BusinessMagazin

Blog

  • E-mail pe caramizi

    Un nou serviciu de mesagerie va permite transmiterea gratuita a e-mail-urilor chiar si pentru cele mai simple si ieftine telefoane mobile. Singura conditie e ca utilizatorul sa se afle in Franta.

     

    Acolo va fi lansat in premiera la sfarsitul acestei luni un serviciu de acces mobil gratuit la e-mail. Numele serviciului este Freedom Mail si va permite trimiterea si primirea de mesaje e-mail pe telefoanele mobile, indiferent daca dispozitivele sunt sau nu smartphone-uri cu sistem de operare. Tehnologia care permite acest lucru a fost dezvoltata de compania americana SetNet, cel mai mare furnizor mondial de solutii pentru e-mail mobil. De regula, serviciile companiei sunt folosite de companiile de telefonie mobila care ofera mai departe clientilor serviciul, contra cost. De data aceasta, traseul a fost scurtat. SetNet ofera solutia gratuit, iar veniturile vor fi obtinute din reclamele cu care se vor incheia intotdeauna e-mail-urile. In prezent, daca cineva doreste sa foloseasca e-mail-ul pe telefonul mobil trebuie sa aleaga un plan tarifar care include transfer de date si sa aiba un smartphone.

     

    Freedom Mail va permite oricarui utilizator sa foloseasca pe mobil orice fel de client de e-mail, inclusiv popularele Yahoo! sau Gmail. Abonatul nu trebuie sa foloseasca sistemul oferit de reteaua de telefonie mobila, e suficient sa-si trimita adresa de e-mail pe care o foloseste intr-un SMS catre SetNet. Dupa ce existenta adresei de e-mail este verificata, utilizatorul primeste la randul lui un SMS care contine un link spre o pagina web. Pe aceasta pagina vor aparea permanent noile e-mail-uri primite si tot de aici utilizatorul le va putea raspunde. Initiativa vine intr-un moment in care cei mai mari producatori de solutii software pentru e-mail, fie el mobil sau obisnuit, sunt implicati in complexe dispute in instanta, certandu-se pe tema cui apartin drepturile de proprietate intelectuala ale mai multor tehnologii. Un moment prielnic pentru SetNet, care spera ca va genera suficiente venituri din publicitate. Temele reclamelor sunt alese chiar de utilizatori in etapa de completare a unui formular.

     

    O alta initiativa de acest gen a fost lansata de compania Emoze la inceputul lunii ianuarie, dar serviciul include doar varianta e-mail-ului de serviciu, nu si serviciile gratuite ale Google si Yahoo!. Care dintre strategii va fi mai populara e dificil de apreciat. Un lucru e sigur insa – ambele vor fi gratuite.      

  • Oferta de la miezul noptii

    Oricat ati cauta, pe magazinul online Ghelir nu veti gasi mai mult de un produs. Partea incurajatoare pentru cumparatorii impulsivi e ca in fiecare zi e altul.

     

    In contrast cu magazinele care spun ca au orice fel de produs, fie ca se afla sau nu in stocurile curente, abordarea Ghelir poate parea anticomerciala. Ce profit ai putea face vanzand un singur produs? Dar tocmai datorita acestei pozitionari inedite, proprietarii magazinului de electronice si IT spera sa fie mai usor remarcati in multimea de mici magazine online. Conform principiului, in fiecare zi magazinul are un singur produs de vanzare, de fiecare data altul. Produsul se gaseste pana la ora 23,59, moment in care magazinul trage obloanele. Daca stocul pentru un produs nu se epuizeaza in ziua in care a fost scos la vanzare, produsele raman nevandute si nu vor mai fi puse pe rafturi a doua zi. Proprietarul site-ului, o firma producatoare de soft, sustine ca unul dintre criteriile de alegere a produsului oferit la vanzare e pretul: daca un magazin cu rulaj foarte mare are acces la importatorii directi si implicit la cele mai mici preturi, Ghelir va cauta alte produse pentru vanzare. Magazinul, deschis de saptamana trecuta, mizeaza pe impresia de apropiere fata de vizitator: toate conditiile si prezentarea politicii site-ului sunt scrise pe un ton glumet, in contrast cu formularele impersonale ale concurentilor.

