BusinessMagazin

Blog

  • O ţară din Europa plănuieşte să modernizeze reţeaua de buncăre nucleare din perioada Războiului Rece

    Elveţia doreşte să îşi modernizeze reţeaua de adăposturi nucleare din perioada Războiului Rece. Acestea sunt considerate un mare avantaj într-o perioadă de incertitudine globală sporită, în special după invazia Rusiei în Ucraina.

    Elveţia plănuieşte să aloce bani pentru a moderniza o parte din buncărele nucleare din perioada Războiului Rece, relatează agenţia Reuters.
    O lege întocmită în anul 1963 garantează populaţiei de 9 milioane, precum şi refugiaţilor sau străinilor, un loc în buncărele care să îi protejeze în caz de bombe şi radiaţii nucleare.
    Guvernul a lansat consultări încă din luna octombrie pentru a asigura „rezilienţa elveţiană în caz de conflict armat” şi plănuieşte o modernizare de 250 de milioane de dolari a structurilor vechi.
    „Aceasta nu înseamnă că ne pregătim pentru un conflict – nu acesta este mesajul – dar avem o reţea de adăposturi şi trebuie să le întreţinem şi să ne asigurăm că sunt funcţionale”, a declarat pentru Reuters Louis-Henri Delarageaz, comandantul protecţiei civile pentru cantonul Vaud.
    Elveţia a devenit o ţară neutră în privinţa războaielor în aul 1815. Ea a fost ocupată de Franţa în secolul al XVIII-lea şi a suferit unele bombardamente aeriene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

  • Cum reuşeşte un start-up local să facă ordine într-o lume foarte dezordonată cu aplicaţia cu care vrea să cucerească toată ţara

    Punând capăt valului de mesaje de pe WhatsApp şi notiţelor scrise de mână folosite zilnic de restaurante, un start-up local aduce ordine în haosul comenzilor din industria ospitalităţii. Cu o bază de 1.600 de locaţii active şi procesând lunar 32.000 de comenzi, platforma Horeca Orders a reuşit să atragă clienţi importanţi precum City Grill şi 5 to go, crescând numărul de locaţii de trei ori în 2024. Operând pe un model freemium şi fără finanţare externă, start-up-ul ţinteşte expansiunea în oraşele mari din România şi pe o piaţă externă în 2025, având obiectivul ambiţios de a atinge o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani.

    Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă”, a declarat Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Dintre cele 1.600 de localuri care folosesc soluţia în prezent, aproximativ 500-600 sunt branduri distincte, printre care se numără lanţuri precum City Grill şi 5 to go. „Cred că orice loc din mall are aplicaţia noastră instalată şi trimite către cel puţin un furnizor comenzile”, a menţionat el. Start-up-ul a fost lansat în urmă cu aproape trei ani de Denis Todirică împreună cu Tibi Crăciun, după ce au identificat o oportunitate în piaţă pe zona de comenzi între restaurante şi furnizori. „Am pornit Horeca Orders acum aproape trei ani, împreună cu Tibi Crăciun, care este asociatul meu şi care se ocupă de partea tehnică; suntem parteneri egali. Motivul pentru care am fondat Horeca Orders este că amândoi avem o înclinaţie pentru ceea ce înseamnă zona de restaurante şi procesele din această industrie,” a explicat Todirică.

    Soluţia dezvoltată de start-up digitalizează procesul de comenzi între restaurante şi furnizori, înlocuind metodele tradiţionale, precum WhatsApp sau comenzile scrise pe hârtie. „Un restaurant are, în medie, 15 furnizori de la care comandă materie primă – de la legume şi fructe, până la carne, ambalaje şi alte necesităţi. O persoană care se ocupă de achiziţii, fie managerul, fie bucătarul, ajunge să trimită comenzi seara, după ce închide restaurantul. De cealaltă parte, un agent de vânzări al distribuitorului are între 100-200 de clienţi, de la care primeşte zilnic între 50-100 de comenzi. Acestea sunt transmise fie telefonic, fie pe WhatsApp, fiind ulterior introduse manual în sistemul de facturare. Acest proces consumă până la 4 ore din timpul unei zile de muncă,” a explicat Todirică. Aplicaţia Horeca Orders trimite comenzi către orice furnizor, chiar dacă acesta nu utilizează platforma. „Furnizorul nu trebuie să aibă instalată aplicaţia sau să avem o relaţie contractuală. De exemplu, restaurantul ne comunică furnizorii şi produsele, iar noi ne ocupăm să pregătim totul. Începem prin trimiterea comenzilor prin SMS sau email, până la integrarea completă a sistemului lor,” a detaliat cofondatorul. Start-up-ul operează pe un model de business SaaS şi freemium, oferind funcţionalităţi de bază gratuit. „Un restaurant poate folosi gratuit funcţionalitatea de trimitere a comenzilor. Funcţionalităţile avansate sunt disponibile contra cost, iar pentru furnizori avem o structură similară,” a explicat Todirică. În prezent, platforma are 15 furnizori plătitori şi aproximativ 700-800 de locaţii HoReCa active în sistemul său. „Pentru un restaurant, costul este de 50 de euro pe lună per locaţie, iar pentru un furnizor, 8 euro pe lună per locaţie,” a precizat el. Compania ţinteşte o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani. „În România sunt 30.000 de locaţii, iar noi avem deja 1.600. Obiectivul nostru este să ajungem la 30%,” a menţionat Todirică. Un alt obiectiv pentru 2025 este integrarea tehnologiei AI pentru predicţia comenzilor. „De exemplu, dacă un restaurant comandă constant 5 bucăţi dintr-un produs şi la următoarea comandă solicită 7, algoritmul nostru a reuşit să prezică această schimbare,” a explicat el. Horeca Orders a crescut fără finanţare externă, fiind susţinut prin resursele proprii ale fondatorilor. „Noi am investit banii, timpul şi efortul nostru. Până acum, nu am atras finanţare externă. Ne-am concentrat pe creşterea numărului de clienţi şi a locaţiilor active,” a concluzionat Todirică.    

    Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders: „Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă.”

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Victor Constantinescu, cofondator al SymptoChat

    Ce face? A lansat o aplicaţie cu acelaşi nume care foloseşte inteligenţa artificială generativă (gen AI) pentru a oferi utilizatorilor diagnosticări rapide şi recomandări.

    „Avem aproximativ 1.000 de descărcări. Ne bucură că oamenii o folosesc, o găsesc utilă şi, evident, pe măsură ce ne îndreptăm spre dorinţa noastră de a scala şi de a investi bugete mai considerabile în partea de marketing şi publicitate, vrem să ajungem la un public mult mai mare. Sunt convins că majoritatea dintre noi am căutat cel puţin o dată pe motoarele de căutare răspunsuri la problemele de sănătate. Problema este că, de cele mai multe ori, găsim răspunsuri care nu sunt concludente, sunt vaste şi creează anxietate. De aceea, SymptoChat răspunde acestei nevoi de informaţie medicală precisă, oferind utilizatorilor un prediagnostic şi ghidându-i către specialitatea medicală potrivită.”

    2. Invitat: Octavian Dumitrescu, cofondator şi CEO, Dyver.ai

    Ce face? A dezvoltat o soluţie bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale pentru descrierea automatizată a produselor din magazinele online.

    „Conform calculelor noastre, trebuie să ridicăm 500.000 de euro pentru planurile pe care le avem în următoarele 12 până la 18 luni. Deja avem câţiva investitori interesaţi care s-au înscris, să zic aşa, şi sunt alături de noi, le place proiectul şi cred, la fel de mult ca noi, în acest proiect. În momentul de faţă, avem deja peste 20 de clienţi care folosesc platforma. În ultimele luni, ne-am axat pe zona de vânzări şi avem un <> de aproximativ 50 de clienţi care sunt destul de aproape de semnare.”

    3. Invitat: Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders

    Ce face? A dezvoltat o platformă digitală pentru comenzi în industria ospitalităţii.

    Rubrica „Start-up Update”

    Invitat: Adrian Docea, fondator al Nordensa – platformă pentru investiţii în jucători de fotbal

    Ce e nou? Start-up-ul din Cluj-Napoca a deschis o nouă rundă de finanţare, vizând atragerea unei sume cuprinse între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro. Noua finanţare va fi utilizată pentru dezvoltarea de funcţionalităţi noi în platformă şi pentru activităţi de marketing, menite să atragă mai mulţi utilizatori. Anterior, compania a obţinut o investiţie totală de 1,65 milioane de euro de la investitori precum Vertical Seven Group, Cabrio Investment, DMA Development, V7 Capital şi alţi business angels din străinătate şi România.

    „Vom atrage între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro, în funcţie de cât de repede ne mişcăm cu această rundă. Dacă durează mai mult, aş prefera să închidem cu 600.000 de euro şi să deschidem o rundă de serie A anul viitor. Dacă reuşim să ne mişcăm repede, aş vrea să închidem această rundă şi să evităm deschiderea unei serii A până în 2026. Până acum, doar investitorii de nivel mediu, care investeau câteva zeci de mii de euro, puteau să intre în Nordensa. Acum, vom avea o sumă minimă de intrare de 890 de euro, valoarea unui <> (parte socială – n.red.) în Nordensa.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

  • Care este ţara ce deţine cea mai mare cantitate de aur din Europa şi locul doi din lume şi cine este omul care se ocupă de aceste rezerve fabuloase

    Aurul a fost întotdeauna simbolul suprem al stabilităţii şi al încrederii, iar Germania are o relaţie specială cu acest metal preţios. Povestea repatrierii rezervelor de aur germane este o cronică fascinantă despre istorie, geopolitică şi securitate financiară, marcată de decenii de depozitare internaţională, presiuni politice şi operaţiuni logistice complexe, în centrul căreia se află Carl-Ludwig Thiele, fost membru al Bundesbank.

