BusinessMagazin

Blog

  • Altex:Vanzarile inregistrate in primul semestru au scazut cu 50%

    Pentru perioada iulie-decembrie 2009, oficialii companiei estimeaza o scadere de 40%, la 104 milioane de euro,mai putin cu 70 de milioane de euro fata de cele inregistrate in cel de-al doilea semestru al anului 2008. Astfel, pentru anul 2009 retailerul ar urma sa raporteze in total vanzari de 187 de milioane de euro, cu mult sub nivelul inregistrat anul trecut, cand compania a avut vanzari de 344 de milioane de euro.

    "Tendinta generala pe piata din Romania a companiei a fost data de un an de stabilitate, urmata de unul de declin", a spus Cristian Moanta, directorul de marketing si vanzari al companiei Altex. "Speram insa, ca pana la finalul anului Altex sa se pozitioneze usor peste ritmul de descrestere al pietei", a completat acesta.

    In ce priveste disponibilizarile, retailerul de electrocasnice a redus numarul de angajati de la peste 2000, la 1500 de persoane si a scazut salariile celor care lucreaza la sediul central.

    In prezent compania trece printr-o restructurare financiara, care se va termina in noiembrie-decembrie, potrivit lui Dan Ostahie, presedintele Altex Romania.

     

     

  • Ce cred bancherii despre curs si dobanzi

    La fel ca in fiecare vara, le-am solicitat bancherilor un “pariu pe curs” – o estimare privind nivelul cursului valutar la sfarsitul anului. Cu putine exceptii, previziunile lor se incadreaza in intervalul 4,1-4,3 lei/euro, remarcabil de aproape de nivelul din luna iulie.

    Mihai Bogza, presedintele si directorul general al Bancpost: Cred ca in momentul de fata principala problema a Romaniei nu este inflatia, ci declinul economic. (…)
    Pentru decembrie previziunea lui Bogza este de 4,10-4,30 lei/euro.

    Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta si intermediere financiara Financial View: BNR va interveni probabil pentru mentinerea cursului pana la alegerile prezidentiale din noiembrie. Dupa aceea, vom vedea …
    Pentru decembrie previziunea lui Cabat este 4 lei/euro.

    Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank: Deprecierea leului ar crea presiuni inflationiste si o combinatie recesiune-inflatie mare(stagflatie) extrem de periculoasa.

    Melania Hancila, directorul departamentului de cercetare si strategie de la Volksbank: Impactul dobanzilor asupra cursului de schimb s-a redus odata cu izbucnirea crizei financiare.

    Gabriel Cretu, director al diviziei de retail banking a OTP: In cazul unei deprecieri excesive, consider ca BNR detine mijloacele necesare sa confere pietei un echilibru.

    Cititi mai multe despre ce cred bancherii despre curs si dobanzi in articolul Cat va fi cursul leu/euro in iarna.
     

  • Carrefour a deschis primul supermarket in Winmarkt Turda

    Extinderea retelei de supermarketuri Carrefour face parte dintr-un parteneriat cu proprietarii Winmarkt, care prevede inchirierea de spatii in incinta centrelor comerciale din Turda, Cluj si Bistrita. Spatiul pentru magazinul din Turda a fost preluat la 1 iulie, dar pentru Cluj si Bistrita vor trebui sa mai astepte, deoarece exista contracte cu chiriasii mai lungi de un an.

    Supermarketul din Turda are o suprafata de vanzare de 713 metri patrati si 40 de angajati.

    Prin extinderea supermarketurilor, Carrefour urmareste expansiunea geografica in orasele cu mai putin de 100.000 de locuitori. Pentru 2009, grupul isi reduce ritmul de extindere pe segmentul hypermarketuri, de la 7 unitati anuntate la inceputul anului, la 3-4 magazine.

    Grupul Carrefour activeaza pe segmentul supermarketurilor din 2007, odata cu preluarea societatii Artima, care detine 21 de magazine in vestul Romaniei.