     

    Un bun exemplu este explicatia pentru alegerea acestui nume de magazin: „ghelir“ inseamna pe turceste „castig obtinut fara prea multa munca“. Cel mai cunoscut model strain al acestui gen de magazin este woot.com, lansat in 2004 de un comerciant texan de articole electronice, cu exact aceeasi abordare glumeata si aceeasi politica de a scoate la miezul noptii produsul oferit la vanzare in ziua respectiva. In 2005, revista Time inclusese deja woot.com in lista sa cu cele mai „cool“ 50 de site-uri. La ora actuala, woot.com are peste 700.000 de utilizatori inregistrati si a vandut peste un milion de produse. In privinta sanselor Ghelir de a se impune cu acest model de business pe piata romaneasca, este de asteptat ca unul din cele mai importante atuuri sa vina de pe urma faptului ca unul din directorii firmei care opereaza magazinul, Dragos Manac, este un blogger cu notorietate in Romania, ceea ce a ajutat Ghelir sa beneficieze, inca din prima zi de lansare, de promovare prin intermediul blogosferei autohtone.

  • Calatorie in timp

    Bucuresti inseamna pentru multi bulevardul Nicolae Balcescu, Calea Victoriei si Piata Universitatii. Insa multe din operele de arta care construiesc identitatea orasului se afla in spatele acestor bulevarde sufocate de trafic.

     

    In cadrul celei de-a cincea editii a Anua-lei de Arhitectura, care a inceput pe 17 mai in Bucuresti, organizatorii propun un traseu printre „casele care plang“, uitate si adesea lasate in ruina. Un traseu urban care ii poate inspira pe creatorii de arta stradala, pe amatorii de istorie a arhitecturii sau pe cei care pur si simplu doresc sa guste din aroma Bucurestilor de altadata. „Excursia isi propune sa scoata la iveala acea parte de istorie pe care, din nenumarate motive, omitem sa o luam in considerare in drumurile noastre prin oras: zonele din spatele bulevardelor“, spune Loredana Stasisin, coordonatorul proiectului „Case care plang“, un inventar foto-documentar a ceea ce a mai ramas din orasul supranumit odinioara de vizitatorii straini „micul Paris“. Echipa „Case care plang“ a colaborat cu Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“ din Bucuresti si cu Ordinul Arhitectilor din Romania pentru a organiza acest traseu. Aria expeditiei este cuprinsa intre bd. Nicolae Balcescu, bd. Gh. Magheru, bd. Dacia, Calea Traian, Bd. Unirii si bd. I. C. Bratianu si parcurge mai multe tipuri de zone, fiecare cu un anumit specific.

     

    Startul in calatoria de explorare a arhitecturii vechilor Bucuresti se da de pe strada Arthur Verona, langa libraria Carturesti, pe 26 si 27 mai, incepand cu orele 15. Poate participa oricine este dispus sa faca o calatorie in timp, vreme de cateva ore, pentru ca organizatorii au pregatit un microbuz pentru cei veniti in scopuri turistice prin Bucuresti.

     

    Prima zona este bulevardul Dacia, unde predomina arhitectura moderna din perioada interbelica. Urmeaza strada Polona, o zona unde isi desfasoara activitatea mai multe ambasade, arhitectura predominanta fiind eclectica si neoromaneasca. Intre strada Dimitrie Gerota si bulevardul Carol se pot observa o serie de case specifice Bucurestiului de la sfarsitul secolului al XIX-lea, unde arhitecturi dintre cele mai diverse se impletesc intr-un mod firesc si unde pitorescul dicteaza ordinea lucrurilor.

     

    De aici, harta duce spre bulevardul Hristo Botev, o zona care in urma cu saptezeci de ani era in plina glorie. Aici pot fi vazute case inca foarte valoroase din punct de vedere arhitectural si istoric, locuri care vorbesc despre stilul de viata al bucurestenilor de altadata.

     

    Bulevardul Corneliu Coposu face tre-cerea spre fostul cartier evreiesc. Pe traseu vor fi parcurse strazile Anton Pann, Vulturilor si Parfumului, pe care se afla case modeste, dar cu o valoare deosebita, datorita detaliilor care inca s-au pastrat. Urmeaza intoarcerea pe strada Remus, piata Stefan cel Mare, calea Traian, strada Olari, Corbeni, Alexandru Donici si din nou Arthur Verona. Iar cu aceasta se inchide circuitul, inevitabil subiectiv, printre unele dintre amintirile arhitectonice cele mai reprezentative ale fostului Mic Paris.

  • Noua vieti cu patru colturi

    Alexandru Ciubotariu (alias Ciubi), graficianul business Magazin, a transformat „pisica patrata“ dintr-un personaj de schita intr-o marca in stare sa vorbeasca pe limba amatorilor de arta urbana.

     

    Ciubotariu traieste intr-o lume populata cu personaje de benzi desenate (copii, femei, animale) pe care a inceput sa o construiasca inca din copilarie. Din tot acest amalgam s-a ivit la un moment dat o pisica neobisnuita, careia forma „patratoasa“ i-a adus notorietatea si, mai nou, statutul unui soi de brand underground.

