BusinessMagazin

Blog

  • În timp ce Grecia a ajuns a cincea ţară din Europa în funcţie de dimensiunea PPA-urilor semnate anul trecut, România este aproape blocată. De ce nu se încheie astfel de contracte care ar debloca investiţiile?

    ♦ Dezvoltatorii de proiecte de energie verde visează la contracte pe termen lung, aşa-numitele green PPA-uri (power purchasing agreements) care le-ar facilita accesul la finanţare, dar problema este că în acest moment cumpărătorii nu se înghesuie să intre în contracte cu preţuri fixate pe ani de zile, când piaţa se duce în jos şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla în 2025. Dar în acest timp, alte state au făcut un an istoric din 2023 în ceea ce priveşte dimensiunea PPA-urilor semnate, o surpriză majoră fiind Grecia, din nou.

    Anul trecut, România a semnat doar trei PPA-uri (power purchasing agreements), cu o capacitate de 77 MW, infimă faţă de capacităţile care s-au semnat la nivel european, arată datele prezentate de compania Pexapark, platformă de consultanţă în domeniul contractării de energie verde, în cadrul celei de-a doua ediţii a conferinţei Romanian Green PPA. La nivel european, piaţa de PPA-uri a ajuns la un nivel istoric anul trecut, cu contracte semnate pentru o capacitate de 16,2 GW (16.200 MW), în creştere cu 41% faţă de 2022. Că număr de tranzacţii, piaţa europeană a PPA-urilor a ajuns la 272 de acorduri, mult peste nivelul de 164 de tranzacţii din 2022. Spania, Germania şi Italia sunt cele mai active pieţe pentru semnarea de green PPA-uri, nicio surpriză aici, dar ceea ce este de remarcat este ascensiunea Greciei care a reuşit să bifeze contracte de 950 MW în 2023. Cu acest nivel, mult peste cei 77 MW ai României, Grecia a devenit a cincea cea mai mare piaţă pentru PPA-uri anul trecut. De altfel, Grecia a intrat anul trecut în topul primelor 10 ţări la nivelul UE în ceea ce priveşte dimensiunea proiectelor solare instalate, cu o capacitate de 1,6 GW, după cum arată o analiză a SolarPower Europe.

    „Piaţa PPA-urilor din România este abia la începutul dezvoltării sale“, a precizat Alex McGregor, senior analyst PPA markets, Pexapark, în cadrul conferinţei Romanian Green PPA. „Interesul din partea dezvoltatorilor este ridicat, dar pe partea de preluare a energiei opţiunile sunt încă limitate în comparaţie cu alte pieţe.“

    Potrivit acestuia, din partea corporate apetitul pentru semnarea unor astfel de contracte este în creştere, dar este concen­trat mai ales în zona de multinaţionale care au experienţe similare în alte pieţe.

    Dar mai sunt câţiva factori care deocamdată fac posibilitatea unui PPA puţin atractivă, unul dintre aceştia fiind chiar schema de Contracte pentru Diferenţă (CfD), care cel mai probabil va deveni complet funcţională anul viitor. Prin schema de CfD-uri, statul speră să impulsioneze dezvoltarea a 2.000 MW în proiecte de energie solară şi eoliană prin garantarea către investitori a unui preţ timp de 15 ani.

    Revenind la piaţa de PPA-uri din România, una dintre cele mai importante în­ţe­legeri a fost semnată în vara anului tre­cut. Astfel, Ursus Breweries, parte a gru­pului Asahi Europe & International (AEI), a semnat un acord de achiziţie de energie electrică (virtual power purchase agreement, VPPA) pe mai mulţi ani cu furnizorul austriac de energie regenerabilă Enery, în baza căruia producătorul de bere va folosi energia produsă de un nou parc fotovoltaic de 50 MW din România. Acordul susţine strategia grupului japonez Asahi de a fi o companie neutră din punctul de vedere al emi­siilor de dioxid de carbon în toate fa­bricile de bere europene până în 2030 şi este una dintre puţinele înţelegeri de acest tip semnată pe piaţa locală.

    ENGIE la rândul său a semnat un contract cu Orange, tot anul trecut.

