BusinessMagazin

Blog

  • Sunt romanca, imi place sa mananc

    Miss Platnum sau Ruth Renner a plecat din orasul sau natal, Timisoara, pe cand avea opt ani, mutandu-se cu parintii in Germania

     

    De curand au inceput sa circule pe net niste clipuri cu tenta balcanica. Primul era al cantaretei Nevena Tzoneva, cu o interpretare ilara a piesei „I Will Always Love You“, din timpul finalelor concursului Bulgarian Pop Idol (sau vreun alt spectacol la fel de stupid de descoperire de talente muzicale).

     

    Daca nu l-ati vazut inca, atunci intrati imediat pe YouTube. Ganditi-va la un accident de masina la viteza de 120 km/h in care ar fi implicata Whitney Houston si un microbuz ce transporta un taraf tiganesc, si va veti putea imagina cam pe jumatate cat de uimitor suna aceasta preluare.

     

    Al doilea videoclip apartine unei persoane misterioase, care-si spune „Miss Platnum“. Videoclipul incepe cu un scurt dialog in romana, care face loc unei piese cu iz balcanic, intitulata „Give Me The Food“ („Da-mi mancarea“). E o piesa care omagiaza virtutile femeilor ce stiu sa se bucure de mancare. In ciuda faptului ca videoclipul e plin de femei bine facute care topaie de colo pana colo si desi piesa in sine este o lista extinsa de alimente grase si nesanatoase pe care, sustine Miss Platnum, ii place sa le consume, solista este mai mult decat doar o noutate. Ar putea suna, in teorie, ca un numar de comedie, dar nu se poate ascunde faptul ca Miss Platnum face un RnB extrem de bine produs, cu tenta balcanica. Ziarul britanic The Guardian o numeste deja „Anti-Beyonce din Romania“. Asadar, cine este Miss Platnum?

     

    Miss Platnum sau Ruth Renner, a plecat din orasul sau natal, Timisoara, pe cand avea opt ani, mutandu-se cu parintii in Germania. Mare parte a informatiilor pe care le-a pus pe MySpace se refera la experienta dificila a mutarii si la modul in care plecarea din Romania i-a influentat muzica: „Ruth detine o mostenire pretioasa cum nu mai are nimeni. Poarta Romania in inima“. Dar nu numai in inima – o poti auzi clar in muzica ei.

     

    „Give Me The Food“ este construit pe un sunet repetat de corn, de care nu te poti satura, ce pare desprins de pe unele CD-uri cu muzica populara de la Muzeul Taranului Roman, punctat pe alocuri de strigate de „Hopa“ si inflexiuni balcanice. Solista vorbeste cu un accent romanesc exagerat si tot introduce fragmente de dialog in limba romana in cantecele ei. In ciuda acestor ingrediente regionale, muzica e un RnB pur, de cea mai buna calitate, bun de dat la MTV. Se poate sa fi fost creat cu un simt ascutit al ironiei, dar nu exista nicio indoiala ca e cu adevarat indragostita de RnB si de muzica negrilor in general.

     

    Acesta e secretul lui Miss Platnum: un RnB produs atent, care suna exotic, in timp ce ia in ras cliseele ce tot apar in industria muzicala. Daca nu ati ghicit pana acum, Miss Platnum este – cum sa zicem – destul de „bine facuta“ (asa cum ea insasi canta: „Sunt romanca, imi place sa mananc“). Arata cat se poate de diferit de Beyonceele si Shakirele lumii, dar in loc sa se scuze pentru felul in care arata, isi exprima lipsa dorintei de a se conforma, iar faptul ca este mandra de silueta ei este unul din argumentele de vanzari. In plus, este pregatita sa pastreze o distanta ironica fata de stralucirea si materialismul care caracterizeaza lumea hip-hop. Intr-o alta piesa, le implora pe femei sa nu care cumva sa accepte altceva decat un barbat care le poate cumpara un Mercedes. Atunci cand o canta ea, suna amuzant si ironic, chiar daca ideea ar fi putut fi usor preluata din orice alt cantec din programul MTV.

     

    Desi va trebui sa asteptati cateva luni pana cand albumul ei de debut, intitulat „Chefa“, o sa fie lansat cum trebuie in Europa, se pare ca Miss Platnum nu va fi doar o minune de o piesa. E adevarat, glumele pe seama mancatului, a faptului ca este romanca si ca nu arata ca Shakira pot deveni un pic obositoare dupa o vreme. Dar cu asemenea ritmuri bune cu aroma balcanica, poate ca Miss Platnum va crea un nume pentru Romania in lumea RnB.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Invata sa debutezi

    Nu ne nastem manageri, ci devenim – acesta este postulatul fundamental al lui Roland Labrégère, consultant si responsabil  in cadrul departamentului de stiinte ale formarii si comunicarii din ENESAD (Scoala Superioara de Invatamant Agronomic), cu sediul la Dijon, in Franta.

