BusinessMagazin

Blog

  • Gheorghe Becali – ce are si ce vrea

    Ce are Gheorghe Becali

    • „peste 100 de milioane de euro in banci, dar nu va pot spune suma exacta“
    • pachetul majoritar de actiuni la Avicola SA Iasi (alimentar)
    • pachetul majoritar de actiuni la Uzina Mecanica Dragasani (industrial)
    • pachetul majoritar de actiuni la Arcom SA Bucuresti (constructii)
    • pachet de control la SC Leoser SA (serele de la Popesti Leordeni)
    • circa 250 ha de teren in Pipera si Bucuresti; alte suprafete importante de teren in tara
    • clubul Steaua Bucuresti
    • imobile in Bucuresti si in tara, cel mai important fiind cel din Bucuresti, str. Aleea Alexandru nr. 1

     

     

    Ce vrea sa aiba Gheorghe Becali

    • cartier rezidential de 200-250 ha in Pipera
    • cartier rezidential in sudul Bucurestiului
    • banca privata

  • Nu atingeti temelia

    Armata turca s-a pronuntat impotriva abordarii principiilor laice ale republicii in cadrul discutiilor legate de noua Constitutie, elaborata de partidul provenit din miscarea islamista, aflat la putere.

     

    Calificand laicitatea ca fiind „piatra de temelie a tuturor valorilor ce constituie Republica“, un oficial militar de rang inalt a subliniat ca institutia pe care o reprezinta este hotarata sa impuna respectarea acestui principiu. Actuala Constitutie, conceputa de armata in urma unei lovituri de stat in anul 1980, a fost revizuita de mai multe ori, dar expertii considera ca ar trebui inlocuita cu una care sa aiba un text mai liberal, conform Constitutiilor europene. Proiectul in discutie in prezent ar urma, printre altele, sa aboleasca interdictia de a purta valul islamic in universitati si a dat nastere unei polemici intre guvern si aparatorii laicitatii, cum sunt armata, unii magistrati si profesori universitari.

  • Listarea, poate la vara

    Un termen posibil pentru listarea la bursa a Fondului Proprietatea este iunie 2008, sustine presedintele Consiliului de supraveghere al Fondului, Alexandru Paunescu.

     

    Actionarii Fondului au aprobat saptamana trecuta listarea, insa in conditiile amanarilor succesive de pana acum, e demna de luat in seama surdina pusa de Paunescu – „daca nu intervin evenimente neprevazute“. Deocamdata, acelasi Paunescu a spus ca primele despagubiri in bani pentru fostii proprietari vor fi acordate dupa 1 noiembrie (numai pentru sume de pana la 500.000 de lei), iar cererile in acest sens pot fi depuse incepand din aceasta luna si pana in martie 2008. In privinta despagubirilor in titluri la Fond, acestea nu vor putea fi valorificate decat din momentul listarii Fondului la bursa.

  • A fost doar inceputul

    Saptamana trecuta s-a incheiat sub auspicii proaste pentru cine spera la un cuvant de incurajare din partea vreunei somitati a finantelor mondiale.


    Rodrigo Rato, directorul general al FMI, a avertizat ca abia in 2008 se va simti cel mai puternic impactul crizei financiare, incetinind ritmul de crestere economica globala, in special in SUA. Ulterior, fostul sef al Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan, a declarat ca „pericolul unei recesiuni a crescut in mod evident“ pentru SUA, in conditiile in care scaderea preturilor la locuinte de pe urma crizei creditelor ipotecare ameninta echilibrul in cererea de consum. Aflat la Londra, Greenspan a apreciat si ca efectele unei crize ipotecare in Marea Britanie ar fi similare cu ceea ce se intampla in SUA, fiindca ambele economii au piete de consum alimentate de acelasi gen de crestere pe credit. Imediat, toti indicii bursieri din SUA au scazut, ca si FTSE 100 in Europa, ca si cand pietele n-ar fi asteptat decat o confirmare a temerilor lor. In acelasi timp, au continuat efectele colaterale ale crizei, respectiv planurile de preluare ieftina a institutiilor de credit afectate. Trei fonduri speculative au pregatit deja un plan de divizare si de cumparare a bancii Northern Rock, ale carei actiuni au pierdut peste 80% din valoare, iar dincolo de Atlantic, banca de investitii Bear Stearns, si ea lovita de expunerea mare pe piata ipotecara, a inceput discutii de vanzare cu mai multi investitori, intre care inclusiv miliardarul Warren Buffett.

