BusinessMagazin

Blog

  • Cine câştigă cel mai bine şi cel mai prost la început de 2026? Salariile din top 10 cel mai bine plătite industrii sunt de peste trei ori mai mari decât în cel mai slab plătite. În ianuarie 2026, salariul mediu net din topul celor mai bine plătite zece domenii a fost în medie de aproximativ 10.300 de lei pe lună

    ♦ În cele zece sectoare cu cele mai mici salarii media a fost de circa 3.300 de lei, ceea ce înseamnă un raport de peste trei la unu între extremele pieţei.

    Diferenţele salariale din econo­mia românească ră­mân foarte mari la început de 2026. Angajaţii din cel mai bine plătite industrii câştigă, în medie, de peste trei ori mai mult decât cei din domeniile aflate la baza clasamentului. Dacă în IT sau în industria petrolieră salariile depăşesc 10.000 – 12.000 de lei net pe lună, în unele servicii personale sau activităţi din industrie uşoară veniturile rămân aproape de 3.000 de lei.

    În ianuarie 2026, salariul mediu net din topul celor mai bine plătite zece domenii a fost de aproximativ 10.300 de lei pe lună, în timp ce media pentru cele zece sectoare cu cele mai mici salarii s-a situat la circa 3.300 de lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică.

    În ceea ce priveşte cele mai mari salarii pe industrii, datele de la INS arată că sectorul IT redevine liderul salariilor din economie. În ianuarie 2026, salariul mediu net din tehnologia informaţiei a ajuns la 12.801 lei, în creştere cu 6,6% faţă de aceeaşi lună din 2025. Chiar dacă ritmul de creştere nu este cel mai ridicat din top, nivelul absolut al salariilor rămâne semnificativ peste celelalte sectoare.

    În acelaşi timp, clasamentul arată că domeniile cu salarii mari rămân concentrate în câteva zone ale economiei: tehnologia informaţiei, industria energetică şi petrolieră, media şi servicii corporative. Industria petrolieră şi activităţile conexe – extracţia petrolului şi gazelor sau serviciile anexe extracţiei – continuă să ofere salarii foarte ridicate, peste 9.500–10.000 lei net. De regulă, această industrie concurează cu IT-ul pentru prima poziţie în clasamentul celor mai mari salarii din economie.

    Un alt element vizibil este accelerarea salariilor în câteva industrii de nişă. Fabricarea produselor din tutun şi serviciile anexe extracţiei înregistrează creşteri de aproape 18%, respectiv peste 16%, având în vedere că sunt industrii în care există o presiune pe creşterea salariilor pe fondul deficitului de forţă de muncă specializată.

    Cele mai mici salarii din economie rămân concentrate în zona serviciilor cu valoare adăugată redusă şi în unele activităţi din industrie uşoară. În ianuarie 2026, cel mai mic salariu mediu net se înregistrează în categoria „alte activităţi de servicii”, unde venitul mediu a coborât la 2.871 lei pe lună, în scădere faţă de nivelul din anul anterior.

    De asemenea, o parte dintre aceste domenii nu doar că pornesc de la niveluri salariale foarte mici, dar înregistrează şi scăderi ale salariilor. De exemplu, pescuitul şi acvacultura au consemnat cea mai mare scădere anuală din top, de peste 9%, iar industria mobilei şi sectorul de reparare a calculatoarelor au avut şi ele reduceri ale salariilor.

    Există însă şi situaţii punctuale în care creşterile salariale sunt spectaculoase. Alte activităţi profesionale şi tehnice au înregistrat un avans anual de 36,8%, salariile urcând de la aproximativ 4.400 de lei la puţin peste 6.000 de lei net.

    „În acest cod CAEN regăsim companii cu activităţi de brokeraj, ar fi greu să comparăm companii cu salariaţi puţini şi cu câştiguri speculative, cu situaţia întregii economii.

    Spre comparaţie, în industria IT, în 2025, creşterile salariale medii, au fost chiar sub 10%.  Cel mai probabil, vom continua să avem creşteri salariale peste medie în domeniul energiei şi în domeniul intermedierilor financiare”, explică Raluca Pârvu, business manager al companiei de resurse umane BPI România.

    În acelaşi timp, există câteva domenii cu salarii mici care totuşi au înregistrat creşteri în ultimul an. Sectorul hotelurilor şi restaurantelor a crescut salariile cu aproape 8%. Creşteri moderate apar şi în activităţile de investigaţii şi protecţie sau în serviciile pentru clădiri şi peisagistică. Statisticile INS arată că domeniile din partea de jos a clasamentului se situează în continuare în jurul pragului de 3.000 – 3.500 de lei net pe lună, mult sub salariile din sectoarele cu valoare adăugată ridicată.