     

    Cum misiunea profesionala a lui Labrégère consta in instruirea si sprijinirea cadrelor de conducere si managerilor debutanti, era aproape firesc ca intaia sa carte sa se adreseze acestora. Consultantul francez isi incurajeaza publicul-tinta (de tipul: sef de serviciu tehnic sau administrativ al unei organizatii publice sau private, consultant sau formator in materie de management, manager de echipa, absolvent in cautare de slujba etc.) inca de pe coperta lucrarii: in original, volumul are drept subtitlu „Cum sa reusesti in 80 de zile“. Nu 79, nici 81, ci 80, exact ca pentru ocolul pamantului de care vorbea Jules Verne. Ideea e ca nu trebuie nicio clipa uitat ca „a debuta inseamna munca, ucenicie, suferinta“ si ca bazele reusitei in functiile de conducere se pun inca din primele zile in noul post.

     

    Managerul incepator traverseaza numeroase situatii generatoare de dificultati; reusita sa, spune autorul nostru, va depinde de justetea raspunsurilor la intrebarile pe care va trebui sa si le puna – cum sa-mi asigur o comunicare corecta? cum sa gasesc cel mai potrivit stil de organizare a sedintelor? cum sa asigur continuitatea in raport cu predecesorul meu? sunt oare persoana potrivita pentru acest post? viziunea mea asupra timpului concorda, oare, cu cea a colaboratorilor mei? cum sa-mi abordez superiorul pentru a-i cere un sfat?

     

    Aceste intrebari isi gasesc raspunsuri in carte prin sfaturi practice si solutii rapide de iesire din impas (gestionarea relatiilor cu subalternii, gestionarea stresului, comunicarea interpersonala, organizarea timpului), toate furnizate de experienta directa a lui Labrégère, de studiile sale „pe teren“: „Prezentul ghid este rezultatul unor intalniri cu cadre de conducere aflate sau nu la inceput de drum, care au in comun faptul ca si-au dezvaluit nelinistea, dificultatile si esecurile circumscrise momentelor lor de lansare“.

     

    Roland Labrégère, „Managerul Incepator, Ghid de reusita in noul post“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

  • Noutati

    Pogromuri la Lisabona

     

    Enigma rabinica, puzzle policier, flash de o cruzime insuportabila asupra ororilor Inchizitiei, „Ultimul cabalist din Lisabona“ este opera unui erudit scriitor american (asemanat in multe privinte cu Umberto Eco) care a invatat insa gusturile marelui public si care stie sa-si flateze cititorii. Actiunea incepe in anul 1506, la ceva vreme dupa ce regele Manuel al Portugaliei a inchis toate porturile si a poruncit ca evreii sa fie dusi cu forta la baptisteriu. Cum cei care refuzau sa se lase botezati erau de indata condamnati la moarte, teroarea pluteste apasator asupra intregii Lusitanii. In plin masacru sunt gasite intr-o sala clandestina de rugaciune cadavrele lui Abraham Zarco, marele cabalist al Lisabonei, si al unei tinere necunoscute. Amandoi aveau beregata taiata, potrivit unui stravechi ritual evreiesc. Berechia, nepotul lui Zarco, impreuna cu prietenul sau, Farid, incep o pasionanta ancheta.

     

    Richard Zimler, „Ultimul cabalist din Lisabona“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    O viata inghetata

     

    Dupa romanul „Imblanzitorul de cai“, care a devenit film de succes sub bagheta regizorala a lui Robert Redford, Nicholas Evans s-a obisnuit rapid cu cariera de autor de bestseller-uri. Cel de-al patrulea volum al sau, thrillerul „The Divide“ („Vieti incercate“), a prins si el la public si s-a vandut in sute de mii de exemplare. Povestea incepe in Montana, unde doi practicanti ai schiului extrem aluneca pe pantele abrupte. Unul dintre ei isi pierde echilibrul si se pravaleste in gol, nimerind nici mai mult, nici mai putin, decat in preajma cadavrului inghetat al unei tinere. Toata noaptea, politia se straduieste sa elibereze trupul din carcera de gheata si s-o identifice pe moarta. Este vorba despre Abbie Cooper, a carei fotografie circula deja pe  toate computerele din SUA. Cautata pentru crima si acte de ecoterorism, ea se ascundea de o buna bucata de vreme de organele de ancheta. Cum a ajuns aceasta fata-model, fiica a unui cuplu de oameni avuti din New York, sa devina inamic public? Si cum de a fost ucisa?

     

    Nicholas Evans, „Vieti incercate“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Cat face o stea Michelin

    Asa cum pretul camerelor la hotel sau la pensiuni se stabileste in functie de stele sau margarete, si restaurantele se clasifica in functie de o serie de criterii ce le confera un anumit numar de stele.

