BusinessMagazin

Blog

  • Algoritm de tip „deep learning” creat de un student de la Academia Forţelor Terestre din Sibiu

    Un student al Academiei Forţelor Terestre din Sibiu a câştigat premiul de excelenţă la „CADET-NAV” 2024 cu o lucrare de dezvoltare a unui algoritm de tip „deep learning”, cu scopul de a clasifica subiecţii din înregistrări vocale. Astfel de algoritmi sunt motorul unor tehnologii de AI.

    Studentul plutonier Radu Plic este din Sebeş, judeţul Alba, şi studiază „Comunicaţii şi informatică” la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, din Sibiu. Programul de studii Inginerie şi management în domeniul comunicaţiilor militare l-a văzut ca pe unul de perspectivă şi o oportunitate de a învăţa şi a explora.

    El a câştigat premiul de excelenţă la secţiunea Inginerie Electrică, în cadrul Sesiunii de comunicări ştiinţifice studenţeşti „CADET-NAV 2024” a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa cu lucrarea „Utilizarea algoritmilor de învăţare automată pentru procesarea semnalelor vocale”.

    Prin aceasta, Raul şi-a propus dezvoltarea unui algoritm de tip „deep learning” cu scopul de a clasifica subiecţii din înregistrări vocale, algoritmii de acest fel fiind motorul multor tehnologii de inteligenţă artificială. Proiectul a pornit de la realizarea unei baze de date proprii, care să conţină înregistrări vocale de la mai multe persoane, ulterior fiind constituită o reţea neuronală convoluţională care are ca scop extracţia de caracteristici specifice şi învăţarea acestora pentru a putea recunoaşte vorbitorul.

    „Pentru realizarea acestei lucrări, am început să mă documentez încă din noiembrie anul trecut, iar prima mea încercare de a dezvolta algoritmul am realizat-o în februarie. Ulterior, am îmbunătăţit şi am optimizat algoritmul, am mărit baza de date şi am ajuns în punctul în care reţeaua reuşeşte să clasifice vorbitorii cu o acurateţe impresionantă”, a mărturisit Raul.

    „Nu m-am aşteptat să câştig premiul de excelenţă, fiindcă nu am avut ca obiectiv principal obţinerea lui. A fost o surpriză plăcută şi totodată o mare onoare, semn că direcţia de cercetare pe care am urmat-o este una bună şi totodată apreciată şi valorizată. Obţinerea acestui premiu reprezintă un impuls motivant pentru viitor şi o confirmare a faptului că munca şi dedicarea sunt recunoscute şi premiate. De-a lungul timpului am învăţat că succesul se obţine treptat şi că este esenţial să rămâi angajat în proiectele tale, indiferent de rezultate. Trebuie să fii pasionat de ceea ce faci, să fii capabil să îţi stabileşti obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante şi limitate în timp. Iar, cel mai important, să investeşti timp şi efort în dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a-ţi urma pasiunea şi a ajunge la performanţa dorită. Acest lucru implică foarte mult efort pentru studiu, practică şi instruire. După cum ştim, în cele mai multe cazuri, «munca bate talentul»”.

    Întrebat ce planuri de viitor are, Raul a spus: „Sunt preocupat de a deveni acel om pe care alţii să se poată baza, implicat în comunitate şi cu contribuţii semnificative în domeniul meu de activitate”.

  • Un tribunal rusesc a decis confiscarea de active în valoare de 463 milioane de euro de la banca italiană UniCredit

    Un tribunal din Sankt Petersburg a pus sechestru pe active în valoare de 463 de milioane de euro aparţinând băncii italiene UniCredit, creditorul european cu cea de-a doua cea mai mare expunere la Rusia, potrivit unor documente judiciare, informează Financial Times.

    Suma confiscată este echivalentă cu aproximativ 4,5% din activele UniCredit din Rusia, potrivit celei mai recente declaraţii financiare a principalei subsidiare a băncii din această ţară.

    Confiscarea marchează una dintre cele mai mari acţiuni de acest gen împotriva unei bănci occidentale de când invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina a determinat majoritatea creditorilor internaţionali să se retragă sau să îşi lichideze afacerile din Rusia. Aceasta survine după ce Banca Centrală Europeană le-a spus creditorilor din zona euro cu operaţiuni în această ţară să îşi accelereze planurile de retragere.

    Măsura de vineri vine în urma unei cereri din partea Ruskhimalliance, o filială a Gazprom, gigantul rus de petrol şi gaze care deţine monopolul asupra exporturilor de gaze.

    Disputa a început în august 2023, când Ruskhimalliance s-a adresat unei curţi de arbitraj din Sankt Petersburg, cerând ca UniCredit să plătească garanţii bancare în cadrul unui contract cu compania germană de inginerie Linde.

    Ruskhimalliance este operatorul unei uzine de prelucrare a gazelor şi al unor instalaţii de producţie de gaze naturale lichefiate în Ust-Luga, în apropiere de Sankt Petersburg. În iulie 2021, a semnat un contract cu Linde pentru proiectarea, furnizarea de echipamente şi construcţia complexului. Un an mai târziu, Linde a suspendat lucrările din cauza sancţiunilor UE.

     

     

  • Cine este omul din spatele brandului de îmbrăcăminte PORC. El este un cântăreţ celebru din ţara noastră, despre care puţini ştiu că este şi antreprenor

    La o primă vedere, între muzica rap şi un business cu haine nu există nicio legătură. Sunt două domenii diferite, însă  cu un important element comun: fanii. Pe asta mizează cel puţin Răzvan Eremia, nume mai puţin cunoscut clienţilor şi chiar celor care îi ascultă muzică. Lucrurile stau însă diferit când vine vorba despre Deliric şi PORC.

    Probabil că numele de Răzvan Eremia nu le sună cunoscut foarte multor persoane, asta în cazul în care nu vorbim despre fanii înfocaţi ai muzicii rap româneşti. În schimb, numele de scenă Deliric este ceva mai familiar, la fel cum este şi brandul de îmbrăcăminte PORC, în spatele căruia se află acelaşi om. Răzvan Eremia aka Deliric este cel care, în urmă cu circa un deceniu, a pus bazele brandului de haine PORC, un brand apreciat în special de generaţiile tinere, care abordează moda streetstyle şi care se regăsesc în stilul muzical al artistului. „În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro.

    Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp”, a spus Deliric, artistul care poartă şi pălăria de antreprenor şi care se află în spatele brandului PORC, în cadrul emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. Deliric este unul dintre cei mai cunoscuţi rapperi români şi este prezent pe scena românească de circa 25 de ani. Practic, el a debutat pe vremea când cei care astăzi îi ascultă muzica abia se năşteau. Este unul din membrii formaţiei C.T.C., alături de Vlad Dobrescu şi DOC, care fac acelaşi gen de muzică.