    „Proiectul încheiat între Orange România şi ENGIE s-a materializat prin semnarea unui acord vPPA de furnizare a energiei electrice din surse 100% regenerabile. Prin acest contract, semnat pe o perioadă de 6 ani, Orange România, va acoperi 30 GWh din necesarul anual de energie electrică cu energie verde provenită din tehnologie solară. Prin utilizarea energiei verzi în scopuri de business, partenerul nostru îşi va reduce semnificativ amprenta de carbon, iar până în anul 2040 îşi va atinge obiectivul de neutralitate din punct de vedere al emisiilor de carbon“, se arată pe site-ul ENGIE. Potrivit aceleiaşi surse, contractele de tip PPA (Power Purchase Agreement) reprezintă acorduri pe termen lung pentru furnizarea energiei electrice din surse regenerabile, fiind o soluţie ideală pentru companiile care îşi doresc o mai bună predictibilitate a costurilor la energie, dar şi siguranţa aprovizionării cu volumele necesare bunei funcţionări a activităţilor. Prin semnarea unui astfel de contract, consumatorul obţine două beneficii principale: predictibilitatea costurilor cu energia electrică pe o perioadă mai lungă de timp şi gestionarea riscurilor asociate volatilităţii preţului. În majoritatea acordurilor PPA se stabileşte un preţ fix sau indexat pentru întreaga perioadă contractuală, ceea ce, cumulat cu garanţia furnizării volumelor necesare, oferă companiilor, în special celor cu un consum ridicat, un nivel scăzut al riscului asociat alimentării cu electricitate.

     

    Care sunt principalele tipuri de PPA-uri

    1. On-site PPA – implică instalarea sistemelor de producţie a energiei regenerabile la sediul clientului (de exemplu, panouri solare), iar operatorul de energie se ocupă de întregul proces de proiectare, instalare şi monitorizare a funcţionării echipamentelor.

    2. Off-site PPA – presupune că un consumator sau o organizaţie achiziţionează energie electrică produsă de o sursă externă (de exemplu, parcuri solare, eoliene) şi nu direct pe terenul sau clădirea sa.

    3. VPPA (Virtual Power Purchase Agreement) – acest tip de contract se adresează clienţilor care nu au suficient spaţiu pentru a instala capacităţi de producţie a energiei verzi. În acest caz, energia electrică nu este achiziţionată de la o sursă fizică şi nu este livrată direct la locaţia consumatorului. În schimb, energia electrică şi certificatele de energie regenerabilă (REC – renewable energy certificates) sunt tratate ca active virtuale şi pot fi cumpărate sau vândute pe piaţa energetică.      

    Sursa: ENGIE România.

  • Hidrogenul a început să atragă proiecte semnificative în Europa, dar nu şi în România. De ce nu mişcă piaţa locală? Aflaţi la ZF Power Summit 2024, 27-29 februarie

    România are un document de strategie pe hidrogen din mai anul trecut, dar dincolo de acest document, partea de proiecte concrete rămâne modestă. Considerat a fi o tehnologie scumpă, războiul din Ucraina a schimbat cifrele din piaţă, astfel că acum costul de producţie a hidrogenului este comparabil cu preţul energiei, lucru care ar trebui să ducă la o deblocare a pieţei.

    „Pe baza datelor furnizate de marii producători/consumatori din industriile locale, care utilizează hidrogenul în procesele industriale (rafinare, siderurgie, industria chimică, îngrăşăminte), printre care se numără AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Erdemir, Hoeganaes, Liberty Galaţi, Linde Gaz, OMV Petrom, Oţel Inox, Petrotel-Lukoil, Rompetrol, companiile din industrie au însumat o producţie totală de hidrogen de 194 mii de tone în 2021“, se arată în proiectul de strategie.

    Cererea este estimată să ajungă la 288,8 mii tone/an în 2030, o creştere de aproape 49% faţă de producţia anului 2021, arată proiectul de strategie în domeniul hidrogenului. Creşterea a fost calculată pornind de la estimările privind evoluţia consumului industrial, din industria siderurgică, consumul din domeniul transporturilor, pentru amestecul ca gaze naturale în viitoarele centrale pe gaz, unde se estimează punerea în funcţiune a 1.600 MW noi, şi consumul pentru încălzirea rezidenţială.

    În total, costul de implementare a strategiei este estimat la o valoare de 10,4 mld. euro, cost care va fi suportat printr-o serie de modalităţi de finanţare specific fiecărui sector, se mai arată în document.

    Dar deşi mult aşteptat, Strategia Hidrogenului 2030 rămâne doar un document. Cum facem saltul de la documente la proiecte? Care sunt pieţele europene care se mişcă cel mai bine şi cum reuşesc acest lucru? Care este potenţialul României şi de unde vin banii?

