele individuale de munca.
La cele 63 de articole propuse spre modificare se vor adauga altele noi, potrivit Ministerului Muncii. Printre acestea se numara, potrivit ministrului Gheorghe Barbu, si reintroducerea conventiilor civile in relatiile de munca. Conventiile civile nu au fost mentionate explicit, dar au functionat tot timpul, existand in Codul civil inca din 1865, ca locatiune a serviciilor, explica avocatul Dragos Brezeanu.
Nicoleta Tudorancea de la Advice HR crede ca in actuala etapa este importanta gasirea echilibrului intre drepturile si obligatiile angajatilor si angajatorilor, pentru a elimina pe cat posibil inechitatile.
Problema este ca atat Codul muncii in vigoare cat si propunerile Ministerului Muncii nu pot rezolva problemele de fond de pe piata muncii. Modificarile vizeaza aspecte neesentiale. Ar trebui un singur pachet, care sa cuprinda si sa reglementeze toate aspectele legate de munca, actuala le-gislatie fiind mult prea stufoasa si ineficienta. Sa ne gandim ca nu exista tribunalele muncii, iar actualele instante sunt tentate sa dea sentinte care ii avantajeaza pe cei multi, spune Anneliese Anghel. Principiile care ar trebui sa stea la baza unui Cod al muncii sunt libertatea contractuala si asigurarea protectiei sociale.
Libertatea contractuala va permite atat angajatorului si angajatului cat si partenerilor sociali, patroni si sindicate, sa stabileasca drepturile si obligatiile pe care le insereaza in contractele individuale de munca si in contractele colective. Statul ar trebui sa nu intervina in acest proces.
Asigurarea protectiei sociale este apanajul statului, care ar trebui sa asigure protectia persoanelor neocupate, sa ii despagubeasca pe asigurati sau sa ajute categoriile profesionale defavorizate.
Modificari legislative care nu sunt luate in calcul in prezent dar care se impun sunt eliminarea fondului de garantare, renuntarea la Registrul general de evidenta a salariatilor, precum si abrogarea prevederilor privind somajul tehnic, institutie juridica incompatibila cu economia de piata. In pri-vinta Registrului de evidenta, ganditi-va ca la noi, unde avem peste 7.000 de angajati, se scrie de mana, in fiecare luna, pentru fiecare angajat, pe documente de format A3, spune vicepresedinta Rompetrol. De altfel si fostul ambasador american Dyer Crouch II pomenea de scribii care scriu de mana date in registrele de tip secolul XIX, in timp ce tinerea unor evidente electronice nu este permisa. Expertii spun ca exista si alte prevederi ce necesita imbunatatiri, de exemplu instituirea libertatii angajatorului in ceea ce priveste verificarea aptitudinilor profesio-nale la angajare si posibilitatea de a negocia perioada de proba. Trebuie redefinite atat raspunderile materiale ale salariatilor cat si ale daunelor morale pe care semnatarii contractului de munca le pot solicita (angajatorul – in cazul unui prejudiciu adus imaginii sale, angajatul – in situatia in care i-a fost atins prestigiul profesional).
Pozitia sindicatelor e clara: nu vor sa renunte la ceea ce au dobandit deja, saptamana trecuta au lipsit de intalnirea programata cu reprezentantii Ministerului Muncii, iar in-tr-o scrisoare adresata premierului Tariceanu au invocat, pentru a-si motiva lipsa de la negocieri, lipsa legislatiei subsecvente. Vrem sa stim la modul concret, din economia reala si nu din teoriile Bancii Mondiale, care sunt problemele iscate de acest Cod. Inspectia Muncii este in masura sa faca astfel de rapoarte iar asistentii judiciari ne pot spune despre cazurile ajunse in instanta. Sa stim clar ce prevederi din Cod, ce articole au creat dificultati si necesita modificari sau imbunatatiri, a spus liderul BNS Dumitru Costin.
Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa crede ca modificarile sunt urmarea presiunilor facute de companiile multinationale care doresc sa creeze in tarile candidate un model social diferit de cel din UE, care sa fie extins in Uniune dupa aderarea acestora.