    Deliric a păşit în antreprenoriat alături de asociatul său, Cosmin Cristian Ciucă, şi au reuşit împreună să ducă brandul PORC la afaceri de peste 8 mil. lei în 2022, ultimul an pentru care există date publice disponibile la Ministerul de Finanţe.

    „Nu cred că e o idee bună să îţi începi cariera de antreprenor fugind după fonduri. Cred că poţi să începi un business cu banii pe care i-ai strâns. La PORC am început cu câteva mii de euro, bani strânşi din muzică şi graphic design. Ideea mea era să fac atunci câteva tricouri pentru Deliric. Am extrapolat apoi puţin şi am decis să fac un brand de sine stătător”, a povestit Deliric în timpul emisiunii De toţi banii. Întotdeauna, de-a lungul vieţii sale, artistul se gândea că nu va putea să facă zi de zi acelaşi lucru, să lucreze în acelaşi loc şi se temea că va intra într-o rutină interminabilă. El îşi aminteşte că, înainte să devină atât de cunoscut în domeniul muzical, a fost angajat doar jumătate de an într-o agenţie de publicitate.

    De-a lungul anilor, Deliric a avut mai multe tentative de a face business şi chiar şi-a înfiinţat câteva firme care, după cum spune el, au fost nişte „failuri”. „Am încercat să-mi fac o revistă de muzică şi să organizez diferite evenimente. Nu am putut să mă obişnuiesc cu ideea că trebuie să fac şi mâine ceea ce fac astăzi. Am reuşit să fiu angajat doar pentru jumătate de an într-o agenţie de publicitate. În rest, am lucrat ca freelancer şi cred că asta m-a ajutat să mă pregătesc pentru a fi antreprenor, să învăţ să îmi asum riscuri”, a mai spus el. În antreprenoriat, crede acesta, trebuie să ştii să navighezi. Pe cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum, consideră artistul, îi doboară stresul şi lipsa de siguranţă, astfel că ajung să se piardă pe drum odată cu ideile lor. În tot ce a făcut pe plan profesional, Deliric a pus, întâi de toate, pasiune. De aici a pornit totul, fie că vorbim de muzică, fie că ne referim la business, mai exact, la brandul de îmbrăcăminte PORC. „Cât timp eşti pasionat, poţi face orice şi poţi să îţi dedici tot timpul acelui business fără să simţi că munceşti. (…) Banii pot să vină mai uşor dacă îţi place ceea ce faci. Îţi dedici un anumit timp şi apoi, după muncă, începi să faci şi bani.” Astăzi, sub brandul PORC sunt produse cămăşi, bluze, hanorace, geci, pantaloni, şepci şi pălării, precum şi genţi şi ghiozdane sau încălţăminte. Brandul este prezent, potrivit site-ului propriu, în magazine din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

    Deliric mai spune, bazându-se pe propria sa experienţă în antreprenoriat, că sunt la fel de importante şi greşelile, dar şi lucrurile care merg bine, iar magia antreprenorului de succes este să ia cele mai bune lecţii din ambele cazuri. Artistul antreprenor consideră că antreprenoriatul constă, în special, în puterea de a colabora cu alţi oameni şi spune că o idee bună este să te asociezi cu cineva şi să faci business în echipă. Deliric a vorbit despre toate aceste experienţe pe care le-a întâlnit în drumul său ca antreprenor în emisiunea De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. În episodul despre afaceri şi antreprenoriat, el a explicat în termeni cât mai simpli ce înseamnă să fii antreprenor, cum ajungi să îţi înfiinţezi propriul business şi care sunt riscurile acestui pas. 

    Educaţie financiară:

    1. Cum ştii că eşti pregătit să ai un business propriu?
    Un antreprenor de succes trebuie să ştie, în primul rând, să descopere o oportunitate din piaţă pentru care are resurse şi pregătirea necesară ca să ofere o soluţie mai bună decât ce există în prezent.
    Un alt atribut esenţial al unui antreprenor de succes este să ştie să calculeze în detaliu dacă poate obţine sau nu profit din ceea ce doreşte să producă pentru piaţă.
    Totodată, antreprenorul trebuie să ştie, să evalueze şi să îşi asume riscurile majore asociate afacerii pe care o dezvoltă.

    2.  Cu ce capital iniţiez o afacere?
    La începutul unei afaceri, mulţi antreprenori se confruntă cu provocări care ţin de numărul redus  de clienţi, lipsa experienţei de piaţă, lipsa credibilităţii în faţa unor investitori sau creditori. Astfel, ei apelează, pentru sprijin financiar, la cei trei F: familia (Family), prietenii (Friends) şi alţi ”nebuni” (Fools) care care cred în ideea lor de business.
    Pentru cei care se află la început de drum în antreprenoriat este recomandat să pornească o afacere cu capitalul propriu – bani economisiţi sau împrumutaţi de la cei mai apropiaţi oameni.

    3. Care sunt riscurile atunci când ai o afacere?
    Atunci când îţi creezi propria afacere, uneori, este nevoie de  mult până când acea afacere devine de sine stătătoare şi nu mai necesită prezenţa antreprenorului. De asemenea, este nevoie ca antreprenorul să cunoască foarte bine domeniul în care dezvoltă afacerea.
    Astfel, să ai un business înseamnă să îţi dedici, la început, tot timpul pentru a învăţa, a înţelege cum funcţionează o afacere şi pentru a o creşte până în punctul în care prezenţa ta, ca antreprenor, nu mai este necesară constant.

    Răzvan Eremia, fondatorul PORC: În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie să crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro. Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp.

    Banca Transilvania a lansat FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, un program naţional de educaţie financiară prin care îşi propune să construiască pentru generaţiile Alpha, Z şi Y o bază solidă în ceea ce priveşte gestionarea banilor. Întrebări concrete şi simple din sfera educaţiei financiare devin teme de discuţie, miza fiind creşterea nivelului de educaţie financiară al copiilor şi tinerilor. În cel mai recent episod al emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT al Băncii Transilvania, tema centrală a fost antreprenoriatul. Astfel, concepte precum de antreprenor, firmă sau capital iniţial şi-au găsit un înţeles cât mai simplu şi prietenos pentru generaţiile tinere.