     

    Intr-una dintre cartile sale, Jed Rubenfeld introducea in dialogurile personajelor o teorie pe care o sustinea cu numeroase exemple, afirmand ca descoperirile sau operele de arta cele mai importante s-au nascut la fiecare inceput de secol. Pastrand proportiile, asa au stat lucrurile si cu ghidul Michelin. Primul ghid, realizat de André Michelin, a aparut la 1900. Departe de ceea ce a devenit in zilele noastre, primul ghid includea recomandari cu privire la cele mai primitoare popasuri, de la restaurante si moteluri la benzinarii, fiind destinat soferilor care parcurgeau distante mari. In 1926 s-a mers mai departe si s-a introdus ierarhizarea prin acordarea de stele Michelin, 3 stele fiind „distinctia“ cea mai de pret.

     

    Astazi, pretul unui meniu si intreaga reputatie a unui restaurant se construieste pe fundatia acestor stelute aducatoare de clienti si venituri. Ierarhizarea este oarecum seaca: 1 stea se citeste „interesant“, 2 stele se traduc prin „merita sa vizitati“, iar 3 stele spun de fapt „merita sa porniti intr-o calatorie special pentru a vizita acest local“.

     

    Aceste ierarhizari sunt considerate, in extremis, chestiuni de viata si de moarte. Unul dintre acei „chefs“ de referinta din patrimoniul mondial, Bernard Loiseau, s-a sinucis din cauza unor zvonuri despre retrogradarea restaurantului sau – Côte d’Or – de la 3 la 2 stele Michelin. Desigur, aici vorbim de orgoliul profesional, insa cei mai multi sunt mai degraba preocupati de partea financiara a povestii. Diferenta intre un peste servit intr-un restaurant cu 3 stele Michelin si un local de „doar“ 2 stele poate fi de zeci de euro la o portie. Intr-un astfel de local, preturile pleaca de la 85 de euro si pot depasi 500 de euro pentru un meniu.

     

    Acuratetea acestor ghiduri este garantata prin monitorizare si reevaluare o data la 18 luni, insa americanii au acuzat ghidul Michelin de subiectivism, avand in vedere ca standardele de evaluare se bazau in fapt pe bucataria franceza. Franta se remarca cu 26 de localuri cu 3 stele Michelin, in vreme ce urmatoarea clasata, Germania, are doar 6. Pana la noi ordine insa, stelele Michelin raman cele mai apreciate, recunoscute si sigure modalitati de evaluare pentru localurile de lux. Pentru restaurantele si hotelurile cu mai putine pretentii, Michelin editeaza si Bib Gourmand, denumit dupa Bibendum, logo-ul binecunoscut al Michelin. Dupa o citire frugala a ghidului, oricare dintre editii, se observa ca nu putine sunt localurile care de-a lungul anilor au pierdut cate o stea pe drum. Côte d’Or a reusit sa pastreze 3 stele Michelin de 7 ani neintrerupt, o performanta egalata de putine localuri. Altele, precum Sant Pau – Carmé Ruscalleda din Sant Pol de Mar, Spania, au intrat in ghid direct cu 3 stele Michelin, in 2006.

     

    In sud-estul Europei nu exista niciun restaurant cu stele Michelin, insa exista bucatari cu stele Michelin, cu experienta dobandita in alte tari europene, angajati de restaurantele care aspira la macar o steluta pe frontispiciu. In Romania sunt si bucatari care au lucrat numai in restaurante cu 3 stele Michelin, insa pentru moment printre acestia nu se afla niciun roman. Astfel de bucatari ajung la pachete salariale anuale cu cinci zerouri si bonusuri similare cu cele incasate de managerii multinationalelor. Pentru ca, in cele din urma, stelele Michelin inseamna multe zerouri, fie ca acestea se adauga la cifra de afaceri, la onorariul chef-ilor sau la pretul de pe meniul à la carte.

     

    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • A fost odata Pablo Escobar

    Al doilea ca marime din Columbia, Medellin a fost considerat multa vreme drept cel mai periculos oras al planetei, in epoca „regelui drogurilor“, Pablo Escobar. Uciderea acestuia, in 1993, a creat insa premisa renasterii orasului, ce s-a transformat intr-o destinatie turistica atragatoare.

     

    MUZEE: Muzeele orasului au inflorit in ultima vreme, in special cel de arta, sustinut de catre cel mai important artist latino-american, columbianul Fernando Botero, care i-a donat 137 din operele sale. Cea mai importanta lucrare il prezinta chiar pe Pablo Escobar rapus de gloante.

     

    SANTO DOMINGO SAVIO: Candva un cartier sarac si urat, s-a transformat intr-un peisaj urban ce combina arhitectura de secol XIX cu cladiri inalte noi si parcuri, cu biblioteci si galerii de arta, completate de gradini, vanzatori de mango si tineri care se plimba pasnic mana in mana.

     

    NOAPTEA: Renasterea Medellinului se vede cel mai bine noaptea. Nu cu mult timp in urma, plimbatul pe strazi dupa caderea intunericului reprezenta un act de mare curaj. Acum insa, turistul e intampinat de cafenele si baruri ce umplu trotuarele si cluburi de noapte de unde rasuna o muzica latino pe care multora le place sa danseze pana in zori.

