BusinessMagazin

Blog

  • Piata poloneza, inundata de bani

    Infuziile de capital in fondurile de investitii de pe piata poloneza au crescut in iunie cu nu mai putin de 1,3 miliarde de euro fata de luna precedenta, scrie cotidianul Gazeta Wyborcza.

    Daca in iunie anul trecut, activele administrate de fondurile de investitii erau de 3,3 miliarde de euro, in iunie 2007 valoarea acestora a crescut la 10,2 miliarde de euro. Evolutia fondurilor de investitii a coincis si cu o crestere semnificativa a plasamentelor in fonduri mutuale, sustinute de campanii publicitare agresive. Afluxul de bani a inundat si piata bursiera: WIG, principalul indice al Bursei din Varsovia, a castigat 14-15% in fiecare din ultimele trei trimestre. Emil Szweda de la firma de consultanta financiara Open Finance spune ca sumele mari intrate in piata creeaza pericolul unui colaps si ca „riscul creste pe zi ce trece“. Tot mai multi brokeri isi sfatuiesc acum clientii sa renunte la o parte din portofoliul de active poloneze si sa investeasca pe alte piete din regiune.

  • Coca-Cola, inca o fabrica in Rusia

    Coca-Cola a cumparat, pentru 191,5 milioane de euro, 100% din actiunile producatorului rus de bauturi racoritoare Aqua-Vision de la firma britanica Health Tech Corporation (HTC).

     

    Achizitia va permite companiei americane sa-si majoreze productia pe piata rusa cu 15%. HTC a definitivat in 2005 constructia fabricii Aqua-Vision de langa Moscova, cu o capacitate de 500 de milioane de litri pe an si care a costat 95 de milioane de euro. Vahagn Manukyan, directorul HTC, a spus ca decizia de a vinde a fost luata in urma cu doua luni si jumatate. Oferta inaintata de Coca-Cola a fost de departe cea mai buna dintre ofertele primite de HTC. Yana Guskova, director de relatii publice la Coca-Cola Hellenic Bottling Company, a declarat ca firma va mari capacitatea de productie a noii unitati pana la 750 de milioane de litri pe an. De aici vor iesi pe piata doar produse din portofoliul Coca-Cola. Produsele din brandul botaniQ, detinut de HTC, vor fi produse in continuare la fabrica Multon din St. Petersburg, cumparata in 2005 de compania americana cu 389 de milioane de euro.  

  • Commedia dell’Internet

    Internetul e deja plin de comedii ieftine – numai YouTube ofera o colectie de clipuri recomandate drept haioase (unele chiar sunt, cele mai multe nu). Dar acum, multi comici experimentati, agenti si finantisti vad Internetul ca pe un mod de a promova productii comice profesioniste si de a castiga de pe urma lor.

    Lui Will Ferrell, care incaseaza cam 20 de milioane de dolari pentru filme ca „Anchorman” sau „Blades of Glory“, sa joace intr-un clip de pe Internet s-ar putea sa nu-i para cel mai fericit mod de a-si petrece timpul. Dar intr-o dupa-masa de la inceputul lui martie, Ferrell a mers in casa de oaspeti de la resedinta lui din Los Angeles, cu o echipa mica in care era si Adam McKay, partenerul sau de productie si regizorul peliculei „Anchorman“. Cu o camera video pornita, Ferrell a improvizat un scheci in care juca rolul unui chirias ghinionist haituit de o proprietareasa beata, care injura tot timpul. Actrita din rolul proprietaresei era Pearl, fiica de 2 ani a lui McKay.

    „Proprietareasa“, care a fost filmat in 45 de minute si n-a costat aproape nimic, a fost postat pe noul site FunnyOrDie.com pe 12 aprilie. Sceneta a fost vazuta de peste 30 de milioane de ori si fragmentele proaspat postate din film au fost vazute de peste 1,6 milioane de ori. (Fiind vorba de Hollywood, Ferrell si Pearl au filmat deja o continuare: „Good Cop, Baby Cop“ – un joc de cuvinte dupa sintagma „good cop, bad cop“ – „politistul bun si sticletele rau“).

    Ferrell si McKay au inceput site-ul cu sprijinul financiar al Sequoia Capital, firma de investitii cu capital de risc din Silicon Valley care si-a facut un nume – ca sa nu mai vorbim de miliarde de dolari – investind inca de foarte devreme in YouTube si Google. Pe Internet abunda oferta de comedie ieftina, de la filmuletele virale pana la multimea de clipuri produse de anonimi si postate pe YouTube, care se recomanda drept haioase. Acum insa, comicii profesionisti, impresarii lor si finantatorii au descoperit in Internet o cale de a-si promova productiile si de a scoate profit din aceasta. In ianuarie, spre exemplu, Turner Broadcasting a lansat SuperDeluxe.com, care gazduieste clipuri create de comici deopotriva profesionisti si amatori. Si anul trecut, IAC/InterActiveCorp, controlata de magnatul Barry Diller, a cumparat 51% din compania care detine CollegeHumour.com, specializat pe filme, poze si povestioare haioase trimise de studenti de colegiu, pentru o suma estimata la 20 de milioane de dolari.