  • Reinventarea ca plan de business

    Am putea spune că inovaţia a făcut mereu parte din preocupările antreprenorului Dan Ţone, care încă de la începutul carierei a avut în vedere reducerea decalajului tehnologic între piaţa românească şi Europa Occidentală. Odată devenit antreprenor, aceasta a continuat să fie mantra sa şi a asigurat nu doar supravieţuirea, ci şi creşterea constantă a businessului care se reinventează an de an prin adăugarea de noi soluţii în portofoliu.

    Anual, peste 15-20% din profit este alocat dezvoltării şi proiectării: domeniile care ne preocupă pe viitor sunt soluţiile de sustenabilitate, cele de securitate integrată şi alte soluţii personalizate pentru clienţi definiţi”, descrie Dan Ţone ambiţiile legate de compania pe care a început-o în urmă cu mai bine de trei decenii şi care a supravieţuit astfel tuturor ciclurilor economice care s-au ivit pe parcursul istoriei tânărului mediu privat românesc.

    Dacă iniţial a gândit-o ca pe o afacere axată pe furnizarea de soluţii tehnologice complementare pentru retail şi bănci, aceasta acoperă în prezent un spectru de nu mai puţin de opt domenii, toate cu soluţii tehnologice personalizate. Valoarea medie a contractelor semnate de Eutron se situeaza la o medie de 60.000 – 80.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, şi-au propus să crească această valoare la 120.000 – 140.000 de euro. La finalul anului 2023, compania a raportat o cifră de afaceri de 8,7 milioane de euro şi un profit de 5,6%, având în acest moment 105 angajaţi. Antreprenorul este optimist şi în ceea ce priveşte evoluţia companiei în continuare: „Ne propunem ca la finalul anului 2024, Eutron să înregistreze o creştere de 7-10% a cifrei de afaceri şi să îşi consolideze echipa cu în jur de 100 de angajaţi”.

    Dan Ţone a absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti în 1982. A fost repartizat la Fabrica de Componente Electronice de la Curtea de Argeş, unde a lucrat până în 10 ianuarie 1983, când a fost detaşat la FEPER (Fabrica de Echipamente Periferice) din platforma Pipera. „Până în 1989, am lucrat în aproape toate departamentele unei fabrici, inclusiv proiectare, secţia de prototipuri, secţia de montaj subansamble, secţia de montaj final şi atelierul de montaj al unităţilor de benzi magnetice”, povesteşte el. După decembrie 1989, a devenit director general adjunct. Spune că principala sa preocupare a fost să înfiinţeze societăţi mixte cu companii din Europa pentru a susţine cei peste 1.600 de angajaţi ai FEPER la acea vreme. „Scopul meu era să realizeze societăţi mixte care să permită reducerea decalajului tehnologic între fabrică şi Europa Occidentală, având la FEPER resurse umane şi dotări tehnice de calitate. Din păcate, preocupările mele nu au fost susţinute de directorul general, care era preocupat de închirierea şi vânzarea spaţiilor fabricii.” A părăsit FEPER în decembrie 1992, iar în martie 1993, împreună cu Eutron SRL (Italia), un producător de case de marcat fiscale, şi FEPER, a înfiinţat societatea mixtă SAPEL SRL. SAPEL asambla în România case de marcat fiscale, producând o parte din subansamblurile acestora la FEPER. În iunie 1993, a înfiinţat împreună cu acelaşi partener Eutron Invest România SRL. „Motivul la acea vreme a fost un posibil conflict cu FEPER în dezvoltarea SAPEL. SAPEL a continuat să producă case de marcat fiscale, iar Eutron a devenit furnizor de soluţii complementare pentru retail şi bănci.” În 2012, s-a separat de partenerul său din Italia, el şi Irina (soţia sa) preluând Eutron Invest România. SAPEL a dispărut între timp din peisajul afacerilor private din România, iar Eutron a continuat să dezvolte proiecte şi să diversifice adresabilitatea către industriile clientului, precum retail, logistică, banking, sănătate, producţie şi autorităţi locale şi naţionale. „Evoluţia Eutron a avut un trend crescător, dar desigur au existat şi sincope precum criza financiară 2009-2010”, descrie antreprenorul felul în care s-a dezvoltat businessul de-a lungul timpului şi din punctul de vedere al cifrelor. În 2008, 64% din cifra de afaceri a Eutron era realizată cu sistemul bancar din România. În 2009, dat fiind stoparea programului investiţional al băncilor comerciale, Eutron a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri cu băncile comerciale până la 22% din cifra totală de afaceri. „Pentru Eutron a fost o perioadă dificilă în 2009-2010, dar echipa s-a mobilizat, concentrându-ne în mod special pe repoziţionarea portofoliului de soluţii, dar mai ales de clienţi”, spune antreprenorul. Astfel, dacă până în 2008, industriile care au dat siguranţă businessului Eutron au fost retailul şi bankingul, după 2009 compania s-a repoziţionat către retail, pharma, sănătate, logistică. „Eutron nu a renunţat la industria de banking, dar am reconfigurat portofoliul de produse/soluţii/servicii cu care ne-am adresat către această industrie (digital signage, securitate electronică şi mecanică, procesare numerar).” Au continuat permanent să completeze portofoliul companiei (format în prezent din soluţii aplicabile în opt domenii de activitate), iar în  2012, au deschis o direcţie nouă de business, respectiv soluţiile de sustenabilitate. „Am realizat un parteneriat exclusiv pentru România cu un producător de compostere destinate transformării deşeurilor alimentare/organice OKLIN (Hong Kong). Am început să ne adresăm unor industrii noi pentru EUTRON precum HoReCa, industria alimentară, industria de producţie legume, fructe, etc. În 2015, EUTRON a semnat un parteneriat de distribuţie în România cu PARANS (Suedia) a sistemelor de preluare a luminii soarelui şi transportul acesteia în spaţiile interioare la distanţe de până la 100 de metri, prin intermediul fibrei optice. Evident că portofoliul de produse, soluţii şi parteneri a continuat să se diversifice în scopul de a putea să susţinem toţi clienţii noştri.”

    Ce soluţii dezvoltă Eutron?