  • Jos mainile de pe MOL

    Ungaria a pus la bataie toate mijloacele spre a descuraja eforturile grupului austriac OMV de a prelua compania petroliera MOL, dupa ce primul a anuntat saptamana trecuta o noua oferta de cumparare.

     

    Autoritatea de reglementare a pietei financiare de la Budapesta (PSZAF) a amendat OMV cu 25 mil. forinti (aproape 100.000 de euro) pentru influentarea pietei prin inducerea in eroare a investitorilor, atunci cand si-a formulat oferta de preluare a MOL, in valoare de 32.000 de forinti pe actiune (128 de euro, ceea ce inseamna o evaluare totala a MOL la 14 mld. euro). PSZAF sustine ca actionarilor MOL nu le-au fost prezentate o serie de conditii, dezavantajoase pentru ei, pe care OMV le-a formulat pentru a plati pretul propus, asa incat acestia nu pot lua in cunostinta de cauza decizii privind soarta actiunilor lor. In paralel, conducerea MOL i-a contactat pe cei mai importanti dintre actionarii minoritari, promitandu-le ca le pot oferi un pret mai bun pentru actiuni decat prima de 40% peste pretul pietei, cat ar insemna oferta OMV (MOL controleaza indirect circa 40% din actiuni, OMV – 20%, iar restul apartin altor actionari).

  • Skoda are propriul centru universitar

    Producatorul auto ceh Skoda a inaugurat propriul centru universitar din orasul Mlada Boleslav, in care a investit peste 14 milioane de euro. La aceasta suma s-a adaugat si contributia autoritatilor locale, care a depasit 7 milioane de euro.

    In noul centru, cel mai mare din Cehia ridicat de o companie, vor fi pregatiti atat o parte dintre studentii ce urmeaza cursurile Universitatii Tehnice din Liberec, cat si propriii angajati. Centrul cuprinde o cladire noua moderna si o manastire din secolul al XIV-lea reamenajata. Aici vor fi pregatiti cu precadere specialisti in dezvoltare tehnologica si experti IT.     Aproximativ 650 de studenti vor urma cursuri aici, iar taxele anuale achitate de acestia vor fi de aproape 1.100 de euro, mare parte fiind suportate de companie. Martin Jahn, director de resurse umane al Skoda Auto, se asteapta ca aproape 3.400 de angajati sa urmeze cursuri si programe de pregatire in noul centru.

  • Salturi catre stele

    Google a aniversat, saptamana trecuta, noua ani de existenta. Putin pentru un nume care a devenit unul din cele mai puternice branduri mondiale, o emblema a reusitei in viata, o companie care a ordonat haoticul internet, facandu-l comestibil si digerabil, care ofera fotografii, sunete, stiri, harti, imagini din satelit, publicitate sau nuduri artistice. Google da lumii o gramada de lucruri, dar ar trebui sa se gandeasca si la faptul ca ar trebui sa-si ofere siesi un upgrade.

     

    Google este cea mai cool, cea mai misto companie: sloganul este „Don’t be evil“, este cel mai bun loc de munca din lumea asta iar la a noua aniversare litera „g“ dintre „o“ si „l“ a devenit, glumet, un 9 din bombonele. Data aniversarii a fost aleasa in functie de momentul in care angajatii au decis ca le este pofta de tort; asa se procedeaza mereu – compania a fost infiintata in septembrie, asa ca luna ramane aceeasi mereu, dar ziua aniversarii este aleasa de angajati. Am rasfoit un pic informatiile publicate de companie si m-am gandit ca este momentul sa scriu despre niste chestii la care ma gandesc de ceva vreme. Stiu ca nu sunt cea mai potrivita persoana sa analizez un gigant cu 14.000 de angajati si cu o valoare de piata care ar scoate Romania din orice criza economica trecuta, prezenta sau viitoare. Asa ca o sa analizez nu unul, ci doi giganti, pentru ca pozitia de utilizator mi-o permite. Este vorba de Google si Microsoft.