    Evenimentul va avea loc în perioada 27-29 februarie, în Bucureşti, fiecare zi având o tematică diferită, aliniată tranziţiei energetice şi va beneficia de prezenţa unora dintre cei mai importanţi CEO, antreprenori şi specialişti din domeniul energetic.

    Alături de unii dintre cei mai buni specialişti din domeniu aceste teme vor fi dezbătute în cadrulhi, eveniment care va avea loc în perioada 27-29 februarie în Bucureşti.

    Mirela Atanasiu, Head of Unit Operations and Communications, Clean Hydrogen Partnership, Siobhan McGarry, Policy Officer, Directorate-General for Internal Market, Industry, Entrepreneurship and SMEs, European Commission, Rareş Hurghiş, Executive Director FEL România şi Alexandru Floriştean, director Hy Legal vor arăta într-o dezbatere dedicată hidrogenului cum poate România face saltul de la hârtii la investiţii.

    Pornit ca un eveniment axat pe piaţa locală, în ultimii ani, marcaţi de evenimente istorice, ZF Power Summit a înţeles importanţa dialogului şi s-a conectat la tendinţele regionale şi globale. Mai departe, înţelegerea contextului dincolo de graniţe este unul dintre cei mai importanţi factori de succes pe calea atingerii statutului de hub energetic pe care şi-l doreşte România. În 2024, ZF Power Summit îşi consolidează rolul de agregator de informatii şi generator de dezbateri, pornind de la acelaşi crez: doar aducându-i la masa discuţiilor pe cei mai buni specialişti din domeniu se pot livra idei relevante. Astfel, tema pentru anul acesta este una comună, pe deplin europeană, la care nu doar România trebuie să răspundă, ci toate statele angajate pe acest drum complex al tranziţiei energetice: Acum pentru 2030: cum accelerăm în siguranţă şi accesibil pe calea tranziţiei energetice în vremuri incerte?

    Evenimentul va avea loc în perioada 27-29 februarie, în Bucureşti, fiecare zi având o tematică diferită, aliniată tranziţiei energetice şi va beneficia de prezenţa unora dintre cei mai importanţi CEO, antreprenori şi specialişti din domeniul energetic.

  • O nouă piaţă în expansiune. După birouri, retail şi industrial, centrele de date pot reprezenta următoarea sursă de creştere în real estate: România este deja sunt discuţii concrete pentru investiţii de 500 milioane de euro

    ♦ Inteligenţa artificială şi noile servicii implementate, serviciile de streaming de muzică sau filme dar şi informaţiile guvernamentale, toate necesită capacităţi noi de stocare în cloud pentru a trece la următorul nivel, dar şi pentru securitate ♦ Într-un climat internaţional mai instabil, instituţii precum băncile vor să aibă datele cât mai aproape, nu pe un server aflat pe un alt continent.

    Două noi centre de date cu o putere de cumulată de 40-45 MW sunt luate în calcul de dezvoltatori a fi reali­zate în România, însemând investiţii totale de aproape 500 mil. euro, potrivit datelor celor de la Knight Frank, compania de consultanţă imobiliară. Centrele de date reprezintă clădiri indus­triale pentru servere, care au nevoie de o reţea puternică de livrare a energiei elec­trice din mai multe surse dar şi conexiune directă la o magistrală de fibră optică.

    „În 2024 deja vorbim de două investiţii în astfel de proiecte, în România, cu o capacitate cumulată de 40-45 MW şi aşteptăm PUZ-ul pentru ele. Vorbim de investiţii de peste 400 mil. euro în fit out şi investiţii totale de 500 mil. euro în centre de date. Dacă ne uităm la populaţia României şi luăm în calcul expansiunea inteligenţei artificiale şi migrarea către cloud, avem potenţial în România de centre de date de 100 MW, faţă de circa 10 cât avem acum în Bucureşti. Vorbim de investiţii posibile de 900 mil. euro în total“, a spus Stephen Beard, global head of data centres în cadrul Knight Frank.

    El a subliniat că dincolo de piaţa de birouri care are în continuare po­ten­ţial de creştere, faţă de cea din Vest care a atins un platou, din punct de vedere in­ves­ti­ţional, marii investitori vor să îşi diver­si­fice portofoliile, iar centrele de date sunt no­ul sector care va atrage noi plasări de capital.