  • Familia Covaciu din Alba Iulia a ajuns anul trecut la afaceri de 35 mil. euro cu producătorul de porţelan IPEC Alba Iulia

    IPEC (Întreprinderea de Porţelan Elena Covaciu), deţinută de famila Covaciu, unul dintre principalii furnizori IKEA de pe piaţa locală, a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 35 mil. euro, în creştere cu aproximativ 28% în euro faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF pe baza datelor transmise de companie şi a celor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor. Compania a realizat în 2024 afaceri de  135,7 mil. lei (27,3 mil. euro), un profit net de aproape 3,1 mil. lei (623.000 de euro), cu un număr mediu de 521 de angajaţi, conform informaţiilor publice.

    „Piaţa a înregistrat o scădere de 20-30% în 2025. Anul 2026 a adus o taxă antidumping de 79% la produsele din China, care mai compensează subvenţiile de până la 446%. Ne aşteptăm să limiteze impactul negativ pe care-l au războaiele de pe mapamond’’, a declarat pentru ZF Transilvania Cristian Covaciu, cofondator şi acţionar al IPEC. IPEC Alba Iulia este unul dintre cei mai mari producători de farfurii de porţelan din Europa, realizând la Alba Iulia peste 1% din farfuriile din întreaga lume. Producătorul autohton a devenit treptat unul dintre cei mai performanţi din lume, întrucât lucrează cu roboţi industriali şi cu cele mai noi tehnologii de producţie, potrivit unor informaţii furnizate anterior de reprezentanţii companiei.

    IPEC se află printre cei mai mari jucători din lume în domeniul produselor de menaj şi porţelan superior, cu aproximativ 50 de milioane de piese fabricate anual şi livrate la nivel global, din Japonia până în SUA, conform unor informaţii anterioare. IPEC Alba Iulia lucrează atât cu restaurante, cât şi cu unii dintre cei mai mari retaileri din Europa, precum IKEA, Carrefour, Metro şi Aldi.

    Compania a investit anul trecut peste 1 mil. euro în producţia de energie (1 MW), maşini de imprimare digitală, dar şi în noi materiale. Pentru 2026, IPEC a bugetat un program de investiţii de aproximativ 5 mil. euro în producţia de energie electrică (5 MW), baterii (10 MW), cuptoare noi, dar şi într-o maşină digitală de imprimat ceşti.

    „Ne aşteptăm să fim primii în lume care să poate decora în 10 culori, prin tehnologia de imprimare digitală, ceaşcă cu tot cu toartă’’, a transmis Cristian Covaciu.

    La început, în urmă cu mai bine de un sfert de secol, activitatea companiei era formată din producţie de articole ornamentale şi decorative, produse în cantităţi mici, care erau apoi desfăcute pe piaţa internă. Anul 1996 a adus prima schimbare majoră în abordarea strategiei de vânzari, compania demarând o relaţie de afaceri cu concernul suedez IKEA, pentru care a început să producă din ce în ce mai mult, de la an la an. Astfel, dintr-o mică afacere de familie, compania a început să se transforme într-o facilitate orientată către producţia de serie, cu utilaje moderne şi desfacere pe piaţa externă.

    Prima fabrică a IPEC a fost construită pe baza unui împrumut de la Fondul Româno-American de Dezvoltare. La finalul lui 1997 producţia era în creştere, iar IPEC achiziţionase deja cel de-al doilea cuptor. Concernul suedez IKEA a fost unul dintre primii mari clienţi ai IPEC. În februarie 1999, IKEA a început să cumpere de la IPEC boluri pentru cereale, având la bază un contract. Un an mai târziu, IPEC a învins trei companii româneşti alături de care se afla într-o competiţie lansată de IKEA, al cărui premiu era o ofertă de investiţie pe cinci ani sau fonduri pentru construirea unei noi fabrici. Construcţia noii fabrici a început în aprilie 2001, având programată demararea producţiei la finalul aceluiaşi an. În fabrica IPEC din Alba Iulia funcţionează în prezent câteva sute de roboţi industriali, compania aflându-se în topul firmelor din România ca utilizare a roboţilor industriali în procesul de producţie.

