BusinessMagazin

Blog

  • Sa inchiriem niste colegi

    Una dintre cele mai mari dificultati cu care se confrunta cei care prefera munca la domiciliu este stabilirea momentelor in care trebuie sa ia o pauza si sa puna capat zilei de lucru, existand pericolul de a munci prea mult, peste limita acceptata de obicei in cadrul unui birou unde lumea vine si pleaca la sfarsitul zilei. „E ca un sentiment de vinovatie – din moment ce «biroul» meu e mereu la un metru de mine, e ca si cum ar trebui mereu sa lucrez“, spune Kathy McHugh, headhunter pentru companii de IT, care a lucrat cativa ani din propriul ei apartament. Pentru a evita acest risc, unii incearca sa-si structureze programul de lucru in stilul unei zile obisnuite de activitate la birou, „de la 9 la 5“, si sa-si impuna sa inceteze lucrul la ora la care altfel ar fi plecat de obicei de la locul de munca.

    O alta problema ar fi spatiul: pentru cel ce lucreaza acasa exista riscul de a fi distras de la munca de catre partener, de catre copii sau animale de companie. Daca nu se plang de faptul ca membrii familiei ii distrag de la treaba, o parte dintre cei ce lucreaza la domiciliu sunt afectati in schimb de sentimentul de izolare, astfel incat unii apeleaza la solutia inchirierii unui birou intr-un spatiu comunitar, unde se aduna diverse persoane care, desi lucreaza in domenii diferite, pot interactiona atunci cand simt nevoia. Asemenea spatii sunt prevazute cu tot ce este nevoie pentru desfasurarea activitatii in bune conditii, existand agentii imobiliare specializate in inchirierea cladirilor destinate acestui scop.

    Solutia se aplica, asa cum e firesc, in primul rand celor ce lucreaza pe cont propriu. Dar nu numai lor: pentru o parte din angajatii IBM (care economiseste astfel circa 100 de milioane de dolari anual pe chirii), chiar compania este cea care asigura accesul la astfel de spatii comunitare, numite „centre de mobilitate“, la care se poate apela periodic pentru evitarea sentimentului de izolare. La IBM, circa 30% dintre angajati lucreaza full-time de acasa.

  • Cum arata noile apartamente

    Nu de mult, PRO TV prezenta cazul unui bloc nou de locuinte unde locatarii au inceput sa se mute, dar au descoperit ca multe din facilitatile promise de dezvoltator lipseau ori nu erau cum se asteptasera ei. La multe apartamente, tevile din instalatii s-au spart una cate una, garajul subteran inundat semana mai curand cu o piscina, iar perspectiva unora dintre ferestrele de la etajele inferioare dadea in zidul unei case alaturate, la o distanta de putin peste un metru. Reportajul a fost comentat intens pe forumurile cu discutii despre locuinte si proiecte rezidentiale, unde multi dintre participanti isi prezinta la randul lor propriile pareri despre locuintele noi in care s-au mutat sau sunt pe punctul de a se muta.

    „Experienta celor care se muta acum in noile apartamente va avea un impact major asupra pietei“, spune Razvan Stroescu, managerul departamentului rezidential din cadrul Coldwell Banker. Argumentele sale, ca si ale altor consultanti imobiliari sunt legate de opiniile noilor proprietari, care vor face practic reclama (sau antireclama, dupa caz) noilor ansambluri rezidentiale prin efectul „word of mouth“ (parerile vehiculate de clienti). „Vor veni rudele, prietenii, colegii, fostii vecini si vor vedea conditiile in care stau. Si s-ar putea sa doreasca si ei, chiar daca nu au banii in momentul respectiv, sa locuiasca intr-un ansamblu rezidential nou construit“, spera Stroescu.

    In 2005 erau lansate primele proiecte rezidentiale de dimensiuni mari, cu peste 100 de locuinte, dand astfel startul intrecerii intre dezvoltatori in ceea ce priveste proiectele imobiliare. Dupa aproape doi ani cand doritorii au cumparat apartamente pe care le puteau viziona doar pe machete sau in prezentarile pe calculator, primii dintre ei s-au mutat in noile locuinte in ultimele luni. Daca in prima jumatate a anului trecut numarul apartamentelor noi predate in Bucuresti a fost de aproape 60, potrivit datelor companiei de consultanta imobiliara Colliers International, numarul apartamentelor livrate a crescut brusc, odata cu incheierea toamnei, la peste 1.500.

