Biletul de 9 euro care a fost introdus de Germania în vara anului 2022 a costat foarte mult, dar a redus nesemnificativ traficul, scrie heise.de, citând un raport al institutului german ifo.
Cererea în creştere pentru acesta a dus de asemenea la mai multe întârzieri ale serviciilor de transport feroviar.
Anul 2024 marchează pentru constructorul auto VW, cel mai mare din lume, 40 de ani de investiţii în China. Cu această ocazie, compania a anunţat în primăvară că-şi accelerează realinierea cu strategia „În China, pentru China“, continuând în forţă adaptarea produselor sale la nevoile clienţilor chinezi. Compania vizează investiţii de 2,5 miliarde de euro pentru a-şi creşte vânzările în China, cea mai mare piaţă auto a lumii, şi a-şi spori capacitatea de a reacţiona mai rapid la competiţia locală.
Planurile VW vizează extinderea unui hub de producţie şi inovaţie din oraşul chinez Hefei, cu focus pe maşinile electrice.
Pe de altă parte, 2024 a adus şi perspectiva ca VW să facă istorie în sens negativ cu închiderea în premieră de fabrici în Germania, patria sa.
VW analizează închideri de fabrici fără precedent în Germania, creând premisele unei lupte crâncene cu sindicate puternice, în condiţiile în care cea mai puternică industrie a ţării luptă pentru viitorul său, scrie Bloomberg.
Potenţialele măsuri includ încercări de a pune punct pactului de trei decenii cu angajaţii pentru menţinerea siguranţei locurilor de muncă. Principala ţintă a VW este brandul său de autoturisme VW subperformant, ale cărei marje de profit sunt sub presiune din cauza unei tranziţii cu probleme către maşini electrice şi o încetinire a cheltuielilor consumatorilor.
„Mediul economic a devenit şi mai dur, iar noi jucători pătrund în forţă în Europa“, a declarat CEO-ul companiei, Oliver Blume. „Germania ca locaţie de business rămâne în urmă din punctul de vedere al competitivităţii“.
În 2020, chiar când anunţa un plan radical de restructurare pentru a schimba focusul către e-mobilitate şi maşini autonome, VW a fost forţat să-şi închidă temporar fabrici din întreaga Europă din cauza coronavirusului. Compania urma să investească 60 miliarde de euro în maşini electrice, digitalizare şi maşini autonome.
Ca întreaga industrie auto, şi constructorul auto francez Renault a fost puternic afectat de pandemie, anunţând după 2020 un plan de restructurare pe trei ani, cu 4.600 de locuri de muncă eliminate doar în Franţa ca parte a unui efort global de reducere a costurilor cu 2 miliarde de euro.
După pandemie, constructorii auto europeni au fost luaţi pe nepregătite de tendinţa electrificării şi mai apoi de încetinirea cererii de maşini electrice. Acum, aceştia au în faţă o competiţie în creştere din partea constructorilor auto chinezi.
La începutul acestui an, atât Renault, cât şi Stellantis au avertizat în legătură cu necesitatea reducerii costurilor în pofida profiturilor în creştere, cu industria îndreptându-se către un „an turbulent“ de nesiguranţă economică şi politică şi marje mai mici pe fondul reorientării către maşinile electrice.
Cu vânzările de maşini în continuare cu aproape o cincime mai scăzute decât nivelurile de dinaintea pandemiei în Europa, constructori incluzând VW, Stellantis şi Renault operează peste 30 de fabrici la niveluri pe care analiştii le consideră neprofitabile, potrivit unor date furnizate de Just Auto, citate de Bloomberg.
În acest context, Renault investeşte la rândul său în continuare în China. În mai, constructorul francez anunţa o alianţă cu o companie chineză pentru dezvoltarea de maşini Twingo la preţuri de sub 20.000 de euro.
În ultimul deceniu, cel mai mare lac artificial din Europa a transformat un colţ pârjolit de soare din Portugalia rurală într-o oază. Alqueva, un lac care irigă o zonă aproximativ de mărimea New York City, a atenuat impactul căldurii extreme şi secetelor asupra regiunii prin garantarea unei surse de apă în timpul perioadelor lipsite de precipitaţii.