    În prezent, portofoliul de soluţii ale companiei se adresează industriei financiar-bancare (de exemplu: optimizarea proceselor cu numerar front-office/back-office, securitate integrată (securitate electronică, mecanică), retail (ex.: soluţii de fidelizare a clienţilor, de comunicare cu aceştia; de optimizare a proceselor interne), sănătate (ex: administrarea fluxului de pacienţi de la sosirea acestora în instituţia medicală, identificarea şi trasabilitatea pacienţilor, identificarea şi trasabilitatea analizelor şi probelor recoltate), logistică (soluţii de identificare automată (ex.: cod de bare, RFID etc.), atât citire cât şi etichetare, soluţiile de inventariere, soluţiile de picking, producţie (ex.: soluţii de securitate integrată, protecţia contra incendiilor, digital signage), servicii publice (ex.: administrare a fluxului de contribuabili,  identificare a contribuabilului, de comunicare digitală către contribuabili), HoReCa (ex.: comunicarea digitală cu oaspeţii, prin soluţii de digital signage sau evaluarea satisfacţiei clienţilor), educaţie (ex.: folosirea automatelor de reciclare, atât a deşeurilor alimentare, cât şi a sticlelor de plastic sau sticlă, beneficiind în acelaşi timp de avantajele economice ale folosirii unor astfel de sisteme).

    Sursa: site-ul companiei

    Perioada de pandemie a redefinit de asemenea, direcţiile de business ale clienţilor Eutron, iar asta s-a reflectat şi în afacerile companiei. HoReCa, industria cea mai afectată, s-a repoziţionat în automatizarea multor operaţiuni interne, dat fiind lipsa personalului operativ. Industria de logistică s-a recalibrat dat fiind creşterea peste aşteptări pe fondul excedentului de livrări către populaţie „door to door”. Industria de retail food a înregistrat de asemenea o creştere semnificativă, dar şi diversificarea proceselor interne, precum pregătirea comenzilor pentru agenţii de curierat: „Evident, să realizezi cu aceiaşi angajaţi într-un magazin un volum de operaţiuni în creştere, înseamnă să accepţi utilizarea tehnologiei şi să foloseşti soluţii de optimizare bine gândite”. Industria de curierat s-a văzut în situaţia de a creşte numărul de operaţiuni la un ritm mult crescut, ceea ce evident a creat necesitatea optimizării proceselor interne prin automatizări care să conducă la eficientizarea activităţii la maxim posibil. Şi, nu în ultimul rând, adaugă antreprenorul, consumul casnic în creştere a condus la creşterea cantităţilor de alimente aruncate şi implicit a apărut mai clar decât oricând, necesitatea de a elimina deşeurile alimentare/organice la sursa de generare. „Industria de retail food, dar nu numai, înregistrând acutizarea lipsei de personal, a început o acţiune agresivă de tranziţie către implementarea soluţiilor de self checkout, care a dus după sine alte probleme de altă natură, respectiv creşterea pierderilor cauzate de furturile în zona de self checkout. Acestea sunt doar câteva din provocările cu care Eutron s-a confruntat şi se confruntă, împreună cu clienţii noştri actuali dar şi viitori.” Din rândul soluţiilor „de nouă generaţie”, Dan Ţone menţionează composterele pe care ei le distribuie în România, destinate transformării deşeurilor organice/alimentare în 24 de ore în compost. „Închipuiţi-vă că toate restaurantele, cantinele şi bucătăriile profesionale ar avea compostere şi ar realiza eliminarea deşeurilor alimentare prin transformare în compost, iar acest compost ar ajunge la fermierii legumicoli/pomicoli care l-ar folosi la producţia de legume şi fructe. Acelaşi lucru gândiţi-vă că se întâmplă şi cu fermierii care inevitabil aruncă aproximativ 20-25% din producţia legumicolă, atât în procesul de producţie în sere cât şi în depozitele de păstrare a acestora. Acest lucru se cheamă economie circulară, despre care tot vorbim, dar nu prea facem ceva efectiv”, subliniază antreprenorul. Împreună cu USAMV Bucureşti – Facultatea de Horticultură, au realizat un proiect, instalând un composter de 125 de kilograme de deşeuri/24 de ore în campus care procesează deşeurile provenite din cămine, din restaurant şi din cantină. Compostul rezultat este analizat de către studenţi, iar apoi este folosit ca fertilizator pe diverse culturi experimentale precum şi pentru pregătirea de material de răsaduri. Managementul USAMV Bucureşti şi dedicat al Facultăţii de Horticultură este extrem de preocupat să educe studenţii în spiritul economiei circulare şi al reciclării. Soluţiile disponibile de compostare pornesc de la 1 kg. deşeuri alimentare în 24 de ore, respectiv composter casnic şi continuă cu 25, 75, 125, 250, 500, 850, 1.400 kg. de deşeuri alimentare în 24 de ore şi pot continua cu capacităţi de compostare de 5, 10, 15, 20, 30 de tone de deşeuri în 24 de ore. Noi, oamenii, suntem cei care generăm peste 50% din deşeurile alimentare de pe planetă, ceea ce înseamnă că noi în gospodăriile noastre trebuie să ne preocupăm în primul rând de reducerea risipei alimentare, iar dacă chiar mai rămân deşeuri să compostăm”, îndeamnă antreprenorul.

    De-a lungul timpului, compania a dezvoltat şi o reţea proprie de centre de service, format în prezent din 25 de centre, 48 de tehnicieni şi ingineri de service, doi proiectanţi de sisteme de securitate şi detecţie incendiu, trei derulatori contracte şi facturare, trei angajaţi dedicaţi relaţiilor cu clienţii, un coordonator de service  sisteme, trei directori regionali şi directorul diviziei de service. Per total, 61 de angajaţi lucrează în cadrul acestor echipe de service şi suport tehnic. „Ne adaptăm permanent reţeaua de service şi suport tehnic adaptându-ne corelat cu dezvoltarea naţională a clienţilor actuali şi evident şi cu completarea portofoliului nostru de clienţi cu clienţi noi. Procentul este variabil de la an la an în funcţie de evoluţia portofoliului de clienţi”, explică Ţone.

    Ce urmează pentru Eutron? „Priorităţile pentru perioada următoare sunt consolidarea brandului Eutron în România, dezvoltarea direcţiei de afaceri dedicate soluţiilor de sustenabilitate pentru orice tipologie de client şi, nu în ultimul rând, întărirea echipei Eutron cu noi angajaţi implicaţi în proiectare, service, management de proiect şi vânzări”, descrie Dan Ţone obiectivele sale din prezent.   

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Dan Ţone, fondatorul Eutron:

    1. Ce impact au avut soluţiile Eutron asupra eficienţei operaţionale şi a creşterii afacerii pentru clienţii săi, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea experienţei clienţilor finali şi optimizarea fluxurilor de numerar?