     

    „Desenul a fost facut acum vreo sase ani, printre alte mii de personaje si desene. Intentia mea nu a fost nicidecum sa fac un brand, ci mai degraba sa imi asum o a doua identitate, mai ales in zona de «street art» unde, vrei-nu vrei, te lupti cu anonimatul si efemeritatea lucrarilor. Trebuia un fel de personaj care sa lucreze in locul meu pe strada“, spune Ciubi.

     

    In timp, personajul a inceput sa atraga atentia, sa intrige. „Cel mai clar s-a cristalizat cand am lansat albumul de benzi desenate, iar cei care cumparau albumul doreau o dedicatie. Toti imi cereau sa desenez o pisica in forma asta, pentru ca vazusera o schita mai veche care le placuse foarte mult.“ Ulterior, personajul pisicii patrate a fost dus spre un alt nivel: artistul a realizat in urma cu doi ani, ajutat de un prieten designer, o jucarie din compusi de rasina, turnata intr-o matrita de silicon. „Totul este realizat manual, de la obiectul in sine si pana la ambalaj“, spune artistul, care isi aminteste ca investitia initiala a fost de 1.500 de lei (noi). In timp, portofoliul de produse „pisica patrata“ a crescut si s-a inmultit cu insigne, tricouri si carti. Ciubi a vandut in magazinele de arta urbana 20 de jucarii (la 95 de lei fiecare), aproape 500 de insigne si 35 de carti „Pisica Patrata I“.

     

    „Personajul ma surprinde in fiecare zi. Am fost, de exemplu, la Timisoara la Student Fest si erau persoane care ma strigau «domnul Pisica Patrata»“, recunoaste Ciubi. Insa cea mai mare satisfactie pentru el ramane prima sa expozitie personala, care se va deschide intr-un spatiu aflat si el la debut – Galeria Streetwise. Expozitia „Personaje“, care va contine o gama larga de lucrari, de la grafica si gravura la interventii pe peretii galeriei, a avut vernisajul pe 22 mai. Pana acum, Alexandru Ciubotariu a avut peste 30 de expozitii de grup si mai multe premii, primite in special pentru benzile sale desenate. „Am conceput expozitia ca pe un conglomerat de personaje, pentru ca expozitiile cu doua-trei lucrari nu sunt neaparat pe placul meu. Cu toate ca dimensiunile galeriei sunt reduse, mi-am propus sa «ingramadesc» cat mai multe lucrari, pentru ca vizitatorii sa le descopere pe parcurs“, zice Ciubi.

     

    Cat despre viitor, intentioneaza sa finalizeze un proiect amplu care sa inveseleasca fata oraselor Constanta (locul lui de bastina) si Bucuresti (orasul unde locuieste). „Sunt foarte multe locuri care au nevoie de mici accente de culoare. Bucurestiul este un oras destul de bolnav, cu multe discrepante si o groaza de anomalii care pot fi corectate prin mici interventii.“ Un prim pas a fost deja facut: un zid de pe Lipscani a devenit un punct de reper, un loc in care amatorii de „street art“ vin si fac fotografii. Mai e mult insa pana la idealul artistului: „Am vizitat, cu ocazia unei expozitii, Bruxellesul, iar principalul meu obiectiv a fost sa fotografiez picturile murale. Street art-ul este atat de dezvoltat in Belgia, incat exista harti cu aceste trasee“.

  • Au venit americanii

    Anul acesta sunt asteptate mai multe premiere romanesti, dar numai doua participa la Cannes. Si numai una are curajul sa se lanseze pe marile ecrane in iunie, profitand probabil de iuresul mediatic produs de participarea sa in sectiunea Un Certain Regard din cadrul celui mai important festival de film din lume.

     

    Este vorba de „California Dreamin’ (nesfarsit)“, primul lungmetraj al tanarului Cristian Nemescu, ucis in august anul trecut intr-un accident de masina alaturi de prietenul si colaboratorul sau, sound-designerul Andrei Toncu. Nu l-am cunoscut pe Cristi Nemescu, dar sunt sigur ca nu i-ar fi placut un articol-jelanie, mai ales ca primul (ultimul) sau lungmetraj debordeaza de un entuziasm si-o nebunie atat de romanesti, incat te simti alaturi de el ca acasa, fie ca-ti place sau nu mobila mostenita de la parinti.

     

    Bucurestenii au avut ocazia sa vada scurtmetrajele lui Cristian Nemescu la festivalul NexT, organizat in memoria lui si a lui Andrei Toncu. Ei bine, ceea ce promitea regizorul in „Kitchitoarele“, in „La bloc oamenii mor dupa muzica“ sau in mult mai cunoscutele „Poveste de la scara C“ si „Marilena de la P7“ se dezvolta si se ramifica in lungmetrajul sau, pe care producatorii de la MediaPro il vor lansa in cinematografe pe 1 iunie, in toata splendoarea celor 160 de minute ale sale.