    FunnyOrDie, care prezinta clipuri scurte ale comicilor veterani precum Ferrell, dar si filmulete trimise de amatori, este deja in discutii cu potentiali ofertanti de publicitate. Actorul si colegii lui au adunat cativa prieteni faimosi care sa-si ofere gratuit serviciile. Brooke Shields, actualmente maritata cu Chris Henchy, scenarist si partener in FunnyOrDie.com, joaca intr-unul din clipuri rolul unei mamici pe terenul de joaca. Si Bill Murray are de gand sa joace intr-un astfel de filmulet, spune McKay.

    Intr-un interviu, Ferrell a recunoscut ca la inceput a fost destul de ezitant in legatura cu site-ul. „Dar apoi ne-am gandit: poate ar merge“, spune el. „Nu mai punem atat de multa presiune pe fiecare detaliu ca sa iasa perfect. E doar ceva amuzant, niste situatii pe care le observam. Incercam sa nu mai slefuim totul atat de mult.

    Alaturarea intre talentele de Hollywood si finantistii din Silicon Valley are aerul cunoscut degajat de continuarea unui film celebru. Cand primul boom al Internetului si-a atins apogeul la sfarsitul anilor ’90, multi actori, scenaristi si regizori au facut pelerinaje de-a lungul Sand Hill Road, in Menlo Park, California, la sediile firmelor de investitii cu capital de risc, ca sa caute finantare pentru a crea divertisment pentru Internet. Multe dintre acele intreprinderi au esuat, in mare parte pentru ca show-urile traditionale pe Internet erau costisitoare si tehnologia acelor vremuri facea o adevarata aventura din vizionarea filmuletelor online. Printre initiativele care au esuat s-au numarat Pop.com, Digital Entertainment Network sau Icebox.

    Alta realitate cruda este ca e greu sa fii tot timpul amuzant. Vara trecuta, spre exemplu, Time Inc. si-a inchis site-ul OfficePirates.com, ce propunea o abordare satirica asupra problemelor de la locul de munca, pentru ca nu avea public suficient. O mare schimbare fata de sfarsitul anilor ‘90, totusi, este ca acum exista la dispozitie o tehnologie mult mai performanta pentru rularea fisierelor video, iar publicul pare mai dispus sa le urmareasca, ceea ce-i face pe multi investitori si pe multi producatori de la Hollywood sa vada aici o oportunitate.

    „Responsabilitatea noastra este sa continuam sa-l imbunatatim“, a spus Mark D. Kvamme, un partener de la Sequoia, despre FunnyOrDie.com. „Daca nu reusim, e greseala noastra“. Ideea site-ului a inceput cu Kvamme, care i-a abordat pe cei de la Creative Artists in 2006 cu oferta de a finanta un site pentru comici experimentati. „Daca va uitati la alte site-uri, mare parte dintre ele au sectiuni de comedie“, spune el. „Dar e un talmes-balmes. Nu e niciunul care sa aiba laolalta o oferta buna de filmulete profesioniste si continut generat de utilizatori.“

    Agentii de la Creative Artists l-au prezentat pe Kvamme lui Ferrell si McKay anul trecut. Apoi, Kvamme i-a vizitat pe cei doi pe platourile de la „Blades of Glory“, ca sa-i convinga sa adere la noul proiect. Ferrell si McKay, care lucrasera din greu impreuna la „Saturday Night Live“, au fost reticenti la inceput. „Nu prea stiu multe despre Internet“, a recunoscut Ferrell. Perspectiva de participa la trei sedinte saptamanal si de a petrece ore in sir urmarind filme si scriind diverse comentarii pentru site i-a cam pus pe ganduri, ca sa nu mai vorbim ca-i distragea de la filmele si carierele lor de televiziune, care le aduceau mai multi bani.

    Totusi, cei doi au ajuns sa vada proiectul ca pe o posibilitate de a face experimente cu propriul lor material si de a primi in plus idei de la alti comici, pe care apoi sa le dezvolte in show-uri de televiziune si in filme. Din momentul cand a inceput sa faca filmulete, lui Ferrell i-a placut. „Ajungi la aceleasi reflexe ca la un show obisnuit“, spune el, referindu-se la perioada petrecuta la „Saturday Night Live“. McKay a introdus categorii pe care utilizatorii le folosesc ca sa voteze filmuletele lor preferate – „nemuritor“, daca filmul a fost foarte bun, „la groapa“, daca a fost prost. Si, desi urmaresc tot timpul cele mai populare 20 dintre filmuletele de pe site, McKay si Ferrell trebuie sa aiba grija nici sa nu cenzureze site-ul. Cand un utilizator a postat un filmulet in care se amuza pe seama lui Alec Baldwin, actor pe care cei doi il stiau de la „Saturday Night Live“, imediat l-au scos de pe site; ulterior l-au pus la loc insa, pentru ca nu au vrut sa creeze un precedent interzicand filmuletele care-i ironizau pe prietenii lor.