    Când Carl-Ludwig Thiele avea 11 ani, mătuşa lui i-a făcut cadou o monedă din aur de 21 de carate. „A fost un sentiment incredibil să o am. Este în continuare la mine şi o pot descrie ca şi cum aş avea-o în mână. Pe o parte este imaginea Papei Ioan al XXIII-lea, iar pe revers o imagine a Duhului Sfânt plutind deasupra episcopilor.” În cele cinci decenii de la primirea acelei monede, domnul Thiele – un om înalt, direct, cu un chip voios când discuţia ajunge la lingouri – a ajuns sus în birocraţia de stat a Germaniei. 

    A servit 20 de ani în parlament înainte de a face trecerea de la Berlin la Frankfurt pentru a deveni membru al consiliului executiv al Bundesbank, banca centrală a ţării, şi custode al aurului instituţiei, scrie Financial Times. În 2017, când a fost realizat interviul, Germania era unul dintre cei mai mari deţinători de aur din lume: 3.378 de tone, în valoare de 119 miliarde de euro, pe locul doi după SUA. În prezent, se află în aceeaşi poziţie. În deceniile de după război, cea mai mare parte a aurului german a fost depozitată la New York, Londra şi Paris. Când ţara a decis să îşi aducă jumătate din aur înapoi acasă, domnul Thiele a fost pus la conducerea operaţiunilor.

    Din 2013, el a coordonat transportul a aproape 54.000 de lingouri de aur – fiecare valorând puţin sub 510.000 de dolari la preţurile vremii – la Frankfurt, capitala financiară a Germaniei. Această comoară a fost mutată din seifurile Rezervei Federale a SUA şi ale Banque de France. Ultimele lingouri au ajuns la sediul Bundesbank, aflat la câţiva kilometri nord de centrul oraşului Frankfurt, în august 2017. Modul în care aurul Germaniei a ajuns în străinătate este o poveste care începe înainte de Marele Război. 

    În octombrie 2015, banca a publicat o listă cu detalii despre întregul lot de aur pe care îl deţinea, devenind cea mai transparentă dintre toate băncile centrale în privinţa rezervelor de aur. „Suntem cea mai transparentă dintre toate băncile centrale cu privire la rezervele noastre de aur şi există încă mai multe întrebări. Cu aurul există întotdeauna mai multe întrebări”, spune Thiele.

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a jefuit aurul de la băncile centrale din întreaga Europă. Reichsbank a păstrat tone din acest metal furat la Banca Reglementărilor Internaţionale din Elveţia. Până când Aliaţii, prin Comisia Tripartită pentru Restituirea Aurului Monetar, l-au recuperat în 1948, cuferele statului german erau goale. În timpul Wirtschaftswunder – miracolul economic german al anilor 1950 şi 1960 – Germania de Vest a început să acumuleze cantităţi mari de aur. Excedentele de export ale ţării au adus dolari, care au fost schimbaţi la banca centrală – iniţial Bank deutscher Länder (BdL), apoi, din 1957, succesoarea acesteia, Bundesbank – în schimbul mărcilor germane. În cadrul sistemului Bretton Woods al cursurilor de schimb fixe, Bundesbank putea folosi dolarii pentru a cumpăra aur la un preţ de 35 de dolari uncia, păstrând majoritatea activelor sale în buncărele subterane ale Fed New York, de pe Liberty Street. În 2013, puţin peste 1.500 de tone de aur german erau depozitate acolo. 

    Germania are o relaţie mai puternică cu aurul decât majoritatea naţiunilor. Experienţa traumatizantă a ţării cu hiperinflaţia din perioada 1919–1923, din anii Republicii de la Weimar, este înrădăcinată în conştiinţa naţională. Aurul, mai presus de toate, reprezintă stabilitate.