  • Cit de jos poate merge bursa

    Saptamana trecuta a fost cea mai rea de la inceputul anului pentru bursa romaneasca. Optimistii cred ca pana in septembrie piata isi revine si chiar va depasi recordurile din iulie; pesimistii cred ca pana la sfarsitul anului nu mai sunt sanse nici macar ca acestea sa fie egalate.

    Mi-am vazut profitul ajuns la jumatate fata de acum o luna”, se plangea, vinerea trecuta, un investitor la bursa. Pierderile inregistrate de actiuni intre 13 si 17 august ar putea demoraliza intr-adevar orice investitor; cea mai mare scadere a consemnat-o SIF Transilvania, cu nu mai putin de 35% fata de maximul din acest an. Iar randament pe minus al investitiei n-a avut doar investitorul nostru, ci si cei aproximativ 2.700 de noi clienti ai Bursei de Valori intrati in piata in luna iulie – moment in care au cumparat scump actiunile listate, atrasi de recordurile de pana atunci.

    Capitalizarea, suma tuturor actiunilor listate la BVB, a inregistrat de la sfarsitul anului trecut pana in luna iulie o crestere de aproximativ 30%, ajungand la 32 mld. euro, in conditiile in care emitentii au ramas aceiasi (nu a avut loc nicio oferta publica initiala – IPO). Adica valoarea majoritatii actiunilor prezente pe piata a crescut cu cel putin o treime. Numai ca in ultimele saptamani, de la inceputul crizei internationale provocate de problemele de pe piata americana a creditului ipotecar, capitalizarea s-a micsorat cu circa 4,5 miliarde de euro, pana la 26,5 miliarde de euro, dintre care 2 miliarde de euro numai in cursul saptamanii trecute.

    Criza internationala, considerata initial a atrage doar o corectie a cresterilor, s-a dovedit a fi o modificare de tendinta in toata regula. Dupa o majorare de 45% de la inceputul anului pana in iulie pentru BET-C (care urmareste evolutia pe ansamblu a tuturor actiunilor listate) si pentru BET-FI (indicatorul miscarii SIF-urilor), majorare cu efect direct in profiturile investitorilor, problemele din SUA s-au repercutat cu intensitate pe piata romaneasca. Astfel, din 24 iulie si pana la sfarsitul saptamanii trecute, BET-C a pierdut peste 35%, de la un varf de 7.400 de puncte ajungand la circa 6.500 de puncte, iar BET-FI a cazut cu 20%, de la 95.000 de puncte pana la aproximativ 75.000. Nici indicele BET, evolutia celor mai lichide si mai active 10 societati din piata, nu a mers mai bine. Pana in luna iulie a crescut cu circa 25%, atingand pragul istoric de 10.800 de puncte, insa corectia din ultimele saptamani au anulat zece procente din aceasta crestere, sesiunea de vineri fiind incheiata cu 9.330 de puncte.

    Pierderile din piata autohtona sunt totusi mai mari decat ar fi cazul, sustin brokerii. Niciun broker sau analist dintre cei cu care am stat de vorba n-a putut spune cu exactitate de ce scaderea este atat de accentuata. In principal, caderea a fost pusa pe seama investitorior straini, care au incetat sa tranzactioneze, dar nici nu si-au retras investitiile, si pe seama emotivitatii exacerbate a micilor speculatori romani. Usor de panicat din cauza experientelor din trecut, acestia din urma vand repede si mult ca sa isi mentina nivelul de randament. „Din pacate, la noi nu se stie nimic. Trendul descendent ar trebui sa se opreasca, estimarile sunt pozitive pentru rezultatele companiilor si pentru indicatorii economiei, dar aceasta perioada de vacanta, august si chiar septembrie, nu ne lasa loc de nicio prognoza exacta“, spune Cornel Fumea, director general la societatea de brokeraj BRD Securities.

    Problemele BVB vin si din situatia generala a pietei. Nu au aparut emitenti noi in 2007 si nici nu sunt semne de vreo lansare noua in a doua parte a anului. „O oferta publica initiala are nevoie de pana la sase luni de pregatire, pentru evaluare, strategia de lansare etc. Cum pana acum nu am auzit de proiecte prin piata, e putin probabil ca pana la sfarsitul anului sa se mai poata face IPO“, declara Fumea. Iar daca societati noi nu apar, este dificil pentru bursa sa mentina cresterea de pana la jumatatea anului. De asemenea, conteaza lichiditatea; desi neimportant pentru fiecare mic speculator, pentru care profitul este primordial, volumul total de actiuni tranzactionate afecteaza cotatiile, prin raportul dintre ordinele de vanzare si cele de cumparare. Daca, spre exemplu, toata lumea vrea sa vanda, nu are cine sa cumpere, iar pretul scade pana cand apare un cumparator.

    Este evident ca si deciziile privind ofertele publice initiale sau emisiunile de noi actiuni, de care BVB ar avea nevoie, sunt afectate de mersul pietelor externe. Cel mai bun exemplu este tentativa Impact de a-si majora capitalul social prin emiterea de noi actiuni, unde cotatia titlurilor listate a coborat chiar sub pretul cerut pe o noua actiune, astfel incat suma ce putea fi obtinuta ar fi fost prea mica.