    Sapte proiecte cu peste 100 de locuinte au avut ca termene de finalizare partiale sau finale toamna anului trecut: Central Park, City Center, Confort Park si Quadra Place au fost finalizate integral, iar Baneasa Residential, Jupiter si Rezidenz au livrat o parte din locuintele anuntate, conform graficului de constructie (exceptie face Jupiter, care avea ca termen integral de finalizare toamna anului trecut). Simina Istrate, senior residential consultant al Colliers, considera ca livrarea acestor proiecte va avea un efect pozitiv si asupra dezvoltatorilor respectivelor proiecte si in general asupra proiectelor rezidentiale noi. „Vede lumea ca se duc la capat proiectele anuntate. In plus, se finalizeaza si elementele de peisaj, precum gardurile, zonele verzi sau spatiile de recreare“, spune Istrate.

    Efectul de transmitere prin viu grai a impresiilor despre noile case poate avea insa si consecinte negative, daca proiectul nu este finalizat la timp si conform promisiunilor oferite initial prin contract. „Desigur ca «word of mouth» poate merge si pe dos. Dar trebuie analizat din cauza cui. De cele mai multe ori sunt probleme cu antreprenorul, cu meseriasii care nu stiu sa puna placile de rigips sau sa monteze o chiuveta“, sustine Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Romania.

    Unul din proiectele cu cele mai mari probleme a fost Planorama, dezvoltatorul fiind nevoit sa schimbe antreprenorul general pe parcursul lucrarilor de constructie. Toni, unul din cei ce au achizitionat un apartament in primul bloc al Planorama care trebuia finalizat, afirma ca termenul de predare a fost amanat cu cinci luni. „Primul bloc trebuia predat la sfarsitul lunii septembrie 2007. Acum s-a amanat pentru finalul lunii martie 2008“, spune Toni. Simina Istrate sustine ca acest caz este singular, media intarzierilor la predare fiind de o luna. „Se comunica un termen de livrare, dar in general se intarzie cam o luna. Pana se incheie toate actele, pana se muta locatarii, unele sunt achizitionate la rosu… De la predare la mutare pot trece trei luni, iar o intarziere de cateva saptamani pentru finalizare nu reprezinta un factor negativ“, spune Istrate.

    Dorinta de a ajunge intr-o casa noua ii face pe unii dintre noii locatari confruntati cu asemenea cazuri sa se arate ingaduitori cu intarzierile. Ioana a achizitionat un apartament in ansamblul Confort Park, al carui termen de predare a fost amanat cu aproximativ o luna. „Fatada nu este finalizata, nu exista lift sau balustrada la balcon, insa am discutat cu reprezentantii dezvoltatorului si am acceptat argumentele lor“, spune Ioana.

  • La capat de drum

    In lupta pentru atragerea celor mai bine de 3,5 milioane de clienti potentiali ai sistemului de pensii private obligatorii au intrat peste 260.000 de agenti de vanzare care, intr-o structura sau alta, au avut ca sarcina sa incheie adeziuni pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati. Vanzarea s-a facut atat prin agentii directi ai companiei, cat si prin brokeri de pensii, intermediari sau consultanti. Pentru vanzatorii de pensii, campania de marketing pornita la 17 septembrie a insemnat o buna oportunitate de castiguri, in conditiile in care multe dintre companii au ajuns sa achite comisioane de ordinul zecilor de euro pentru fiecare client atras.

    Vanzarea pensiilor private obligatorii a inceput pe un teren cu totul arid, din punctul de vedere al informatiilor disponibile: pe de o parte, companiile de profil nu au avut voie sa isi faca nici un fel de publicitate inainte de 17 septembrie, iar pe de o alta parte Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) nu a apucat sa inchege nici un program mai consistent de promovare inainte de start.