    IPEC Alba Iulia a fost înfiinţată în anul 1990, antreprenorul Cristian Covaciu venind dintr-o familie care a lucrat timp de câteva decenii în domeniul porţelanului. Primele produse fabricate la Alba Iulia au fost nişte figurine în formă de balerine din porţelan, însă astăzi compania mai produce doar farfurii şi ceşti. Compania IPEC este deţinută de familia Covaciu din Alba Iulia.

    laurenţiu.cotu@zf.ro

     

  • Comerţul online are încă un spaţiu uriaş de dezvoltare pe piaţa locală – poate creşte de patru-cinci ori în România. Inteligenţa artificială poate sprijini reducerea costurilor

    ♦ „Ecommerce-ul poate să ajungă să satisfacă o jumătate din nevoile de consum ale oamenilor, pariază eMAG. ♦ În momentul de faţă, în România el acoperă, prin comenzi, doar 11-12% din nevoile de consum“ ♦ „Sectorul e-commerce pare că este foarte mare, dar nici măcar 100% dintre românii care au acces la internet nu au plasat o comandă online“ ♦ „Un avantaj al AI este că poate să vină cu anumite elemente care să aducă o reducere de cost substanţială“.

    Comerţul online din România are încă un potenţial semnificativ de creştere, în condiţiile în care penetrarea este de doar 11-12% din totalul consumului, iar numărul de clienţi care comandă online rămâne sub nivelul populaţiei cu acces la internet. În paralel, inteligenţa artificială începe să joace un rol tot mai important în optimizarea costurilor şi în extinderea operaţiunilor comercianţilor.

    Dezvoltarea comerţului online din România depinde atât de extinderea bazei de clienţi şi de creşterea frecvenţei de cumpărare şi de capacitatea companiilor de a integra eficient noile tehnologii. Segmentul de grocery şi educaţia consumatorilor rămân principalele direcţii care pot accelera maturizarea pieţei în anii următori.

    Acestea au fost câteva dintre concluziile evenimentului ZF eCommerce Summit 2026, organizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu eMAG şi cu sprijinul RoPay, Auchan România, Cargus, Content Speed, ING România, Innobyte, MerchantPro, Netopia Payments, PayU, Upswing.

    „E-commerce-ul poate să ajungă să satisfacă o jumătate din nevoile de consum ale oamenilor. În momentul de faţă, în România el acoperă undeva la 11-12% din nevoile de consum ale oamenilor. Adică e loc ca

    e-commerce-ul să crească de patru ori, poate chiar de cinci ori în România. În România sunt 13 – 14 milioane de oameni care ar putea să cumpere şi noi avem 4,5 milioane de clienţi în ultimele 12 luni. Punând lucrurile acestea cap la cap şi faptul că baza noastră de clienţi creşte constant, putem creşte la acel nivel (de a acoperi 50% din consum prin comenzi online – n. red.)“, a spus Tudor Manea, CEO al eMAG Group, în cadrul evenimentului.

    Unul dintre principalii factori care limitează dezvoltarea comerţului online este ponderea redusă a comenzilor plasate pe web în zona de produse alimentare, care are o pondere majoră în consumul total, dar o penetrare online redusă.

    „Ce ne trage pe noi în jos ca ţară şi suntem doar 11-12% e categoria de grocery, e jumătate din consumul din România. Dacă iei tot consumul, jumătate este alimentar şi jumătate nealimentar. Cel alimentar este jumătate şi penetrarea comerţului online este foarte mică în tot ce înseamnă FMCG, tot ce înseamnă grocery şi acolo e şi cea mai mare creştere în momentul de faţă“, a completat Manea.

    La nivelul întregii industrii, estimările arată că piaţa de e-commerce a ajuns anul trecut la circa 13 mld. euro pentru bunuri şi servicii, din­tre care peste 8,5 mld. euro reprezintă seg­men­tul de bunuri, în creştere cu 5-10% faţă de 2024, a declarat Cristi Movilă, preşedinte al Aso­ciaţiei Române a Magazinelor Online (ARMO).

    „Circa 75% dintre români au plasat o comandă online, ceea ce este dezamăgitor de puţin. Sectorul pare că este foarte mare, dar nici măcar 100% dintre românii care au acces la internet nu au plasat o comandă online. Este dezamăgitor de puţin. Este vorba de educaţie, în primul rând. Nu-şi dau seama care sunt avantajele, nu-şi dau seama că se câştigă timp, că au posibilitatea de a compara preţurile, de a avea acces la produse de creditare foarte rapid.  Trei sferturi dintre românii care au acces la internet au plasat o comandă. Există un potenţial colosal de mare în acest sector de ecommerce pentru că frecvenţa este foarte mare“, a spus el.

    Pe lângă potenţialul de creştere al cererii, industria este influenţată tot mai mult de integrarea tehnologiilor de inteligenţă artificială, atât în interacţiunea cu clientul, cât şi în zona operaţională.