    Luna iulie a inregistrat un numar record de actiuni tranzactionate, cu un total de peste 2,3 de miliarde de actiuni. Cifra este mai mare decat cele din mai si iunie luate la un loc, luni in care volumul s-a apropiat de un miliard, dar fara sa-l depaseasca. Integrarea europeana, spun brokerii, ar fi trebuit sa vina cu un salt la inceputul anului si cu un varf in lunile imediat urmatoare, dar acesta a fost atins abia in iulie, datorat inclusiv celor 2.700 de clienti nou-intrati in piata. Volumul nu s-a pastrat insa si in august, pana la jumatatea lunii fiind transferate doar putin peste 550 de milioane de actiuni.

    Acum, toata lumea incearca sa vada pana unde va cobori bursa, iar parerile sunt impartite. Pe de o parte se situeaza cei care considera ca tendinta descendenta se va mentine, dar cu mai multe relansari pana prin octombrie, desi cotatiile nu vor mai atinge nivelurile maxime din iulie. De cealalta parte sunt brokerii optimisti, care vad o revenire pe trend ascendent intr-o perioada scurta, undeva in luna septembrie. Pentru cei din urma, atingerea si chiar depasirea recordurilor nu va fi o problema, urmand a avea loc spre sfarsitul anului. Dar nimeni nu poate afirma cu certitudine ce se va intampla, pentru ca e greu de prevazut cum vor evolua bursele internationale. 

    Chiar daca la sfarsitul saptamanii trecute, odata ce Rezerva Federala a SUA a redus dobanda la care imprumuta bancile, bursa si-a revenit, exista si alti factori care influenteaza mersul acesteia, in afara de situatia de pe piata creditelor ipotecare cu risc ridicat (subprime). Companii mari de retail, ca Wal-Mart sau JCPenney, au raportat rezultate sub asteptari si prognoze financiare revizuite negativ pentru restul anului. Din fericire, dolarul a ramas moneda de refugiu pentru investitorii mari, gratie ratei dobanzii de referinta, de 5,25%, mai mare decat in Europa sau Asia. Dar e greu de crezut ca panica starnita de criza creditelor ipotecare se va potoli peste noapte. „Pana la clarificarea problemei subprime nu se va produce o stabilizare a burselor pe plan mondial. Prin urmare, perioada scaderii burselor nu s-a incheiat“, spune Amalia Baraian, broker al SSIF Broker Cluj.

    Iar cei mai sceptici dintre operatorii de pe piata cred ca bursa din Romania nu va putea deveni bursa de refugiu pentru investitorii internationali, asa cum suna teoria celor mai optimisti, deoarece are o valoare prea redusa. Conform lui Cornel Fumea, fondurile straine mari investesc sume de ordinul milioanelor de euro intr-o singura companie – or, la BVB se gasesc prea putine companii cu o capitalizare pe masura, adica de peste un miliard de euro. Neavand unde sa isi plaseze fondurile, strainii ar prefera deci pur si simplu sa amane investitia si sa astepte vremuri mai bune.

  • Gata cu specula; incepe dezvoltarea

    Preturile terenurilor nu dau semne de stagnare si, desi de multe ori sunt considerate exagerat de scumpe, inca se mai fac tranzactii. Dar acum achizitiile nu se mai fac pentru speculatii, ci mai ales pentru dezvoltare.


    In urma cu cativa ani, orice parcela de teren cumparata in apropierea unui mare oras era o investitie cu risc zero. Preturile terenurilor mergeau numai in sus, iar profiturile puteau fi colosale. Si in 2007, situatia este roza pentru investitorii in terenuri, care inca pot obtine randamente bunicele, dar piata da semne de stabilizare.


    Altfel spus, ritmul de crestere a preturilor s-a mai temperat, chiar daca analistii mai vad posibile majorari de preturi de 20-40% pe an. Si atunci ce s-a schimbat? „In ultima vreme, achizitiile de terenuri sunt dublate de dezvoltari, pentru ca terenurile sunt deja prea scumpe“, spune Dan Borbely, partener la casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii. Borbely, unul dintre cei mai cunoscuti avocati din domeniul imobiliar, spune ca ponderea clientilor care il contacteaza spunand ca au terenuri pe care vor sa le dezvolte a ajuns la 70%. In trecut, proportia era mai degraba inversata, doar 30% dintre cumparatorii de terenuri fiind dezvoltatori, iar restul speculatori.


    Cu alte cuvinte, terenurile tranzactionate acum – in numar din ce in ce mai mare, de altfel – nu mai sunt cumparate doar pentru a fi revandute la un pret majorat dupa o anumita perioada. Chiar daca nu pe toate aceste parcele se vor construi cladiri, noii proprietari le dezvolta macar din punct de vedere urbanistic. „Cel putin nu le mai tin ca atare, fac un PUZ (plan urbanistic zonal – n.red.), un proiect, il impacheteaza mai frumos“, puncteaza Radu Lucianu, managing partner al companiei imobiliare Eurisko.