Indiferent de punctele de vedere ale sindicatelor si ale Guvernului, cei care lucreaza efectiv in domeniul angajarilor spun ca actuala legislatie este incompleta sau neclara si ca trebuie modificata. A imparti simplu oamenii in doua categorii – patroni si angajati – pare sa nu mai fie suficient; in ecuatie trebuie inclusi o multime de alti factori: productivitate, raspundere, performanta, stimulente, cariera, libertate de decizie sau protectie reala.
-
LEGISLATIE: Munca suplimentara va putea fi efectuata fara acordul salariatului in anumite conditii
Inceputul primaverii va fi mai fierbinte decat de obicei, cel putin pentru sindicate. Initiativa cabinetului Tariceanu de a modifica Codul muncii a starnit mania acestora, iar discutiile care vor urma – atat cele dintre partenerii sociali cat si cele din Parlament – se anunta a fi aprinse. Problema e ca, indiferent de opiniile celor implicati, problematica de fond a legislatiei muncii nu este rezolvata.
Pana la 1 iulie, proiectul de modificare a Codului muncii ar trebui aprobat de Parlament si publicat in Monitorul Oficial, termenul fiind inclus in calendarul convenit cu Fondul Monetar International de catre fostul Executiv si reconfirmat in scrisoarea de intentie rezultata in urma negocierilor purtate in ultima pe-rioada de Cabinetul Tariceanu cu reprezentantii institutiei. Patronatele au acuzat ca actuala forma a legii, adoptata in martie 2003, genereaza mai multe avantaje salariatilor, considerand actul normativ drept restrictiv.
Patronii au numarat, in cele aproape 300 de articole ale Codului muncii, 246 de drepturi pentru salariati – din care 120 directe – si numai 58 de drepturi pentru angajatori, din care 43 directe. Obligatiile salariatilor sunt in numar de 58, din care directe 15, in timp ce angajatorii au 246 de obligatii, din care 126 sunt directe. Pozitii critice fata de Codul muncii au avut si institutiile financiare internationale – Banca Mondiala, FMI si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, precum si reprezentanti ai comunitatii straine de afa-ceri si fostul ambasador al SUA in Romania Jack Dyer Crouch II.
Trebuie sa recunoastem ca actualul Cod al muncii este unul socialist, negociat de angajati, adica de sindicate, cu alti angajati, adica cu Guvernul conditionat de voturile sindicatelor, pentru angajati. Din cauza conjuncturii politice si economice din 2003, angajatorii nu prea au avut multe de spus, desi sunt unul dintre cei doi actori principali ai acestor reglementari spune Nicoleta Tudorancea de la Advice Human Resources, companie de recrutare a fortei de munca.
Forma initiala era rigida si restrictiva pentru angajatori. In practica s-au vazut situatii osciland de la hilar la ridicol. La modificarile propuse de minister se vor adauga multe altele din partea societatii civile si asociatiilor patronale, crede Marilen Popa, legal & public affairs director la Interbrew Romania.
Codul muncii de dinainte de 1989 era chiar liberal, a fost o surpriza chiar si pentru mine, spune avocatul Dragos Brezeanu.
In schimb cel din 2003 mi se pare carpit, sunt bucatele de legislatie europeana lipite una de alta. O tara este o organizatie care se dezvolta, iar legea nu este aliniata cu conditiile din Romania si cu stadiul nostru de dezvoltare, spune Annelise Anghel, vicepresedinte pentru resurse umane la Rompetrol.
Potrivit propunerilor, patronii nu mai sunt obligati sa asigure formarea profesionala a salariatilor sau sa caute noi locuri de munca pentru angajatii concediati. Angajatii pot fi obligati sa munceasca suplimentar in anumite conditii, iar sindicalistii sau reprezentantii salariatilor nu mai sunt imuni in fata angajatorilor.