     

    Inspirat din realitate, „California dreamin’ (nesfarsit)“ dovedeste pentru a nu stiu cata oara ca Romania este o tara interesanta: un tren care transporta armament strategic pentru o interventie militara in Kosovo este blocat pentru cinci zile intr-un sat romanesc, din incapatanarea lui Doiaru (Razvan Vasilescu), seful garii si mic mafiot local.

     

    Intamplarea reactiveaza o obsesie romaneasca veche din 1944, cand toata suflarea astepta venirea americanilor. Satul este pus pe jar de neasteptatul eveniment: primarul se da peste cap pentru a le face cat mai placuta sederea soldatilor condusi de practicul capitan Jones (Armand Assante), organizandu-le chefuri campenesti si programe artistice, dar incercand in acelasi timp sa-i castige de partea lui pentru a-si regla socotelile cu Doiaru, seful garii. Fata acestuia din urma, Monica (Maria Dinulescu), se indragosteste de unul dintre soldati (Jamie Elman), dar pentru ca nu stie engleza, il ia pe unul din colegii de scoala, Andrei (Alexandru Margineanu), indragostit de ea, sa-i traduca discutiile cu americanul. Bineinteles, Andrei face tot posibilul sa traga spuza pe turta lui si accepta s-o invete pe Monica limba engleza, pe versurile melodiei „California Dreamin’“, a celor de la The Mamas & The Papas.

     

    Coscenarist (alaturi de Tudor Voican) al filmului, Nemescu pleaca de „la bloc“, din cartierele marginase ale Bucurestiului, unde i se consumau in scurtmetraje proaspete povesti de dragoste cu protagonisti atipici (prostituate, pusti de gimnaziu, ca in „Marilena de la P7“). Si ajunge in camp, pe-o anonima linie de cale ferata unde, in jurul unei darapanate statii si-al unui tren plin cu soldati americani, se fac si se desfac iubiri, se incheie afaceri, se canta, intr-un fel de carnaval dement in care toti protagonistii si-au uitat mastile acasa.

     

    Daca in scurtmetraje nu era loc/timp decat de drame minuscule, in „California…“ Nemescu orchestreaza in micul sat povesti ce se sincronizeaza perfect si impreuna fac haz de-o Romanie sprintara, in care toata lumea fuge, dispera si se zbate, spre stupoarea si vraja soldatilor americani. Totul se intampla in jurul magnificului Doiaru, interpretat excelent de Razvan Vasilescu, care taie si spanzura in sat, fiind eminenta cenusie si catalizatorul reactiilor celorlalti. Romanul prin excelenta, Doiaru este personajul cel mai complex si in acelasi timp cel mai uman al filmului: sentimental cu fiica, prietenos dar intransigent cu americanul, dispretuitor cu sindicalistii si satenii, razbunator cu concurentii, incapatanat in ceea ce priveste regulile, pe care le incalca totusi cu voiosie cand ii convine, Doiaru este Romania, o Romanie pitoreasca ce viseaza la California si nu o poate ierta ca n-a venit la timp, chiar daca-si da seama ca nu-i mai poate fi de niciun folos. Neaparat de vazut.

     

    CALIFORNIA DREAMIN’ (NESFARSIT). R: CRISTIAN NEMESCU. D: RAZVAN VASILESCU, MARIA DINULESCU, ARMAND ASSANTE, ALEXANDRU MARGINEANU, JAMIE ELMAN, ION SAPDARU, GABRIEL SPAHIU, ANDI VASLUIANU. DIN 1 IUNIE

  • Drama unei natiuni

    Inainte de a arunca o privire asupra subiectului cartii, merita subliniat caracterul oarecum neuzual al titlului. Ghilimelele care sugruma cuvantul „alegerile“ infatiseaza, brutal, niste concluzii la care s-a ajuns, ce-i drept, dupa studii temeinice.

     

    E ca si cum, scriind despre exodurile armatei europene din secolul al XI-lea, am intitula un volum „Cruciadele“ (cu ghilimele), pornind de la suspiciunea, demonstrata apoi in text, ca nu toate actele cavalerilor europeni plecati spre Sfantul Mormant au fost puse sub semnul crucii. Daca in aria literara procedeul acestei divulgari ar fi cel mult discutabil, in aceea a stiintei sugereaza un parcurs ghidat, parca, de o teza. Aceeasi precipitare, oarecum straina de cumpatarea cercetatorului, se zareste si in prefata. Iata primele fraze ale cartii: „«Alegerile» din 19 noiembrie 1946 au constituit cea mai mare frauda politica din istoria Romaniei intre 1859 si 1946. Ele au deschis calea pentru distrugerea societatii traditionale romanesti, de tip european, si punerea ei fortata in tiparele sovietice, odata cu separarea ei de evolutia normala a celorlalte tari ale continentului“. Nimic mai adevarat, atat doar ca ne-am fi asteptat sa citim aceste concluzii acolo unde este locul concluziilor.