    Numerarul este permanent sub presiunea operatorilor, atât consumatorii cât şi retailul, în special food, băncile, serviciile de curierat/postale, companiile „Cash in Transit” (CIT) şi evident chiar şi Banca Naţională. Soluţiile create şi aduse în România de Eutron au condus la optimizarea proceselor cu numerar, dar evident a crescut şi satisfacţia clienţilor, clienţilor noştri. Aş menţiona aici doar un exemplu, un proiect de suflet, dar şi de impact. Întreaga reţea de magazine Kaufland foloseşte de peste 5 ani, automate de depozit monede furnizate de Eutron (câte unul în fiecare magazin). Kaufland România a rezolvat în acest fel problema lipsei de monede din piaţă, în paralel cu atragerea de clienţi noi şi mai ales fidelizarea lor în reţea. În 2023, cele 173 automate de depozitare monede au colectat peste 17 milioane de lei, respectiv peste 107 milioane de monede, ajungând cel mai mare furnizor de monede către sistemul bancar comercial.

    2. Care sunt principalele servicii şi suport oferite de Eutron pe parcursul întregului ciclu de viaţă al proiectelor, începând de la proiectare şi implementare până la managementul postimplementare şi service?

    Serviciile Eutron postvânzare sunt dintre cele mai variate precum, extensie de garanţie a produselor şi soluţiilor, închirierea soluţiilor şi produselor pentru a permite clienţilor să folosească resursele de cash pentru programul investiţional dar şi pentru derularea businessului de bază. Încercăm permanent să identificăm servicii noi adresate clienţilor noştri, dar în acelaşi timp răspundem cu deschidere oricărei solicitări sau cereri din partea acestora.

    3. Care sunt principalele economii de costuri realizate de clienţii Eutron în urma utilizării soluţiilor de securitate integrată şi cum se estimează ROI-ul (Return on Investment) pentru aceste soluţii?

    Evident, economiile semnificative realizate de clienţii Eutron sunt cele din procesele expuse furturilor (self checkout), procesarea numerarului (retail, CIT, servicii poştale etc.). Realizăm o variantă a ROI-ului înainte de implementare, după care verificăm în perioada postvânzare îndeplinirea parametrilor estimaţi.

  • Care sunt localităţile din România unde se vând cele mai scumpe case din zona periurbană, unde metrul pătrat se vinde cu peste 2.000 de euro

    Cele mai scumpe case de vânzare din zona periurbană a marilor oraşe se află la marginea Bucureştiului şi Cluj-Napocăi, singurele două localităti din tară unde metrul pătrat se vinde cu peste 2000 euro fiind Feleacu şi Sălicea, ambele în judetul Cluj, arată o analiză realizată de Imobiliare.ro.

    Acestea dominau topul naţional şi anul trecut, dar pe atunci preţurile abia depăşeau 1.900 euro/mp.

    Cei care vor să se mute la marginea Capitalei plătesc cel mai mult pentru proprietăţile situate în nordul oraşului, în Voluntari.

    Casele vechi cu cele mai mici suprafeţe de teren (100-250 mp) se vând cel mai scump în Voluntari (Ilfov, 1.860 euro/mp) şi cel mai ieftin în Bragadiru (Ilfov, 1.101 euro/mp).

    Proprietarii solicită cele mai mari preţuri pentru proprietăţile cu cele mai generoase suprafeţe de teren, de cel puţin 500 mp, în Feleacu (Cluj, 2.160 euro/mp) şi cele mai mici preţuri în Bragadiru (Ilfov, 1.040 euro/mp).

    În Timişoara, casele cele mai scumpe pot fi găsite în zona Dumbrăviţa, o alternativă mai ieftină fiind Sânmihaiu Român sau Remetea Mare. Anul trecut, existau mai multe variante ieftine pentru cei care îţi doreau o proprietate la marginea oraşului de pe Bega.

    În cazul Braşovului, locuinţe cu cele mai mari preţuri sunt în Cristian, în timp ce locuinţele din Codlea se vând cun preţ mai mic de 1.000 de euro. O alternativă pentru cei cu bugete reduse poate fi şi Tărlungeni.

    Cele mai scumpe case noi, finalizate începând cu 2020, pot fi găsite în Sălicea (Cluj). Proprietarii le scot la vânzare cu un preţ mediu de 1.955 euro/mp.

    Csele noi cu terenuri de 250-500 mp sunt scoase la vânzare cu cele mai mari preţuri în Voluntari (Ilfov, 1.903 euro/mp) şi cu cele mai mici preţuri în Popeşti-Leordeni (Ilfov, 1.022 euro/mp);

    Proprietăţile noi cu terenuri cuprinse între 100-250 mp se vând cel mai scump în Voluntari (Ilfov, 1.742 euro/mp) şi cel mai ieftin în Berceni (Ilfov, 1.010 euro/mp).

    Localitatea Berceni este campioană în ultimii ani în materie de ofertă, iar numărul proprietăţilor disponibile pentru cumpărători creşte de la an la an. În primul trimestru din 2024, cei interesaţi să se mute la marginea Bucureştiului puteau alege din mai bine de 1.000 de case şi vile aflate în Berceni.

    Potrivit datelor Imobiliare.ro, circa 3.000 de proprietăţi concentrate în sudul, vestul şi nordul Ccapitalei au fost disponibile în piaţă în primul trimestru.

    “Oferta rezidenţială din periurban s-a dezvoltat treptat ca alternativă de locuire, iniţial la numărul limitat de case din interiorul oraşului, pentru a atinge punctul culminant în pandemie când a început să rivalizeze cu apartamentele pe segmentul familiilor cu copii. De atunci, aceasta s-a diversificat, incluzând astăzi case individuale, duplexuri, triplexuri sau case înşiruite.  Dacă avantajul iniţial al ofertei în periurban a fost spaţiul, astăzi vorbim tot mai mult de preţuri comparabile cu cele ale apartamentelor noi cu 3 şi 4 camere situate în oraş. De remarcat este, totodată, faptul că noile aglomeraţii periurbane atrag după sine o serie de investiţii precum şcoli private şi grădiniţe, centre comerciale sau mari retaileri, iar în anumite cazuri autorităţile contribuie la dezvoltarea infrastructurii de transport în comun sau la amenajarea pistelor pentru biciclete.  Avem astăzi în periurban comune cu zeci de mii de locuitori, celebre fiind Floreşti lângă Cluj, Giroc şi Dumbrăviţa lângă Timişoara, ecosisteme întregi care tind să devină o alternativă viabilă pentru oraşul de 15 minute”, a declarat Daniel Crainic, director de marketing Imobiliare.ro.