     

    La inceput lumea era o linie si avea o singura dimensiune, incepea in spate si se termina undeva, in fata. Liniile erau trasate de un cursor verde ce clipea (va amintiti de programele din epoca DOS?).

     

    A venit Microsoft si a mai adaugat o dimensiune, iar lumea a devenit plana, ca o coala de hartie; pe ea te puteai plimba in sus si in jos, la stanga si la dreapta. Dar numai in interiorul unui calculator.

     

    Google a dat profunzime lumii plane desenate de Windows (nu internetul a facut asta si nu Netscape, iar Yahoo! si AOL au ratat la mustata oportunitatea). Google a facut inutile acumularile preistorice de muzica si videoclipuri de pe calculatoarele personale, isi ofera mail, cursuri de schimb, date, lungimi, latimi si inaltimi, este omnipotent si omniprezent. Dar Microsoft a imbatranit, iar Google e pe cale sa imbatraneasca.

     

    David Pogue, editorialistul pe teme de tehnologia informatiei de la New York Times, vorbeste de paradoxul upgrade-ului software: „Daca imbunatatesti un program de un numar de ori, il faci cel mult praf“. Microsoft nu a inteles asta, iar Bill Gates, dupa ce a atins stelele cu mana, a crezut ca poate repeta figura de mai multe ori, schimband numai trambulinele; de unde si multele variante de sisteme de operare propuse si modul, fortat de multe ori, de impunere a schimbarii. Ce aduce fundamental diferit Vista de Windows 3.1 sau de mult mai popularul Win 98 second edition? Invocarea progreselor hardware si tehnologice nu mi se pare de ajuns. Si, mai mult, stabii de la Microsoft nu au priceput o chestiune care mi se pare fundamentala – sa isi faca niste aliati din gigantica masa de utilizatori de internet din lumea intreaga. Nu era mai bine ca in loc sa lupte cu tot ce pot scorni sau porni utilizatorii numiti, de cele mai multe ori nedrept, pirati – virusi, viermi sau programe de eliminare a protectiilor – sa incerce sa canalizeze si sa foloseasca pentru binele propriu toata aceasta uriasa cantitate de inteligenta si putere de calcul?

     

    Google a inteles asta si s-a dovedit mai prietenos. A mizat, lucru extrem de important, pe simplitate (v-ati imaginat vreodata cum ar fi cautarea pe net prin intermediul unui wizard propus de Microsoft: „..daca acesta este rezultatul dorit, apasati Stop, daca nu, apasati Next….“), pe intelegerea nevoilor utilizatorului (saltul de la o casuta postala de cativa mega la un Gmail de 30 de giga), pe extindere prietenoasa si folositoare. Dar, in esenta, Google a facut un singur salt la stele, numai ca detenta a fost mai ampla, mai puternica, mai de anvergura. Acum a devenit o entitate corporatista, Brin si Page sunt doua nume pierdute printre cele 13 care compun conducerea executiva si care nu apar in restul de 41 de persoane care inseamna managementul companiei. 54 cu totul, cum or comunica si cum or decide oare? Iar desemnarea unui Chief Culture Officer, o persoana numita special pentru a mentine cultura si modul destins de lucru care a caracterizat compania la inceputuri, mi se pare, cu tot respectul, o prostie. Cultura aceea destinsa trebuie sa fie mintea oamenilor, trebuie simtita, nu impusa pe cale ierarhica de un executiv.