     

    N-am fi subliniat aceasta daca, asistand la lansarea cartii, n-am fi ascultat cuvantul domnului Alex Mihai Stoenescu, care a tinut sa sublinieze ca noua colectie de documente care vor fi editate in tandemul anuntat pe coperta (RAO si Centrul de Istorie…), ar avea niste tiraje foarte mari care, prin urmare, se adreseaza unui public larg. Depasind aceasta rezerva, se cuvine elogiat efortul de investigatie al lui Dinu C. Giurescu, naratiunea atenta la gradarea efectelor, frazele limpezi, care cad precum taisul unei ghilotine: „Soarta Romaniei, ca si a Bulgariei de altfel, s-a hotarat la Moscova, intr-o convorbire de cateva ceasuri, intre I. V. Stalin si James Byrnes“ (p. 11). Ar mai trebui adaugat ca volumul urmareste intregul proces electoral, din ianuarie si pana in decembrie 1946, analiza intemeindu-se, cu precadere, pe documentele epocii, aflate la Arhivele Nationale Istorice Centrale si la National Archives din Washington DC, dar si pe informatii de presa, rapoarte oficiale sau memorialistica. „Din toate aceste marturii ale vremii – spune autorul – cititorii vor putea urmari drama unei natiuni, petrecuta cu sase decenii in urma.“

     

    Dinu C. Giurescu, „Falsificatorii. «Alegerile» din 1946“,

    Editura RAO si Centrul de Istorie a Romanilor „Constantin C. Giurescu“, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Mistere in Roma antica

     

    Iata al cincilea episod din aventurile lui Publius Aurelius Statius, nobilul detectiv in toga. Pentru fanii personajului – un nou prilej de delectare cu aerul unei istorii milenare si al judecatilor agere produse de o minte indelung educata. Ne aflam in anul 799 ab Urbe condita (26 d.Hr.), intr-o seara de petrecere decadenta, cand simpaticul senator Publius Aurelius accepta sa-si imprumute litiera si un manunchi de straie fiului ramas fara sesterti al unei ilustre familii romane. A doua zi dimineata, acesta din urma este gasit asasinat in plina strada. Cum individul se afla in vehiculul senatorial, se pune intrebarea legitima: cine a fost tinta atentatului, victima sau Publius Aurelius? Ca sa-i puna bete in roate, Senatul ii incredinteaza chiar lui ancheta. Vara se anunta grea pentru detectivul nostru care, pentru a-si salva epicureana liniste si bunastarea estivala, va trebui sa dezlege o alta enigma, veche de douazeci de ani.

     

    Danila Comastri Montanari, „Spes, ultima zeita“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007

     

     

     

    FiamMetta, cea cu parul de aur

     

    Scriitoare cu priza la public, apreciata atat pentru prestatiile ei jurnalistice (moderatoare, intre altele, a emisiunii radiofonice The Late Show de la BBC), cat si pentru romanele sale politiste (vreo opt la numar), Sarah Dunant (n. 1950) a aruncat pe piata in 2003 un roman istoric, „The Birth of Venus“ („Nasterea lui Venus“), care, in doar doua luni de la aparitie, a fost absorbit, in Anglia, intr-un tiraj de 75.000 de exemplare. In noul ei roman, „In compania curtezanei“, Sarah Dunant ne calauzeste la Venetia, vadind o data in plus dragostea fara limite a autoarei pentru spatiul peninsulei italice (actiunea din „Nasterea lui Venus“ se petrecea la Florenta). Printre canale, intrigi, artisti celebri si vrajitoare, pluteste Fiammetta Bianchini, o curtezana  venita de la Roma, care ilumineaza cu frumusetea ei blonda intreaga Serenissima Republica.

     

    Sarah Dunant, „In compania curtezanei“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Turnuri indiene la Bucuresti

    Asmita Gardens, unul dintre cele mai mari proiecte rezidentiale incepute in Capitala, a contractat recent un credit de circa 35 de milioane de euro de la Alpha Bank pentru finantarea celei de-a doua faze a proiectului. Astfel, valoarea totala a finantarii prin credite bancare ajunge la 50 de milioane de euro.

     

    In zona Vacaresti din Bucuresti, constructorul da zor sa pregateasca terenul pentru cea de-a doua faza a proiectului Asmita Gardens. „Vanzarile de apartamente din prima faza au mers foarte bine, motiv pentru care inceperea celei de-a doua faze a fost devansata“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Vlad Busila, partener in cadrul casei de investitii Capital Partners, care a securizat in doua etape finantari de 50 mil. euro prin credite bancare.