    „Discutăm de expansiunea serviciilor de streaming, de AI, de 5G şi mai departe de 6G şi 7G. Inteligenţa artificială nu este legată doar de cloud, dar spre exemplu avem un client din România care vrea să găsească un centru de date în piaţă. Iniţial voia 3,5 kW per rack pentru 20 de rackuri, dar de luna trecută, au decis că vor propria funcţie AI şi cer acum o putere dublă. Şi vorbim de o entitate din România. Cererea va creşte tot mai mult de acum înainte. Când te uiţi acum la centrele de date din piaţă, nu mai există ofertă, sunt pline. Sunt clustere care nu sunt în Bucureşti, sunt în afara oraşului. Pentru un centru de date ai nevoie de putere disponibilă şi putere sigură. Este cea mai importantă compo­nentă, dar alături de reţea şi conectivitate. Timişoara este o piaţă interesantă deoarece pe acolo intră fibra optică în ţară“, a subliniat  Stephen Beard.

    Raportul Knight Frank pentru cel de-al doilea trimestru din 2023 se concentrează pe regiunea EMEA, cu o analiză de piaţă axată pe pieţele emergente de centre de date din Bucureşti, Cairo, Casablanca, Istanbul, Johannesburg, Manchester, München, Nairobi, Viena, Varşovia şi Zürich.

    Capacitatea totală pe aceste pieţe a ajuns la puţin peste 1.577 MW, după o creştere de 137,2 MW în T2. Creşterea între pieţe este variată, cu o creştere puternică înregistrată pe pieţele din Cairo, Istanbul şi Manchester.

    Dobânzile mai mari pentru finanţări, împreună cu limitările reţelelor electrice locale şi preocupările iminente legate de o recesiune, au atenuat temporar creşterea, potrivit raportului.

    Cu toate acestea, perspectivele rămân puternice, Microsoft anunţând planurile de a dezvolta Viena şi Varşovia în „regiuni de centre de date“, alături de Casablanca, urmând să beneficieze de reţeaua de cablu submarin Medusa în următorii ani.

    Dintre pieţele observate în acest tri­mestru, Istanbul a înregistrat cea mai mare ofertă nouă, de 59,2 MW, susţinută în prin­ci­pal de Equinix care a anunţat o nouă ins­ta­laţie care se aşteaptă să livreze o capa­citate IT de 28 MW. Turcia a coman­dat, de asemenea, dezvoltarea unei noi cen­trale nucleare, care va contribui la satisfa­ce­rea cererii tot mai mari de energie de pe piaţă.

    Un centru de date de 20 MW înseamnă un fit-out de 200 mil. euro. Construcţia în sine înseamnă investiţie între 25 şi 35 mil. euro. Fiecare centru de date poate însemna o investiţie totală de 250 mil. euro.

    “Există un potenţial mare în Bucureşti pentru centre de date, dar ca sector nu se pot construi oriunde. Instituţiile statului, de la guvern la primării plus companiile de utilităţi trebuie să se pună de acord pentru o strategie despre cum România ca piaţă doreşte să atragă astfel de investiţii. Spre exemplu pentru un PUZ, nu există criterii bine stabilite la nivel naţional. Alte pieţe cu creşteri importante au ajuns astfel pentru că există acest consens şi cunosc informaţiile necesare”, a spus consultantul.

    Ce înseamnă pentru economie astfel de investiţii? Acestea atrag noi investitori şi sume mari de bani, alături de noi locuri de muncă în IT. În plus, localizarea pe plan local a centrelor de date care conţin informaţii confidenţiale ale entităţilor din România, creşte şi siguranţa datelor.

    “Această infrastructură trebuie dezvoltată şi pentru siguranţa datelor. Istoric vorbind, când utilizezi cloudul, nu ştii exact unde sunt stocate datele tale. Să luăm un caz pur teoretic poate vorbim de o bancă românească ce utilizează servicii de cloud pentru date, însă nu ştii dacă acele date sunt în Tokio, Moscova sau Reykjavik. Începem să vedem suveranitatea datelor, unde datele dintr-o ţară trebuie să rămână în graniţele acelei ţări, în special din motive de securitate. O astfel de decizie va reprezenta un catalizator pentru o creştere viitoare. Înainte de 2012, de apariţia serviciilor cloud, fiecare clădire de birouri avea o cameră a serverelor unde doar şefii din IT aveau voie să intre. Dar clădirile de birouri mai pot rămâne fără energie pentru o secundă sau minut. Cele mai multe clădiri au o singură sursă de energie, o singură conexiune la internet. Traderii pierdeau milioane de euro pentru o secundă în care rămâneau fără energie sau fără internet. De aceea au apărut centrele de date”, a spus consultantul. El a subliniat că în România atractivitatea unei astfel de investiţii vine şi dinspre faptul că o mare parte din energia de pe piaţă provine din surse regenerabile, precum hidro, fotovoltaic sau eolian, sau care nu implică emisii mari de CO2 precum cea nucleară, iar acest lucru contribuie la reducerea amprentei de carbon.