     

    Si ce vrei sa demonstrezi, ma veti intreba? Nimic, vreau numai sa spun ca urmatorul salt la stele poate fi oriunde si poate apartine oricui; el depinde numai de putina creativitate, de putina intelegere, de putina inteligenta. Internetul evolueaza si poate ca interactivitatea si wiki si continutul sunt viitorul. Dar uneltele actuale mi se par greoaie, iar feed-urile si RSS-urile si blogurile si web 2.0 mi se par numai cautari ale unei interfete unice intre oameni si masini si retea care sa mai adauge o dimensiune liniei si planului si spatiului.

  • Dar OMV insista

    Cresterea afacerilor MOL din ultimii trei ani, precum si cresterea participatiei in cadrul companiei petroliere maghiare ii face pe oficialii OMV sa dea oricat pentru a prelua controlul la Budapesta. Nu numai pentru ca achizitia MOL ar reprezenta practic aproape dublarea afacerilor OMV, ci mai ales pentru ca in felul acesta OMV si-ar securiza pentru multa vreme supranumele „grupul de petrol si gaze lider in Europa Centrala si de Est“.

     

    Oficialilor MOL le place foarte mult sa sublinieze, ori de cate ori au ocazia, ca liderul zonal pe piata central- si est-europeana a petrolului nu este chiar atat de singur pe podium si ca de fapt afacerile MOL sunt doar cu aproximativ 30% mai mici decat ale OMV. In 2006, procentul a mai scazut putin, cifrele de afaceri ale celor doua grupuri fiind de 11,8 miliarde de euro, respectiv 18,6 miliarde de euro.

     

    La afaceri de 18 miliarde de euro, e drept ca OMV nu este singur pe podium, ci este urmat de PKN Orlen si apoi de MOL. PKN nu este insa o afacere atat de bine concentrata ca a MOL (teritoriul vast al Poloniei cerand costuri mult mai mari de operare), plus ca OMV a tot cumparat actiuni la MOL, ajungand la o participatie de 20%. Dar cum cea mai buna securizare a pozitiei se bazeaza pe cat mai putina concurenta,  saptamana trecuta, OMV nu a mai rezistat si a facut inca o oferta ostila de preluare a MOL.

     

    Prima oferta de preluare, la fel de „nedorita si nesolicitata“ ca si aceasta, a fost facuta de OMV in luna iunie. Atunci, OMV ajunsese la o participatie de 18,6% din MOL, si cum ungurii au refuzat, au continuat cumpararea de actiuni, sperand ca o oferta mai buna ii va indupleca.

     

    Numai ca oferta austriecilor se pare ca a reusit sa scoata din sarite guvernul maghiar, care s-a pus pe treaba pentru a declara domeniul petrolier drept strategic si imposibil de instrainat. Mai mult, oficialii de comunicare ai grupului au sustinut ca oferta OMV nu are logica si ca cei de la Comisia Europeana nu vor fi acord cu crearea unui mamut energetic in zona. Ei bine, aici s-au inselat putin: prima voce care s-a auzit dinspre UE nu a criticat OMV, ci guvernul ungar, care printr-o asemenea lege ar bloca libera circulatie a capitalurilor in UE, adica, nu-i asa, tocmai unul dintre principalele motive pentru care UE a fost creata. Cu toate acestea, oficialii Comisiei Europene au declarat ca pot fi si de acord cu crearea mamutului, cu cateva conditii: ca MOL sa renunte la o rafinarie si la cateva benzinarii – mai precis, cateva sute. Pe cei de la OMV nu i-ar interesa prea tare pierderea celor cateva sute de benzinarii sau a rafinariei pe care ar instraina-o MOL – in fond, piata Europei Centrale si de Est ramane atractiva oricum, prin gradul de motorizare inca in crestere si prin produsul intern brut al tarilor din regiune care este estimat sa creasca anual cu aproximativ 4%.

     

    Iar achizitia MOL i-ar permite OMV sa se apropie de un podium mult ravnit, respectiv sa ajunga pe locul al patrulea european, devansand British Petroleum.