    Sequoia si Gary Sanchez Productions – compania lui Ferrell, unde McKay este partener – au refuzat sa dea mai multe detalii despre investitia lor initiala, desi McKay a spus ca el si Ferrell au primit un buget de 5.000 de dolari ca sa creeze primele filmulete. (Restul banilor – pe care Kvamme l-a estimat undeva in zona „sutelor de mii de dolari“ – a fost cheltuit la constructia site-ului.) Dar, din cauza traficului intens de pe FunnyOrDie.com, Sequoia si-a majorat investitia la cateva milioane de dolari si a recrutat 10 angajati cu norma intreaga, cu planuri de a mari numarul de angajati la 25.

    McKay spune ca spera sa imparta veniturile si cu alti producatori de clipuri comice, odata ce site-ul va incepe sa faca bani. Pentru moment, totusi, important e ca site-ul le da comicilor si actorilor o cale de a atrage un public potential imens, fara ajutorul unui studio de la Hollywood.

    Creative Artists, despre care Kvamme a spus ca detine de asemenea o participatie in afacere, foloseste deja site-ul ca sa-si promoveze clientii. Michael Yanover, directorul de dezvoltare al Creative Artists, spune ca i-a abordat pe Ferrell si pe colegii lui pe tema unei inregistrari video cu Oscar de la Hoya, inaintea meciului sau de pe 5 mai cu Floyd Mayweather. Cei doi au fost de acord si, in 30 de minute, au si filmat clipul „Lupta de dupa lupta“. „In esenta, De La Hoya a primit o reclama, finantata si facuta de altcineva“, spune Yanover. Dar McKay avertizeaza ca orice filmulet care prezinta semne de manipulare de la Hollywood va fi pentru vizitatori semnalul ca nu mai e de stat pe un asemenea site. „Atunci incepe un site sa miroasa a facatura“, spune el.

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA

  • You si mai cum?

    Priviti-va in oglinda, in monitorul calculatorului, in oglinda retrovizoare sau in ochii fiintei iubite; nu este un exercitiu de autoadmiratie, actiunea ar trebui, din contra, sa actioneze ca un soi de dus rece. Asta pentru ca unii spun ca nu mai contati prea mult, cu toate ca aveti puterea. Pentru ca nu aveti vointa. Pentru ca v-ati lenevit.

     

    Cu aproximativ un an de zile in urma scriam despre un top al persoanelor care conteaza, intocmit de o revista americana pe care o respect si pe care o citesc de cate ori pot. Clasamentul priveste personajele influente care au venit cu inovatii in lumea afacerilor, sunt vizionari si deschisi noului. Pe primul loc se afla, vara trecuta, cetateanul („you“, spuneau americanii), dar nu leguma care ia ce i se ofera, fara sa puna intrebari si fara sa-si puna intrebari, ci persoanele active, care aleg, analizeaza, influenteaza si, mai ales, comunica. Forumurile de discutii, expozitiile virtuale de fotografii, blogurile sunt atat uneltele folosite ce cei activi, cat si germenii din care va aparea urmatoarea etapa de dezvoltare a Internetului. Cateva luni mai tarziu ideea era preluata de revista Time, care il numea pe acelasi „you“, cu aproximativ aceeasi argumentatie, drept personalitatea anului 2006.

     

    In acest an „you“ s-a mentinut in top, dar a cazut pe locul 45 intr-un clasament de 50. Jalnic! Argumentatia a fost ceva de genul: „..te-ai lenevit. Toate spoturile cu pisici care danseaza, canta la pian sau intra cu capul in zid de pe YouTube! Asa de lipsit de originalitate! Si toata linguseala pe langa «Snakes on a Plane». Si Sanjaya. Uite, credem ca mai ai o gramada de potential. Dar daca chiar vei schimba peisajul media, e momentul sa intri in joc“.

     

    „Snakes on a Plane“ este un film, un thriller cu o sumedenie de serpi ce haladuiesc intr-un avion, iar Sanjaya este castigatorul (sau poate castigatoarea, nu stiu sigur si mi-e lene sa caut)  a unui important concurs producator de vedete din Statele Unite.

     

    Le dau dreptate prietenilor mei americani, ei stiu intotdeauna mai bine si, in plus, lucreaza intr-o lume puternic conectata si interconectata. Personal ma consider a avea o pozitie relativ cracanata, pentru ca pendulez intre „you“-ul pe care l-au premiat americanii si „real life“-ul dambovitean, gloduros, chiar daca e pavat si bordurat. Adica am o viata activa pe Net, postez, emailez, comentez, ca maine ma apuc si de bloguit, dar sunt si consumatorul care sta cu o placa video in service de am si uitat de ea (adica m-am lenevit, cum zic mai sus); cand mi-am adus aminte, am constatat ca si firma cu care am colaborat (pentru ultima data) uitase, la modul relativ, de ea…

     

    Ne-am adus ambii aminte si sper sa se rezolve.