    Operatorul Carrefour Romania a avut vanzari de 532 milioane euro (inclusiv TVA) in primul semestru al anului, in crestere cu 4,8% fata de perioada similara a anului trecut. Printre competitorii Carrefour se numara retelele Real, Cora, Auchan si Kaufland.
     

  • Investitiile straine directe au scazut in primele sase luni

    Investitiile straine din ianuarie-iunie au acoperit integral deficitul de cont curent din aceasta perioada, de 2,375 miliarde euro. La finele lunii mai, investitiile straine directe au fost de 2,475 miliarde euro, in scadere cu peste 42% fata de nivelul inregistrat in perioada corespunzatoare din 2008, de 4,269 miliarde de euro.

    Din totalul investitiilor aferente primelor sase luni, participatiile la capital au reprezentat 40,9%, creditele intra-grup 49,7%, iar profitul reinvestit 9,4%, se arata intr-un comunicat al BNR. Investitiile straine directe s-au ridicat anul trecut la 9,02 miliarde euro, in crestere cu 24,5% fata de 2007, si au acoperit in proportie de 53,5% deficitul de cont curent, situat la 16,87 miliarde euro.

    Cititi mai multe despre solutiile propuse de oamenii de afeceri pentru redresarea economiei si stimularea investitiilor pe www.businessmagazin.ro.

  • Plaja din centrul orasului

    De anul trecut, cand criza nici macar nu isi aratase coltii pe de-a intregul, vocabularul de turist a fost imbogatit cu un nou termen – “staycation”, adica moda descoperirii orasului de bastina cu ochi de turist. Odata ce ideea ca este “cool” sa iti descoperi orasul natal in aceasta perioada de recesiune a inceput sa fie promovata pe toate canalele media, varianta vacantei cu plimbari pe langa casa a fost aleasa de multi dintre cei afectati de criza.

    Pentru ca majoritatea asociaza vacanta de vara cu o evadare pe o plaja, printre cei mai castigati au fost operatorii de plaje urbane din marile capitale ale Europei, care raporteaza cresteri semnificative ale numarului de localnici ce apeleaza la serviciile lor. Plajele din orase precum Viena, Paris, Berlin sau Bruxelles, care nu au fost binecuvantate cu iesire la mare, mizeaza in acest an pe un avantaj la care un (fost) turist cu bugetul limitat nu poate rezista – reduceri de pret si uneori chiar gratuitate. La aceasta se adauga nisipul fin adus de pe litoral, vedere la apa, sporturi de vara, ore de fitness sau bronz urban, adica aproape orice gasesti intr-o statiune de pe Coasta de Azur sau Costa del Sol – mai putin marea.

    Astfel de plaje se gasesc aproape in fiecare mare oras al Europei. Praga si Budapesta au propriile plaje construite artificial de-a lungul fluviilor ce le traverseaza, iar Amsterdamul isi incurajeaza localnicii care nu isi permit o excursie la mare sa se bronzeze pe acoperisul muzeului de stiinta (NEMO). Berlinul se lauda, la randul sau, cu oaze de nisip urbane, iar orase mai mici, precum Köln, Rotterdam, Utrecht, Toulouse sau Bordeaux, au preluat din mers tendinta. Viena si Parisul au dezvoltat insa o adevarata industrie in jurul conceptului de plaja urbana. “In fiecare weekend de vara, aproximativ 300.000 de oameni isi petrec timpul pe Donauinsel (Insula Dunarii, situata in centrul Vienei si care desparte fluviul propriu-zis de canalul Neue Donau, fiind gandita initial pentru a proteja orasul de inundatii, n.red.), foarte multi fiind localnici. Un turist petrece in Viena in medie 2 zile jumatate si este in general atras de obiectivele din centru, asa ca localnicii predomina aici”, explica pentru BUSINESS Magazin Gabriele Lenger, director pentru Romania in cadrul Oficiului National de Turism al Austriei. Amatorii de plaja in mijlocul capitalei austriece au de ales intre Insula Dunarii sau amplasamentele mai noi construite de-a lungul canalului fluvial. “Insula Dunarii, o fasie lunga de 21 de kilometri si lata de maxim 210 metri, atrage in fiecare an inotatori, pasionati de navigatie, windsurferi.