    „Evident, AI poate să ajute foarte mult în multe zone, poate să ajute în două feluri, în interacţiunea cu clienţii sau în backofice-ul magazinului, în ceea ce vede clientul sau în ceea ce se întâmplă în operaţional. Dacă ne uităm la cum poate ajuta AI în backoffice, sunt mai multe aspecte, poate să ajute la extinderea regională şi geografică, de exemplu“, spune Cătălin Bordei, managing partner, Innobyte.

    Unul dintre cele mai importante beneficii ale utilizării AI este reducerea costurilor, consideră el.

    „Un avantaj al AI-ului este că poate să vină cu anumite elemente care să aducă o reducere de cost substanţială. AI-ul este foarte bun atunci când este folosit bine, el nu este o soluţie universală. Atunci când nu avem o fundaţie, este greu să ne ajute AI-ul să o construim“, a completat reprezentantul Innobyte.

  • Analiza Every Can Counts: 3 doze din 4 sunt reciclate în Romania. Sistemul SGR trece într-o etapa de maturitate a economiei circulare

    Astfel, rezultatul, obtinut în al doilea an calendaristic complet de functionare a Sistemului de Garantie-Returnare (SGR), indica o maturizare a sistemului si marcheaza trecerea de la o etapa dominata de colectare la una de reciclare industriala functionala, cu impact economic masurabil.

    Evolutia din Romania, sustinuta în special de extinderea sistemelor de garantie-returnare, se înscrie într-o tendinta mai ampla la nivel european.

    Potrivit celui mai recent raport publicat de Metal Packaging Europe si European Aluminium, rata de reciclare a dozelor de aluminiu în Europa a ajuns la peste 76% în 2023, cel mai ridicat nivel înregistrat pana acum. Raportul arata ca atat volumele de ambalaje puse pe piata, cat si cantitatile reciclate au crescut de la un an la altul, iar materialul recuperat a generat economii estimate la 5,7 milioane de tone de CO₂ echivalent, confirmand rolul aluminiului în economia circulara europeana.

    Pe plan local, datele actuale indica o evolutie accelerata si o aliniere rapida a Romaniei la tendintele europene, pe masura ce infrastructura de colectare se dezvolta si fluxurile industriale de reciclare se consolideaza. Înainte de introducerea Sistemului de Garantie-Returnare, rata de reciclare a dozelor de aluminiu în Romania se situa la 35%, semnificativ sub nivelurile înregistrate în alte state europene.

    “În cazul economiei circulare, la nivel global, indicatorii reali de performanta apar întotdeauna cu un anumit decalaj. Rapoartele europene privind reciclarea ambalajelor sunt publicate, de regula, la aproximativ doi ani dupa anul de referinta, si asta pentru ca datele trebuie validate din mai multe surse industriale si institutionale, inclusiv scheme de responsabilitate extinsa a producatorilor, sisteme de garantie-returnare si raportarile statistice catre Eurostat. Acest proces reflecta complexitatea lantului circular, unde performanta se masoara pe întregul traseu al materialului, de la returnare si sortare pana la reciclare si reintegrarea aluminiului în productia de noi ambalaje.”, spune David Van Heuverswyn, Global Director Every Can Counts.

    Economia circulara, înca neclara: doar 1 roman din 2 o asociaza cu reciclarea repetata a aceluiasi material.  Rezultatele din 2025 reflecta pregatirea Romaniei pentru trecerea catre „faza a doua” a economiei circulare: etapa în care mecanismele de colectare sunt sustinute de performanta industriala constanta si de capacitatea materialului de a ramane în uz prin cicluri repetate. În cazul aluminiului, acest lucru este posibil deoarece materialul poate fi reciclat în mod repetat fara pierdere de calitate, inclusiv în circuit închis, din doza în doza. Înainte de implementarea SGR, dozele aveau sanse mai mici sa fie potrivite pentru o reciclare reala de tip doza-la-doza, deoarece erau expuse contaminarii din fluxurile de deseuri amestecate.

    În cadrul unui SGR însa, dozele de bauturi sunt colectate separat si raman mult mai curate, ceea ce înseamna ca majoritatea, daca nu chiar toate, pot fi reciclate în doze noi, sustinand un sistem circular închis.

    “Every Can Counts opereaza programe de comunicare privind reciclarea infinita a dozelor de aluminiu în peste 20 de tari si observam aceeasi evolutie în pietele în care sunt introduse sisteme de garantie-returnare: în primii ani accentul este pus pe colectare si pe construirea infrastructurii, iar ulterior performanta este evaluata prin capacitatea sistemului de a transforma materialul colectat în material reciclat. Din aceasta perspectiva, rezultatele din Romania arata o aliniere rapida la tendintele europene si confirma potentialul aluminiului ca material central pentru economia circulara”, spune David Van Heuverswyn, Global Director Every Can Counts.