     După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, această raţiune a dispărut. Totuşi, a mai trecut un deceniu până când Bundesbank a început să îşi repatrieze aurul. În primii ani ai noului mileniu, banca a mutat 930 de tone din seifurile de sub Threadneedle Street ale Băncii Angliei din Londra înapoi la Frankfurt, după ce instituţia britanică şi-a majorat chiria. Această mutare, învăluită în secret din cauza preocupărilor de securitate, a venit în timp ce presiunea asupra Bundesbank pentru a dezvălui mai multe despre rezervele de aur ale naţiunii a crescut. Zece ani mai târziu, Bundesrechnungshof – biroul federal de contabilitate al Germaniei – şi membrii Bundestagului au început să pună întrebări despre aurul ţării. Parlamentarii au vrut să ştie unde este depozitat aurul, solicitând băncii centrale să furnizeze inventarul lingourilor aflate în posesia acesteia. Mai controversată a fost campania publică condusă de Peter Boehringer, un fost administrator de active, care la începutul anului 2017 a devenit membru al Bundestagului, reprezentând partidul eurosceptic Alternativa pentru Germania (AfD). „Iniţial, nu am fost luaţi în serios. Am scris la Bundesbank, dar am primit răspunsuri standardizate, fără valoare. Nu am primit niciun răspuns concret, aşa că a trebuit să facem totul public”, spune Boehringer. „Am obţinut atenţie din partea presei online, apoi a celei internaţionale. Noi suntem proprietarii; vorbim de peste 100 de miliarde de euro din active publice.” Boehringer credea că Germania trebuie să-şi aducă înapoi aurul din motive mai mult decât simbolice. Răspunsul agresiv al Băncii Centrale Europene la criza financiară globală a făcut ca numerarul să îşi piardă valoarea. „Oamenii sunt întotdeauna interesaţi de aur, dar trăim într-o perioadă în care băncile centrale au luat-o razna. În 1971, toate monedele erau legate de aur. Acum nu mai este cazul, iar comportamentul băncilor centrale este ridicol. Din ce în ce mai mulţi oameni pot vedea asta.” Bundesbank neagă că presiunile lui Boehringer i-au influenţat decizia de a aduce aurul acasă. De asemenea, banca neagă acuzaţiile din partea investitorilor în aur că Fed New York ar fi utilizat în scop propriu aurul german. Thiele spune că a văzut comoara germană de două ori, în 2012 şi 2014. „Este acolo. Şi nu a fost niciodată o problemă să-l vedem sau să-l aducem în Germania.” Atracţia aurului a crescut în tandem cu tulburările de-a lungul istoriei. Mulţi economişti sunt de acord cu atacul lui John Maynard Keynes asupra ideii de a lega aurul de monedele de hârtie, considerând-o o „relicvă barbară” a unei epoci trecute. Legătura a fost ruptă în anii 1970, când sistemul Bretton Woods a fost abandonat. Unele naţiuni şi-au vândut de atunci o mare parte din aur. Totuşi, când pieţele devin agitate sau şefii de stat propovăduiesc războiul, lingourile atrag din nou investitorii. În timpul crizei financiare globale din 2007–2008, preţul aurului a crescut de la aproximativ 650 de dolari uncia, în primăvara lui 2007, la un vârf de peste 1.800 de dolari, în vara lui 2011. În prezent, după mai multe crize şi cu multiple focare de război în lume, aurul se tranzacţionează la 2.620 de dolari uncia. Alte bănci centrale au reacţionat la tulburări prin păstrarea aurului în străinătate. Totuşi, metodele lor de transport au creat, în multe cazuri, riscuri considerabile. De exemplu, în prima săptămână din iulie 1940, Banca Angliei deţinea aur în valoare de 200 de milioane de lire sterline (23 de miliarde de dolari în preţurile actuale, potrivit Consiliului Mondial al Aurului) pe vapoare de linie în tranzit peste Atlantic.

    Dacă vreuna dintre acele nave s-ar fi scufundat, banca nu ar fi primit niciun ban în schimbul pierderii a aproape 41.000 de lingouri, deoarece transporturile erau de neînlocuit şi, prin urmare, neasigurabile. În ianuarie 2013, Bundesbank a dezvăluit unde era stocat aurul său şi a anunţat planul de a muta jumătate din el acasă. Banca a refuzat să spună cum au fost transferate cele 53.780 de lingouri, dar transportul cu siguranţă nu s-a mai făcut cu vapoare de linie.

    Oameni familiarizaţi cu acest domeniu spun că, cel mai probabil, aurul a fost transportat pe calea aerului, de la Paris şi New York înapoi la Frankfurt. Este posibil ca transportul rutier să fi fost încercat, dar puţin probabil să fi fost folosit frecvent. Mutarea aurului pe o distanţă de 600 km, de la seifurile Banque de France din mijlocul Parisului la Bundesbank, ar fi pus şoferii în pericol, iar lingourile sunt adesea prea grele pentru a fi mutate în volume substanţiale. În timp ce un lingou de aur ocupă mai puţin spaţiu decât un litru de lichid, fiecare cântăreşte aproximativ 12,5 kg. Odată ce Bundesbank a decis să-şi mute aurul, avocaţii au trebuit să elaboreze contracte pentru a-l asigura împotriva pierderilor pe durata tranzitului.

    Mulţi asigurători plătesc mai degrabă în dolari decât în metal preţios, lăsând banca centrală în pierdere dacă preţul aurului ar creşte între semnarea contractului şi momentul în care lingourile ajung în siguranţă în seifurile Bundesbank. Peste 4.400 de lingouri transferate din New York au fost duse în Elveţia, unde două rafinării le-au transformat în lingouri care îndeplinesc standardele London Good Delivery, facilitând manipularea lor. Piaţa londoneză impune ca lingourile să fie sub formă de prisme trapezoidale – deoarece marginile înclinate le fac mai uşor de ridicat decât lingourile din New York, care au o formă simplă, asemănătoare unei cărămizi. Întregul proces a costat 7,6 milioane de euro. Toate lingourile aduse acasă din New York şi Paris au fost verificate de o echipă internă formată din până la opt persoane. Echipa a evaluat puritatea folosind tehnici cu raze X şi cântărind lingourile. 

    Frankfurt se afla la doar 100 km de graniţa cu Germania de Est, controlată de sovietici. Cu ameninţarea invaziei ruseŞTI, Germania de Vest a păstrat în străinătate lingourile strânse înainte de prăbuşirea sistemului Bretton Woods, la începutul anilor 1970. „În timpul Războiului Rece, ameninţarea venea din est, aşa că era logic să depozităm comoara mai la vest, la Paris, Londra sau New York”, povesteşte Thiele.