    Dar aceasta dezvoltare urbanistica a avut si efecte „perverse“. Pentru a-i creste valoarea, proprietarii succesivi ai terenului i-au modificat acestuia parametrii urbanistici de mai multe ori. Adica au obtinut regimuri de inaltime mai mari, coeficienti mai buni de ocupare a terenului (raportul dintre suprafata construita si aria terenului). Implicit, au crescut si pretul. Practic, vanzatorii de terenuri fac acum calcule de dezvoltatori, stabilind pretul pe baza unei estimari a profitului pe care il poate obtine din viitoarea construtie de pe acel lot dezvoltatorul, fara a lua in calcul si riscurile pe care si le asuma acesta. Un alt efect negativ este, potrivit analistilor, aglomerarea care poate aparea pe un teren care are termeni prea generosi aprobati prin planul urbanistic. „Proprietarii fac un PUZ care ajunge la un regim de inaltime foarte mare, ceea ce in final va degrada produsul“, considera Ionut Dogaru, directorul general al diviziei din Romania a Grupo Lar. Grupo Lar este un dezvoltator originar din Spania care are in lucru mai multe proiecte pe piata rezidentiala din Bucuresti.


    Piata incepe sa se aseze totusi. „Nu mai este asa de usor sa modifici proiecte, sa tragi de PUZ“, remarca Dan Borbely. De aceea, cum loc de crestere a parametrilor urbanistici nu prea mai este, nici preturile nu vor mai urca la fel de mult, considera Lucianu. Ceea ce nu inseamna nici ca se vor ieftini. „Fiind atatia cumparatori pe piata, nici vanzatorii nu lasa din pret“, spune Ionut Dogaru.


    Piata imobiliara romaneasca ramane in aceste conditii atractiva pentru investitorii straini, ca si pentru cei autohtoni. Cresterea economica si reducerea dobanzilor la credite au atras in Romania foarte multi investitori, dezvoltatori sau constructori straini. In fiecare saptamana se anunta cateva noi proiecte, cate un nou investitor care intra pe piata romaneasca, un fond specializat in real estate care strange cateva zeci sau chiar sute de milioane de euro pentru a investi in estul Europei, in special in Romania si Bulgaria.


    E drept ca, desi rata reala de dezvoltare este sensibil mai mare decat in urma cu cativa ani, nu toate intentiile se materializeaza. Pentru ca, uneori, este mai avantajos sa vinzi terenul decat sa-ti asumi riscurile dezvoltarii proiectului. „Daca vindeam terenurile pe care le-am luat anul trecut, am fi scos aproape acelasi profit pe care-l vom obtine dezvoltand apartamente“, remarca amuzat Ionut Dogaru. Aceste cazuri sunt tot mai rare. „Banii adevarati vin din dezvoltare, nu din speculatii“, spune Lucianu.


    Ceea ce nu inseamna ca nu se mai fac tranzactii. Terenurile se vand in continuare, dar „cei care vand, vand pentru ca pretul este bun, piata e sus“, apreciaza Lucianu. In ultimii trei ani, preturile din Bucuresti au crescut de trei-patru ori, ba chiar, in unele cazuri, un teren a ajuns sa valoreze inzecit fata de 2004, potrivit unor studii de piata.


    Cei care prefera sa-si asume un risc mai mare pentru un castig mai bun se implica in dezvoltare, fie incearca sa realizeze parteneriate cu dezvoltatori de meserie. De exemplu, Miorita Videanu, cea care conduce afacerea Titan Mar detinuta impreuna cu sotul sau – primarul Bucurestiului Adriean Videanu – analizeaza acum variantele de valorificare a terenului pe care il detine compania in centrul Capitalei. Miorita Videanu declara recent pentru BUSINESS Magazin ca asteapta oferte pentru vanzarea terenului de sase hectare, evaluat la 100 mil. euro, fie pentru un parteneriat ce ar putea duce la dezvoltarea unui proiect care ar necesita investitii de 500 mil. euro. „Se fac foarte multe parteneriate pe unele terenuri sau proprietarii incearca sa le dezvolte singuri“, spune Radu Lucianu. Eurisko, compania pe care o conduce, este, potrivit acestuia, agent exclusiv al terenului Titan Mar si al unui alt teren interesant pentru piata Capitalei – locul pe care se afla fabrica Timpuri Noi, o alta proprietate evaluata la 100 mil. euro.


    La aceste valori, este greu ca profitul obtinut peste un an, sa zicem, din revanzare sa fie considerabil, fara interventii suplimentare. Preturile vor creste in continuare, din cauza cererii ridicate de produs final (locuinte sau spatii comerciale), apreciaza analistii companiei imobiliare Colliers International. Dar nu in acelasi ritm ca in ultimii ani. „Cine cumpara azi in ideea de a vinde anul viitor nu va mai scoate ace-leasi profituri ca pana acum“, crede Radu Lucianu de la Eurisko.