    Chiar si asa insa rata de aderare a ajuns, in final, sa fie neasteptat de mare – in conditiile in care armata de agenti si-a facut bine treaba, companiile au investit sume consistente in promovare, iar romanii au demonstrat un interes surprinzator pentru acest produs. Asa se face ca, dupa penultima raportare (pe 10 ianuarie), aproape 3,18 milioane de clienti au ajuns sa fie validati de Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS). In topul companiilor, pe primul loc se situeaza ING (cu peste 1.066.203 de clienti), urmat de Allianz-Tiriac (cu 799.000 de clienti), Generali (302.000 de clienti), Aviva (cu peste 247.000 de clienti) si Interamerican (cu 196.200 de clienti). Cumulat, primii cinci jucatori detin peste 82% din totalul adeziunilor validate pana in prezent.

    Incheierea perioadei de vanzare nu echivaleaza si cu terminarea „bataliei“ dintre administratori; miza va fi, insa, cu mult mai mica. Pe de o parte, salariatii cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani au si ei optiunea (dar nu si obligatia) de a participa la sistemul de pensii private obligatorii, perioada de subscriere nefiindu-le limitata. Pe de alta parte, numarul celor care vor intra in campul muncii anul viitor este mic, cifra estimata situandu-se in jurul a 100.000-150.000 de oameni. Nu in ultimul rand, in anii urmatori (daca nu cumva cu mult mai repede), ar putea aparea un adevarat val de transferuri dinspre un fond spre altul. Pentru cei ce se gandesc sa se transfere in perioada imediat urmatoare, trebuie semnalat faptul ca aceasta decizie ii va costa, companiile de la care pleaca fiind autorizate sa perceapa penalizari. Maximul acestei penalizari poate urca, potrivit legii, pana la 5% din activul personal al participantului in primii doi ani de la aderare, ulterior transferul fiind gratuit. Procentul de penalizare poate diferi insa de la un administrator la altul si este prevazut in prospectul fondului. Pentru a se feri de un eventual val de plecari, majoritatea administratorilor au optat insa pentru a pastra nivelul maxim de 5%. Pe langa comisionul de transfer mai trebuie luate in calcul si comisioanele bancare pe care le presupune mutarea activului personal de la un administrator la altul – dat fiind ca, indiferent de momentul transferului, participantul este cel ce suporta aceste cheltuieli. Pana la momentul cand se va putea vorbi despre penalizari, va mai trece insa o vreme – in conditiile in care primele contributii spre fondurile private vor fi facute, cel mai probabil, in primavara acestui an. In 2008, contributia redistribuita din CAS spre un administrator privat va fi de 2% din venitul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an.

    Dupa ani (zeci de ani) in care banii sunt investiti de catre administratori, dreptul la pensia privata obligatorie se deschide de la data indeplinirii conditiilor de pensionare pentru limita de varsta in sistemul public, respectiv 65 de ani. Cuantumul pensiei obligatorii administrate privat se stabileste (la finele perioadei de contributii) pe baza calculului actuarial si a activului personal net aflat in contul contributorului. Activul personal din cont nu poate fi folosit decat pentru stabilirea unei pensii si in nici un alt scop. Prin lege, suma totala cuvenita pentru pensia privata nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor platite in decursul anilor, din care se scad penalitatile de transfer si comisioanele legale.

    CSSPP mai are inca de adoptat o reglementare importanta pentru organizarea si functionarea sistemului de plata a pensiilor, dat fiind ca aceasta activitate nu cade automat in sarcina actualilor administratori. Plata pensiilor private va fi facuta cel mai probabil de companii distincte de actualii administratori – sau cel putin de companii autorizate in mod distinct de acestea. Pana la momentul in care vreunul dintre cei ce semneaza in aceste zile (sau au facut-o deja) adeziunea pentru pensia privata sa aiba parte de plata ei se vor mai scurge insa multi ani. Mai aproape de momentul actual, lupta administratorilor pentru a demonstra, prin randamentele obtinute, ca nu s-au laudat degeaba este cu mult mai aproape.

    Puncte cheie

  • Ajunge euro la 4 lei?

    Incercarea de a face pariul corect pentru cursul euro/leu a iscat controverse aprinse chiar si intre analistii aceleiasi trezorerii in multe dintre bancile comerciale ce au dat curs invitatiei BUSINESS Magazin de a face o prognoza pentru finele lunii iunie. O parte au revenit de mai multe ori asupra valorilor initiale, hotarandu-se cu greu pe ce sa parieze. „Nu mai poti sa faci nici o previziune bazata pe ceea ce ai invatat la scoala“, spune unul dintre ei, explicand ca, cel putin teoretic, majorarea dobanzii de politica monetara cu 0,5% operata de banca centrala la 7 ianuarie ar fi trebuit sa incurajeze o apreciere a monedei nationale. Nici pomeneala insa de o astfel de reactie, deprecierea leului continuand la fel de accentuat si in zilele ce au urmat deciziei BNR.