     

    Per ansamblu, investitiile in cadrul acestui proiect rezidential urca la 110 milioane de euro, potrivit oficialilor. Diferenta de 60 mil. euro este asigurata din fondurile proprii ale celor doi parteneri – compania de constructii Asmita si European Convergence Development Company (ECDC), un fond de investitii administrat de compania britanica Charlemagne Capital. Fiecare dintre cei doi parteneri detine cate jumatate din proiect, participarea fondului de investitii datand de la finalul anului trecut, cand ECDC a preluat 50% din participatie, intr-o tranzactie estimata la circa 10 milioane de euro.

     

    Si aceasta tranzactie a fost intermediata de Capital Partners, care a fost si consultantul Charlemagne Capital pentru alte achizitii efectuate pe piata locala.

     

    Inceperea constructiei pentru a doua faza a proiectului Asmita Gardens, ce va livra 480 de apartamente (fata de 320 finalizate in prima faza) a fost devansata pentru ca vanzarile s-au realizat mult mai rapid decat se estimase initial. Astfel, au fost vandute peste 200 de apartamente (doua treimi) din prima faza, in conditiile in care in luna aprilie erau contractate doar 40%. Apartamentele cu suprafete cuprinse intre 67 si 220 mp vor avea preturi pornind de la 51.000 de euro si pana la 200.000 de euro. Suprafata totala construita a proiectului este de 143.000 mp, distribuiti in sapte blocuri in sistem parter plus 26 de nivele, dintre care pe doua etaje sunt doar parcari.

     

    In cadrul proiectului a fost lansat si un showroom ce prezinta un etaj intreg, construit in marime naturala, cu materiale si finisajele ce sunt folosite si pentru constructia finala. Investitia in showroom, deschis spre finalul lunii trecute, s-a ridicat la 1 milion de euro.

     

    In proiectul Asmita Gardens sunt implicati si Colliers International (agent imobiliar exclusiv), constructorul austriac Strabag, compania de arhitectura Westfourth Architecture si Gardiner & Theobald, ca project manager.

     

    Planurile constructorului indian Asmita prevad pentru urmatorii cinci ani investitii de 300-450 mil. euro in trei complexuri rezidentiale in Bucuresti, cu blocuri turn de pana la 25 de etaje. Charlemagne Capital, care administreaza mai multe fonduri de investitii specializate in real estate, a devenit anul trecut proprietarul imobilelor de clasa A Millennium Business Center, PGV Tower (sediul Bancpost) si Construdava.

  • INVESTITII: Cum sa scoti bani din apa plata

    Pentru businessul La Fantana, care promite sa creasca de trei ori in urmatorii 3-4 ani, cumparatorii au fost dispusi sa plateasca de peste doua ori mai mult decat vanzarile realizate in 2006.

     

    O piata care nici macar nu a ajuns la o valoare anuala de 40 de milioane de euro a trezit atat interesul fondurilor de investitii, cat si al investitorilor strategici. In cele din urma, in lupta pentru preluarea La Fantana a castigat fondul de investitii Innova Capital, iar argumentul care a primat a fost cel al pretului oferit. Valoarea tranzactiei prin care fondul de investitii suedez Oresa Ventures a vandut 85% din actiuni „nu a fost mai mica de 35 de milioane de euro“, a declarat Cornel Marian, investment director la Oresa Ventures. Cofondatorul afacerii, Cristian Amza, care a cladit compania impreuna cu fondul suedez de investitii, a vandut la randul sau 7% din pachetul de actiuni pe care il detinea (de 15% in total), pentru circa 3 milioane de euro. Amza, care este director general al companiei, a declarat ca nu a dorit sa cedeze intreaga participatie in afacerea La Fantana, pentru ca profitabilitatea companiei este in crestere. Anul trecut, marja de profit s-a plasat la 9%, la o cifra de afaceri de aproape 16 milioane de euro.

     

    Cu o mai mare dare de mana decat ceilalti pretendenti la pachetul majoritar de actiuni, Innova a cumparat compania ce detine pozitia dominanta pe piata de ape imbuteliate in sistem watercooler (sistem de racire-incalzire a apei) in Romania si Serbia. Acesta va fi insa doar punctul de plecare, pentru ca Innova planuieste sa extinda La Fantana si pe alte piete din regiune, precum Ucraina, Ungaria sau Bulgaria, „atat organic cat si prin achizitii“, potrivit lui Krzysztof Krawczyk, partener responsabil pentru tranzactia realizata de Innova Capital. Preluarea La Fantana nu este primul pas al fondului pe piata romaneasca, Innova detinand anterior o participatie la operatorul de telefonie mobila Dialog (in prezent Orange).