     

    Pe langa performanta de reciclare în acelasi tip de ambalaj, aluminiul are si o valoare economica ridicata în lantul circular. Materialul recuperat poate fi reintegrat rapid în productie, iar proprietatile sale raman neschimbate indiferent de numarul ciclurilor de reciclare. În plus, productia unei doze de aluminiu din material reciclat consuma cu pana la 95% mai putina energie decat productia primara, ceea ce face ca reciclarea sa contribuie simultan la eficienta economica a industriei si la reducerea emisiilor.

    Datele industriale sunt sustinute de o schimbare vizibila în comportamentul publicului. Potrivit studiului Global Recycling Habits and Attitudes 2025, realizat de Made with Insight pentru Every Can Counts, majoritatea romanilor declara ca participa activ la Sistemul de Garantie-Returnare si se considera personal responsabili pentru reciclare. 

    În acelasi timp, cercetarea evidentiaza un decalaj important între comportament si întelegerea conceptului de economie circulara: 53% dintre respondenti asociaza circularitatea cu reciclarea repetata a aceluiasi material în produse similare, semn ca gestul de returnare este mai bine înteles decat valoarea economica a materialului reciclat.

    Acest decalaj arata nevoia unei informari mai clare despre ce se întampla cu materialele dupa colectare. În cazul aluminiului, de exemplu, materialul recuperat dintr-o doza poate reveni pe raft sub forma unei doze noi în aproximativ 60 de zile, fara pierdere de calitate. Programe precum Every Can Counts urmaresc tocmai aceasta componenta de informare, explicand circuitul materialului si rolul reciclarii în economia circulara prin campanii si activari desfasurate în spatii publice, la evenimente si în mediul urban.

    “Urmatoarea provocare nu mai este sa convingem oamenii sa returneze ambalajele, ci sa explicam ce se întampla cu materialul dupa colectare. Circularitatea, dincolo de un gest corect, înseamna valoare economica pastrata în timp si capacitatea unui ambalaj, de a reintra în economie prin reciclare repetata. În acest context, aluminiul devine un criteriu de alegere atunci cand consumatorii au optiuni, pentru ca este unul dintre putinele materiale care pot fi reciclate la nesfarsit, fara pierderi de calitate,  completeaza David Van Heuverswyn

    În acest context, doza de aluminiu devine un reper concret pentru tranzitia de la politici de mediu la performanta economica masurabila, cu impact asupra industriei, lanturilor de productie si economiei în ansamblu.

    Fondat în 2009 în Regatul Unit, Every Can Counts este un program international de constientizare dedicat implicarii oamenilor în reciclarea dozelor de bauturi, oriunde s-ar afla,  acasa, la serviciu sau pe drum.  Activ în 20 de tari, în Europa, Brazilia, Emiratele Arabe Unite si Statele Unite ale Americii, programul promoveaza reciclabilitatea infinita si potentialul circular al fiecarei doze transformate într-una noua, transformand gesturile cotidiene în actiuni cu impact durabil.

  • Povestea tânărului din România care a construit un adevărat imperiu online de milioane de euro. Acesta pregăteşte unul dintre cele mai importante proiecte din ţara noastră, evaluat la peste 50 de milioane de euro

    „Cum să facem mai multe categorii de clienţi să se simtă bine în acelaşi loc este ceea ce ne ţine treji noaptea”, spune Andrei Şelaru, CEO al Nibiru, despre el şi asociaţii săi, referindu-se la felul în care ar trebui să se dezvolte noua destinaţie. 50 de milioane de euro este valoarea investiţiei. Ţinta? Un trafic de 50.000 de oameni pe zi, spune Selly, aşa cum este cunoscut publicului larg. Are 24 de ani, s-a consacrat din postura de creator de conţinut, a pivotat în muzică, film, s-a implicat în dezvoltarea festivalului Beach, Please!, iar acum pariază pe conceptul Nibiru.

    Deşi vizibilitatea publică îl poziţionează central în proiect, Nibiru este construit de o echipă extinsă: arhitecţi, ingineri, consultanţi, constructori, manageri de proiect, echipe operaţionale şi specialişti în entertainment. Complexitatea proiectului presupune procese şi responsabilităţi distribuite, iar execuţia implică coordonarea unui număr mare de profesionişti.