    În octombrie 2015, banca a publicat o listă (actualizată anual) cu detalii specifice despre întregul lot de aur pe care îl deţinea. Aurul aflat încă în străinătate – adică puţin mai puţin de jumătate din rezerva băncii centrale – este depozitat la Londra, cea mai mare piaţă de lingouri din lume, şi la New York, care rămâne o locaţie importantă datorită statutului dolarului american ca monedă de rezervă globală. În prezent, Germania nu intenţionează să repatrieze restul aurului, dar s-a lăudat că a adus mai mult de jumătate din aurul ţării acasă mai devreme decât planificase. Thiele a remarcat interesul public ridicat care a înconjurat această operaţiune. Când mutarea a fost finalizată, evenimentul a apărut pe prima pagină a ziarelor şi a ocupat spaţiu important la ştirile de seară. „Există mult interes public”, spune el, cu o oarecare subapreciere. Aurul dă o senzaţie ciudată celui care îl mânuieşte pentru prima dată. Suprafeţele lingourilor de la Bundesbank sunt nelustruite, fiecare cu propria marcă şi zgârieturi distincte – semne ale maleabilităţii metalului. Culoarea îi conferă o atracţie specială, dar chiar dacă greutatea nu este o problemă, lingourile sunt dificil de ţinut mai mult de câteva secunde. Poate că motivul este istoria care le înconjoară. Potrivit imaginilor, pereţii şi rafturile seifurilor de la Bundesbank sunt gri, în concordanţă cu designul sediului – o clădire brutalistă de beton, cu 13 etaje, lungă şi îngustă ca o navă. Dar cum ar arăta cu aurul frumos aranjat acolo? Puţini ştiu, deoarece accesul este strict restricţionat. „Suntem cea mai transparentă dintre toate băncile centrale în ceea ce priveşte rezervele noastre de aur, şi totuşi există mereu întrebări. Cu aurul există întotdeauna mai multe întrebări”, spune Thiele. Operaţiunea de repatriere a aurului german a rămas o poveste fascinantă. Teama că aurul german nu există în realitate a dispărut. AfD are acum o putere politică mai mare şi a devenit membru al unui club extins de partide populiste şi extremiste care perturbă politicile europene. Alte bănci centrale, mai ales din Europa de Est, au urmat exemplul Bundesbank şi şi-au crescut rezervele de aur – unele în ritm record. Pentru guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, a fost o mândrie să-şi facă poze cu aurul ţării şi să le publice.   

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Sorin Grindeanu, lider PSD: Nici Ciolacu, nici Bolojan, nici Lasconi, nici Hunor nu au de ce să fie candidaţi

    Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu crede că noua coaliţie de guvernare trebuie să aibă un candidat comun la prezidenţiale, dar că niciunul dintre preşedinţii celor patru partide nu ar trebui să candideze.

    „Cred următorul lucru: că în momentul în care se va constitui această coaliţie guvernamentală, această coaliţie trebuie să aibă un candidat unic. Dacă vrei să fii la guvernare, trebuie să ai candidat unic, dacă nu înseamnă că nu vrei să fii la guvernare”, a declarat vineri Sorin Grindeanu.

    „Am văzut ce înseamnă alegerile prezidenţiale trecute, în care Guvernul făcut dintr-o coaliţie din două partide a avut doi candidaţi şi a fost experienţa cea mai bună”, a adăugat Grindeanu.

    El susţine că niciunul dintre preşedinţii partidelor din noua coaliţie nu ar trebui să candideze.

    „Şi mai spun ceva, tot din perspectiva mea personală, niciunul dintre cei patru preşedinţi de partid, eventuale partide din această coaliţie, nu trebuie să fie candidaţi. Candidat unic, da nici Ciolacu, nici Bolojan, nici Lasconi, nici Hunor nu au de ce să fie candidaţi, e părerea mea personală”, a mai spus ministrul social-democrat.

    El susţine că trebuie făcute sondaje, „care să scoată în faţă un candidat care să strângă voturile din partea tuturor, majoritatea voturilor”.

  • Mihai Petre şi Cosmin Dincă, EY România: De la 1 ianuarie 2025, România va intra complet în spaţiul Schengen. La ce trebuie să fie atenţi transportatorii şi operatorii economici?

    Mult aşteptata decizie de intrare a României şi Bulgariei în spaţiul terestru Schengen de la 1 ianuarie 2025 va crea avantaje semnificative pentru transportul de mărfuri intraunional şi nu numai. În prezent, zona Schengen este formată din 29 de ţări (25 de State Membre UE şi ţările EFTA – Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia).

    România şi Bulgaria şi-au îndeplinit cu succes procesul de evaluare Schengen prevăzut în Tratatele lor de aderare, luând toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea părţilor relevante ale acquis-ului Schengen.