     

    Mediul inconjurator, agitatia lumii, ritmul schimbarilor fac din existenta lui „you“ ceva asemanator cu parcursul unui personaj dintr-un joc pe calculator: salt, furisat, foc de voie, ascuns in coltul intunecat, iar furisat, alte doua salturi, lichidarea altui inamic si mai departe tot asa. In lumea asta pentru „you“ sunt doua posibilitati, sa fie cetatean sau sa fie populatie. Diferenta, despre care am mai scris, mi se pare a fi astfel: un cetatean este implicat, in timp ce populatia este o masa informa care asteapta sa fie hranita, hidratata, spalata, corcolita. Cel mai usor in cazul populatiei este cu distractia; aceasta, cat mai grosiera, este valoarea unanim recunoscuta si acceptata.

     

    Studii de caz: cand mi-au spus ca placa mea video este la reparat, cei de la firma m-au luat drept populatie, care inghite fraiereli de genul cum repara romanii placi video pentru calculatoare, de parca ar fi televizoare alb-negru Venus. Cand o sa umplu toate canalele Internetului de postari negativiste despre relatia dintre noi – eu, consumatorul si ei, nepasatorii, ca sa folosesc un eufemism -, o sa devin cetatean. „You.“

     

    „You“ este si consumator si producator si este important, pentru ca este un arbitru. Ultimele dispute pe care este pus sa le arbitreze sunt, ca sa raman in zona soft a distractiei, chestiuni de genul „biocarburanti versus paste“.

     

    Grea problema, va asigur.

     

    E in felul urmator: producatorii italieni de paste au anuntat ca pretul unei farfurii de spaghetti va creste cu 20 de procente, din cauza recoltei insuficiente de grau dur. Recolta este insuficienta, pentru ca multi agricultori au preferat sa isi directioneze produsele spre fabricile de etanol. Iar producatorii de paste sunt ultimii dintr-un sir mai lung de napastuiti, pentru ca in ianuarie mexicanii au fost instiintati ca se vor confrunta cu o criza de tortillas, iar in mai preturile la bere, in Germania, au crescut tot din cauza concurentei biocarburantilor.

     

    „You“ trebuie sa decizi. Paste, bere, tortillas si ce o mai fi sau etanol, incalzire globala, masini modificate si restul…

     

    Poate ar trebui, intr-adevar, sa lasam, cum spun amicii mei americani, pisicile in pace.

  • Unde sunt cumparatorii?

    Trei din cei patru actionari ai Asiban, compania numarul patru de pe piata de profil, au anuntat public ca vor sa-si vanda participatiile. Cat interes pentru o achizitie mai exista insa in aceasta piata, in conditiile in care intrarea europenilor pe piata romaneasca se poate face prin simpla notificare a autoritatii de reglementare?

     

    Asiban s-a plasat adesea pe lista celor mai des vehiculate tinte de preluare, ori de cate ori vreo companie straina anunta ca „se uita cu atentie la piata romaneasca“ – altfel spus ca vrea sa cumpere o companie pe piata locala. De pe aceeasi lista, alti asiguratori – Omniasig, Astra sau Asitrans, pentru a da doar cateva exemple – s-au vandut deja, partial sau total. Dar actionarii Asiban, patru banci ce detin fiecare cate un sfert de companie, au hotarat abia acum ca a venit momentul sa vanda. BCR, BRD si Banca Transilvania sunt de cateva saptamani in vria vanzarii a 75% din actiunile Asiban, pentru care ar putea incasa (impreuna) in jur de 75 de milioane de euro. Al patrulea actionar, CEC, se mai gandeste ce va face cu actiunile sale. Pana una-alta, vanzatorii isi aleg consultantii ce-i vor reprezenta in aceasta tranzactie si vor intermedia vanzarea actiunilor.

     

    Intrebarea care se pune este insa cine ar putea sa mai cumpere – in conditiile in care orice companie europeana ce vrea sa faca afaceri aici o poate face la fel de bine si fara sa mai treaca prin vreun proces de autorizare sau sa aiba prezenta locala. Dupa aderarea la UE, in teorie strainii nu mai au de ce sa cumpere companii romanesti, ci pot face afaceri in Romania direct din tara de origine, pe baza asa-numitului pasaport european. De la inceputul anului, nu mai putin de 125 de companii europene din domeniul asigurarilor si-au anuntat intentia (la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) sa opereze direct pe piata romaneasca. Anticipand acest moment, multe dintre companiile autohtone de asigurari au decis anii trecuti sa-si vanda afacerile. Asa se face ca in 2005 piata asigurarilor a atras ca un magnet investitorii straini, iar 2006 a pastrat si el aceeasi nota generala, chiar daca treptat tranzactiile au fost mai putine si nici pe departe la fel de spectaculoase precum, sa spunem, cea prin care austriecii de la Wiener Staedtische (actualmente Viena Insurance) au preluat Omniasig intr-o miscare de forta ce completa alte cateva preluari.