    Câteva zeci de oameni – mulţi foarte tineri, inclusiv adolescenţi -, o discuţie de aproape trei ore continuată, apoi, informal, la cafea. Puzderie de întrebări ale celor din sală, răspunsuri amuzante, chiar autografe şi selfie-uri cu invitatul. Aşa s-a desfăşurat a 98-a ediţie a evenimentului Meet the CEO, al cărei invitat a fost Selly şi care a povestit cum şi-a construit parcursul profesional, cum a intrat în business şi cum a ajuns, la 24 de ani, să fie implicat într-un proiect de 50 de milioane de euro.

    Încă de când era foarte mic, a fost fascinat de ecranul televizorului, urmărind ce vedeau părinţii săi la televizor, în perioada anilor 2005-2010. „Mi se părea că e e ireal cum se face montajul în timp real, cum arătau studiourile de televiziune, prestigiul televiziunii şi mai ales zona tehnică. Părea că este pur şi simplu magie. Cu siguranţă, dacă mă năşteam într-o perioadă în care nu exista internetul, aş fi urmat o carieră în televiziune.”

    A aflat în clasa întâi, de la profesoara de engleză, despre un site care începea să prindă viteză – youtube.com – prin 2008-2009.” Având calculator încă din copilărie, a urmărit acest canal despre care spune că a devenit, pentru el, noua televiziune. „Petreceam foarte mult timp urmărind tot felul de materiale postate pe YouTube şi astfel am fost martor la modul în care acest canal s-a transformat de-a lungul timpului, iniţial fiind un site unde oamenii puneau, de exemplu, videoclipuri cu pisicile lor.”

    Pe parcursul a câţiva ani, au apărut şi în România, povesteşte tânărul, creatori de conţinut, adolescenţi care se filmau în camera lor, montau videoclipuri şi le postau pe internet. „În momentul în care am văzut chiar o fată din Craiova (care şi astăzi e o influenceriţă faimoasă, Bianca Adam), că face treaba asta chiar în oraşul meu, domeniul a devenit ceva palpabil.

    Eu percepeam magia televiziunii drept ceva intangibil, ce eu n-aş fi avut cum să fac niciodată, şi brusc am descoperit că e ceva de fapt foarte palpabil.” Avea deja o cameră de filmat şi, pentru că petrecea foarte mult timp la calculator, ştia deja să monteze materiale video, să facă muzică, dar, completează Andrei Şelaru, „la nivel rudimentar”.

    A fost doar un pas până să posteze propriile materiale pe internet, în 2012. Iar de atunci, povesteşte el, lucrurile au început să crească gradual, fiind complet fascinat de domeniu. „Când am descoperit YouTube-ul mi s-a părut că asta îmi doresc să fac. Mă fascina ideea de a putea să postez ceva şi peste noapte să devină viral.” Era pasionat de partea tehnologică, de a face un videoclip de la cap la coadă, dar era şi vorba de a fi cunoscut, de colegi, pe stradă.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Povestea uneia dintre cele mai puternice familii din România: cum au reuşit să înceapă cu o afacere de doar 700 de dolari, să ajungă astăzi la o valoare de 1 miliard de euro şi cine este tânărul care moşteneşte totul

    700 de dolari este suma cu care Radu şi Cristina Timiş au pornit la drum în antreprenoriat acum 33 de ani, când au deschis un magazin de 12 mp în sectorul 6 al Bucureştiului. Acela a fost începutul a ceea ce s-a transformat treptat într-un într-o companie cu o cifră de afaceri de 1,12 miliarde lei în 2024, pe cele două segmente de business ale companiei – mezeluri şi ready meals.

    Astăzi, sub umbrela numelui Cris-Tim sunt grupate trei fabrici, 18 magazine proprii şi multiple produse care ajung pe rafturile tuturor reţelelor de retail care operează în România, precum şi în peste 15.000 de magazine tradiţionale, dar şi în 17 ţări din lume. Ce urmează? Printre altele, posibila listare la Bursa de Valori Bucureşti, care este însă doar unul dintre paşii pe care îi pregăteşte familia Timiş, ajunsă la cea de-a doua generaţie. Despre toţi ceilalţi paşi, despre investiţii, achiziţii şi dezvoltare povestesc Radu Timiş Sr., fondator şi preşedinte al Cris-Tim Family Holding, şi Radu Timiş Jr., Cris-Tim Family Holding.

    „Succesul a fost de fapt o succesiune de mici succese. Am luat-o de la zero, aşa că nu puteam face paşi foarte mari. Am plecat de fapt la drum cu doar 700 de dolari. Am pornit, am crescut, am şi pierdut, apoi am urcat iar.”

    Aşa îşi începe Radu Timiş Sr. povestea.