    Odată cu intrarea completă a României în Schengen, se vor elimina timpii de aşteptare la frontierele cu Ungaria şi Bulgaria. În prezent, media de aşteptare a camioanelor la cele două frontiere este de 180 de minute.

    A face parte dintr-o zonă fără controale la frontierele interne înseamnă că ţările nu efectuează controale la frontierele lor interne, cu excepţia cazurilor de ameninţări specifice; efectuează controale armonizate la frontierele lor externe, pe baza unor criterii clar definite.

    Drept urmare, având în vedere libera trecere prin frontiere, atât transportatorii, cât şi operatorii economici vor trebui să acorde o atenţie mult mai mare celorlalte obligaţii ce le revin, în funcţie de tipul de mărfuri transportate care presupun anumite formalităţi în avans. De exemplu:

    • controale sanitar veterinare – obţinerea vizelor necesare în sistemul TRACES (în cazul alimentelor);
    • codul UIT generat prin sistemul RO e-transport pentru transportul intra-Unional; 
    • licenţe de transfer intraunional pentru produse cu dubla-utilizare (i.e. care pot avea atât o utilizare civilă, cât şi militară).

    Reamintim că obligaţiile precum cele din exemplul de mai sus pot crea neplăceri, dacă nu sunt efectuate la timp, precum blocarea mijloacelor de transport/ mărfurilor la punctul de destinaţie în lipsa avizelor luate din frontiere, contravenţii şi întârzieri în lanţul logistic de aprovizionare, ajungând chiar până la confiscarea mărfurilor. Prin comparaţie, în prezent asemenea sincope pot fi identificate înainte de trecerea frontierei de către reprezentanţii autorităţilor (e.g. vama etc), evitând implicaţii potenţial mai grave după trecerea acesteia. În viitor, acest „ajutor” nu va mai fi disponibil.

    În concluzie, recomandarea noastră pentru transportatori/ operatori economici ar fi re-evaluarea obligaţiilor ce le revin la frontieră din perspectiva Schengen şi actualizarea procedurilor necesare pe flux în acest sens, astfel încât de la 1 ianuarie 2025 să beneficieze din plin de zona Schengen.

     


     

     

  • Fritz: Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze

    Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze, spune primarul Timişoarei, Dominic Fritz. El susţine că Timişoara nu a primit niciun leu din cele 100 milioane împărţite pentru oraşele cu termoficare centralizată.

    „Ghicitoare: din 100 milioane de lei împărţiţi azi la oraşele cu termoficare centralizată, din pixul guvernului, câţi bani merg la Timişoara? Corect, zero. În timp ce PSD clamează că trebuie să scadă taxele locale la Timişoara pentru a face un cadou marilor proprietari imobiliari, împarte la guvern banii munciţi şi de timişoreni spre alte oraşe”, a scris vineri pe Facebook Dominic Fritz.

    El arată că Timişoara a pierdut anul acesta 150 milioane de lei „pentru că guvernul PSD a schimbat formula după care se întorc banii din impozitul pe venit la localităţile oamenilor”.

    „Să vrei să tai taxele locale pentru cei bogaţi ca să lipsească banii pentru subvenţiile noastre la termoficare, şi în acelaşi timp să tai din sumele Timişoarei ca apoi să le redistribui pentru termoficarea din alte oraşe – ăsta da cinism politic. Ah, să nu uităm de ipocrizia supremă cu care ne întreabă PSD de ce avem taxe locale mai mari decât în oraşele în care au pompat banii din bugetul de stat de ani de zile. Am o provocare pentru PSD. Daţi-ne şi nouă bani din pixul guvernului (fondul de rezervă), şi vom scădea taxele locale pentru imobiliarii voştri fix cu suma pe care ne-o daţi. Puneţi-vă banii unde vi-s vorbele. Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze. Pentru asta mă lupt”, arată primarul Timişoarei.

    Un sprijin financiar de peste 2,1 miliarde lei va fi acordat de guvern pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi modernizarea infrastructurii de energie termică, a anunţat joi premierul Marcel Ciolacu înaintea şedinţei de Guvern.

  • Piaţa românească de artă atinge noi recorduri: Un tablou semnat de Nicolae Grigorescu – „Ţărăncuţă odihnindu-se” – s-a vândut cu 365.000 de euro, cea mai bine vândută pictură în piaţa românească de artă din ultimii 30 de ani. Licitaţia a strâns 1,37 mil. euro, cel mai ridicat nivel din ultimii 5 ani

    Casa de Licitaţii Artmark anunţă că a înregistrat un nou record al pieţei româneşti de artă în cadrul celei mai recente licitaţii de iarnă, prin opera „Ţărăncuţă odihnindu-se” (1870-1880), semnată de Nicolae Grigorescu, lucrare adjudecată cu 365.000 de euro, cea mai bine vândută pictură în piaţa românească de artă după 1990.

    Lucrarea, un ulei pe pânză, a intrat în licitaţie cu o estimare iniţială cuprinsă între 100.000 şi 200.000 de euro. Procesul de licitare a avut o durată de aproape 30 de minute, timp în care valoarea operei a crescut spectaculos, spun reprezentanţii Artmark.