     

    La fel de adevarat este insa si alt lucru: pentru orice companie care vrea sa faca business de retail (si nu doar cu marile companii), prezenta locala e obligatorie. Iar piata romaneasca de asigurari este una care nu are cum sa nu faca cu ochiul, in conditiile in care anul acesta ritmul de crestere estimat de specialistii din domeniu urca spre 30%. Astfel, piata de asigurari ar urma sa treaca in 2007 de 2,2 miliarde de euro, fata de 1,62 miliarde de euro anul trecut. Ritmul de crestere e peste cel din alte piete, inclusiv cele vecine – in conditiile in care, spre exemplu, bulgarii au avut anul trecut o crestere de circa 15%. Motiv suficient pentru ca firmele de aici – printre care se numara multe nume grele internationale – sa vrea sa creasca, chiar si prin achizitii, iar cei ce nu sunt inca prezenti sa fie interesati sa vina. Iar cea mai simpla cale (dar si mai costisitoare, in conditiile in care companii cu capital local ce s-ar putea vinde nu mai sunt prea multe) este achizitia. Astfel de miscari nu lipsesc nici in 2007. Spre exemplu, grupul bulgar de firme Evrohold a cumparat recent pachetul majoritar de actiuni al Asitrans Bucuresti, o companie ce practica doar asigurari generale. Intr-o alta tranzactie, omul de afaceri Dan Adamescu a mai vandut in iunie 23% din Astra austriecilor de la Uniqa, ce detineau deja din vara lui 2005 27% din actiunile societatii de asigurari. Valoarea ultimei achizitii nu a fost facuta publica, insa in tranzactia precedenta austriecii au platit pentru pachetul cumparat 10 milioane de euro.

     

    La Asirom, o alta companie adesea pomenita ca posibila tinta de preluare, actionarul majoritar, omul de afaceri Ioan Niculae, spunea de curand ca a primit si el mai multe oferte, dar nu le va da curs prea curand. Printre „petitorii“ numiti cu aceasta ocazie de Niculae se numara nume grele ale asigurarilor internationale: Axa, Wiener Staedtische, Allianz sau Groupama. In cautarea unei tinte se afla si austriecii de la Grawe care, desi au deja prezenta pe piata romaneasca, au declarat ca intentioneaza sa cumpere pana la sfarsitul acestui an pachetul majoritar al uneia dintre primele zece societati de asigurare de pe piata, care sa practice atat asigurari de viata, cat si generale. Anul trecut, primele zece societati de pe piata asigurarilor au fost Allianz-Tiriac, Asirom, Omniasig, Asiban, ING Asigurari de Viata, BCR Asigurari, Astra-Uniqa, Generali, Unita si BT Asigurari. Prin excludere – a companiilor ce au anuntat deja ca nu vor sa vanda si a celor ce au actionariat strain – pe o lista scurta ar putea ramane Asiban si BT Asigurari (detinuta de Banca Transilvania).

    Pe lista posibililor cumparatori ai Asiban s-ar putea numara insa inclusiv CEC – actionarul ce nu a anuntat inca decizia de a vinde sau nu si care si-ar putea exercita dreptul de preemptiune. Oficialii CEC, institutie a carei privatizare a fost amanata din nou pentru cativa ani, au declarat in trecut ca vor sa construiasca in jurul bancii un grup financiar. Compania de asigurari ar putea fi, in aceste conditii, un prim pas in aceasta constructie.

  • Manipularea pentru to(n)ti

    Daca nu va grabiti prea tare, va propun sa ne intoarcem pentru putin timp in urma cu trei ani. Va mai amintiti? In acel iulie din 2004, caldurile nu erau atat de mari, casele erau inca la preturi rezonabile, iar PD era departe de metanoia care l-a adus in marea familie populara a Parlamentului European. 

     

    Si, ce vremuri, sondajele il evitau cu grija pe Traian Basescu, chiar daca tocmai castigase detasat o cursa cu Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, bucati de realitate cu care nu ne vom mai intalni prea devreme. Sau cine stie?

     

    V-am pomenit de cele de mai sus ca sa va predispun la o discutie nu despre trecerea timpului, ci despre Gheorghe Becali. Si va spun si unde-i legatura.

     

    Tot in urma cu trei ani, sapte partide de orientare crestin-democrata si populara (puteti sa le ziceti si Sapte Pitici, ca nu e nicio exagerare) se adunau la aceeasi masa ca sa discute despre cum sa creeze „o forta unica crestin-democrata si populara“. Se stie ca formatiunile autohtone din acest curent politic par mai sensibile la latura lirica a politicii decat la cea practica, asadar, cred ca esecul acelui plan a venit firesc chiar si pentru cei de la masa.