    Piata tinde sa exagereze atunci cand apare o anumita tendinta, fie intr-un sens, fie in celalalt, incearca Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank, sa dea o explicatie acestei reactii atipice de pe piata valutara. „Cand se intoarce valul, toata lumea merge cu el si asa se naste un tsunami.“

    In cazul leului, valul s-a intors in iulie anul trecut, cand a inceput o depreciere aproape constanta, de atunci si pana in prezent declinul depasind si cele mai pesimiste previziuni (care vorbeau de o posibila scadere a monedei nationale pana la 3,35 lei/euro in luna decembrie). In lipsa unor evenimente majore care sa surpe perspectiva pozitiva a celor ce-si plaseaza banii in Romania, cresterea de valoare a leului va continua nestanjenita si pe mai departe – era una dintre concluziile analizei facute pornind de la opiniile exprimate de bancheri la jumatatea lui 2007. La putina vreme insa, economia mondiala a fost zguduita de criza creditelor ipotecare secundare din Statele Unite, moment in care multi dintre investitori au decis sa renunte la plasamentele apreciate ca riscante (asa cum sunt considerate si cele de pe piata romaneasca).

    Economia Romaniei, la randul ei, a inceput sa-si arate propriile suferinte – inflatia a crescut peste orice asteptari, iar deficitele s-au adancit tot mai mult pe baza unui consum care a explodat odata cu relaxarea conditiilor de creditare. In esenta, inrautatirea indicatorilor macroeconomici ai Romaniei si situatia financiara internationala ce mentine reticenta investitorilor fata de plasamentele in economii emergente sunt principalii factori pe care ii iau in calcul analistii cand isi fac previziunile pentru urmatoarea jumatate de an. Acestui climat economic „alterat“, asa cum il numeste Meral Omer, directorul diviziei de trezorerie de la Libra Bank, i se adauga acum un nou factor: imprevizibilitatea politicilor economice, specifica pentru un an electoral.

    Prin urmare, nu e de asteptat o apreciere a leului in perioada imediat urmatoare, spune Meral Omer, care vede un curs de schimb de 3,65-3,70 lei/euro pentru iunie 2008 si unul de 3,45-3,50 pentru decembrie. „Pe termen lung, o crestere economica sustinuta, fara crize financiare severe la nivel mondial, creeaza perspective pentru revenirea monedei nationale pe trend de apreciere“, considera directorul trezoreriei de la Libra Bank.

    Nici ceilalti bancheri care au raspuns invitatiei BUSINESS Magazin nu debordeaza de optimism, chiar daca multi vad leul la finele lunii iunie macar un pic mai puternic decat este in prezent, cand raportul leu/ euro trece constant de 3,6. Adunand prognozele facute de bancheri, rezulta ca in decursul urmatoarelor sase luni moneda nationala ar putea varia extrem de amplu, intre un minim de 3,2 lei/euro si un maxim de 4 lei/euro, ajungand sa se plaseze la finele lunii iunie intr-un interval de 3,35 lei/euro (estimare a Credit Europe Bank) si 3,7 lei/euro (prognoza venita din partea Eximbank).

    „Nu cred ca banca centrala va lasa cursul sa iasa din intervalul 3,2-3,7 lei/ euro“, apreciaza Mihai Bogza, presedintele Bancpost. In opinia lui, semnalele pe care le va transmite Banca Nationala a Romaniei se constituie intr-un important factor de influenta pentru piata valutara. „Daca piata va percepe ca BNR intentioneaza sa intervina pentru a tempera miscarile brutale ale cursului, atunci volatilitatea ar putea fi mai redusa“, crede Bogza. Volatilitatea va depinde in prima instanta de vestile privind anumiti indicatori macroeconomici, cel mai important fiind deficitul contului curent al balantei de plati.