Investitorii au luat cu asalt regiunea. „A schimbat complet peisajul şi economia“, arată Diogo Vasconcelos, preşedinte al Asociaţiei Tinerilor Fermieri din Sud. „Dar cu schimbările climatice, avem mai puţine precipitaţii, astfel că toată lumea apelează la apa din Alqueva, ca la o soluţie magică“.
Însă abundenţa apei din lac a iscat conflicte între grupuri de fermieri portughezi şi spanioli şi tensiuni între investitori locali şi străini, scrie Financial Times.
Sub sistemul actual, apa este furnizată în funcţie de suprafaţa de teren, indiferent de cât de eficient este aceasta folosită. Cotele pentru ferme sunt stabilite pe baza suprafeţei acestora, înmulţită cu ratele de utilizare a apei pentru culturile acestora. Compania de stat Edia, care administrează sistemul de irigaţii, este cea care stabileşte ratele respective.
Însă unii investitori fac presiuni pentru schimbarea acestui sistem, aceştia dorind o rupere a legăturilor legale dintre apă şi teren şi posibilitatea ca apa să fie tranzacţionată de către cumpărători.
Susţinătorii spun că în acest fel apa ar fi direcţionată către fermele cele mai dispuse să plătească pentru şi să scoată profit maxim din fiecare picătură. Alţii sunt sceptici, însă, spunând că nu este o problemă economică, ci una politică.
Dezbaterea privitoare la oportunitatea de a pune un preţ pe apă şi de a o tranzacţiona iscă întrebări cum ar fi: pentru cine este infrastructura publică de apă? Ar trebui statul să încerce să maximizeze veniturile din culturi oferind fermelor care utilizează tehnologie de ultimă oră capacitatea de a oferta pentru mai multă apă, în detrimentul fermelor, adesea deţinute de localnici, cu infrastructură mai veche?
Iar pretenţiile altor grupuri de interes ar trebui soluţionate de către stat, sau o piaţă?
Antonio Saraiva, care conduce Portugal Nuts, un grup ce reprezintă ceea ce acesta numeşte „producători moderni“ de alune şi Migdale, şi-ar dori ca actualul sistem să fie înlocuit cu o piaţă în care preţul apei să fie stabilit în mod competitiv, iar drepturile de a o consuma tranzacţionate.
În Australia, cât şi în California, pieţele pentru drepturi la apă s-au dovedit controversate. Criticii argumentează că în mod structural acestea conferă fermelor mai mari, adesea deţinute de investitori străini, un avantaj în detrimentul comunităţilor locale şi fermelor tradiţionale de familie.
Guvernul polonez nu are nicio intenţie de a vinde active majore după ce administraţia anterioară a crescut semnificativ rolul statului în economie, notează Bloomberg.
În schimb, noul ministru responsabil de gestionarea companiilor de stat, Jakub Jaworowski, încearcă să impulsioneze perspectivele de creştere prin îmbunătăţirea standardelor de guvernanţă corporativă.
În SUA, încercarea gigantului venit din Japonia Nippon Steel de a prelua un producător emblematic de oţel autohton, U.S. Steel, a atras opoziţia celor mai importanţi politicieni ai ţării: preşedintele Joe Biden şi candidaţii la preşedinţie în alegerile din toamnă Donald Trump şi Kamala Harris.
Toţi s-au angajat să reclădească industria manufacturieră americană, iar uriaşul combinat siderurgic este esenţial în orice astfel de plan. Politicienii se opun fuziunii, alături de sindicate, chiar dacă Nippon Steel a promis investiţii de miliarde de dolari în expansiunea producţiei locale. U.S. Steel trebuie să rămână american. Iar cine a condus economia americană de la Casa Albă a avut grijă să protejeze industria de profil prin aplicarea de tarife pe importurile de oţel.
În Uniunea Europeană, industria oţelului n-a beneficiat de astfel de protecţii. Multe combinate siderurgice au probleme, inclusiv unul dintre cele mai mari din ele, Acciaierie d’Italia (ADI). Fostul Ilva privea în faţă spre faliment când a fost preluat anul acesta sub administraţie specială de către guvernul Italiei condus de Giorgia Meloni, considerată o politiciană de extremă dreapta. Statul italian deţinea deja o participaţie minoritară. Oţelăria, cea mai mare din Italia, a fost construită în anii 1960 şi a ajuns să se întindă pe o suprafaţă de trei ori mare decât oraşul de la care a primit găzduire, Taranto.