  • ANPC propune închiderea temporară a unor săli World Class din zona Capitalei

    „Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea (CRPCR) Bucureşti-Ilfov a desfăşurat, miercuri, o amplă acţiune de control la 19 puncte de lucru aparţinând operatorului economic World Class România SRL, pentru a verifica modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniu”, potrivit unui comunicat de presă.

    În urma neregulilor constatate, comisarii CRPCR Bucureşti-Ilfov au aplicat, până în acest moment, amenzi contravenţionale în valoare de 116.500 lei, un avertisment. De asemenea, a propus oprirea temporară de la comercializare a unor suplimentele alimentare şi produse textile neconforme, în valoare de aproximativ 6.000 lei, oprirea temporară a prestării serviciilor până la remedierea deficienţelor pentru 7 locaţii şi închiderea temporară a unităţii pe o perioadă de la 6 luni la 12 luni pentru trei dintre punctele de lucru controlate, situate în Calea 13 Septembrie nr. 90, sector 5, str. Barbu Văcărescu nr. 164A, sector 2, şi bd. 1 Decembrie 1918 nr. 33A, sector 3.

    ”A face sport nu ar trebui să implice şi riscuri neprevăzute. Parcă revine povestea pe care o auzeam în copilărie: <Îl spălăm sau facem altul?>. În momentul în care te hotărăşti să deschizi noi locaţii, trebuie să te asiguri că primele nu au devenit ruină! Scuzele operatorului economic sunt de prisos! Iată că, în schimb, am câştigat un campionat: cel al dispreţului faţă de consumator”, afirmă Horia Constantinescu, preşedintele ANPC.

    Principalele abateri constatate de echipele de control au fost utilizarea unor aparate de fitness fără avertismente traduse în limba română şi mod de utilizare, folosirea acestora fiind recomandată prin imagini cu grupe de muşchi, comercializarea unor suplimente alimentare cu deficienţe de etichetare, folosirea unei saune saline fără buton de panică, utilizarea unor scări instabile de acces în piscină, condiţii igienico-sanitare deficitare – pereţi şi tavan cu exfolieri de vopsea, sistemul de ventilaţie al aerului în incintă, cu acumulări de praf, prezenţa mucegaiului la îmbinarea dintre perete şi pavinent în cabinele de duş, existenţa unor capetele de duş care prezentau acumulări mari de calcar, existenţa pe terase a unor pereţi neigienizaţi şi care prezentau infiltraţii, cabluri şi profilează metalice expuse, precum şi canapele ce prezentau rupturi ale materialului, utilizarea unor echipamente de fitness cu grad avansat de uzură, existenţa unor zone cu risc de accidentare (margini cu muchii ascuţite), comercializarea unor produse textile fără elemente de informare traduse în limba romană şi lipsa informaţiilor privind modul de utilizare al uscătoarelor de păr.

    ”Verificările continuă şi vom reveni cu amănunte după ce acestea se vor fi încheiat”, se menţionează în finalul comunicatului.

  • Familiile de unguri care trăiesc în ţările vecine pot aplica pentru beneficii familiale

    Din 2018, două dintre beneficiile pentru susţinerea familiilor introduse de Ungaria sunt disponibile şi pentru ungurii care trăiesc în afara graniţelor ţării, inclusiv pentru cei care trăiesc în Slovacia sau România, conform Hungary Today.

    Este vorba de indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia Babakotveny, pentru cei cu vârste de până la 18 ani.