     

     

     

     

     

     

     

     


     

     

  • Care este hotelul cu o istorie de aproape un secol, martor al celui De-al Doilea Război Mondial, al instaurării comunismului şi ascensiunii capitalismului din Bucureşti, care începe un nou capitol

    Cu o istorie de aproape un secol, martor al celui De-al Doilea Război Mondial, al instaurării comunismului şi ascensiunii capitalismului în Bucureşti, hotelul Ambasador de pe Bulevardul Magheru adaugă o nouă filă în istoria sa, după ce a fost achiziţionat de familia austriacă care deţine grupul Julius Meinl. Hotelul a fost închis la începutul lunii martie şi urmează a fi redeschis în 2027, după un amplu proces de renovare sub numele de The Julius Bucharest, care Va fi o replica a hotelului emblemă din portofoliul Julius Meinl din Praga.

    Unul dintre „paznicii” celei mai mari artere din Bucureşti, bulevardul Magheru, este hotelul Ambasador, o clădire simbol a Capitalei, construită în stil art deco şi inaugurată la 4 mai 1939. În pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, hotelul Ambasador şi-a deschis uşile pentru turiştii vremii. Clădirea a fost construită între anii 1937 şi 1939, fiind proiectată de Arghir Culina, un cunoscut arhitect al vremii care şi-a mai pus semnătura şi pe clădirile Union, hotel Negoiu, dar şi pe actualul hotel Cişmigiu.

    Bucureştiul interbelic, denumit atunci şi Micul Paris, aspira tot mai mult la o identitate europeană, astfel că în arhitectura locului îşi fac loc genuri arhitecturale moderne, printre care şi Art Deco, de origine franceză, care a fost unul dintre stilurile preferate de arhitecturii vremii. Printre aceştia se numără şi Arghir Culina, ale cărui clădiri au adoptat stiluri precum cel eclectic şi neoromânesc, art deco cu influenţe neoromâneşti şi art deco propriu-zis. De la deschiderea hotelului şi până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au trecut doar câteva luni, în septembrie începând invazia germană în Polonia. Odată cu conflictele militare, operaţiunile hotelului au fost întrerupte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în primii ani de comunism. Cu toate acestea, în 1958, operaţiunile hoteliere au fost reluate şi au continuat de atunci. Hotelul Ambasador, gândit iniţial pentru a fi o clădire de locuinţe, a devenit cea mai mare clădire de pe bulevardul Magheru, la acea vreme, fiind ulterior detronat, după mai bine de 30 de ani, de hotelul InterContinental, actualul Grand Hotel Bucharest. Clădirea, construită în forma literei U, cu o înălţime de 12 etaje, dispunea de cea mai modernă instalaţie sanitară din Europa. Hotelul era în proprietatea arhitectului care l-a proiectat, Arghir Culina, şi a lui Constantin S. Mihăescu, proprietarul garajelor Ciclop, clădirea de lângă hotel. Cei doi proprietari şi-au împărţit hotelul în două părţi, iar aripa ce i-a aparţinut lui Arghir Culina a fost retrocedată în 2013 moştenitorilor arhitectului, după mai bine de un deceniu de procese. Până de curând, clădirea hotelului era în administrarea a doi proprietari diferiţi, fiecare având câte o parte din clădire. După căderea comunismului, hotelul a intrat în proprietatea companiei Ambasador SA, iar moştenitorii arhitectului Arghir Culina au obţinut în instanţă o hotărâre judecătorească definitivă de retrocedare a unei jumătăţi din hotel. Clădirea a fost aşadar împărţită în două, din care partea administrată de Ambasador SA a funcţionat ca un hotel, cu o capacitate de 100 de camere, dintr-un total de 209 de camere cât numără clădirea.

    Aproape un secol de istorie a trecut peste clădirea de pe bulevardul Magheru, iar astăzi o nouă filă în povestea sa se adaugă. Clădirea a fost achiziţionată în totalitate de familia austriacă Meinl, care deţine Julius Meinl, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cafelei premium. Astfel, familia austriacă intră în premieră pe piaţa hotelieră locală prin achiziţionarea hotelului Ambasador din Bucureşti. Hotelul va fi administrat de Julius Meinl Living, compania parte din grupul Julius Meinl care se ocupă cu businessul hotelier. Având în vedere situaţia proprietăţii clădirii, achiziţia a fost realizată în două etape. Julius Meinl Living a achiziţionat prima dată Ambasador SA, care deţinea jumătate din proprietate şi care activa drept hotel, iar cea de-a doua etapă a fost achiziţionarea de către Ambasador SA a celeilalte părţi a clădirii, care era deţinută separat. După decenii întregi de funcţionare, hotelul s-a închis la începutul lunii martie a acestui an, pentru ca noul proprietar să poată începe lucrările de renovare. Primii paşi pe care familia austriacă trebuie să îi facă pentru renovarea hotelului sunt obţinerea autorizaţiilor necesare pentru reabilitare. Odată obţinute autorizaţiile necesare, lucrările de reabilitare vor dura circa doi ani. Ulterior, hotelul se va deschide în 2027 sub numele de The Julius Bucharest, care doreşte să păstreze esenţa şi caracterul clădirii existente. Capacitatea hotelului se va reduce la 158 de camere şi apartamente de lux. Familia Meinl este de părere că renovarea hotelului Ambasador va reprezenta un pas important în regenerarea zonei istorice din centrul Bucureştiului, unde multe clădiri au o mare nevoie de renovare şi recondiţionare. Valoarea investiţiei nu a fost făcută publică. Julius Meinl Living PLC, prin intermediul companiilor parte din grup, achiziţionează active imobiliare importante în capitalele politice şi economice europene pentru a le dezvolta în proprietăţi hoteliere de top. Cea mai emblematică proprietate a Julius Meinl Living este The Julius Prague. Acest hotel are o suprafaţă totală de peste 16.000 de metri pătraţi şi dispune de 168 de camere şi apartamente de lux, cu restaurant, cafenea, săli de şedinţă, spaţiu de co-working şi o sală de sport. Hotelul dispune şi de un magazin de alimente şi băuturi gourmet marca House of Julius Meinl. Familia austriacă îşi doreşte să replice modelul din Praga şi în Bucureşti.

    Cea mai emblematică proprietate a Julius Meinl Living este The Julius Prague. Acest hotel are o suprafaţă totală de peste 16.000 de metri pătraţi şi dispune de 168 de camere şi apartamente de lux.  Familia austriacă îşi doreşte să replice modelul din Praga şi în Bucureşti.