    De altfel, remarca si avocatul Dan Borbely, optica profitului la investitori s-a schimbat de la „cumpar teren ieftin si vand scump“ la „cumpar un teren pe care il aleg in functie de anumite coordonate, la pretul pietei, si ma gandesc la dezvoltarea lui“. Exista si exceptii insa. „Un teren pe care anul trecut se cereau 600 euro/mp si l-am refuzat ca fiind prea scump e scos acum pe piata la peste 1.000 de euro“, sustine Ionut Dogaru.


    Speculatorii nu vor dispera totusi, pentru ca inca mai este loc de speculatii, mai ales in zonele fara infrastructura sau insuficient dezvoltate. Dar acestea sunt tot mai rare, iar cumparatorii unui teren trebuie acum sa-i aduca o plusvaloare inainte de revanzare pentru a obtine randamentele cu care s-a obisnuit in anii precedenti.

  • Inainte de UE

    La sfarsitul lui 2006, cele mai scumpe terenuri din Bucuresti costau, potrivit unui studiu de piata al Colliers, 3.000 de euro pe metrul patrat. Intre timp, si ca efect al aderarii la UE, care a atras noi investitori pe piata romaneasca, unele parcele au ajuns chiar la 4.000 euro/mp.

     

    Preturile terenurilor din Bucuresti (dec. 2006, euro/mp)

     

    Zona/Destinatie

    Birouri

    Rezidential

    Comercial

    Industrial

    Nord

    2.500

    3.000

    1.500

    150

    Centru

    2.000

    2.500

    –

    –

    Vest

    700

    700

    800

    100

    Est

    –

    600

    800

    80

    Sud

    –

    500

    500

    60

     

  • Online in franciza

    Profitul nu este doar mobilul dezvoltarii afacerilor clasice, ci si al celor online. Atunci de nu ar fi adoptate si pe Internet aceleasi metode de dezvoltare folosite de un business offline?

     

    Vanzarea casei omului de afaceri Cristian Tantareanu, o constructie de 3,5 milioane de euro, ar fi fost o lovitura pentru orice agentie imobiliara. Comisionul incasat in mod obisnuit este de aproximativ 90.000 de euro, bani care ar fi intrat direct in conturile unei agentii imobiliare. De data aceasta insa a fost preferat un site de anunturi imobiliare cu vanzare directa catre cumparator, fara intermedierea unei agentii.

     

    Site-ul se numeste MagazinulDeCase.ro si din aceasta tranzactie, firma online condusa de Matei Malos (23 de ani) a primit doar 99 de lei de la Tantareanu. Dar mai important a fost beneficiul de imagine; publicatiile care au preluat informatia ca pe un site a fost vanduta o casa de cateva milioane de euro l-au adus pe Malos in atentia celor interesati de a vinde sau cumpara locuinte. Dar nu doar a acestora. Mai multi oameni de afaceri din tara i-au apelat pe cei de la magazinuldecase.ro, spune Malos, intreband daca nu cumva afacerea nu se poate da in franciza in alte orase din tara. Raspunsul a fost afirmativ: primul judet in afara Bucurestiului va fi Sibiu, iar franciza a fost cumparata de Ciprian Bejenariu, un om de afaceri care mai are planuri de a duce MagazinulDeCase in acelasi sistem in judetele Alba si Hunedoara.

     

    Taxa de intrare in sistemul de franciza este de 2.000 de euro, unde intra folosirea marcii, platforma online si know-how-ul – de fapt experienta acumulata din octombrie 2006, momentul lansarii site-ului. Investitia initiala totala s-ar ridica insa, dupa estimarile lui Matei Malos, la 15.000 de euro, recuperabili in 6-8 luni chiar in conditiile in care francizatul plateste o redeventa fixa de 20% din cifra de afaceri. „Diferenta intre Bucuresti si provincie este ca in provincie putem sa tintim o cota de piata uriasa. Mesajul ajunge mult mai repede, pentru ca e orasul mai mic, iar serviciile agentiilor imobiliare sunt chiar mai precare decat in Bucuresti“, crede Malos.

     

    Intreprinzatorul considera ca Sibiul are o dezvoltare imobiliara comparabila cu cea a Bucurestiului si anticipeaza ca pe un termen de cinci ani, piata imobiliara din Sibiu va creste cu 15-20%, datorita dezvoltatorilor imobiliari independenti, antreprenori locali sau fosti proprietari de agentii imobiliare. Prima casa in Sibiu va putea fi cumparata incepand cu 20 septembrie. Cum se va face separarea intre ofertele pentru Bucuresti si cele din Sibiu pe acelasi site? Malos spune ca va fi adoptata o solutie tehnica bazata pe cookies – mici aplicatii care se copiaza pe calculator si gratie carora site-ul retine preferintele unui utilizator. Cand un calculator nou va accesa site-ul, utilizatorul va fi pus sa aleaga unul dintre judetele disponibile si ulterior va intra automat doar la rubrica de anunturi din acel judet. Lista judetelor va fi completata pe parcursul lui 2008. Business plan-ul celor de la MagazinulDeCase presupune extinderea prin birouri proprii in alte 5-7 orase si prin parteneri francizati in 15 alte judete.