     

  • Concedii pentru bunici. Companii şi guverne caută să atragă şi să păstreze muncitorii mai în vârstă, o sursă de experienţă şi talent

    Cu unele guverne concentrân­du-se pe amânarea momentului pen­sio­­nării, angajatorii recurg la stimu­len­te. De exemplu, gigantul tech Cisco a in­trodus concediul plătit pen­tru bunici. Unele companii au intro­dus politici pen­tru a face locul de muncă „priete­nos cu menopauza“ pentru susţine­rea an­ga­jatelor mai în vârstă, iar multe com­panii oferă flexibilitate sporită la locul de muncă pentru a-şi ţine aproape cei mai experimentaţi angajaţi.

    Anumite companii americane le oferă angajaţilor una sau mai multe zile de concediu pentru a-şi cunoaşte noii nepoţi, scrie Le Monde.

    Cinthia Shields, în vârstă de 60 de ani, a beneficiat de concediul de cinci zile rezervat de angajatorul său, com­pania de securitate cibernetică SentinelOne, angajaţilor care sunt şi bunici. „Nu am resimţit nicio presiu­ne. M-am simţit susţinută moral şi financiar de compania mea“. Potrivit Quartz, de la începutul anului 2022 Fannie Mae, Booking.com şi Senti­nelOne se numără printre companiile care au adăugat acest nou beneficiu politici­lor lor privind familiile.

    Forţa de muncă, dar şi popu­laţiile îmbătrânesc, atât în SUA, cât şi la nivel mondial. Acest lucru în­seamnă că unele generaţii vor ajunge să-şi cunoască nu doar nepoţii, ci şi strănepoţii.

    În Marea Britanie, Saga, o com­panie de travel şi asigurări pentru cei cu vârste de peste 50 de ani, oferă angajaţilor o săptămână de concediu plătit pentru naşterea unui nepot, notează The Guardian.

    Compania a introdus politica drept semn de recunoaştere a fap­tului că bunicii joacă un rol din ce în ce mai important în îngrijirea copii­lor, dar şi pentru a clădi o cultură de muncă atrăgătoare pentru cei cu vârste de peste 50 de ani.

    În Australia, Investa oferă angajaţilor concediu neplătit de până la 12 luni pentru a ajuta la îngrijirea nepoţilor, conform afr.com.

    Însă nu doar companiile fac acest lucru. Guvernul german oferă concediu legal pentru bunicii care vor să-şi aibă grijă de nepoţi. Concediul poate fi luat dacă unul dintre părinţi este încă minor sau formează un training care a început înainte de împlinirea vârstei de 18 ani sau în cazul în care există o anumită dificultate, ca de exemplu o boală gravă a părinţilor.

    Potrivit Society for Human Resource Management, companiile îşi intensifică eforturile de a atrage şi reţine angajaţii cu vârste de 55 şi peste. Acest grup nu doar că oferă experienţă profesională sporită şi are şanse mai reduse de a-şi părăsi companiile, însă constituie un pool masiv de talent din care se poate recruta.

    În Polonia, companiile se pregătesc pentru o penurie şi mai pronunţată de profesionişti şi specialişti, iar aproape două treimi dintre acestea întrevăd deja potenţialul muncitorilor aflaţi la pensie.

     

     

  • Alibaba caută parteneri în Orientul Mijlociu în contextul întăririi relaţiilor Beijingului cu ţările din Golf

    Gigantul chinez de e-commerce Alibaba încearcă să încheie parteneriate cu firme locale din Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite în condiţiile în care China îşi adânceşte relaţiile cu Golful, notează Bloomberg.

    Alibaba încearcă o revenire după ce şi-a pierdut titlul de lider al industriei tech chineze.

     

  • Gigantul Maersk avertizează că navele ar putea continua să ocolească Marea Roşie şi în a doua parte a anului

    Maersk, a doua mare companie de transport maritim a lumii, îşi sfătuieşte clienţii să se pregătească pentru o prelungire a crizei de la Marea Roşie cu mult în al doilea semestru al acestui an, potrivit CNBC.

    Întârzierile provocate de ocolirea zonei ar putea avea un impact la nivelul lanţului de aprovizionare.

     

  • O altă fabrică poloneză de porţelan se prăbuşeşte

    Situată în Jaworzyna Slaska, fabrica Karolina este un alt producător de porţelan din Polonia care stă pe marginea prăpastiei, relatează Warsaw Voice.

    Sindicatele avertizează că toţi angajaţii urmează să fie disponibilizaţi.

    Fabrica se confruntă cu dificultăţi de ani întregi.

     

  • Ce spune Ministerul de Finanţe despre faptul că grupul chinezesc Haier dă afară 400 de oameni de la fabrica de frigidere din Prahova, pentru care a primit 120 mil. lei ajutor de stat?