    Exista aici nenumarate gradini, pajisti, terase sau promenade cu baruri si restaurante chiar pe malul Dunarii”, spune Lenger. Tot aici se organizeaza si cea mai mare petrecere in aer liber din Europa, Festivalul Danube Island, care a atras anul acesta, la finalul lunii iunie, trei milioane de vizitatori pe durata a trei zile. Desi insula este deschisa tot anul, sezonul propriu-zis incepe din mai si se termina in octombrie. Iar accesul este gratuit. Un fenomen despre care Lenger spune ca a inceput in urma cu zece ani in Viena este cel al plajelor construite de-a lungul canalului Dunarii, unde, desi nu se poate inota, exista nisip si terase teleportate parca de pe litoral.

    Cei care au introdus moda plajelor in Viena au fost investitorii de la Summerstage, care au mizat pe delicatese locale, concerte, volei pe plaja sau trambuline. S-a deschis apoi Badeschiff, un complex construit pe un fost vas container transformat in centru de divertisment, in apropiere de Schwedenplatz (una dintre cele mai populare zone de divertisment din Viena). In timpul anului, aici functioneaza un restaurant cu bar si club, dar vara totul se transforma intr-o scena pentru o petrecere urbana pe plaja, unde pe deasupra se poate inota intr-o piscina construita chiar pe canal.

  • Cat va fi cursul leu/euro in iarna

    La inceputul anului, in febra previziunilor pesimiste despre economie si cu experienta recenta a deprecierii din octombrie a leului, multi (inclusiv dintre cititorii BUSINESS Magazin) erau dispusi sa considere ca ar fi greu de evitat o alunecare a cursului catre 5 lei/euro in prima jumatate a anului. Cu toate acestea, cand le-am solicitat bancherilor, in ianuarie, estimari de curs pentru sfarsitul lunii iunie, niciunul nu a avansat un nivel mai mare de 4,50 lei/euro, iar majoritatea s-au oprit inainte de 4,30 sau chiar de 4,10 lei/euro.

    In cele din urma, evenimentele le-au dat dreptate bancherilor, iar la 30 iunie cursul a ramas la 4,2067 lei/ euro – e adevarat, foarte departe de pragurile de vis din vara lui 2007, cand un curs de 3,1 lei/euro era o realitate, insa la fel de departe de scenariile apocaliptice in care am fi ajuns la 5 lei/euro sau si mai mult. Acum, situatia pare sa se repete; atata timp cat previziunile privind mersul economiei s-au schimbat de mai multe ori cu 8% a economiei a ajuns un scenariu vehiculat in mod oficial, iar deficitul bugetar creste pe zi ce trece, o prabusire a leului e lucrul de care multi dintre concetatenii nostri, in special cei cu credite in euro, se tem in continuare. Intr-un asemenea context, poate mira faptul ca majoritatea reprezentantilor bancilor comerciale ce au acceptat sa raspunda la ancheta BUSINESS Magazin au avansat tot estimari moderate, care incep de la 4,1 lei/euro si in doar cateva ocazii ajung la 4,50 lei/euro.

    Explicatia tine in primul rand de faptul ca principalul factor care a apasat pe leu anul trecut, respectiv deficitul mare al balantei de plati, si-a pierdut din influenta din cauza crizei, care a redus activitatea economica si implicit a dus la reducerea importurilor. “Ajustarea contului curent al balantei de plati este semnificativa (de la 12,5% anul trecut la sub 6%, poate chiar 4% anul acesta) si suficienta (in primele cinci luni ale anului 2009, deficitul contului curent a fost acoperit in proportie mai mare de 100% de investitiile straine directe)”, declara Mihai Bogza, presedintele si directorul general al Bancpost. Guvernatorul BNR a sustinut aceeasi idee saptamana trecuta, atunci cand a comentat perspectiva inflatiei si a leului pentru urmatoarele luni: atata vreme cat deficitul de cont curent este acoperit integral de investitii straine directe si are toate sansele sa scada si in urmatoarea perioada, iar datoria externa pe termen scurt s-a redus, nu sunt motive sa ne asteptam la o depreciere a leului sau la variatii bruste de curs.