    „Suntem încântaţi că avem acum oportunitatea de a transforma proprietatea Hotel Ambasador într-unul dintre hotelurile de excepţie din Bucureşti, capitala uneia dintre cele mai dinamice economii şi cu cea mai rapidă creştere din Europa”, spune Julius Meinl VI, CEO Julius Meinl Living. Grupul Julius Meinl a fost fondat de Julius Meinl I în 1862 la Viena, Austria, iar astăzi businessul este la a şasea generaţie de antreprenori. Julius Meinl I este unul dintre pionerii industriei de cafea, prin faptul că a descoperit o metodă industrială de prăjire a cafelei. Fondatorul grupului Meinl a reuşit în scurt timp să creeze o reţea de magazine, unde vindea şi alte produse în afară de cafea, iar până la sfârşitul secolului al XIX-lea deţinea cea mai extinsă reţea de băcănii din Europa Centrală. De-a lungul generaţiilor, Julius Meinl a ajuns să activeze în peste 70 de ţări la nivel mondial, iar în 40 dintre acestea se află în top trei mărci de cafea premium şi este lider de piaţă pe segmentul premium în Austria, ţările adriatice, Europa Centrală şi de Est, Dubai. La nivel global, Julius Meinl are 1.000 de angajaţi şi peste 50.000 de clienţi. Astăzi, Julius Meinl al VI-lea, cel mai tânăr moştenitor al imperiului Meinl, conduce compania Julius Meinl Living. Pe plan local, familia  austriacă a intrat pe piaţa autohtonă în anul 2005, prin achiziţia importatorului exclusiv de până atunci a Julius Meinl de pe piaţa românească, compania Novo din Târgu Secuiesc. După preluare, aceasta a fost redenumită Julius Meinl România. Novo era o companie dezvoltată de la zero de doi antreprenori locali – Tibor Dobri, cel care conduce acum afacerea Julius Meinl, şi Simon Attila Ladislau. Familia austriacă Meinl mai deţine pe plan local şi producătorii de ciocolată Kandia Dulce şi Heidi Chocolat.

  • Cum a ajuns pasiunea unei familii din România să se transforme într-o afacere profitabilă

    În familia Spînu, pasiunea pentru mâncarea cu gust bun, gătită acasă, este o tradiţie în sine. Au dus obiceiurile mai departe, iar ca să-l onoreze la adevărata sa valoare, Claudia şi Gheorghe Spînu au desăvârşit totul printr-o afacere de familie menită să desăvârşească arta gătitului în toate bucătăriile în care ajunge produsul lor vedetă – uleiul presat la rece.

    Casa de Ulei este un business fondat de Gheorghe Spînu, căruia însă i-a fost şi îi este în permanenţă aproape soţia lui, Claudia. Locuiesc împreună într-o zonă agricolă din judeţul Buzău, iar contextul i-a ajutat să pornească această afacere, completată cu experienţa în vânzări a lui Gheorghe. „Investiţia iniţială a fost de 15.000 de euro şi, din 2017, când am început acest proiect, şi până în prezent, am investit peste 110.000 de euro. Suntem un startup cu vânzări de aproximativ 15.000 de euro pe an, având de asemenea un angajat cu normă întreagă. Acum suntem focusaţi pe rebranding, pe ambalare sustenabilă, strategie nouă de marketing şi cel mai important obiectiv este să ajungem în doi ani la o cifră de afaceri de 100.000 de euro”, spune Gheorghe Spînu.

    Casa de Ulei este unul dintre brandurile afiliate comunităţii Slow Food Buzău, care reuneşte mai mulţi artizani din zonă, fermieri, producători de alimente, pensiuni agroturistice, restaurante, dar şi iubitori de mâncare sănătoasă. Familia Spînu îşi desfăşoară activitatea de producţie în localitatea Gherăseni din judeţul Buzău, iar de vândut, vinde cu ajutorul comunităţii Slow Food, online şi prin intermediul târgurilor de profil, care sunt o bună oportunitate de a încheia contracte de vânzare, dar şi de a promova consumul de ulei de calitate, fără aditivi. „Nu am luat niciodată în calcul varianta de a avea propria linie de magazine, dorindu-ne să investim foarte mult în calitatea produsului finit. De aceea, am considerat că e mult mai oportun să ne afiliem altor distribuitori din zona de băcănii şi magazine ale micilor producători.” Ţinta familiei de antreprenori este creşterea, astfel încât de la un startup să ajungă o întreprindere medie şi chiar un producător de alimente cu un cuvânt important de spus în piaţă. Uleiul sub brandul Casa de Ulei vine într-un ambalaj de sticlă, într-o încercare a celor doi fondatori de a fi sustenabili, eliminând recipientele din plastic.

    O sticlă de 750 de mililitri costă 20 de lei. „Ne propunem să creştem gradul de informare şi educare a consumatorilor cu privire la beneficiile consumului de ulei natural presat la rece. În acest sens, urmărim să avem o prezenţă cât mai activă în cadrul evenimentelor de profil. Avem chiar în plan să participăm la Terra Madre, cel mai mare târg de slow food din lume, care va avea loc în Italia, în luna septembrie.” Aşa vor putea ajunge la şi mai mulţi clienţi, care sunt, în general, din două categorii – consumatori finali şi distribuitori. Cu toţii vin din segmentul mediu/ premium, caută produse artizanale şi au o aplecare către sustenabilitate.

    Nu convingerea publicului este cea mai mare provocare în businessul familiei Spînu, ci mai degrabă diversificarea canalelor de desfacere şi accesarea surselor de finanţare în vederea dezvoltării. „Pentru noi, prezenţa în magazine virtuale şi posibilitatea de achiziţie printr-un sistem digital reprezintă un obiectiv care poate să permită businessului să treacă de la statutul de mic întreprinzător la cel de întreprindere medie. De asemenea, investiţia suplimentară în capacităţile şi eficacitatea liniei de producţie ar reprezenta o bună oportunitate de creştere a randamentului şi, implicit, a profitabilităţii.” Familia Spînu merge însă oricum mai departe cu optimism, având încredere nu doar în afacerea pe care a construit-o, cât mai ales în calitatea produsului pe care îl vând fiecărui client.   

    Casa de Ulei este un business fondat de Gheorghe Spînu, căruia însă i-a fost şi îi este în permanenţă aproape soţia lui, Claudia.