Reprezentantii angajatorilor spun ca noua versiune ar asigura o mai mare flexibilitate a pietei muncii, iar cei ai sindicatelor critica proiectul, spunand ca va produce dezechilibre la nivel social. Durata maxima de lucru, de 48 de ore pe saptamana, ramane in vigoare. Neschimbate raman si sanctiunile pentru munca la negru – amenzi cuprinse intre 20 si 50 de milioane de lei. In forma actuala, Codul muncii stipuleaza ca munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazurilor de forta majora. Noile prevederi spun ca munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, pentru a satisface cerintele urgente de productie, livrarea de servicii sau alte obligatii ale angajatorului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil.
Ministerul Muncii justifica propunerea prin faptul ca este extrem de restrictiva solicitarea consimtamantului salariatului de a efectua ore suplimentare in orice moment, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru a preveni accidente, asa cum se prevede in articolul existent. Aici am putea avea o invitatie adresata angajatorului roman la impunerea unui program prelungit. Sa nu uitam ca nu toti angajatorii au un anume respect pentru lege. Generalitatea termenilor din articol nu pot decat sa lase loc interpretarilor aleatorii si partinitoare, apreciaza Nicoleta Tudorancea.
Timpul de lucru saptamanal obligatoriu ramane de 48 de ore. Totodata, din alineatul care prevede ca pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili (…) o durata zilnica a timpului de lucru mai mica sau mai mare de opt ore va disparea expresia mai mare. Prevederea cu durata maxima legala a timpului de munca este limitativa si inflexibila, motiv pentru care se impune abrogarea articolului si fixarea unei limite de ore suplimentare anual. Se impune, de asemenea, reglementarea muncii in tura, schimburi sau foc continuu, spune Anneliese Anghel.
Noul Cod al muncii elimina si contractele colective de munca, in timp ce contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii. Potrivit actualului Cod al muncii, negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati. Ministerul propune abrogarea acestui articol si invoca prevederile unei conventii a Organizatiei Internationale a Muncii. In practica ne-am izbit de o problema: care contract primeaza, cel individual, cel pe intreprindere, cel pe ramura sau cel national? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca unele prevederi se contraziceau, spune Anneliese Anghel.
Concedierile colective sunt simplificate, fiind definite prin trimiterea in somaj a minimum zece salariati, fata de cinci, in actuala forma a legii. Prin noua lege, patronii nu mai sunt obligati sa intocmeasca un plan de masuri sociale si nici sa propuna salariatilor programe de formare profesionala, in cazul concedierilor colective. Intr-o economie de piata normala, de care sunt semne ca ne apropiem, frecventa si numarul concedie-rilor colective vor scadea. Un angajator falimentar nu mai are resursele necesare platii obligatiilor catre stat, cu atat mai putin pentru programe sociale. Crearea unor proiecte viabile doar pe hartie era o pierdere de timp si o Fata Morgana pentru angajati, spune Nicoleta Tudorancea de la Advice HR.
Clauza de neconcurenta – cea care obliga salariatului sa nu presteze o activitate care se afla in concurenta cu cea a angajatorului sau – ramane in vigoare, insa este platita mai putin. Reconsiderarea clauzei aduce clarificari atat in ceea ce priveste perioada in care clauza isi produce efectele cat si in ceea ce priveste continutul acesteia, crede Adrian Popa, corporate & regulatory affairs director la BAT Romania.
Ministerul Muncii mai propune prelungirea de la 18 luni la doi ani a duratei contractelor de munca cu perioada determinata. In privinta contractelor individuale de munca cu timp partial, este prevazuta eliminarea limitei minime de ore lucrate saptamanal, de zece ore. Angajatul este liber sa negocieze o perioada mai scurta sau unul pe o perioada nedeterminata. Un angajat bine pregatit nu trebuie sa-si faca probleme, interesul companiei este sa-l motiveze si sa-l pastreze. Pe de alta parte, in toate statele civilizate, un profesionist angajat temporar este si mai bine platit si nici nu se imbata cu apa rece, sperand in prelungirea contractului, spune Nicoleta Tudorancea.
Ministerul mai propune abrogarea articolelor care obliga patronii sa contribuie la fondurile de garantare pentru plata creantelor salariale rezultate din contractele individuale de munca.