    Opera a reuşit să doboare astfel relativ recentul (din 2018) fost record pentru Nicolae Grigorescu, de 340.000 EURO, pentru „Ţărăncuţă cu basma albă”, stabilind un nou punct de referinţă pentru 2024. Este totodată şi un record de artist, fiind cel bine vândut Nicolae Grigorescu, în România.

    Alături de alte trei lucrări, toate adjudicate, Nicolae Grigorescu a fost liderul licitaţiei, adunând o valoare totală de vânzări de peste jumătate de milion de euro (550.000 de euro).

    Tot în cadrul aceleiaşi licitaţii, lucrarea „Concert la Ateneu (dirijat de George Enescu)”, realizată de Eustaţiu Stoenescu în 1946, ilustrând concertele Wagner de la Ateneu din 1937, a fost adjudecată pentru 47.500 euro. Aceasta devine, de asemenea, cea mai valoroasă adjudecare a artistului, de până astăzi (depăşind recordul anterior stabilit în 2012 pentru „Lampa de la Drăghiceni”, vândută atunci pentru 36.000 euro).

    Cu un total de aproape 1.375.000 de euro şi o rată de adjudecare de aprox. 80%, evenimentul a marcat cea mai bună licitaţie de iarnă din ultimii cinci ani, un succes care reflectă pasiunea colecţionarilor români şi străini pentru artă importantă, precum şi soliditatea şi lichiditatea pieţei de artă românească.

    Seara de licitaţie a aparţinut, majoritar, cumpărătorilor live, în sală sau prin telefon (66% dintre adjudecări), iar nu cumpărătorilor din platforma online (34% dintre adjudecări) – ceea ce sugerează atenţia ce a fost acordată selecţiei deosebite a Licitaţiei Artmark de Iarnă.

    În termini de valoare, Licitaţia de Iarnă 2024 a realizat o medie de 95% din maxima estimărilor, consolidând un trend ascendent al pieţei româneşti de artă importantă şi confirmând maturizarea unei pieţe care atrage tot mai mulţi colecţionari şi investitori.


     

     

     

     


     

     

  • Mai aveţi zile de concediu din 2024? Vedeţi aici când se poate recupera concediul de odihnă pe care nu l-aţi luat anul acesta

    Discuţiile legate de ceea ce se întâmplă cu concediile de odihnă apar întotdeauna în rândul angajaţilor mai ales la sfârşitul anului când aceştia constată că nu şi-au efectuat toate zilele de concediu disponibile pentru anul anterior.
     
    Angajaţii care nu şi-au luat cele 20 de zile legale minime de concediu de odihnă în 2024 pot solicita angajatorului să le acorde până la jumătatea anului 2026.
     
    Ce prevede Codul muncii pentru angajaţi, în ceea ce priveşte concediile de odihnă:
     
    Art. 144. Intangibilitatea dreptului la concediu de odihnă
    (1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
    (2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
     
    Art. 146. Efectuarea si compensarea concediului de odihnă
    (1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
    (2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat într-o perioada de 18 luni începând cu anul următor celui in care s-a născut dreptul la concediul de odihna anual.
    (3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul încetării contractului individual de munca.
     
    Conform prevederilor Codului Muncii, zilele de concediu neefectuate în anul 2024 se pot lua până la data de 30 iunie 2026.
     

  • Meteorologii au anunţat cum va fi vremea de sărbători şi în primele zile ale anului 2025

    Meteorologii au anunţat cum va fi vremea de sărbători şi în primele două săptămâni ale anului 2025 în România. Potrivit acestora, temperaturile vor fi diferite de la o regiune la altă. De asemenea, vor fi precipitaţii în mai multe zone ale ţării.

    Administraţia Naţională de Meteorologie anunţă că în săptămâna 16-23 decembrie, valorile termice vor fi mai ridicate decât cele specifice pentru această săptămână, pe întreg teritoriul României, dar cu o abatere termică pozitivă mai accentuată în regiunile nord-estice. Regimul pluviometric va fi excedentar în nordul Carpaţilor Orientali şi în zona Munţilor Apuseni, dar şi deficitar în regiunile sudice şi sud-estice, iar în rest va fi în general apropiat de cel normal pentru acest interval.

    În săptămâna 23- 30 decembrie, temperaturile medii vor fi uşor mai coborâte decât cele specifice pentru această perioadă în zonele montane, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale. Cantităţile de precipitaţii vor fi uşor excedentare în regiunile extracarpatice, dar mai ales în extremitatea de sud şi de sud-est a teritoriului, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale pentru acest interval.

    În săptămâna 30 decembrie – 6 ianuarie, temperatura medie a aerului va avea valori în general apropiate de cele normale pentru această perioadă, în cea mai mare parte a ţării. Regimul pluviometric estimat pentru acest interval va fi în general apropiat de cel normal, în majoritatea regiunilor.