    “Sunt unii, saracii, care asteapta de sase luni sa se faca cursul 4,7 lei/euro si din plictis au scos rapoarte”, a comentat Mugur Isarescu, referindu-se la partenerii lui traditionali de dispute indirecte – analistii, in special ai grupurilor financiare straine, care n-au incetat din toamna trecuta incoace fie sa prezica o cadere abrupta a leului, fie sa atribuie exclusiv unor interventii ale BNR in piata faptul ca moneda nationala si-a mentinut si isi mentine stabilitatea. Datoria externa a Romaniei pe termen scurt, unul dintre factorii de risc pentru economie si implicit de presiune asupra cursului valutar, a scazut in ultimele luni, in favoarea celei pe termen lung: in aprilie, datoria pe termen scurt s-a redus cu nu mai putin de 400 de milioane de euro fata de nivelul din martie, iar tendinta a continuat, incurajata si de eliminarea de catre BNR a obligatiei bancilor de a constitui rezerve minime pentru resursele atrase cu scadenta mai mare de doi ani.

    Cat despre contul curent al balantei de plati, analistii de la Bank of America Securities-Merrill Lynch, in mod obisnuit zgarciti cu optimismul, scriau la sfarsitul lui iulie ca Romania va avea in acest an un deficit de 3,9% din PIB – estimare inferioara celei de 5% formulate in iunie.In ceea ce o priveste, Banca Nationala estimeaza ca deficitul extern se va reduce anul acesta la jumatate fata de nivelul de anul trecut, adica la circa 6% din PIB, ceea ce va permite reducerea in continuare a dobanzii de politica monetara, ajunsa acum la 8,5% pe an, si implicit coborarea in continuare a dobanzilor la depozite si la credite.

  • Reportaj: Batalia teraselor de pe Smardan

    Este marti seara si pentru prima data in ultimele zile se pare ca nu va mai ploua in Bucuresti. Un motiv clar de bucurie pentru chelnerii barurilor si ai restaurantelor din centrul vechi al Capitalei, a caror principala preocupare este cum sa duca mai repede comenzile clientilor care au umplut aproape toate terasele, desi nu este sfarsit de saptamana. “Cui ii cer un suc?”, intreaba o tanara proaspat sosita la masa unor cunostinte. “Ti-l aduc eu”, spune unul dintre cei de la masa, se ridica si intra in bar. “Ah, nu stiam ca el serveste aici”, spune tanara, iar raspunsul vine imediat de la o alta persoana de la masa: “Nu doar ca serveste, este proprietar, e barul lui si al unor prieteni”. Prietenii in cauza, patru la numar, se stiau deja, impartasind o pasiune comuna prin intermediul careia s-au si cunoscut: motocicletele.

    “Intr-o zi din primavara, treceam pe strada si am simtit ca aici se fac bani. Si ne-am spus sa ne facem un bar pentru motociclisti”, povesteste Giani Manta (35 de ani), unul dintre cei patru proprietari ai barului Jaya Café, deschis la jumatatea lunii mai pe strada Smardan. Desi niciunul dintre ei nu avusese experienta in domeniu, au luat decizia cat se poate usor. “Tocmai ma intorsesem si eu dupa opt luni in Tibet. M-am dus sa ma refac dupa 11 ani de corporatism”, intervine Emil Spataru (35 de ani), facand referire la perioada cat a lucrat in cadrul fostului operator de stat Romtelecom. Era singurul care a venit de la statutul de angajat; Giani Manta are o firma de constructii si un magazin de imbracaminte, iar Mihai Sorin, un alt actionar, o agentie imobiliara – in timp ce al patrulea actionar, Cristian Scarlat, tocmai a absolvit un master in Administrarea Afacerilor la Academia de Studii Economice din Bucuresti.