În primele decenii de activitate, uzina uriaşă a adus prosperitate. Apoi poluare şi boală. Acum este doar un munte de datorii, dar şi unul din cei mai mari angajatori din sudul sărac al Italiei. Din 2018 şi până la preluarea de către guvern, Ilva a aparţinut uriaşului ArcelorMittal. Executivul îi caută peţitori şi spune că a găsit deja câţiva pretendenţi, locali şi străini. Pentru Dunaferr, cel mai mare producător de oţel din Ungaria, guvernul premierului Viktor Orban a găsit deja un nou proprietar, grupul britanic cu fondator indian Liberty Steel.
Contrar principiului pe care-l promovează că statul maghiar trebuie să-şi crescă controlul în sectoarele economice strategice şi să aducă cât mai mult din aceste sectoare în mâini maghiare, executivul nu a căutat, cât timp Dunaferr a fost ameninţat cu falimentul, să devină proprietar sau să îl aducă sub protecţia vreunui om de afaceri apropiat partidului de guvernământ. Oţelăria a devenit insolventă în 2022, cu datorii echivalente cu 1,5 miliarde dolari, din cauza conflictului dintre proprietarii ruşi şi ucraineni. Explozia preţului energiei care a urmat atacurilor Rusiei asupra Ucrainei a înrăutăţit situaţia.
Guvernul maghiar n-a ezitat să explice că pentru problemele Dunaferr sunt de vină sancţiunile impuse de Occident Rusiei şi că executivul Orban este cel care a salvat colosul industrial. Guvernul maghiar este considerat prorus. Statul ungar a intervenit pentru a ţine combinatul pe linia de plutire inclusiv prin garanţii pentru plata salariilor. Comisia Europeană a aprobat schimbarea de proprietari în octombrie 2023. Liberty Steel a cumpărat Dunaferr pentru 51,5 milioane euro. Un alt peţitor, grupul ucrainean Metinvest, a evaluat compania maghiară la 200 milioane euro. Combinatul şi-a reluat o parte din producţia de tablă anul acesta, dar problemele nu s-au terminat.
Liberty Steel a anunţat la o zi după alegerile europarlamentare de pe 10 iunie că va închide ultimele cuptoare pe cărbune rămase în funcţiune pentru a pregăti terenul pentru producţia de oţel verde. La acest stadiu de evoluţie s-ar ajunge cu ajutor din China. De asemenea, noul patron nu şi-a plătit angajaţii maghiari, iar aceştia au ieşit la protest. Potrivit presei maghiare, banii au început să vină luna trecută. Două subsidiare ale Dunaferr sunt sub executare silită de către autorităţile fiscale maghiare.
În Italia, guvernul asigură că este în căutare de investitori pentru Acciaierie d’Italia, iar de preluarea oţelăriei s-au arătat interesaţi Vulcan Green Steel şi Steel Mont din India, Metinvest din Ucraina, Stelco din Canada şi Arvedi şi Marcegaglia din Italia.
Vulcan şi Metinvest au licitat şi pentru Dunaferr, alături de Trasteel Trading din Elveţia şi Trinec Property din Cehia. În SUA, de un patron străin cu mulţi bani pentru U.S. Steel sunt interesaţi mai ales acţionarii, adică investitori de pe Wall Street. Conducerea combinatului ar vrea şi ea o astfel de schimbare. Însă sindicatele văd altfel lucrurile.