La cele 63 de articole propuse spre modificare se vor adauga altele noi, potrivit Ministerului Muncii. Printre acestea se numara, potrivit ministrului Gheorghe Barbu, si reintroducerea conventiilor civile in relatiile de munca. Conventiile civile nu au fost mentionate explicit, dar au functionat tot timpul, existand in Codul civil inca din 1865, ca locatiune a serviciilor, explica avocatul Dragos Brezeanu.
Nicoleta Tudorancea de la Advice HR crede ca in actuala etapa este importanta gasirea echilibrului intre drepturile si obligatiile angajatilor si angajatorilor, pentru a elimina pe cat posibil inechitatile.
Problema este ca atat Codul muncii in vigoare cat si propunerile Ministerului Muncii nu pot rezolva problemele de fond de pe piata muncii. Modificarile vizeaza aspecte neesentiale. Ar trebui un singur pachet, care sa cuprinda si sa reglementeze toate aspectele legate de munca, actuala le-gislatie fiind mult prea stufoasa si ineficienta. Sa ne gandim ca nu exista tribunalele muncii, iar actualele instante sunt tentate sa dea sentinte care ii avantajeaza pe cei multi, spune Anneliese Anghel. Principiile care ar trebui sa stea la baza unui Cod al muncii sunt libertatea contractuala si asigurarea protectiei sociale.
Libertatea contractuala va permite atat angajatorului si angajatului cat si partenerilor sociali, patroni si sindicate, sa stabileasca drepturile si obligatiile pe care le insereaza in contractele individuale de munca si in contractele colective. Statul ar trebui sa nu intervina in acest proces.
Asigurarea protectiei sociale este apanajul statului, care ar trebui sa asigure protectia persoanelor neocupate, sa ii despagubeasca pe asigurati sau sa ajute categoriile profesionale defavorizate.
Modificari legislative care nu sunt luate in calcul in prezent dar care se impun sunt eliminarea fondului de garantare, renuntarea la Registrul general de evidenta a salariatilor, precum si abrogarea prevederilor privind somajul tehnic, institutie juridica incompatibila cu economia de piata. In pri-vinta Registrului de evidenta, ganditi-va ca la noi, unde avem peste 7.000 de angajati, se scrie de mana, in fiecare luna, pentru fiecare angajat, pe documente de format A3, spune vicepresedinta Rompetrol. De altfel si fostul ambasador american Dyer Crouch II pomenea de scribii care scriu de mana date in registrele de tip secolul XIX, in timp ce tinerea unor evidente electronice nu este permisa. Expertii spun ca exista si alte prevederi ce necesita imbunatatiri, de exemplu instituirea libertatii angajatorului in ceea ce priveste verificarea aptitudinilor profesio-nale la angajare si posibilitatea de a negocia perioada de proba. Trebuie redefinite atat raspunderile materiale ale salariatilor cat si ale daunelor morale pe care semnatarii contractului de munca le pot solicita (angajatorul – in cazul unui prejudiciu adus imaginii sale, angajatul – in situatia in care i-a fost atins prestigiul profesional).
Pozitia sindicatelor e clara: nu vor sa renunte la ceea ce au dobandit deja, saptamana trecuta au lipsit de intalnirea programata cu reprezentantii Ministerului Muncii, iar in-tr-o scrisoare adresata premierului Tariceanu au invocat, pentru a-si motiva lipsa de la negocieri, lipsa legislatiei subsecvente. Vrem sa stim la modul concret, din economia reala si nu din teoriile Bancii Mondiale, care sunt problemele iscate de acest Cod. Inspectia Muncii este in masura sa faca astfel de rapoarte iar asistentii judiciari ne pot spune despre cazurile ajunse in instanta. Sa stim clar ce prevederi din Cod, ce articole au creat dificultati si necesita modificari sau imbunatatiri, a spus liderul BNS Dumitru Costin.
Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa crede ca modificarile sunt urmarea presiunilor facute de companiile multinationale care doresc sa creeze in tarile candidate un model social diferit de cel din UE, care sa fie extins in Uniune dupa aderarea acestora.