     

    Pentru anul in curs, vanzarile previzionate ale companiei se plaseaza la 18 milioane de euro, fata de 15 milioane de euro in 2006 (13 mil. euro in Romania si 3 mil. euro in Serbia). Rata anuala de crestere a companiei a fost de 75%, La Fantana avand instalate acum peste 45.000 de watercoolere la peste 20.000 de clienti corporatisti in Romania si Serbia. Pe piata romaneasca a apelor imbuteliate in watercoolere sunt prezenti si Cumpana, companie cu capital integral romanesc, si Aqua Regis (imbuteliatorul apei Sapte Izvoare) care a incheiat recent un parteneriat cu Perla Harghitei, pentru distributia produsului Cristalina (apa minerala decarbogazificata partial in watercooler).

     

    Dupa ce in 2006 piata de apa imbuteliata in watercooler a inregistrat un ritm de crestere de 25%, companiile estimeaza ca in 2007 evolutia vanzarilor se va mentine pe aceeasi panta. Pana una – alta, pe acest segment nu sunt prezente marile companii de pe piata apelor minerale, al caror interes ar putea sa creasca insa suficient daca Innova ar extinde suficient afacerea La Fantana. Pentru ca reteta dupa care functioneaza un fond de investitii este sa preia fraiele unei afaceri, sa-i creasca dimensiunile si profitabilitatea si apoi sa realizeze un exit cu un castig cat mai mare.

  • FINANTE: Un britanic si mai multi americani

    Americanii de la GE Money au ales un englez, Mark Hampson, sa se ocupe de integrarea celor trei companii financiare pe care le-au cumparat pe piata romaneasca, Domenia Credit, Estima Finance si Motoractive. Reteta de integrare si obiectivele raman insa 100% americane.

     

    Pentru Mark Hampson, britanicul de 46 de ani care a venit in Romania sa coordoneze integrarea celor trei afaceri pe care le-au cumparat americanii de la GE Money in toamna anului trecut, ceea ce are acum de facut „seamana si nu prea cu ce am mai facut inainte“. Seamana, pentru ca Hampson nu este la prima experienta de acest fel, precedentul sau angajament fiind la Stockholm, unde a integrat doua business-uri GE intr-o unica structura si sub o singura umbrela, cu inchiderea a trei birouri regionale. Iar experienta lui Hampson in cadrul GE Money dureaza de aproape zece ani, cand a fost „preluat“ pe statele de plata ale americanilor odata cu achizitia companiei la care lucra, Woodchester Crédit Lyonnais, de catre GE in 1998.

     

    Pe de alta parte, desi grupul din care face parte este deja prezent pe zece piete din regiunea central si est-europeana, Hampson este la prima sosire intr-o piata emergenta. Cutit cu doua taisuri pentru el, in conditiile in care se confrunta aici cu conditii pe care nu le-a mai intalnit (cum ar fi, de exemplu, un sistem bancar restrictionat de norme administrative ale bancii centrale), dar si cu posibilitatea de a creste afacerea in ritmuri greu chiar de visat pentru pietele mature. „Intre 2007 si 2010 asteptam cresteri pe toate cele trei linii de business de circa 40%“, spune Hampson, chiar daca se declara constient ca „an de an aceste marje se vor ingusta“.

     

    Iar faptul ca cele trei companii, pe care le conduce din functia de CEO si Integration Leader, se afla in plin proces de fuziune nu ar trebui sa franeze in niciun fel aceste planuri, sustine Hampson. Cu atat mai mult cu cat, adauga el, in cele sapte luni de la inceperea acestei triple fuziuni intre compania de credite ipotecare, cea de credite de consum si cea de leasing intr-o platforma unica, „am finalizat deja 65% din proces“. Hampson beneficiaza si de avantajul experientei in achizitii si fuziuni pe care o are GE Money, divizia internationala de servicii financiare a concernului General Electric, unul dintre cele mai mari din lume.

     

    Practic, detaliaza el, americanii au dezvoltat, folosind experienta capatata in cele 77 de fuziuni desfasurate din 1994 in intreaga lume, „o reteta standardizata pentru asemenea procese“. Mai precis, este vorba de un „web tool“ (aplicatie de Internet) care ii spune „pas cu pas unde ma aflu si ce urmeaza sa se intample“.