    Deficitul extern ramane un motiv de ingrijorare si in viziunea analistilor de la Banca Mondiala, care noteaza intr-un raport recent ca acesta ar putea urca in 2008 la peste 15% din PIB, fata de 14% in 2007 si 10% in 2006. In viziunea Comisiei Nationale de Prognoza, dezechilibrul este usor mai redus, fiind estimat pentru anul in curs la 13,6% din PIB. Iar daca piata va aprecia ca nu se intrevede o tendinta clara de stopare a deteriorarii deficitului, „atunci asteptarile privind o eventuala ajustare brutala vor duce la miscari speculative ce vor mentine volatilitatea ridicata“, spune Bogza. In acelasi sens pot actiona si o eventuala accelerare a inflatiei, dar si persistenta efectelor generate de criza internationala de lichiditati. In aceste conditii, presedintele Bancpost considera „hazardata“ orice predictie privind evolutia cursului pe urmatoarele luni, plasandu-se in tabara analistilor ce au ales sa se abtina de la a face un pronostic.

  • Doar cateva zile ca sa va decideti pensia

    Pana pe 7 ianuarie, adica cu zece zile inainte de incheierea campaniei de aderare, numarul de participanti atrasi de cele 18 fonduri se ridica la aproape 3,2 milioane. Potrivit celor mai recente declaratii ale oficialilor Casei Nationale de Pensii (CNPAS), piata potentiala pentru pensiile private obligatorii este de aproximativ 3,7 milioane de clienti. Diferenta o reprezinta aproximativ jumatate de milion de persoane eligibile, care nu semnasera inca pentru pensia obligatorie.

    Potrivit legii, toti salariatii care nu implinisera 35 de ani pana la data de 31 decembrie 2007 inclusiv sunt obligati sa adere la un fond de pensii private.

    Data limita a aderarii este pentru acestia 17 ianuarie 2008. |n acelasi timp, salariatii cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani au si ei dreptul sa adere la un fond de pensii (fara a fi insa obligati) si pot lua aceasta decizie oricand pana ating varsta limita de 45 de ani permisa de legislatie, adica inclusiv dupa 17 ianuarie.

    Aflati din BUSINESS Magazin toate informatiile necesare ca sa va decideti pentru o pensie privata.

  • Un nou director la Smithfield Ferme

    Anterior alaturarii grupului Smithfield, el a detinut functia de vice-presedinte si CEO al Grupului Prodal si a fost membru in Consiliul de Administratie al Grupului ICB
    Pentru noua pozitie, Bogdan Mihail a fost relocat de la Bucuresti la Timisoara..
    Absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bogdan Mihail a urmat in perioada 1999-2001 Executive MBA la Asebuss & Washington University din Seattle; cursurile Advanced Management Program la Harvard Business School (HBS) din SUA (in 2002), si cursurile Advanced Management Program, INSEAD din Franta (2006).
    Smithfield Foods, Inc., o companie americana cu sediul in Smithfield, Virginia, si-a inceput activitatea in 1936 si este in prezent cel mai mare producator de porcine si procesator de carne de porc din lume, inregistrand venituri anuale de 11,6 miliarde USD si vanzari internationale de peste 1 miliard USD. Compania a intrat pe piata romaneasca de patru ani cu intentia declarata de a deveni cea mai mare companie de profil.

  • Speculatorii au trecut bursa pe verde

    Sesiunea de tranzactionare se astazi a inceput in crestere, dupa ce ieri cotatiile se apropiasera de minimele lunii noiembrie 2007. Speculatorii au fortat insa vanzarile, tragand in jos majoritatea preturile, pana cand toti indicii au trecut pe minus si parea ca vom incheia cu o a saptea sedinta consecutiva de scadere. In acel moment s-a intrat pe cumparare, iar in ultima jumatate de ora cotatiile au consemnat un salt pozitiv semnificativ.

    Printre actiunile care arata cel mai usor volatilitatea sunt si cele ale Broker Cluj. Pretul de deschidere a fost 2,29 lei, de la care a coborat pana la 2,17 lei, trecand pe minus fata de sedinta precedenta. De la minim, cotatia a urcat pana a 2,33 lei si a incheiat sedinta cu acelasi pret din deschidere, 2,29 lei. Practic, titlul BRK a scazut 5,2% dupa care a urcat aproape 7,4% intr-o singura sedinta. Asemanator au evoluat si actiunile SIF5 Oltenia, Dafora, sau Banca Romana pentru Dezvoltare.