     

    Insa maghiarii sunt prea putin interesati de planurile de marire ale OMV. Ei prefera sa atraga atentia ca o companie ca MOL este de doua ori mai eficienta decat OMV si ca nu vor sa auda nici in ruptul capului ca MOL, recent devenita companie exclusiv privata, sa ajunga din nou sub controlul statului, care prin definitie nu este un bun administrator. Si mai rau inca, sub controlul celui austriac.

     

    Ca sa scape de insistentele austriecilor, Zsolt Hernadi, presedintele grupului MOL, declara presei germane, in momentul cand OMV si-a crescut participatia in MOL, ca ar intra in negocieri cu un posibil aliat strain, dar s-au uitat catre British Petroleum, Shell sau chiar Gazprom, numai sa scape de OMV.

     

    In toiul declaratiilor celor de la MOL, presedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a tinut sa sublinieze saptamana trecuta ca „nu-i nimic, mai este timp“; Ruttenstorfer crede ca „procesul de consolidare de pe piata de petrol si gaze din Europa Centrala va continua si a insistat ca OMV poate astepta chiar si doi-trei ani pentru a deveni elementul central al acestui proces de consolidare“.

     

    Respingerea ofertei va face ca OMV sa renunte la linia de credit de 13,5 miliarde de euro pe care o negociase cu bancile Barclays PLC si JPMorgan Chase & Co. pentru a prelua actiunile MOL pe care nu le detine inca.  Ruttenstorfer insa a zambit cordial cand a declarat ca a aflat ca oferta le-a fost respinsa din nou. Zambetul a durat foarte putin – Ruttenstorfer probabil se gandea la o a treia incercare. Poate atunci va avea mai mult noroc.

  • Motiunea de cenzura, o minge de meci

    Oricare ar fi rezultatul votului asupra motiunii de cenzura, Partidul National Liberal castiga. Si Mircea Geoana, presedintele PSD, pierde. Poate chiar totul.

     

    In mod normal, in perioada unei motiuni de cenzura e legitim sa-ti imaginezi ca premierul are motive sa nu prea doarma noptile: va trece motiunea, nu va trece, cine o va vota, cum o sa ma priveasca electoratul dupa asta… Pentru Calin Popescu-Tariceanu insa, motiunea de acum poate sa aiba chiar efect de somnifer, pentru ca cine ar trebui sa-i dea premierului insomnii doarme el insusi. Si nu noaptea, ci ziua-n amiaza mare.

     

    Cea mai mare greseala pe care a facut-o Mircea Geoana a fost in 2004, dar nu cand a candidat fara sanse la Primaria Bucurestiului in fata lui Traian Basescu, cu sloganul „Bucuresti, castigi cu Geoana!“, ci dupa, cand a consimtit sa-si con-tinue cariera alaturi de PSD. Alt candidat la Primarie, tenismanul Ilie Nastase, a inteles cu vreo opt ani inainte ca unora nu li se potriveste politica si pace, asa ca e mai bine sa se fereasca de ea. Si, astazi, lumea a cam uitat de meciul pe care Ilie Nastase l-a pierdut in 1996 jucand in tabara PDSR si-si aduce mai mult aminte de victoriile lui din Cupa Davis. Mircea Geoana n-a inteles cum e sa joci in aceasta tabara, poate si pentru ca pe vremea cand Ilie Nastase candida fara sanse la Primaria Bucurestiului in fata lui Victor Ciorbea, el era preocupat de perpetuarea in postul de ambasador al Romaniei la Washington.

     

    In acest moment, pe scena politica Mircea Geoana si Calin Popescu-Tariceanu sunt singurii sefi de partide parlamentare care au fost impusi la conducerea formatiunilor lor de cate o factiune din interior. Ceilalti si-au castigat locurile uniformizand asperitatile si aproape anuland opozitia. Spre deosebire de Tariceanu insa, Mircea Geoana nu a reusit sa ramana constant alaturi de factiunea care l-a propulsat (grupul de la Cluj). Aceasta a prevenit ruperea partidului, scenariu pe care nu l-a putut evita Tariceanu in partida liberala, insa a coalizat aproape toate factiunile impotriva lui. La proximul congres (posibil chiar dupa europarlamentarele din noiembrie), Mircea Geoana va vedea ca nu oricine poate dezbina si apoi stapani pe cei dezbinati, daca pastreaza atat de putini dintre acestia in jurul sau.