    “Nu suntem niste pierde-vara fiindca am facut asta si suntem aici. Facem doar o reconversie profesionala”, spune zambind unul dintre ei, intre doua comenzi. Cei patru au angajat un barman profesionist si alte cinci persoane, “ajutorul in bar” venind din dorinta de a se lucra in schimburi, dar si fiindca “mai avem si celelalte businessuri, avem familii… dar am sta mereu aici”, recunoaste Giani Manta. Aceeasi situatie, cand comanda este adusa uneori chiar de proprietarul barului sau restaurantului, poate fi intalnita la multe din localurile deschise in centrul vechi. Numarul acestora este mai mult decat dublu comparativ cu anul trecut, aproape 50 de localuri asteptandu-si clientii in fiecare zi.

    Iar pana la venirea sezonului rece vor mai fi inaugurari. “Speram sa deschidem pana la sfarsitul verii”, afirma Vasi Andreica, dezvoltatorul celor doua cafenele Coffee Store si importatorul cafelei Moak in Romania. Andreica a inchiriat un spatiu amplasat chiar langa cafeneaua de pe Smardan, pe 140 mp, unde intentioneaza sa deschida un pub cu specific irlandez, cu 100 de locuri, fara a lua in calcul terasa. Investitia maxima luata in calcul este de 200.000 de euro. “Un om de afaceri investeste in centrul vechi pentru viitor. Daca va fi anul acesta sau la anul sau in 2011 nu pot spune, dar zona va fi la fel ca in orice centru istoric din Europa”, spune Andreica, care a inchiriat spatiul pe zece ani, perioada maxima pentru zona, avand in vedere ca majoritatea spatiilor sunt inchiriate pe trei-cinci ani. Jaya Café, care are 100 de metri patrati, a fost inaugurat dupa o investitie de 50.000 de euro, dar sumele de inceput pentru un local in zona pot sa varieze foarte mult in functie de mobilierul ales sau de existenta sau nu a unei bucatarii proprii. “Nu cred ca pierde cineva bani in centrul vechi”, considera Vasi Andreica.

    In schimb, capitalul initial de pornire reprezinta principala problema, amortizarea facandu-se in doi ani sau mai mult, in functie de rulajul zilnic. Potrivit datelor furnizate de proprietarii si administratorii localurilor din zona, incasarile medii se situeaza in jur de 700-1.000 de euro pe zi, zilele de weekend ridica media cu circa o treime, in timp ce restaurantele, gratie faptului ca servesc si mancare, pot ajunge si la incasari de 3.000-4.000 de euro in zilele cele mai bune.

  • Pilula rosie, pilula albastra

    Sa le fie rusine. Sistemul de asistenta medicala este in criza. Soarta clasei mijlocii a Americii atarna de un fir de par. Si pe ecranele televizoarelor noastre a aparut un presedinte care intelege foarte bine toate acestea si implicatiile lor. Obama a fost bun in special cand a vorbit despre controlarea costurilor serviciilor medicale. Si aici avem o lectie fundamentala, adica daca e vorba sa reformam sistemul medical, compasiunea si eficienta de cost merg mana in mana.

    Ca sa vedeti despre ce vorbesc, comparati ce a spus si ce a facut Obama in privinta sistemului medical cu declaratiile si actiunile predecesorului sau. Presedintele George W. Bush, poate va mai aduceti aminte, era profund neinteresat de soarta celor neasigurati. “Vreau sa zic – oamenii au acces la sistemul medical din America”, remarca el odata; “la urma urmei, trebuie doar sa mergi la o camera de urgente”. In acelasi timp, Bush pretindea ca este impotriva cheltuielilor guvernamentale excesive. Dar ce a facut ca sa limiteze costurile planului de asigurare Medicare, cel mai mare debuseu al cheltuielilor de la bugetul federal? Nimic.