     

    In urma lui, unul dintre pitici a iesit totusi castigator. Era un pitic tanar, care avea in politica un pic mai multa experienta decat a adunat Adrian Nastase pe bloguri. Avea insa un latifundiu care, i-au spus prietenii, compensa la o adica si pentru lipsa de experienta si pentru cea de credibilitate. (Si prietenii stiau ei ceva, ca nu degeaba faceau politica la nivel inalt de ani buni – s-au laudat tot timpul ca au agatate in panoplia cu „opere politice“ trofee ca managementul de succes dupa ’90 al relatiei cu UDMR si cu minoritatea maghiara. Stie domnul Hrebenciuc despre cine-i vorba.) Acel pitic, de care lumea nu se ferea sa-i rada in fata cand ii auzea planurile politice, a primit in acel sfarsit de iulie 2004 un bilet de iesit in lume, dupa ce a stat la masa cu epigonii lui Maniu care l-au mai si mangaiat pe crestet, precum Zoe Petre, ca partidul lui are un „program excelent“. Si de la admiterea simbolica in galeria fortelor de dreapta si pana la sondajul de saptamana trecuta n-a mai fost decat un pas.

     

    Acuma o sa va intrebati ce s-a intamplat saptamana trecuta. Presa a prezentat un sondaj al Biroului de Cercetari Sociale (BCS) din care reiesea ca romanii il considera pe Cristian Boureanu cel mai frumos politician, in timp ce pe Traian Basescu cel mai urat. Si, se mai spunea acolo, asta ar demonstra ca romanii nu respecta zicala din cartile de marketing politic cum ca „ce-i frumos si electoratului ii place“. Sondajul BCS continua insa si dupa primele doua slide-uri la care s-au oprit cam toate relatarile din presa. In primul rand, o veste mai putin buna pentru anumiti intelectuali: se confirma nivelul sub 50% al intentiei de vot in cazul presedintelui Traian Basescu (49,2%); in paranteza fie spus, motive de ingrijorare ar trebui sa fie pentru presedintele in functie, intrucat ultima vara in care a coborat sub 50% a fost cea din 2005, imediat dupa scandalul din jurul razgandirii alegerilor anticipate. Iar anul acesta au mai fost cel putin doua sondaje, prin primavara, care l-au pironit tot sub acest prag.

     

    In al doilea rand, imaginea pe care sondajul o sugereaza despre proaspat-vopsitul-in-verde PNG si liderul sau este cel putin demna de interes. (Desi comanditarul cercetarii este un obscur „Centru pentru Apararea Drepturilor Omului, Marketing si Relatii Publice“, intrebarile sunt maiastru puse, astfel incat reies niste raspunsuri favorabile lui Gheorghe Becali si formatiunii sale.) Gheorghe Becali atinge – in randul masuratorilor BCS – un nou maxim istoric, cu 39% la „incredere“. Asta n-ar pune pe ganduri asa de tare ca atributele pe care „vocea poporului“ le alatura liderului PNG: „poate contribui semnificativ la dezvoltarea Romaniei“ (45%), „poate contribui la reducerea coruptiei din lumea politica“ (43,3%) si, preferata mea, „are o echipa de profesionisti in jurul lui“ (42,6%). Acelasi „popor“ vrea ca PNG „sa critice mai des guvernul Tariceanu“ (48,6%) si „sa-si anunte in cateva saptamani candidatii la primarii si Parlament“ (52,7%).

     

    Si acuma o sa va intrebati ce-i asa special la un sondaj croit pe talia PNG si platit, probabil, din aceleasi conturi din care se cumpara jucatorii de la Steaua? Mai ales ca venea dupa un altul (tot de la BCS si tot pentru „Centrul…“), publicat mai devreme cu trei zile si care arata ca (sic!) „Federatia Fortelor de Dreapta“ (PNL-PD-PLD-PNTCD-AP-PNG) ar scoate la urmatoarele alegeri parlamentare 63,7% din voturi, fata de (sic!) „Uniunea Fortelor de Stanga“ (PSD-FD-PIN-PC-PAS), cu 20,7%.

     

    Eu nu sunt nici ghicitor in stele si nici analist politic, dar cand vad inghesuiala asta, parca imi vine asa in minte „o echipa de profesionisti“ care baga de zor carbuni la o locomotiva incarcata cu trinitrotoluen si un marinar cu chibritul aprins.

  • Halucinatia verde

    La o cina cu prietenii la Londra intr-una din serile trecute, conversatia a ajuns la incalzirea globala si la intrebarea daca se face intr-adevar ceva pentru oprirea ei.

     

    Unul dintre meseni, Sameh El-Shahat, un designer de mobilier, a laudat indeosebi programele care le permit poluatorilor sa ofere compensatii pentru emisiile de dioxid de carbon in exces prin finantarea de proiecte ecologiste oriunde in lume. „Cine chiar verifica daca se fac proiectele respective?“, a intrebat el. Si ce efect au aceste proiecte?