     

    Avantul cu care actualul presedinte al PSD a pornit-o la drum cu motiunea i-a fost, se poate spune acum, daunator. Si, oricat si-ar dori, nu poate sa imparta esecul cu ceilalti din echipa de conducere care au ridicat mana alaturi de el si au votat in unanimitate pentru depunerea unei motiuni de cenzura. Fie si pentru ca tot mai multi din acea echipa si-au facut la timp loc sa ramana mai in urma, lasandu-l singur pe scena. Asa ca Mircea Geoana a ajuns in situatia in care, indiferent de rezultatul motiunii, PSD pierde sigur (presedintele Basescu a anuntat clar ca nici nu se pune problema sa-i coopteze pe social-democrati la guvernare, chiar daca ei il vor fi ajutat sa darame in sfarsit guvernul lui Tariceanu), iar principalul castigator este tocmai PNL, socotit initial tinta de atac a tuturor celorlalti.

     

    Daca motiunea trece si PNL este obligat sa iasa de la guvernare, o va face din cauza unei aliante PSD-PD-PLD, o monstruoasa coalitie la care – strateg PNL fiind – nu-ti mai trebuie decat cativa copywriteri cu idei bune ca sa-ti asiguri munitie si pentru campania electorala care se apropie si poate chiar si pentru cealalta. Daca motiunea cade, evident, PNL castiga si in fata PSD, dar si in fata lui Traian Basescu, care si-ar dori sa-i aduca din nou in formula de guvernare pe democrati si pe siamezii lor din PLD.

     

    La fel, daca motiunea trece si PSD nu ajunge la putere, asa cum ar fi sperat si cum a si anuntat ca-si doreste, Mircea Geoana pierde pe toata linia, atat in interiorul partidului, pe care l-a tarat intr-o lupta evident pentru cauza altuia, cat si in exterior, mai ales pentru declaratia de la Zalau prin care si-a anuntat dorinta de a deveni premier. Oricum, calculele hartiei nu-i dau motiunii prea multe sanse, asa incat Geoana se pare ca va fi singura victima a razboiului pe care l-a pornit. Intrebarea, pe urma, e in ce fel va reusi sa evite o compromitere a propriei cariere politice. Fiindca, spre deosebire de Ilie Nastase, Mircea Geoana n-a jucat in Cupa Davis, ca sa fie tinut minte prin victorii in tenis in loc de infrangeri din politica. Chiar daca are acasa racheta de tenis.

  • Cei care dau tonul

    China intra azi intr-o etapa delicata a problemei energiei si a climei – etapa pe care imi place sa o numesc „Campania Wal-Mart de protectie a mediului“. As vrea ca acelasi lucru sa poata fi spus si despre America si presedintele Bush.

     

    Campania Wal-Mart de protectie a mediului“ a inceput cu adoptarea de catre conducerea companiei a unei strategii de rebranding „verde“, ca o masura de marketing si relatii publice pur defensiva. Ulterior s-a intamplat un accident – un angajat din departamentul de livrari a luat strategia in serios si a conceput o noua metoda de ambalare a produselor, economisind astfel 100.000 de dolari. Inovatia a atras atentia CEO al Wal-Mart, care s-a dus la coordonatorul de relatii publice si i-a zis: „Nu-i asa ca e interesant? Adu-mi un expert in sustenabilitate.

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 17 octombrie al BUSINESS Magazin

     

    Traducerea si adaptarea de Catalin Stefancu

     

    CITITI CONTINUAREA ARTICOLULUI IN EDITIA TIPARITA A REVISTEI