„Nu suntem surprinşi că acţionarii au ales profitul şi să vândă angajaţii şi pensionarii emblematicei companii americane, alături de comunităţile în care trăim şi muncim“, se arată într-un comunicat al uniunii de sindicate USW. „Este evident că investitorii de pe Wall Street şi executivii U.S. Steel vor câştiga cel mai mult de la Nippon.“
Pentru ca tranzacţia să meargă mai departe, este nevoie de aprobarea mai multor autorităţi americane. Una din ele este un comitet din care fac parte oameni din echipa de guvernare a lui Joe Biden. Iar acesta a declarat că „este important să păstram puternice companiile americane de oţel cu muncitori americani. U.S. Steel este de mai bine de un secol o companie emblematică americană şi este vital pentru ea să rămână o companie de oţel americană deţinută şi ţinută în funcţiune din America.“
Trump, un politician protecţionist, nu poate spune nici el altceva. Kamala Harris este perfect de acord cu Biden. În august anul trecut, U.S. Steel a respins oferta de preluare de 7,3 miliarde dolari din partea companiei americane Cleveland Cliffs. Oferta japonezilor este dublă.
♦ Anul 2024 aduce în premieră zero metri pătraţi de birouri în proiecte mari pe o piaţă din Bucureşti obişnuită cu cel puţin 100.000 – 200.000 mp. Doar un proiect boutique de 16.000 mp va fi livrat anul acesta. Acum proprietarii, consultanţii şi dezvoltatorii se uită spre 2026.
Dezvoltatorii prind tot mai mult curaj şi după un prim anunţ în primăvară, prin care Vastint anunţa demararea lucrărilor la faza a doua a Timpuri Noi Square, cei de la One United au venit cu anunţul legat de One Technology District, viitorul sediu Infineon. Acum, la început de septembrie, cehii de la PPF să anunţe oficial demararea lucrărilor la The Arc, proiect care iniţial era aşteptat să demareze în 2022.
„Mesajul către piaţă este unul pozitiv, mai ales pentru că aceste dezvoltări vor seta un nou standard de construcţie având în vedere că vor încorpora cele mai noi tehnologii. Un alt aspect care transmite un semnal pozitiv este faptul că aceste proiecte implică atât o investiţie speculativă, cum este cazul Timpuri Noi Sqaure, cât şi una built to suit – ONE Techonology District. Dar dincolo de cifre şi sentimente pozitive, deciziile dezvoltatorilor au fost foarte pragmatice, logice şi atent studiate: Vastint construieşte exclusiv cu equity, fără a apela la finanţări externe, fără să aibă presiunea dobânzilor, într-o zonă foarte targetată de către ocupanţi, iar ONE a semnat un pre-lease pentru 20.000 mp cu Infineon Technology, cel mai mare producător de semiconductori din Germania“, a spus Eduard Turcoman, director office, Agency Cushman & Wakefield Echinox.
Rata de neocupare a continuat să scadă în trimestrul II al anului, urmând trendul descendent al ultimelor trimestre, atingând un nivel de 14,2%, cu scăderi suplimentare aşteptate până la sfârşitul anului pe fondul unei oferte extrem de limitate în următoarele 18 luni.
„Există diferenţe semnificative între ratele de neocupare înregistrate în cele 11 subpieţe ale Bucureştiului, cu Pipera Nord, unde stocul de birouri este printre cele mai vechi din oraş, şi totodată accesul este dificil, cu cel mai mare spaţiu gol. Pe de altă parte, sunt şi clădiri noi pe piaţă, în zone mult mai atractive pentru chiriaşi, precum Expoziţiei sau Centru-Vest, unde rata de neocupare este peste media pieţei, însă spre deosebire de Pipera Nord, cel mai probabil aceste spaţii vor fi absorbite de cererea care se uită la clădiri construite la cele mai înalte standarde“, a explicat Eduard Turcoman.
În 2024 primul semestru a venit cu zero proiecte noi de birouri, însă anterior prima jumătate dintr-un an era o perioadă importantă de livrări.
Spre exemplu, potrivit C&W Echinox în primul semestru au fost livrate proiecte precum J8 Office Park dezvoltat de Portland Trust cu o suprafaţă de 46.000 mp, finalizat în 2020, One Cotroceni Park 1 al One United Properties cu o suprafaţă de 46.000 mp, finalizat de asemenea în 2020 şi Business Garden al celor de la Vastint, cu o suprafaţă de 43.200 mp, livrat în 2019. Şi cel mai mare de fapt a fost Palas Iaşi – 60.000 metri pătraţi livrat în 2023.