    Cris-Tim, în forma care există astăzi – ca un actor de top în industria alimentară românească a pornit la drum în 1992, doar că în retail.

    „Totul a început cu un chioşc de 12 metri pătraţi, deschis de părinţii mei, Radu şi Cristina Timiş. Apoi, în cele peste trei decenii care au urmat, am construit o companie cu trei unităţi moderne de producţie în Bucureşti şi Prahova, cu o reţea proprie de magazine şi cu distribuţie naţională integrată”, explică Radu Timiş Jr., unul dintre moştenitorii businessului şi, totodată, cel care conduce compania astăzi din poziţia de CEO.

    „Succesiunea“, unul dintre cele mai bine cotate seriale ale ultimilor ani, vorbeşte despre lupta de putere din interiorul unei familii ce deţine un imperiu media. Pe scurt, vorbeşte despre succesiune şi despre ce se petrece în culise atunci când se întâmplă acest fenomen. De ce a fost atât de urmărită această dramă? Dincolo de script şi de jocul actoricesc, dincolo de hainele perfect croite care au dat naştere fenomenului de quiet luxury, a contat şi că, în realitate – nu doar în filme -, lumea întreagă se confruntă cu aceeaşi problemă majoră – transferul între generaţii. Iar această problemă este cu atât mai presantă în România, unde capitalismul e atât de tânăr că afacerile de familie abia ajung în mâinile celei de-a doua generaţii. Multe dintre ele nu ajung însă nici acolo, pentru că antreprenorii fie nu au urmaşi, fie aceştia din urmă nu doresc să meargă pe drumul deja bătătorit de părinţi.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • Iranul continuă haosul în regiune: Un nou atac asupra unui depozit de gaze din Emiratele Arabe Unite

    Un nou val de atacuri asupra infrastructurii energetice din Emiratele Arabe Unite amplifică temerile privind întreruperi prelungite ale aprovizionării cu petrol şi gaze, pe fondul războiului cu Iranul.

    Atacurile au avut loc după ce cel mai mare proiect de exploatare a gazelor ultra-acide din lume a fost lovit de o dronă, un incendiu a izbucnit într-un important terminal petrolier, iar un alt petrolier a fost avariat în apropierea Strâmtorii Hormuz, o rută maritimă strategică pentru transportul energiei.

    Autorităţile au anunţat că operaţiunile la zăcământul de gaze Shah rămân suspendate după atacul cu dronă care a provocat un incendiu la instalaţii. Nu au fost raportate victime. Zăcământul, aflat la aproximativ 180 km sud-vest de Abu Dhabi, este operat de compania naţională de petrol Abu Dhabi National Oil Company în parteneriat cu grupul american Occidental Petroleum şi are o capacitate de producţie semnificativă de gaze şi sulf.

    Un alt incendiu a izbucnit în zona industrială petrolieră Fujairah Oil Industry Zone, un punct esenţial pentru exporturile de ţiţei ale Emiratelor şi pentru alimentarea navelor comerciale. Autorităţile locale au transmis că nu există victime. Fujairah este unul dintre cele mai mari centre globale de stocare a petrolului şi combustibililor şi joacă un rol-cheie în transportul maritim din regiune.

    Zona a fost vizată de atacuri repetate în ultimele săptămâni, ceea ce scoate în evidenţă vulnerabilitatea singurei rute de export a Emiratelor care ocoleşte Strâmtoarea Hormuz.

    Traficul naval prin Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante puncte de tranzit energetic din lume, este aproape blocat după atacurile lansate de SUA şi Israel asupra Iranului. Teheranul a ripostat prin lovirea navelor care încearcă să traverseze zona.

    Pentru a reduce dependenţa de această rută, Emiratele folosesc conducta Abu Dhabi Crude Oil Pipeline, care leagă câmpurile petroliere de la Habshan de portul Fujairah. Conducta poate transporta până la aproximativ 1,8 milioane de barili de petrol pe zi.

    Într-un incident separat, un petrolier ancorat în Golful Oman, la est de Fujairah, a fost lovit de un proiectil neidentificat, potrivit centrului britanic de monitorizare maritimă United Kingdom Maritime Trade Operations. Nava a suferit avarii minore, fără victime şi fără poluare.

    Aceste incidente vin după ce, săptămâna trecută, alte şase nave au fost avariate în zona Golfului Persic şi a Strâmtorii Hormuz, iar Iranul a avertizat că escaladarea conflictului ar putea împinge preţul petrolului până la 200 de dolari pe baril.