Indiferent de punctele de vedere ale sindicatelor si ale Guvernului, cei care lucreaza efectiv in domeniul angajarilor spun ca actuala legislatie este incompleta sau neclara si ca trebuie modificata. A imparti simplu oamenii in doua categorii – patroni si angajati – pare sa nu mai fie suficient; in ecuatie trebuie inclusi o multime de alti factori: productivitate, raspundere, performanta, stimulente, cariera, libertate de decizie sau protectie reala.
-
Modificari propuse
Proiectul de modificare a Codului muncii, care ar trebui aprobat de Parlament pana la 1 iulie, contine urmatoarele modificari:
introducerea contractelor de munca pe perioada determinata;
munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, in anumite conditii; concedierile colective sunt simplificate;
patronii nu mai trebuie sa se ocupe de programele de formare profesionala, in cazul concedierilor colective;
contractele colective de munca sunt eliminate;
contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii;
durata contractelor de munca cu perioada determinata este prelungita de la 18 luni la doi ani. -
Modificari propuse
Proiectul de modificare a Codului muncii, care ar trebui aprobat de Parlament pana la 1 iulie, contine urmatoarele modificari:
introducerea contractelor de munca pe perioada determinata;
munca suplimentara poate fi efectuata fara acordul salariatului, in anumite conditii; concedierile colective sunt simplificate;
patronii nu mai trebuie sa se ocupe de programele de formare profesionala, in cazul concedierilor colective;
contractele colective de munca sunt eliminate;
contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii;
durata contractelor de munca cu perioada determinata este prelungita de la 18 luni la doi ani. -
Ce mai cer angajatorii
Atat expertii cat si angajatorii cred ca proiectul noului Cod al muncii necesita clarificari si prevederi suplimentare:
eliminarea Fondului de garantie
disparitia Registrului de evidenta
abrogarea prevederilor privind somajul tehnic
recunoasterea conventiilor civile
redefinirea raspunderii angajatilor -
Ce mai cer angajatorii
Atat expertii cat si angajatorii cred ca proiectul noului Cod al muncii necesita clarificari si prevederi suplimentare:
eliminarea Fondului de garantie
disparitia Registrului de evidenta
abrogarea prevederilor privind somajul tehnic
recunoasterea conventiilor civile
redefinirea raspunderii angajatilor -
Caderea fardului populist
O masura care ar fi trebuit sa aduca popularitate Guvernului, introducerea cotei unice, a fost urmata de o serie de decizii reparatorii pentru bugetul de stat, care au un efect total opus.
Ne indreptam spre o adevarata cota unica de impozit pe venit. Adica impozitul de 16% va ajunge sa fie aplicat fiecarui venit in parte obtinut de un individ.
Cu smuceli, galagie mare si rateuri de comunicare publica, impozitele simbolice pe castigurile bursiere si pe veniturile din dobanzi au facut un prim pas spre cota de 16% introdusa de la 1 ianuarie. Deocamdata doar verbal, pentru ca inca nu exista un act normativ aprobat de guvern in acest sens. Si ca atare nici proceduri de aplicare a impozitului de 10% – deocamdata – asupra dobanzilor si castigurilor din tranzactii cu actiuni sau unitati de fonduri mutuale. Tot verbal, guvernul ne-a transmis ca de la 1 ianuarie 2006 nivelul de impunere va egala cota unica de 16%. Cu alte cuvinte, sa nu fim luati prin surprindere daca chiar se va intampla, asa cum a fost cazul zilele trecute. Pentru ca a fost nevoie ca FMI sa bage lampa in ochii guvernului pentru ca acesta sa vada ca proiectul cotei unice e schiop doar cu reduceri de impozite si fara nici o majorare semnificativa pe langa ele.