    ♦ „Ministerul Finanţelor nu are temei legal de a sancţiona societatea pentru concedierile pe care le efectuează pe parcursul perioadei de menţinere a investiţiei.“

    Grupul chinez Haier, care în 2021 deschidea – după o investiţie de peste 70 mil. euro – o fabrică de frigidere în judeţul Prahova, unul dintre cele mai mari proiecte de profil din industrie, a anunţat recent disponibilizarea a 40% din personalul unităţii de producţie, adică 400 de persoane, invocând condiţiile dificile din piaţă.

    În contextul în care fabrica din Prahova a fost ridicată cu ajutor de stat de 120 de milioane de lei (24 de milioane de euro) şi are mai puţin de trei ani de funcţionare, ZF a întrebat Ministerul Finanţelor care sunt consecinţele (dacă ele există) pentru aceste disponibilizări în masă.

    În cazul ajutoarelor de stat, autorităţile monitorizează timp de cinci ani ca parametrii asumaţi de beneficiari să fie respectaţi. Ce înseamnă asta în cazul Haier?

    „H.G. nr. 807/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede obligativitatea creării şi/sau menţinerii unui anumit număr de locuri de muncă, de către întreprinderile beneficiare de ajutor de stat. Ca urmare, Ministerul Finanţelor nu are temei legal de a sancţiona societatea pentru concedierile pe care le efectuează pe parcursul perioadei de menţinere a investiţiei“, spun reprezentanţii Ministerului de Finanţe.

    Mai exact, deşi Haier se află în perioada de monitorizare de către statul român şi deşi a dat afară 400 din cei 1.000 de salariaţi, nu există consecinţe.

    Care sunt atunci motivele monitorizării şi când ia statul măsuri?

    „Obligaţia întreprinderii (…) este de a menţine în stare de funcţionare investiţia iniţială realizată, pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data finalizării acesteia.“

    Totodată, întreprinderea are obligaţia să realizeze o contribuţie la dezvoltarea regională, pe perioada de realizare şi în cei cinci ani de menţinere a investiţiei, într-un cuantum echivalent cu ajutorul de stat plătit în total, adaugă oficialii Ministerului de Finanţe.

    În cazul Haier, este vorba de 120 de milioane de lei.

    „În urma cererii de acord pentru finanţare transmisă de Haier Tech S.R.L., în baza schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 807/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Finanţelor a emis Acordul pentru finanţare nr. 156/23.12.2019 prin care s-a aprobat un ajutor de stat în valoare totală de 120.508.830 lei, reprezentând 49,32% din valoarea costurilor eligibile (construcţii, instalaţii tehnice maşini şi echipamente, precum şi active necorporale), asociate unei investiţii iniţiale în valoare totală de 248.386.050 lei.“

    Ulterior însă, suma totală necesară investiţiei a crescut, ajungând la circa 350 mil. lei (peste 70 mil. euro).

    În proiectul de ajutor de stat, chinezii şi-au asumat 740 de locuri de muncă, dar au creat în final 1.000. Acum, ei dispo­nibilizează 40% din personal, rămânând cu circa 600 de oameni, potrivit calculelor ZF, adică mai puţin decât şi-au asumat.

    „Ministerul Finanţelor verifică men­ţinerea investiţiei pe o perioadă de cinci ani de la finalizarea acesteia. Verificarea men­ţinerii investiţiei se efectuează anual şi constă în verificarea documentelor (de exemplu: situaţii financiare, registrul mijloa­celor fixe, fişa de inventar, docu­mente justificative referitoare la îndeplinirea condiţiei referitoare la realizarea contri­buţiilor la dezvoltarea regională, etc.) şi verificarea la faţa locului a existenţei activelor care au făcut obiectul finanţării.“

    îÎn cazul în care beneficiarii de ajutor de stat nu respectă condiţiile menţionate, Ministerul Finanţelor procedează la revocarea acordului pentru finanţare şi/sau recuperarea totală ori parţială a ajutorului de stat plătit.