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 1 august al BUSINESS Magazin

    Traducerea Si adaptarea de Mihai MitricA

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • ZF Profesii online

    MediaPro Interactiv si Ziarul Financiar au lansat Profesiionline.ro, extensia pe Internet a suplimentului de cariera si resurse umane Profesii, distribuit in fiecare luni alaturi de Ziarul Financiar.

     

    Profesiionline.ro se pozitioneaza ca un site premium, adresat celor care activeaza in piata de middle si top management si isi propune sa devina principala resursa de informare in cariera si in domeniul resurselor umane pentru specialistii de top si manageri.

     

    Pe langa arhiva articolelor din Profesii, suplimentul tiparit al Ziarului Financiar, site-ul va contine si materiale video despre dezvoltarea personala si ascensiunea in cariera. In plus, pe site va fi introdus, in premiera in Romania, si continut premium, atat ca materiale video, cat si sub forma de studii de specialitate si articole de analiza a pietei resurselor umane, care vor putea fi accesate pe baza de abonament.

     

    In functie de tipul de abonament, companiile pot beneficia de pagini multimedia de prezentare pe site, pe care le pot actualiza si completa in orice moment, discounturi la trainingurile realizate de partenerii Profesiionline.ro,  discounturi la campaniile de recrutare online promovate prin intermediul site-urilor MediaPro Interactiv, precum si articole si materiale video premium din domeniu pe care specialistii de resurse umane le pot folosi in activitatea lor.

     

    Creata in 2006, MediaPro Interactiv este divizia de Internet a grupului MediaPro. Segmentele acoperite de portofoliul diviziei sunt cel de business (ZF.ro, businessmagazin.ro, target.ro, go4it.ro, ProMotor.ro), divertisment (showbiz.ro, acasamagazin.ro, csid.ro, go4it.ro, hmultiplex.ro, onemagazine.ro, protvmagazin.ro) si news /media (mediafax.ro, protv.ro, gandul.info, sport.ro, descopera.ro, la care se adauga portalul apropo.ro).

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Fulga include si elemente rationale pe langa cele emotionale

    CLIENT: Albalact

    BRAND: Fulga

    AGENTIA: Publicis

    CANALE TV: TV, machete publicitare, presa scrisa pentru copii si mame

     

    Noua campanie Fulga  a fost realizata de Publicis si vine sa aniverseze cei trei ani pe care i-a implinit vacuta animata. Aceasta aniversare inseamna si extinderea de pe segmentul UHT pe segmentul lactatelor proaspete, cu iaurturile Fulga.

     

    Noua campanie de comunicare intareste notorietatea brandului Fulga cu intreg portofoliul sau, fara sa se limiteze la un anumit produs. In plus, campania introduce acele elemente rationale, eclipsate in vechile spoturi de argumentele emotionale si de personalitatea vacutei jucause. Elementele rationale sunt menite sa valorifice notorietatea marcii, dar si sa ii adauge argumente convingatoare de cumparare.

     

    Campania dezvoltata de Publicis doreste sa completeze marca Fulga prin crearea unei platforme rationale, cu ajutorul conceptului denumit „Truisme“, iar  vacuta anunta „M-am mai gandit….“.

  • A fost odata “my Space”

    Era tot ce mai lipsea pana acum din arsenalul Google si al Yahoo!: o retea de socializare online. Ambele companii au deja cate un portal de comunicare – Orkut, respectiv Yahoo! 360 – numai ca nici unul dintre ele n-a ajuns sa se apropie de popularitatea MySpace ori a Facebook.

     

    Google a lansat in 2004 Orkut, retea sociala online botezata asa dupa numele unui softist turc care a dezvoltat-o; intamplarea a facut insa ca tocmai de pe piata de origine, in SUA, Orkut sa-si fi recrutat pana acum mai putin de 20% din membri, cam jumatate din membrii actuali fiind din Brazilia. Asa se explica tentativa (nereusita) a Google de a cumpara MySpace, care acum se afla in portofoliul magnatului australian Rupert Murdoch si are aproape 57 de milioane de membri numai in SUA, adica mai multi decat are la un loc Orkut in toata lumea. La randul sau, Yahoo! 360, portalul de comunicare lansat de Yahoo! in 2005, e departe de a fi cunoscut succesul scontat, avand acum in SUA mai putin de 3 milioane de membri. In ultimele luni au circulat zvonuri ca Yahoo! ar vrea sa cumpere Facebook, reteaua cu cea mai mare crestere in SUA (85% din mai 2006 pana in mai 2007, la peste 14 milioane de membri, conform Nielsen/Net Ratings, comparativ cu o scadere de 38% pentru Yahoo! 360). Zvonurile de achizitii par sa fi incetat insa pentru moment, iar locul lor a fost luat, saptamana trecuta, de informatii despre posibile lansari ale unor retele sociale proprii, atat din partea Google, cat si din partea Yahoo! Comentatorii stiu ca o retea sociala e principala piesa lipsa din afacerile celor doua companii, in conditiile in care piata de publicitate pe acest segment este extrem de rentabila: estimarile firmei de cercetare Emarketer sustin ca anul acesta, piata americana a publicitatii pe retelele de socializare online va fi mai mult decat dubla ca valoare fata de anul trecut, la 900 de milioane de dolari (aproape 655 de milioane de euro), fata de o crestere de numai 13% pe tot ansamblul publicitatii prin bannere online, iar la orizontul anului 2011 ar urma sa atinga 2,5 miliarde de dolari.