Si astfel a inceput sa cada fardul po-pulist de pe schita de strategie fiscala invocata in campania electorala. O data cu fardul au cazut si principii care n-au apucat sa faca doi ani de cariera: acelea din Codul fiscal care spun ca orice modificare sau completare nu poate intra in vigoare decat din prima zi a anului urmator celui in care amendarea in cauza s-a petrecut. Iar amendarea se poate face numai prin lege, adoptata cu sase luni inainte de intrarea in vigoare.
Frumoase principii, expertii fiscali le-au laudat un an de zile, insa nu ne mai sunt de folos. Asta pentru ca deja suntem pe cale de a avea doua ordonante de urgenta de modificare a Codului fiscal – care nici el nu mai stie cum arata la inceput. Rezultatul ezitarilor: nimeni nu isi mai aduce parca aminte ca de la 1 ianuarie 2005 impozitul pe venitul salarial a scazut de la cote cuprinse intre 18 si 40% pana la un nivel de 16%, sub impresia vestilor de acum cateva zile.
Deocamdata, ramanem cu declaratiile oficialilor guvernamentali, care promit de-abia pentru sfarsitul acestei saptamani finalizarea textelor noilor reglementari. Iar raspunsurile privind aplicarea concreta a impozitelor majorate ar putea sa se lase asteptate inca si mai mult, pana la aparitia normelor metodologice. Mai ales ca, asa cum ne-am obisnuit, acestea pot ajunge sa cantareasca mai greu chiar decat actul normativ pe care il insotesc.
Pana atunci, e loc de supozitii. De exemplu, expertii fiscali se asteapta ca impozitul pe castigul din tranzactii cu actiuni sa nu fie unul cu retinere la sursa. Adica speculatorul nu isi va calcula castigul pentru fiecare tranzactie in parte, ci pentru toate tranzactiile realizate in decursul unui intreg an. Altminteri, exista temerea ca se va ajunge la complicatii greu de descalcit. De altfel, acesta este modelul de impozitare aplicat si in tari precum Franta, din a carei legislatie Romania s-a tot inspirat.
Spunem speculator pentru ca intentia declarata a ministrului finantelor este de a-i proteja pe investitorii cuminti, care isi pastreaza actiunile pe perioade mai lungi de un an. Si ca atare castigurile acestora ar urma sa fie impozitate in continuare numai cu 1%. De asemenea, seful Finantelor promite ca cheltuielile cu comisioanele brokerilor vor fi deductibile integral la calculul sumei impozabile.
Si, desigur, mai este si anuntul linistitor privind neaplicarea retroactiva a impozitului majorat de 10% – impozitul datorat de un contribuabil pentru castigul obtinut ulterior datei de 1 aprilie 2005 din vanzarea de actiuni se va calcula prin insumarea impozitului de 1% aplicat castigului rezultat ca diferenta intre valoarea actiunilor la data de 31 martie 2005 si valoarea lor la data achizitionarii, cu impozitul de 10% aplicat asupra castigului dintre valoarea titlurilor la data vanzarii si valoarea acestora la 31 martie 2005. Ramane ca toate aceste detalii sa apara negru pe alb intr-un act normativ.
Oricum, investitorii straini de pe bursa nu au nici un motiv de ingrijorare, pentru ca ei folosese structuri off-shore (cum sunt cele loca-lizate in Cipru, de exemplu) pentru a-si proteja castigurile de capital de impozitarea din Romania.
Lucrurile sunt mult mai clare in cazul impozitarii veniturilor din dobanzi, pentru ca bancile se vor ocupa de toate socotelile, fara ca aici sa fie vorba de retroactivitate. Castigurile din dobanzi aferente unor depozite care au scadente dupa 1 aprilie 2005 vor fi taxate automat cu 10% in loc de 1%, impozitul fiind calculat si retinut de banca. Mai complicata se arata perspectiva impozitarii cu 16% a tranzactiilor imobiliare. In primul rand, pentru ca nu este lamurita chestiunea aplicarii acestui impozit in cazul tranzactiilor realizate de persoane fizice.