    De fapt, legea din 2003 de modernizare a Medicare a umflat costurile, atat prin impiedicarea negocierilor pe pretul medicamentelor, cat si prin suspendarea subventiilor pentru companiile de asigurari. Acum, Obama incearca sa ofere fiecarui american acces la asigurarea medicala, in acelasi timp facand si mai mult decat orice alt presedinte ca sa controleze costurile. Nu stiu cata lume intelege semnificatia propunerii lui Obama de a da MedPAC, corpul de experti consilieri ai Medicare, puteri adevarate. Dar acesta este un pas major pentru reducerea cheltuielilor fara rost – adica a proliferarii procedurilor fara beneficii medicale – care umfla costurile serviciilor medicale americane. Si atat administratia Obama, cat si democratii din Congres au accentuat importanta “cercetarii eficientei comparative” – adica a vedea care proceduri medicale anume chiar dau rezultate.

    Asa incat angajamentul administratiei Obama cu privire la sectorul medical continua, cu o vointa fara precedent de a aborda serios cheltuirea cu cap a fiecarui dolar intrat in sistemul sanitar. Si asta face parte dintr-un model mai cuprinzator de gandire. Multi experti in servicii medicale cred ca unul dintre principalele motive pentru care noi cheltuim pe sanatate mai mult decat oricare alta tara avansata, fara insa a obtine si rezultate mai bune, este sistemul de taxare a serviciilor, unde spitalele si doctorii sunt platiti pentru tratamentele si procedurile oferite, nu pentru rezultate. Si dupa cum a spus si presedintele, aceasta creeaza stimulente pentru furnizorii de servicii medicale sa faca mai multe teste, mai multe operatii si asa mai departe, indiferent daca acestea ajuta sau nu pacientii. Dar unde in America se ia in serios trecerea de la plata per serviciu la o abordare mai integrata a asistentei medicale?

    Raspunsul este: Massachusetts, stat care a introdus in urma cu trei ani un plan de asistenta medicala echivalent in unele privinte cu o repetitie pentru reforma nationala a sistemului si care acum cauta modalitati de a controla costurile. De ce actiunea de substanta pivind costurile medicale merge mana in mana cu compasiunea? Un raspuns este ca a avea compasiune inseamna nu sa inchizi ochii la consecintele directe ale cresterii costurilor asupra oamenilor. Cand primele de asigurare medicala s-au dublat in timpul administratiei Bush, sistemul nostru sanitar “a controlat costurile” abandonand din brate multi angajati. Dar din punctul de vedere al administratiei Bush, nu era o problema.

    Daca insa credeti in asigurarea universala, pe de alta parte, este o problema si e nevoie de o solutie pentru ea. Dincolo de asta, as sugera ca aceia care vor sa reformeze nu au autoritatea morala de a se infrunta cu ineficienta sistemului daca nu sunt pregatiti sa-i eradicheze si cruzimea. Daca Bush ar fi incercat sa limiteze cheltuielile pentru planul de asigurare Medicare, ar fi fost acuzat, pe buna dreptate, ca reduce beneficiile tocmai ca sa le poata oferi celor bogati si mai multe reduceri de impozite. Obama, spre deosebire de Bush, poate lega reforma Medicare de scopul protejarii celor mai putin norocosi si de consolidarea clasei mijlocii.

    Ca o problema practica, politica, controlul costurilor medicale si extinderea accesului la asigurare medicala nu sunt alternative opozabile; trebuie sa le faci fie pe ambele, fie sa nu faci niciuna. La un moment dat, Obama a vorbit despre o pilula rosie si una albastra. Suspectez, desi nu sunt sigur, ca s-a referit la o scena din filmul “Matrix” unde una dintre pastile aduce ignoranta si cealalta intelegere. Ei bine, in cazul asigurarilor medicale, o pilula inseamna continuarea actualei stari de fapt, in care primele de asigurare vor continua sa creasca, numarul americanilor fara asigurare va ajunge pana la cer, iar costurile serviciilor medicale vor face bucati bugetul federal. Cealalta pilula inseamna reformarea sistemului, garantarea asistentei medicale pentru toti americanii, concomitent cu eficientizarea ei. Ce pilula alegeti?