    Indicii BET si BET-FI au intrerupt seria de sedinte consecutive de pierderi. BET a urcat 0,7%, iar BET-FI 2,3%. Doar BET-C, indicele compozit nu a reusit revenirea pe plus, incheind ziua cu minus 0,1%. Valoarea de tranzactionare a depasit usor 14 milioane euro, cu 12,5 milioane euro aferente tranzactiilor de pe piata principala. Pe piata Rasdaq s-au inregistrat mai multe titluri cu cresteri pana la limita (de plus/minus 25%), printre care si Industrializarea Laptelui Bistrita (INBI), care s-a majorat cu 24,8% pe fondul unor tranzactii in valoare de circa 6.500 euro. La polul opus ca valoarea de tranzactionare se gaseste Cominca Oradea (COMQ), cu o crestere de 25% in urma unor transferuri in valoare de 0,37 milioane euro.

    Bursa revine de la minime

  • Importatorul Jack Daniel’s, vanzari de 27 mil euro

    Pentru anul in curs, aproape 20% din vanzari ar urma sa fie realizate de marcile Remy Cointreau, pentru care a devenit de la finalul anului trecut unic importator si distribuitor in Romania. Astfel, pentru marcile Remy Cointreau, ca Metaxa, Cointreau, Passoa si Remy Martin, BDG se asteapta la vanzari de 6 milioane de euro pentru anul in curs.
    Tendinta de crestere a vanzarilor intervine insa pe fondul extinderii intregii piete, previziunile pentru anul in curs referindu-se la o evolutie pozitiva de pana la 30%, dupa ce anul trecut a marcat un record in ceea ce priveste evolutia vanzarilor, care au fost cu 50% mai mari fata de 2006.
    "Un rol cheie l-a jucat anul trecut inchiderea duty-freeurilor, lucru ce a avut un impact cel putin la fel de mare ca si scaderea taxelor vamale", spune Pepe Berciu. El da ca exemplu faptul ca in 2006 compania pe care o conduce realiza in jur de 70% din vanzari prin intermediul duty-free-urilor, vanzari ce se regasesc de anul trecut in piata domestica.
    Pe piata bauturilor alcoolice de import, estimata la 100 de milioane de euro pentru anul in curs, mai sunt prezente companii ca Pernod Ricard, Cristalex si Sollers.

  • CEO din garda veche

    Marian Popa isi aminteste si acum de singura intrevedere pe care a avut-o cu „tovarasa“. Elena Ceausescu l-a convocat intr-o zi din iarna anului 1987, deoarece era acuzat de iredentism. Povestea a fost cam asa: la fiecare sfarsit de an, companiile multinationale trimiteau agende la institut ii precum ambasade, ministere sau companii de stat partenere.

    Agendele veneau de la compania-mama, iar Mike Popa (cum il cunosc prietenii si partenerii de afaceri), cel care conducea operatiunile Xerox in Romania de cativa ani, le-a primit de la Londra.

    „Pe agende era insa o greseala la harta“, isi aminteste Mike Popa, raul Mures fiind din greseala unit cu Milcovul si dand impresia ca Moldova si Ardealul fac parte din Ungaria. Echipa Xerox din Romania a observat acest lucru si din doua rele, a nu da deloc agendele sau a le da cu cele doua pagini lipite, Mike Popa a ales varianta a doua.

    „Cineva a observat, s-a facut un raport si am ajuns la «tovarasa», mai ales ca ei au amplificat problema dupa ce au aflat ca Sighisoara este locul meu de nastere.“ Concluzia a fost ca timp de un an jumatate, majoritatea intalnirilor trimestriale, a lansarilor si a conferin- telor Xerox s-au tinut la Bucuresti, deoarece Mike Popa avea pasaportul suspendat. In afara de episodul „agenda“, omul de afaceri are destule povesti din experienta sa de manager in comunism, inclusiv cateva despre propunerile de colaborare cu Securitatea, care apareau de fiecare data cand conducerea Xerox ii oferea o promovare. Mike Popa tocmai terminase liceul cand s-a angajat ca translator la Camera de Comert si Industrie, pentru a evita repartitia undeva in tara.