     

    Ionut Alex Chitu, un blogger roman in varsta de 25 de ani care urmareste de cativa ani evolutia Google, este printre primii care au pus cap la cap firul povestii despre planurile Google in ceea ce priveste retelele sociale. „Reteaua Orkut este populara doar in Brazilia si India, nu are o interfata specifica Google si a avut de-a lungul timpului multe probleme de securitate“, spune Chitu intr-un post recent pe blogul sau, Google Operating System, care contine informatii neoficiale despre planurile si serviciile Google. „Probabil ca tocmai din aceste motive Google a sponsorizat anul trecut un proiect in cadrul Human-Computer Interaction Institute al Carnegie Mellon University, proiect ce urmarea sa reinventeze conceptul de retea sociala“, adauga bloggerul. Chitu se refera la un potential Socialstream, cum a fost numita de specialistii din institut reteaua respectiva, aflata inca in stadiul de proiect.

     

    Pe site-ul Human-Computer Interaction Institute, proiectul este explicat putin mai in detaliu: Google ar vrea sa creeze prin Socialstream un fel de agregator de retele, un sistem prin care sa le permita utilizatorilor sa intre in contact cu mai multe tipuri de continut social, provenit din mai multe astfel de retele, cu scopul, declarat didactic, de a determina mai exact nevoile oamenilor de a relationa in cadrul portalurilor de comunicare. „Trecem peste faptul ca in acest caz, celelalte retele sociale ar trebui sa coopereze si sa permita prin codul sursa relationarea dintre ele, ceea ce in prezent nu este cazul“, comenteaza Ionut Chitu.

     

    Google n-a confirmat pe moment intentia de a lansa Socialstream; deocamdata se stie doar ca la proiect lucreaza trei designeri, patru specialisti in computere, doi matematicieni, un specialist in stiinte sociale, doi filozofi si o femeie de afaceri. Exista si o demonstratie video de cinci minute realizata pe un computer de la Apple si publicata pe Google Video, in care sunt prezentate cateva functii ale Socialstream. Un reprezentant al Google a declarat doar ca „este vorba de un proiect condus de studenti, creat ca urmare a cercetarilor efectuate in domeniul retelelor sociale si nu face parte din strategia curenta a companiei in ceea ce priveste produsele care ar putea fi lansate in viitor“.

     

    Aceeasi reticenta fata de presa a manifestat-o si Yahoo!, care ar fi inceput la randul sau demersurile pentru crearea unei retele sociale proprii, despre care nu se stie inca daca va fi alta decat Yahoo! 360 sau o versiune imbunatatita a acesteia. Blogul TechCrunch.com, una din cele mai frecventate surse in materie de noutati de IT si lansari de produse ale companiilor de Internet, a publicat o stire conform careia noua retea sociala a Yahoo! se va numi Mosh („mosh“ inseamna dans frenetic, violent, asociat cu muzica rock, ceea ce trimite la intentia de cucerire a unui public mai tanar decat cel care frecventeaza Yahoo! 360).

     

    Vestea a generat o serie de speculatii privind profilul Mosh. Unii sunt de parere ca ar putea fi un inlocuitor pentru Yahoo! 360, dar la fel de bine se ia in calcul posibilitatea ca utilitatea Mosh sa fie legata doar de transferul de fotografii, luand in vedere ca din septembrie Yahoo! va desfiinta serviciul Yahoo! Photos, ramanand doar cu Flickr, cel mai important serviciu de photosharing de pe piata la ora actuala (dar atunci ce se va intampla cu Flickr?).

     

    Un comentator de pe TechCrunch sustine ca a vazut serviciul Mosh beta si s-a declarat dezamagit de faptul ca Yahoo! „se coboara la nivelul MySpace“, referindu-se la aglomeratia inestetica de culori si aplicatii care compun paginile de pe MySpace, in comparatie cu designul clar si logic al Yahoo! 360.

     

    Dincolo de speculatii, elementul-cheie in incercarea Google si Yahoo! de a ataca piata retelelor sociale, dominata autoritar de MySpace si Facebook, este timpul. Competitia are deja un avantaj mare: a luat startul cu mult inainte si acum nu face decat sa-si consolideze pozitia, prin multiplicarea propriei oferte de aplicatii si servicii. Prin urmare, s-ar putea dovedi destul de dificil pentru Google sau Yahoo! sa-i convinga pe amatorii de socializare pe Net sa treaca in barca lor. Si, in orice caz, nu incercand sa bata MySpace cu armele acestuia.