  • Bun venit pe piata cumparatorului

    Invocand intreaga lor experienta, cei doi traseaza un tablou al pietei imobiliare romanesti, al evolutiei sale istorice, al psihologiei actorilor imobiliari, al mecanismelor ei globale si locale, incercand sa configureze niste posibile linii de evolutie a domeniului. Primele capitole ofera raspunsuri la intrebari simple, dar esentiale: Cum trebuie aleasa amplasarea unei proprietati imobiliare? Trebuie sa apelam la serviciile unui broker imobiliar? Cum sa evaluam o proprietate? Ulterior suntem introdusi in nuantele subiectului, in laturile sale cu vizibilitate mai redusa: Cum sa cumperi cu banii altora? Ce trebuie sa stii inainte de a semna actele de proprietar? Cum sa investesti putin si sa castigi mult?

    Sectiunea de final a cartii ne aduce in prezentul imobiliar, oferindu-ne sfaturi despre modul cum trebuie sa reactionam in acest moment de deruta economica. Iata cateva dintre ele: “O piata imobiliara fluctuanta are propriul sistem imunitar care o fereste de boli grave. Perioadele de scadere sau cele de criza reprezinta mecanismul imunologic prin care piata imobiliara se curata de tot felul de neaveniti si oportunisti, care reprezinta pentru ea ceea ce reprezinta virusii pentru organismul uman”. Sau: “Este o mare greseala sa te abtii de la investitii in perioadele de scadere.

    Banii trebuie folositi pentru a cumpara cand preturile se apropie de cel mai scazut nivel”. Rezumand, autorii sustin ca in perioadele de criza economica generala apar foarte multe oportunitati, ca se “deschid portile raiului”, pentru ca in aceste momente se nasc noi legaturi comerciale care in perioadele de crestere sunt aproape imposibile si ca s-a intrat in perioada numita “piata cumparatorului”, cand se pot cumpara case la preturi bune.

  • Ierbivor fara cauza

    Este vorba despre barbati adepti ai unui stil de viata linistit si necompetitiv, formati in perioada de expansiune accelerata a economiei Japoniei si ce a urmat dupa ea, scrie Reuters. Ca adulti, ei resping acum comportamentul traditional masculin in materie de relatii, serviciu si consum, manifestandu-si astfel dezamagirea fata de starea economiei si implicit a societatii.

    Atentia de care s-au bucurat din partea mass-media a starnit si interesul specialistilor in marketing, care s-au gandit sa-i studieze pentru a vedea daca pot fi o sursa de profit, mai ales ca multi “ierbivori” sunt foarte atenti la aspectul lor. Firma de cercetare de piata M1 F1 Soken a intervievat o mie de barbati cu varste cuprinse intre 20 si 34 de ani, circa jumatate dintre subiecti identificandu-se drept “ierbivori”. Studiul M1 F1 Soken a relevat ca acestor barbati le lipseste increderea in fortele proprii, sunt solitari si petrec mult timp navigand pe internet.

    Starea lor de spirit este, se pare, o reactie fata de sfarsitul perioadei de expansiune economica accelerata a Japoniei de la finalul anilor ‘80, cand preturile cresteau si perspectivele de dezvoltare erau pozitive, dar dupa care a venit recesiunea. Asa s-ar explica inmultirea celor ce pot fi incadrati in categoria “ierbivorilor”, desi persoane cu asemenea caracteristici n-au lipsit niciodata in Japonia, considera jurnalistul Maki Fukasawa, cel care a inventat denumirea. “Ierbivorii” sunt foarte atenti la lucrurile pe care le cumpara si nu iau niciodata ceva doar ca sa-si impresioneze anturajul – in parte si pentru ca nu isi permit sa o faca, deoarece sunt de regula angajati cu norma redusa si nu pot obtine o slujba cu norma intreaga.

    Dupa cum explica un “ierbivor”, nici nu stiu incotro s-o apuce, dar nici nu vor sa urmeze modelul traditional al societatii nipone, unde barbat inseamna un om de cariera, dedicat total muncii si capabil sa-si sustina familia. “De copil n-am putut sa sufar cand mi se tot zicea ”, marturiseste Roshinante, cum isi spune “ierbivorul”.