     

    Pe termen scurt, pasii sunt clari: dupa ce au fost aliniate functiile celor trei companii in zona comerciala si de resurse umane, acum este in desfasurare fuziunea sistemelor IT. Urmeaza, pana in toamna, rebrandingul celor trei, proces ce va inghiti mare parte din bugetul de 15 milioane de dolari (circa 11 milioane de euro) alocat pentru 2007. Pe termen mediu, americanii au pusi deoparte pentru operatiunile din Romania aproximativ 50 mil. dolari (38 mil. euro), pe care vor sa-i pompeze in cresterea businessului local. Business care, spune Hampson, „probabil in doi-trei ani“ se va transforma intr-unul bancar, americanii avand in plan sa solicite BNR o licenta bancara. „Discutiile cu BNR au inceput deja la nivel teoretic“, adauga el, insa pentru a face o banca adevarata de retail e mult de munca. Da ca exemplu Cehia, unde GE Money a intrat (ca de altfel in toate tarile est-europene in care este prezent) prin achizitia unor afaceri locale, in urma cu zece ani. Acolo au fost integrate patru linii de produse in ceea ce este in prezent GE Money Bank, o banca universala cu o retea de 210 sucursale si 850.000 de clienti. „In Cehia adaugam cam 7-8 produse noi pe an“, sustine Hampson.

     

    In Romania, de la inceputul anului au fost lansate trei produse noi, unul pentru finantarea in leasing pe sapte ani si alte doua la Domenia Credit – un credit de nevoi personale cu ipoteca si un credit ipotecar pe 30 de ani. La finele saptamanii trecute, cea de-a treia „sora“ din familie, Estima, a anuntat o promotie de dobanzi pentru produsele sale de creditare pentru perioada verii. Pana la finele anului, adauga Hampson, „vor mai fi lansate inca trei noi produse“, asupra carora nu da insa detalii. Spune totusi ca „este in pregatire“ un credit ipotecar ce va permite acceptarea unei a doua ipoteci pe un imobil si ca „poate nu anul acesta, dar cu siguranta destul de curand“ vor fi incluse in oferta si produse de asigurare. 

     

    Pe de alta parte, GE Money se va alatura institutiilor financiare care au depus la BNR noi norme proprii de creditare, ce ar permite grade mai mari de indatorare. Hampson nu dezvaluie cum vor arata produsele conform noilor norme; in planul britanicului exista insa si alte variabile, ce vin din joint-venture-ul noii companii GE Money Romania cu subsidiara locala a Garanti Bank – in care americanii au cumparat anul trecut, pe piata turca, 25,5%. Potrivit informatiilor din media turca, afacerile Garanti si GE Money din Romania vor fuziona, noua structura urmand sa opereze sub licenta bancara. Pe piata romaneasca, Garanti, o banca orientata preponderent spre clientii companii, detine doar 0,3% cota de piata, cu active de 153,8 mil. euro.

     

    Pana una-alta insa, Hampson spune ca se preocupa doar de integrarea celor trei institutii financiare nebancare, urmand ca in septembrie sa existe „o dare de seama catre actionari despre ce am facut si ce urmeaza sa facem mai departe“. Ca termen de finalizare a procesului, Hampson vorbeste de prima jumatate a anului viitor – in conditiile in care, adauga el, in genere o astfel de fuziune dureaza undeva intre 12 si 24 de luni. Tot atunci va avea loc si mutarea angajatilor, care au acum birourile in trei sedii distincte in Bucuresti, intr-un singur „cartier general“. Unde va fi exact acest nou sediu nu s-a decis inca, dar a inceput deja prospectarea pietei pentru a gasi locul potrivit. Un lucru e cert: noul sediu va trebui sa fie destul de incapator, in conditiile in care Hampson vrea ca pana la finele lui 2007 numarul de angajati sa creasca spre 900, fata de 600 la inceputul anului. Deja, spune el, au fost angajate 100 de noi persoane de la inceputul lui 2007 pentru cele trei linii de business, iar recrutarea este „in clocot“.

     

    Britanicul se fereste sa spuna cui va lasa fraiele noii companii, dupa ce procesul de fuziune va fi terminat. „Pentru moment, eu detin functia de CEO interimar, pe langa cea de integration leader, pentru cele trei“, afirma el, adaugand insa ca practica grupului este ca „dupa ce GE integreaza afacerile, managementul sa fie preluat de un localnic“. Din echipa de management fac in prezent parte 13 persoane, dintre care sase sunt romani, iar sapte expati. Deja la varful celor trei companii s-a produs o schimbare, dupa ce la inceputul lunii conducerea executiva a Estima Finance a fost preluata de catre Stefan Coroianu. In urma retragerii de la 1 mai a lui Mihnea Mocanu (ce conducea Estima inca din 2004), Coroianu va cumula noua functie cu cea de director executiv al Motoractive Leasing.

     

    Schimbari de acest fel sau de natura operationala sunt naturale, sustine Hampson, intr-un proces de o astfel de amploare; pentru el insa, provocarea e ca aceste schimbari sa aiba loc „fara sa stranguleze oamenii“. Pentru ca in functie de randamentul lor va fi (sau nu) atinsa tinta de crestere de 40 de procente – perspectiva pentru care americanii au platit de fapt in toamna trecuta 140 de milioane de dolari.