    Dupa trei ani, a fost transferat la Publicom, agentia de publicitate a Romaniei pentru comertul exterior. Aici, i-a cunoscut pe cei de la Xerox, cu care a lucrat pe mai multe proiecte pana la sfarsitul anilor ’70, cand oficialul Xerox in Romania nu s-a mai intors in tara dintr-o delegatie si compania britanica i-a oferit postul responsabilului cu publicitatea. „Nu am putut sa ma mut acolo, pentru ca transferul la o companie straina era foarte dificil, iar mutarea implica si un fel de «comportament» care nu imi era pe plac“, justifica Popa.

    Pana la urma, cei de la Xerox au luat pe altcineva, dar dupa un an si jumatate si acea persoana a ramas peste granita intr-o delegatie. „Atunci am acceptat oferta Xerox, mai ales dupa ce mi-am dat seama ca pentru activitatea de colaborationism e nevoie de doi ca sa se intample ceva efectiv. Dupa ce mi-am dat seama de asta, am actionat in consecinta si nu am stat in frig si nici nu mi-a smuls nimeni unghiile“, spune Popa, preciza nd ca nu a avut conflicte cu Securitatea, chiar daca nu a raportat efectiv nimic.

    Acceptarea ofertei Xerox l-a facut insa pe Mike Popa sa intre intr-o categorie speciala la vremea respectiva, mai precis in departamentul Argus al Camerei de Comert, unde erau angajati cu carte de munca toti directorii generali ai companiilor straine. Se intalneau cu totii la contabilitate, cand isi luau salariul (conform, dupa cum spune el, cu salariul unui director de firma romaneasca si cu vechimea in munca, dar departe de suma pe care Camera de Comert o cerea pentru un reprezentant oficial in Romania, suma care se invartea in jurul a 6.000 de dolari), dar si cand mergeau sa isi ia vizele.

    „Numarul firmelor straine prezente in Romania era in jur de 100, fiindca indiferent cat incerca Romania sa le faca pe toate, chiar nu reusea“, spune Mike Popa.

    Astfel, era coleg cu directorii generali ai Dow Chemical, Ansaldo, General Electric (deoarece predominau companiile straine din domenii industriale), dar si cu directori ai unor companii producatoare de cosmetice si alimente. „Acestea aprovizionau in special casele de comenzi ale gospodariei de partid, care aveau circuit inchis si trebuia sa fie aprovizionate foarte bine“, povesteste fostul director, care isi aminteste, ca, puse cap la 21 cap, produsele importate de reprezentante precum Dior sau Chanel „dadeau zece containere pe an“.

    Iar companiile, chiar daca aveau rulaj mic, preferau sa stea in Romania: „Pe vremea comunismului, afacerile Xerox erau undeva intre 1,5 si 2 milioane de dolari anual, dar atat Xerox, cat si Dior sau altii preferau sa isi pastreze prezenta aici pentru cand piata va exploda: fie in sensul vestic, fie in sensul estic, precum China“, spune Popa, care precizeaza ca toate companiile care au fost aici in 1990, cand s-a deschis piata, au avut o crestere interesanta.

    Asa s-a intamplat si in cazul Xerox: afacerile au sarit de la 3 milioane de dolari in 1988 la 10 milioane de dolari in 1990 pentru ca in 1996, cand Popa a decis sa plece de la Xerox, sa sara de 26 de milioane de dolari.

  • Cel mai mare centru Mercedes din ECE

    Centrul are o suprafata de 45.500 metri patrati, iar lucrarile de constructie au inceput in luna martie a anului trecut.
    “Am deschide centrul la Baia Mare pentru ca aici se afla sediul central al companiei noastre, dar si pentru ca Transilvania a inregistrat in ultimii 10 ani o crestere economica remarcabila, care a dus bineinteles si la cresterea puterii de cumparare", spune Mircea Cirt, director general al ATP Exodus.

    ATP-Exodus este unul dintre cei mai mari importatori de piese de schimb din Romania, compania fiind activa pe piata de mai putin de 10 ani. Anul trecut, cifra de afaceri a ATP Exodus a depasit 40 de milioane de euro, potrivit reprezentantilor companieie. In prezent, ATP Exodus are 500 de angajati si 39 de filiale in intreaga tara.