  • Trump dă un ultimatum pentru Cuba: „Fie că o eliberez, fie că o preiau, cred că pot face orice vreau cu ea, dacă vreţi să ştiţi adevărul. Este o naţiune foarte slăbită în acest moment”

    Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat că ar putea avea „onoarea” de a prelua Cuba, în contextul în care blocada petrolieră impusă de Washington a împins statul insular într-o criză economică profundă, relatează Financial Times.

    „Fie că o eliberez, fie că o preiau, cred că pot face orice vreau cu ea, dacă vreţi să ştiţi adevărul. Este o naţiune foarte slăbită în acest moment”, a declarat Trump în faţa jurnaliştilor, în Biroul Oval.

    Declaraţiile vin într-un moment în care Cuba se confruntă cu o criză energetică acută, pe fondul restricţiilor asupra importurilor de petrol. În paralel, liderul de la Washington a confirmat existenţa unor discuţii între cele două state, fără a oferi detalii privind conţinutul acestora.

    Potrivit unor informaţii apărute în presa americană, administraţia Trump ar analiza inclusiv scenarii privind înlăturarea lui Miguel Díaz-Canel de la putere, însă aceste informaţii nu au fost confirmate oficial de Casa Albă.

    Între timp, situaţia internă din Cuba se deteriorează rapid. Ţara produce aproximativ 40% din necesarul său de petrol, restul fiind acoperit tradiţional prin importuri din state aliate.

    Blocada actuală a afectat semnificativ aprovizionarea, generând pene de curent zilnice şi perturbând sectoare-cheie precum turismul şi agricultura.

  • Nicuşor Dan, întâlnire cu Mark Rutte la sediul Alianţei Nord-Atlantice

    Dan şi Rutte vor discuta despre evoluţiile de securitate din mediul internaţional şi cele de pe Flancul Estic, cu accent pe regiunea Mării Negre.

    În acest context, vor fi abordate măsuri de consolidare a descurajării şi apărării colective, precum şi de creştere a securităţii României prin intermediul şi cu sprijinul NATO.

    Preşedintele României va evidenţia importanţa relaţiei transatlantice, reconfirmând rolul României de aliat puternic implicat în stabilitatea şi securitatea regională.

    Preşedintele Nicuşor Dan va sublinia că România îşi respectă angajamentele asumate la Summitul NATO de la Haga privind creşterea cheltuielilor de apărare şi va evidenţia asistenţa multidimensională pentru Ucraina. Totodată, va reaminti necesitatea consolidării sprijinului NATO pentru parteneri, în special Republica Moldova, vizaţi de acţiunile hibride ale Rusiei.

     

  • Şeful NBIM, administratorul fondului suveran al Norvegiei – evaluat la peste 2.000 de miliarde de dolari, trage un semnal de alarmă: Pieţele europene trebuie să se reformeze rapid, altfel vor pierde capitalul global

    Pieţele de capital europene se confruntă cu o criză şi trebuie să accelereze reformele pentru a rămâne competitive la nivel global, a declarat Nicolai Tangen, directorul Norges Bank Investment Management, administratorul fondului suveran al Norvegiei, evaluat la peste 2.000 de miliarde de dolari.

    Declaraţiile au fost făcute la Euronext Annual Conference de la Paris, unde oficialul a făcut apel la o mai bună integrare a pieţelor de capital din Europa. „Pieţele de capital trebuie să îşi pună lucrurile în ordine. Câştigătorul ia totul”, a afirmat acesta.

    Tangen a subliniat că fluxurile de capital globale tind să se concentreze în pieţele cele mai lichide şi cu cele mai atractive evaluări. „Investitorii merg acolo unde lichiditatea este cea mai ridicată şi unde evaluările sunt cele mai mari, aşa că este esenţial să rezolvăm această problemă”, a menţionat el.

    Avertismentul vine pe fondul unei schimbări semnificative în structura portofoliului administrat de NBIM în ultimul deceniu. Ponderea acţiunilor europene a scăzut de la 41% la 21%, în timp ce expunerea pe acţiuni americane a crescut de la 37% la aproximativ 55%.

    În prezent, aproape 40% din investiţiile fondului sunt direcţionate către acţiuni din SUA, inclusiv participaţii în companii precum Nvidia, Apple şi Microsoft.

    Norges Bank Investment Management administrează fondul suveran al Norvegiei, creat în anii ’90 pentru a investi veniturile din petrol şi gaze. Fondul deţine participaţii în peste 7.200 de companii din 60 de ţări şi controlează aproximativ 1,5% din acţiunile listate la nivel global.

    Cu o valoare de peste 2.000 de miliarde de dolari, fondul este cel mai mare investitor suveran din lume şi unul dintre cei mai influenţi actori pe pieţele financiare internaţionale.