Cu toate acestea, este de asteptat ca valoarea castigului sa fie calculata ca diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare, ajustata cu comisioanele si taxele platite in momentul achizitiei. Desigur, impozitul asupra castigului va fi platit numai de vanzator. Dupa declaratiile oficiale de pana acum se poate intelege faptul ca autoritatile intentioneaza sa taxeze tranzactiile cu caracter speculativ si nu pe cele realizate, de exemplu, de o persoana fizica detinatoare timp de mai multi ani a imobilului care face obiectul tranzactiei. In acest sens, Ministerul Finantelor are in vedere stabilirea unei durate minime de posesie de doi sau trei ani, dincolo de care contribuabilii persoane fizice nu vor plati impozite pe castigul din tranzactii imobiliare.
Una peste alta, guvernul ne impinge sa facem mai multe socoteli. Daca ramanem cu mai multi bani de pe urma reducerii impozitului pe venitul salarial, ce facem cu ei? Cum ii investim/cheltuim, in conditiile in care cresc impozitele pe piata de capital si pe cea bancara?
Ingrijorate initial de perspectiva clientilor ingramaditi in fata ghiseelor pentru a-si lichida depozitele de teama fiorosului impozit de 10%, bancile s-au mai rela-xat: si ce sa faca, ma rog deponentii, cu banii tinuti pana acum la banca; unde sa-i duca?
Cu alte cuvinte se pariaza in continuare pe saracia de alternative de plasament. Cultura financiara e inca schioapa, si chiar daca jocul bursier incepe sa prinda tot mai multi curajosi, probabil ca marea masa a deponentilor va pregeta sa-si ia banii de la banca pentru a-i investi in alta parte.
In plus, poate ca tot raul va fi spre bine, macar de data aceasta: adica ajungem la o echilibrare a impozitarii pe diverse forme de investitii – bancare, bursiere, imobiliare. Si ca urmare, alternativele oferite de piata romaneasca in prezent tind sa devina neutre cel putin din acest punct de vedere.
Scenariul bancherilor tine insa pana in momentul in care dobanzile la depozite ar putea aluneca sub limita unui minim castig. Si atunci economisirile s-ar considera descurajate. Spectrul dobanzilor real negative este periculos de apropiat in conditiile in care bancile nu au mai intarziat sa reduca dobanzile bonificate pana la niveluri de 10% pe an. In ianuarie, inflatia a fost de 0,8%. Adaugand comisionul de retragere, care se aplica la suma totala, este greu de explicat unui client de ce si-ar pastra banii la banca, daca nu de teama hotilor.
Nici nu mai vorbim de castigul care mai ramane de pe urma unui depozit in valuta, bonificat cu dobanzi de 2-3% pe an si care este ros cu spor de aprecierea leului. In acest context, bancherii sustin va-rianta unei cresteri graduale a impozitului de la 1% la 10%, in cel putin doua etape pe parcursul acestui an. Din nou, ramane sa asteptam forma finala a deciziei guvernului.
Potrivit unor teorii, aceste impozite ar trebui chiar sa ne placa, pentru ca ele ar veni sa substituie o decizie de majorare a cotei de TVA. Si culmea este ca la Ministerul Finantelor continuau discutiile pe tema acestei alegeri chiar si dupa anunturile privind majorarile de impozite pe castigurile de capital si dobanzi.
Mai mult, BNR a pastrat tacere asupra acestui subiect, sperand, parca, intr-o solutie de ultim moment.
Unul dintre scenariile cele mai negre ar fi ca guvernul sa hotarasca majorarea impozitelor amintite, iar in cele din urma sa fie nevoit sa ridice si cota de TVA, ramasa pana acum neschimbata, pentru a strange la buget veniturile pentru incadrarea in deficitul bugetar de 0,4-0,5% din PIB.
Pentru ca asa cum arata socoteala actuala, sumele aduse de impozitarea veniturilor din dobanzi si a castigurilor de ca-pital sunt nesemnificative. Asa ca FMI cere inclusiv eliminarea deducerilor personale de baza pentru salariati. Iar proiectia bugetara cea mai pesimista include in luna octombrie o noua majorare de accize, corespunzatoare etapei 2006 din calendarul de aliniere la nivelurile din UE.