     

    Daca planurile vor fi respectate, Matei Malos va putea consemna pe parcursul anului 2008 depasirea unui reper important pentru o afacere online – generarea unei cifre de afaceri de un milion de euro, care se va imparti intre proprietarii afacerii si francizati. Pe hartie, lucrurile arata bine. Asteptarile pentru final de an doar pentru partea de afacere din Bucuresti, singura generatoare de venituri acum, sunt de 150.000 de euro intr-un scenariu pesimist, iar Sibiul ar putea genera 80.000 de euro anul viitor. Extinderea prin forte proprii in alte cinci orase ar urma sa genereze alte 400.000 de euro, la care se adauga 15 orase in regim de franciza. La sfarsitul anului viitor, MagazinulDeCase ar trebui sa adune incasari de peste 1,7 milioane. Tinand insa cont ca extinderea se va face treptat si cele mai multe site-uri cu anunturi locale nu vor putea avea la sfarsitul anului viitor un an complet, cifra va fi mai mica.

     

    Anul scurs de la lansarea serviciului de imobiliare in regim fara intermediari si mai ales cele 500 de locuinte vandute pana acum, in valoare totala de 60 de milioane de euro valideaza acest tip de afacere. Aparitia concurentei e o dovada in plus. Numai luna aceasta au aparut doua site-uri noi pe acelasi principiu al vanzarii directe intre proprietar si cumparator – Fara-Intermediari.ro si CaseFaraIntermediari.ro. Acesta din urma se diferentiaza printr-o aplicatie de tur virtual: fiecare locuinta poate fi vizualizata online, creand impresia vizitatorului ca se afla in mijlocul ei. „Vrem sa ajutam prin reducerea timpului cu vizitele fizice, consumatoare de timp de ambele parti“, spune Valentin Enescu, unicul proprietar al site-ului. La fel ca si cei de la MagazinulDeCase, si Enescu spune ca deja din ianuarie va incepe extinderea in regim de franciza. Ideea spune ca i-a venit de la solicitarile din tara de la intreprinzatori, iar primul oras pe lista este Constanta.

     

    Pentru aceste afaceri online insa – si cu atat mai mult pentru cei care tocmai au lansat serviciul – urmeaza o perioada de test: specialistii imobiliari spun ca in general intre 15 noiembrie si 15 decembrie ritmul tranzactiilor cu case scade de regula cu 50%, nemaipunand la socoteala faptul ca o luna mai tarziu vanzarile sunt aproape inexistente. E de vazut in ce masura modelul de vanzare fara intermediari si usurinta de a vedea casele online vor fi atuuri suficiente pentru ca aceste afaceri sa reziste.

  • Exclus agentii

    „For sale by owner“ este numele unui model de business importat de curand in comertul online de la noi, care incepe sa deturneze din cota de piata a agentiilor imobiliare. Pentru un tarif fix, o proprietate imobiliara este listata si promovata pe site, incurajandu-se astfel tranzactiile directe intre vanzator si cumparator.

     

    www.magazinuldecase.ro

    Este primul serviciu de acest fel din Romania, lansat in octombrie 2006 cu o investitie de 25.000 de euro si prin intermediul lui au fost vandute case in valoare de 60 de milioane de euro. Tariful standard pentru listarea unei case pe site este de 99 de lei, la care se pot adauga optiuni speciale de promovare. Matei Malos (23 de ani) aduce serviciului de vanzare si variante de finantare sau consultanta juridica. Directiile viitoare sunt extinderea prin franciza in afara Bucurestiului si promovarea ofertelor prin widget-uri pe alte site-uri care primesc 20% din incasarile generate.

     

    www.fara-intermediari.ro

    Pretul standard de punere in vanzare a unei case este de 70 de lei si de 40 de lei in cazul inchirierilor. Site-ul a fost lansat pe 6 august de Alexandru Rada (21), un student la ASE, care se gandea de mai multa vreme la potentialul acestui model in Romania. Serviciul, in care au fost investiti pana acum 5.000 de euro, este cel mai apropiat de modelul site-urilor de anunturi, reusind in acest fel sa acopere toata tara, iar introducerea detaliilor se face chiar de catre vanzatori. Pentru comunicarea cu clientii serviciului exista blogul.

     

    www.casefaraintermediari.ro

    Cel mai nou serviciu de acest fel, lansat pe 13 august, vine cu o abordare high-tech. Fiecare locuinta pusa in vanzare este fotografiata circular cu un aparat special, pentru ca cei interesati sa poata face un tur virtual al camerelor din fata monitorului. Pretul pentru o listare de acest fel este de 99 de lei, iar tranzactiile privesc pentru moment doar piata imobiliara din Capitala. Fondatorul, Valentin Enescu (32 de ani), spune ca din ianuarie serviciul va fi extins prin franciza la nivel national, primul oras pe harta fiind Constanta.