    În săptămâna 6-13 ianuarie, mediile valorilor termice se vor situa în jurul celor specifice pentru această săptămână, pe întreg teritoriul României. Cantităţile de precipitaţii vor fi apropiate de cele normale pentru această perioadă, la nivelul întregii ţări, au precizat meteorologii

     

  • Ce înseamnă spaţiul Schengen, câte state acoperă, câţi oameni şi pe ce suprafaţă

    Spaţiul Schengen include 27 de state, dintre care 23 sunt membre ale UE, şi acoperă aproape 420 de milioane de oameni pe o suprafaţă de 4 milioane kilometri pătraţi. Printre principalele beneficii ale acestui sistem se numără creşterea mobilităţii şi reducerea timpului petrecut în formalităţi la graniţe, dar şi o mai bună coordonare în combaterea criminalităţii transfrontaliere. 

    Radu Dinescu, secretar general, UNTRR

    Înseamnă un potenţial uriaş de dezvoltare pentru industria transporturilor, dar rămâne să vedem dacă va şi materializa de către decidenţii politici şi autorităţile din România. Cât timp toate celelalte activităţi de control se menţin, pentru camioane nu înseamnă foarte mult. Pentru persoane fizice, da. Vehiculele comerciale sunt supuse mai multor activităţi: cântărire, măsurare; dacă toate acestea se menţin acolo, beneficiul este numai că nu se mai prezintă actul de identitate.

    Radu Ciobanu, profesor ASE

    Din punctul meu de vedere, aderarea la Schengen este un lucru pozitiv, pentru că stimulează distribuţia dinspre România în centrul şi vestul Europei. Aceasta ar putea atrage investiţii mai mari, deoarece aderarea la Schengen înseamnă rapiditate. În era de astăzi, un produs comercializat astăzi ar fi de preferat să ajungă ieri. Putem să dinamizăm exporturile şi să atragem investiţii.

    Cristian Păun, profesor ASE

    În primul rând, măsura vizează libera circulaţie a persoanelor. Colateral, prin faptul că se elimină graniţele vamale dintre noi şi celelalte ţări, se uşurează şi controlul vamal la frontieră. Tot ce înseamnă camioane va trece mai uşor de această frontieră şi va circula mai rapid. În felul acesta, va fi mai uşor pentru tot ce înseamnă trafic între graniţe. Din punctul de vedere al exporturilor, nu depinde neapărat de această situaţie, dar ajută. Capacitatea de export a ţării depinde de dotarea echipamentului, acces la finanţare, inovare. România rămâne o ţară cu probleme de competitivitate foarte mari, pe care nu le rezolvă Schengen.

    Adrian Sandu, secretar general al Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM)

    Industria auto va câştiga la competitivitate prin faptul că se vor reduce costurile cu transporturile şi logistica atât pe fluxul de intrare (aprovizionare cu componente) cât şi pe fluxul de ieşire (livrare autoturisme). Companiile au fost nevoite să investească în stocuri tampon pentru a asigura fluxul de producţie pentru o perioadă mai lungă, din cauza incertitudinilor cu sosirea transporturilor de componente.

    Cristian Dolofan, CEO al Dolo Trans Olimp

    Eliminarea barierelor vamale între România şi statele Schengen reduce semnificativ timpii de tranzit, ceea ce înseamnă livrări mai rapide şi optimizarea rutelor. Acest aspect este esenţial pentru noi, transportatorii, deoarece creşte eficienţa operaţională şi reduce costurile asociate cu aşteptările la frontieră.

    Alin Burcea, proprietarul agenţiei de turism Paralela 45

    Dispariţia cozilor din vămi este un mare avantaj, mă aştept la creşterea numărului de turişti români care vor merge în Bulgaria şi Grecia cu maşina dar şi la o creştere a numărului de străini care vor  veni în România pe cale terestră.  Cel mai important însă este faptul că intrarea în Schengen terestru dă un mesaj pozitiv legat de România.

    Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank

    E greu de spus dacă adânceşte sau nu deficitul comercial. Uşurează un efort mare şi administrativ, dar duce foarte mult costurile de tranzit pentru transportatori. Sigur că dacă eşti un producător mare din România care face export şi pentru care orice sută de euro în plus la costuri contează, faptul că aceste costuri se reduc este un factor în plus pentru investiţii. Este o veste foarte bună. Nu numai că este o veste bună în sine, dar reduce costurile într-o eră în care reducerea acestor costuri este foarte importantă.

    Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Români (AOAR)

    În mod clar este un lucru bun pentru România, care trebuia să se întâmple mai de mult. Este clar că vor fi lucruri bune pentru transportatori. Cei cu care m-am întâlnit erau toţi optimişti şi fericiţi că s-a întâmplat în sfârşit. Mai sunt reglementările naţionale, cum ar fi e-transport, care a fost nevoie să fie retras. Aş fi foarte atent apropo de lecţiile astea, că obţinem pe de-o parte victorii gen Schengen, dar pe de altă parte ne subminăm. În rest, şi pentru portul Constanţa va fi un lucru bun şi pentru toată zona aferentă. Există o teamă cu forţa de muncă străină, dacă vor pleca, lăsând locuri de muncă descoperite.