    „Ne propunem să creştem gradul de informare şi educare a consumatorilor cu privire la beneficiile consumului de ulei natural presat la rece. În acest sens, urmărim să avem o prezenţă cât mai activă în cadrul evenimentelor de profil. Avem chiar în plan să participăm la Terra Madre, cel mai mare târg de slow food din lume, care va avea loc în Italia, în luna septembrie.“ – Gheorghe Spînu

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Stefans Pressed Flowers – accesorii din flori presate (Bucureşti)

    Fondatori: Magda şi Dan Ştefan

    Prezenţă: în magazinele Inspiratio din Braşov şi Rafia Studio din Constanţa

    BCheese – local specializat în mac’n’cheese (Bucureşti)

    Fondatori: George şi Florin Borşaru

    Investiţie iniţială: 60.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 1,1 milioane de lei (220.000 de euro)

    Prezenţă: în zona Pieţei Romane din Bucureşti

    Pătuţul lui Eric – atelier de mobilier pentru copii (Bucureşti)

    Fondatori: Alin şi Diana Mindu

    Cifră de afaceri în 2023: 350.000 de lei (70.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Mon Jardin Patisserie – cofetărie (Năsăud)

    Fondatoare: Narcisa Stoian

    Investiţie iniţială: 75.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 400.000 de lei (80.000 de euro)

    Prezenţă: în Năsăud şi în Bistriţa

    MAD – atelier de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Ana Dincă

    Investiţii: 10.000 de lei (2.000 de euro)

    Prezenţă: online, în magazinele ALTRNTV Shop din Bucureşti şi Rafia Studio din Constanţa

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Jaf ca în filme făcut de doi fraţi. Cum au reuşit aceştia să fure peste 25 de milioane de dolari în doar 12 secunde

    Departamentul de Justiţie al SUA a arestat doi fraţi pentru că au lansat un atac asupra criptomonedei Ethereum şi au reuşit să fure tokenuri în valoare de 25 de milioane de dolari în doar 12 secunde, scrie Quartz.

    Anton Peraire-Bueno, în vârstă de 24 de ani, din Boston, şi James Pepaire-Bueno, în vârstă de 28 de ani, din New York, au fost acuzaţi de conspiraţie pentru fraudă electronică, fraudă electronică şi spălare de bani.

    „Reuşita inculpaţilor pune sub semnul întrebării însăşi integritatea întregului blockchain” a declarat procurorul Damian Williams.

    Departamentul de Justiţie a susţine că, deoarece fraţii Peraire-Bueno au studiat informatică şi matematică la „una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume”, educaţia lor i-ar fi putut ajuta să pună în aplicare schema.

    Dacă vor fi condamnaţi, fraţii Peraire-Bueno riscă 20 de ani de închisoare pentru fiecare dintre cele trei capete de acuzare, a precizat DOJ.

    Atacul cibernetic vine într-un moment sensibil pentru criptomonedă, mai ales că în prezent se discută dacă Comisia pentru Valori Mobiliare şi Burse (SEC) din SUA va aproba unu ETF pe Ethereum. Hotărârea, programată să vină la sfârşitul acestui an, ar permite investitorilor să investească în moneda digitală fără a deţine direct Ethereum.

     

  • Se apropie furtuna la Tesla: Planul lui Musk de a convinge acţionarii să-i acorde bonusul de 56 mld. dolari şi să mute sediul companiei ar putea fi mai greu decât să ”urci pe Everest”

    Preşedinta consilului de administraţie al Tesla a declarat că ar fi necesar „să urce pe Everst”, pentru ca acţionarii companiei să aprobe mutarea sediului şi plata unui bonus în valoare de 56 de miliarde de dolari pentru Elon Musk, cel mai mare din istorie, scrie FT.

    Robyn Denholm, care este preşedinta consilului de administraţie din 2018, se luptă pentru a obţine sprijinul acţionarilor înainte de şedinţa din 13 iunie, ce se va servi drept un referendum pentru Elon Musk.

    Conducerea Tesla încearcă să explice necesitatea acordării unor bonusuri pentru Musk, acestea fiind desfiinţate de o instanţă din Delaware. Drept urmare, miliardarul american vrea să mute compania în Texas.

    Decizia de a supune la vot plata bonusului pentru CEO-ul Tesla nu va anula hotărârea instanţei din Delaware, dar ar putea fi folosită ca argument într-un viitor proces.

    „Este ca şi cum ai urca pe Everst. Va fi foarte greu să convigem 50% din acţionari să voteze, în special pentru aceste subiecte”, a declarat Robyn Denholm.

  • Cine este miliardarul necunoscut din spatele lanţurilor de magazine Lidl şi Kaufland. Se cunosc atât de puţine lucruri despre el, încât i se mai spune şi “FANTOMA”

    Dieter Schwarz este a 36-ea cea mai bogată persoană de pe planetă, dar este atât de discret în ceea ce priveşte viaţa lui personală, încât este poreclit „fantoma” în presa din Germania.

    Omul de afaceri are 80 de ani şi este proprietarul grupului Schwarz, al patrulea cel mai mare retailer din lume din punctul de vedere al veniturilor.

    Compania deţine brandurile Lidl şi Kaufland, iar Schwarz este CEO al ambelor.În pofida averii sale, Schwarz este atât de misterios, încât doar două fotografii cu el există în spaţiul public.

    Chiar dacă şi-a construit imperiul pornind din Germania, el se află şi în spatele unuia dintre cele mari eşecuri când vine vorba despre retail în Australia.

    În octombrie 2017 a cumpărat un prim teren în sudul Australiei, investind 25 de milioane de dolari. Pe parcursul anului 2018, a început să recruteze personal şi să facă planuri pentru alte locuri din Australia. În 2019 a început să construiască un centru de distribuţie în Victoria şi a cumpărat alte terenuri în ţară.

    Luna trecută, planurile au fost lăsate de izbelişte, la fel şi cei 200 de angajaţi australieni.
    Omul de afaceri ar fi investit 500 de milioane de dolari în Australia, dar experţii au declarat publicaţiei news.com.au, că pierderea totală generată de decizia de a opri expansiunea businessului acolo s-ar ridica la aproape un miliard de dolari.

    Nu există foarte multe detalii care să motiveze această decizie, explicaţia oferită presei de către companie fiind:
    „Decizia se referă la concentrarea activităţilor de business în Europa şi nu este în niciun caz o reflexie a eforturilor angajaţilor sau managementului local sau a susţinerii primite de Kaufland din partea comunităţii de business sau a guvernelor”, au spus reprezentanţii companiei germane într-o declaraţie de presă.

    Schwarz a moştenit compania de la tatăl său, Josef Schwarz, care a fost partener al companiei Suedfruechte Grosshandel Lidl & Co, axată pe vânzarea de fructe en-gros, în 1930.
    S-a alăturat companiei tatălui său în 1973 şi a deschis primul magazin Lidl, folosind modelul de discount al Aldi. El a preluat conducerea companiei în 1977, după moartea tatălui său, iar de atunci a transformat compania în gigantul actual.

    Chiar dacă este unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri, secretomania sa a devenit legendară şi a inspirat chiar şi un documentar german – Die Lidl Story, lansat în 2018.