    „Principalele situaţii de revocare (…) sunt: întreprinderea nu menţine investiţia pe o perioadă de cinci ani de la finalizarea acesteia; până la data de 1 iulie a anului următor finalizării investiţiei, respectiv realizării ultimei plăţi a ajutorului de stat aprobat, după caz, nu prezintă un raport auditat de o întreprindere autorizată care va certifica faptul că în urma implementării investiţiei întreprinderea realizează activitatea care a fost finanţată prin proiect; întreprinderea nu finalizează investiţia în termenele prevăzute în planul de investiţii care a stat la baza emiterii acordului pentru finanţare; în cazul în care calendarul realizării investiţiei înregistrează modificări, întreprinderea nu solicită Ministerului Finanţelor aprobarea acestor modificări, pe parcursul implementării investiţiei iniţiale, în termen de 30 de zile de când a luat la cunoştinţă de respectiva modificare sau întreprinderea informează Ministerul Finanţelor că este în imposibilitatea realizării investiţiei ori solicită revocarea acordului pentru finanţare.“

    În ceea ce priveşte recuperarea ajutorului de stat plătit, este vorba de o recuperare totală în toate situaţiile în care se revocă acordul pentru finanţare. Recuperarea parţială se efectuează în situaţia nerealizării contribuţiei la dezvoltarea regională într-un cuantum echivalent cu ajutorul de stat plătit.

    „Ministerul Finanţelor, în calitate de principal furnizor de ajutor de stat în România, administrează scheme de ajutor de stat care au ca obiectiv dezvoltarea regională, elaborate în conformitate cu regulamentele europene, printre care şi schema de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie, cu modificările şi completările ulterioare.“

    Investiţia de peste 70 de milioane de euro a Haier, din care circa o treime a fost ajutor de stat, este unul dintre cele mai importante proiecte recente din producţia locală de electrocasnice, o industrie care s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu datorită pariurilor grupurilor existente, dar şi unora noi, cum e şi cazul Haier. Restructurarea activităţii şi disponibilizarea personalului vine într-o perioadă de scădere a cererii, despre care oficialii grupului chinez spun că este temporară, ca de altfel şi decizia de a da afară oameni.

    „Haier Tech şi-a anunţat intenţia de a reorganiza activităţile de producţie şi de a redimensiona temporar forţa de muncă în fabrica sa din Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova. Acest proiect se datorează condiţiilor nefavorabile de piaţă – contracţia pieţei şi scăderea cererii pe toate categoriile – care persistă, consecinţă a efectului postpandemic şi a recentei crize din Europa şi de la nivel mondial. În combinaţie cu o rată ridicată a inflaţiei, cu creşterea preţurilor la energie şi pe lanţul de furnizori, creşteri generate de tensiunile geopolitice, mediul actual de piaţă afectează negativ operaţiunile de producţie ale companiei“, spuneau recent oficialii Haier.

    Decizia Haier de a restructura businessul este o veste cu atât mai proastă cu cât reprezintă un semnal de alarmă venit dintr-o industrie ce se profila a fi un motor pentru economia României.

    Mai mult, este a doua investiţie nouă care întâmpină probleme, după cea a gigantului Clariant care a închis recent fabrica din Dolj. Acolo a fost vorba de o investiţie de 140 mil. euro, iar închiderea a survenit după doar un an de funcţionare.

    Firma Haier Tech, care operează fabrica, a avut în 2022, primul an complet de funcţionare, afaceri de 565 mil. lei şi un profit de 580.000 de lei cu 975 de salariaţi.

     

    În ce condiţii Ministerul Finanţelor cere înapoi – parţial sau total – banii acordaţi pentru ajutor de stat?

    ► Întreprinderea nu menţine investiţia pe o perioadă de cinci ani de la finalizarea acesteia;

    ► Până la data de 1 iulie a anului următor finalizării investiţiei, respectiv realizării ultimei plăţi a ajutorului de stat aprobat, după caz, nu prezintă un raport auditat de o întreprindere autorizată care va certifica faptul că în urma implementării investiţiei întreprinderea realizează activitatea care a fost finanţată prin proiect;

    ► Întreprinderea nu finalizează investiţia în termenele prevăzute în planul de investiţii care a stat la baza emiterii acordului pentru finanţare;

    ► În cazul în care calendarul realizării investiţiei înregistrează modificări, întreprinderea nu solicită Ministerului Finanţelor aprobarea acestor modificări, pe parcursul implementării investiţiei iniţiale, în termen de 30 de zile de când a luat la cunoştinţă de respectiva modificare;

    ► Întreprinderea informează Ministerul Finanţelor că este în imposibilitatea realizării investiţiei ori solicită revocarea acordului pentru finanţare.