„Clădirea AFI Loft este singurul proiect de birouri care va fi livrat în 2024, astfel că în acest an vom avea cea mai mică ofertă de spaţii de birouri noi din ultimii 25 de ani. AFI Loft va fi finalizată la sfârşitul trimestrului IV şi va avea aproximativ 15.000 mp“, a spus consultantul.
Chiriile clădirilor livrate în această perioadă sunt corelate cu costul actual de construcţie şi cu particularităţile subzonei, însă există şi factori precum costul finanţării, modul de lucru hibrid, problemele de autorizare, care dictează într-o măsură mai mică sau mai mare investiţia într-o clădire de birouri, şi în consecinţă costul la care este închiriată.
„Un element în premieră şi cu impact asupra chiriilor proiectelor care urmează să fie dezvoltate, o reprezintă disponibilitatea pe piaţă a unor spaţii în clădiri de foarte bună calitate, în zone foarte bune şi la chirii foarte competitive. Nu mai poţi să construieşti proiecte pe care să le închiriezi la chiria la care sunt disponibile spaţiile deja existente, astfel că toate clădirile în dezvoltare sunt promovate la chirii prime, indiferent de zona în care se dezvoltă. Acest lucru nu se va schimba până nu vom vedea o reducere şi mai accentuată a ratei de neocupare în clădirile de clasa A, dezvoltate în zonele de business consacrate“, a conchis Eduard Turcoman.
La ce birouri lucrează dezvoltatorii în Capitală:
► AFI Loft – 15.000 metri pătraţi în Centru-Vest, dezvoltat de AFI Europe, finalizat în acest an.
► Promenada Offices – dezvoltat de NEPI Rockcastle – 23.400 metri pătraţi – final 2026.
► One Techonology District – One United Properties – 20.000 metri pătraţi – 2026.
► Timpuri Noi Square Faza II – Vastint – 50.000 metri pătraţi – 2027.
► Queens District – Speedwell – 23.500 de metri pătraţi – 2027 (construcţia începe în toamnă).
► The Arc – PPF Real Estate – 30.000 de metri pătraţi – 2026.
♦ În medie, circa 70-80 de persoane participă la orele de dans din studioul aflat chiar lângă Piaţa Victoriei ♦ Cele mai cerute cursuri sunt pentru salsa, kizomba, semba şi bachata.
Marius Ioniţă a creat în 2015 şcoala de dans Good Mood Dance Studio, chiar în centrul Capitalei, la Piaţa Victoriei, pentru a-şi pune în practică pasiunea pentru dans. Ulterior, în business s-a alăturat şi Florina Ioniţă, soţia sa, iar în prezent cei doi predau cursuri pentru circa 70-80 de persoane în medie.
„Când eram mică îmi plăcea foarte mult să dansez. Tata asculta foarte multă muzică şi cumva tot timpul am fost orientată spre partea de dans, însă nu am făcut niciodată ceva concret în această direcţie. Am zis că atunci când o să ajung în Bucureşti la facultate, o să mă duc la prima şcoală de dans latin, să învăţ salsa, bachata. Am dansat din ce în ce mai mult, am învăţat să dansez şi corect, şi tehnic şi apoi am început să predăm împreună”, povesteşte Florina Ioniţă.
Printre cele mai cerute cursuri de dans sunt salsa, kizomba, care este un stil de dans originar din Africa, semba, bachata. În plus, sunt şi alte evenimente care se petrec în cadrul Good Mood Dance Studio.
„Pe lângă cursurile de dans de grup am diversificat activitatea. Acum avem şi ore cu cupluri care se pregătesc pentru dansul mirilor.“
„Avem şi ore private cu anumiţi dansatori, dansatoare care vor doar să repete, să evolueze mai repede. Organizăm evenimente, petreceri, bootcamp-uri, congrese, participăm la competiţii”, a spus Marius Ioniţă.
El a completată că în fiecare an organizează cursuri gratuite pentru oricine vrea să participe, mai ales înainte de a deschide grupele de începători, iar astfel oamenii pot vedea dacă sunt pasionaţi de vreun stil de dans.
„Noi credem că există potenţial în oricine îşi doreşte cu adevărat şi de cele mai multe ori munca bate talentul. Aşa că încurajăm pe toată lumea să încerce pentru că este o activitate tare drăguţă şi foarte benefică pe mai multe planuri pentru fiecare individ în parte”, a spus Florina Ioniţă.
Numărul participanţilor variază în funcţie de sezon, vara oamenii fiind în general în concediu. Cursurile de dans sunt căutate atât pentru o activitate artistică în plus, de conectare cu alţi oameni, cât şi ca o formă de mişcare, mai spun cei doi antreprenori.
„De când lucrăm împreună e mult mai uşor să împărţim task-urile şi Florina se ocupă mai bine de gestiunea cursanţilor. Eu mă ocup mai mult de partea fiscală, de emitere de facturi, contracte. Iniţial a fost o necesitate, dar acum e ceva ce chiar ne face plăcere să creăm materiale foto, video, să le edităm, să le postăm, să ne ocupăm de tot aspectul acesta creativ”, a spus Marius Ioniţă.
Florina Ioniţă: Noi credem că există potenţial în oricine îşi doreşte cu adevărat şi de cele mai multe ori munca bate talentul.
ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.
⇒ Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
⇒ În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
100 tineri manageri de top. Radu Popa, Transavia: Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în cariera mea este că succesul nu este un rezultat al hazardului sau norocului
Radu Popa, director adjunct abator, Transavia, 31 de ani
Cifră de afaceri (2022): 991,4 mil. lei
Profit net (2022): 205,3 mil. lei
Nr. de angajaţi (2022): 2.338
La 31 de ani, Radu Popa este un lider din a doua generaţie a afacerii de familie Transavia. Din 2018, este director adjunct al abatorului, având un rol esenţial în gestionarea acestui sector vital al companiei. De profesie inginer în industria alimentară, cu o experienţă profesională de peste 8 ani în cadrul companiei, şi-a perfecţionat continuu competenţele profesionale şi abilităţile de leadership. Are o licenţă în Tehnologia Prelucrării Produselor Alimentare şi un master în Sisteme de Procesare şi Controlul Calităţii Produselor obţinut în cadrul USAMV. Obiectivele sale principale sunt să aducă, spune el, plusvaloare afacerii de familie şi să fie un pilon solid atât pentru familie, cât şi pentru echipa pe care o conduce. „Vreau să dezvolt şi să implementez strategii inovatoare care să crească continuu eficienţa noastră operaţională şi să reducă amprenta de mediu în timp ce continuăm să oferim produse sigure şi de cea mai înaltă calitate clienţilor noştri. Un alt obiectiv pe care îl urmăresc este să menţin un mediu de lucru pozitiv şi motivant pentru echipa mea, să îmi încurajez colegii să îşi dezvolte abilităţile şi să contribuie la succesul comun al afacerii noastre.”
„Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în cariera mea este că succesul nu este un rezultat al hazardului sau norocului, ci rezultatul unei munci asidue, al determinării şi al perseverenţei constante, al lucrului făcut exact aşa cum trebuie. La fel ca un sportiv de performanţă, trebuie să «te antrenezi zi de zi», să munceşti mult, disciplinat şi să ai şi un «antrenor» (lider) care să te susţină, să te motiveze. E nevoie de încredere în propria persoană şi în capacitatea de a lua decizii pentru a face faţă provocărilor. Şi, foarte important, în construirea relaţiilor şi a unei echipe puternice este fundamental să îi respecţi pe cei cu care lucrezi, pentru că doar aşa poţi să primeşti la rândul tău respect şi poţi primi încrederea celor pe care îi conduci. Astfel, am cultivat întotdeauna un mediu de lucru bazat pe respect reciproc, în care fiecare este valorizat şi apreciat pentru contribuţia sa. ”
În perioada 3 septembrie, ora 19 – 5 iulie, ora 23, circulaţia aerului, predominant nord-estică, va favoriza avansul dinspre partea central-sudvestică a Asiei (zona deşertului Karakum) a unei mase de aer încărcată cu particule de praf, către estul Europei şi deasupra României, conform ANM.
Din prima parte a nopţii de joi spre vineri (5 / 6 septembrie), masa de aer încărcată cu particule de praf se va îndepărta de ţară.