BusinessMagazin

Blog

  • Noutati

    Chicklit a la russe

     

    Primul roman chicklit rusesc apare la editura Polirom sub semnatura Oksanei Robski. Sotul ei, un oligarh moscovit, a fost ucis cu cativa ani in urma, iar tanara si frumoasa vaduva, desi a perceput totul ca pe o tragedie, a gasit puterea sa-si transforme experienta intr-o carte. Un roman captivant, scris parca de un condei cu experienta, in care eroina (o copie la indigo a autoarei) explica, temeinic si cu argumente neortodoxe, cum se poate pune mana pe un sot bogat. Acest roman care demonstreaza ca, in conditii de stepa, crima poate deveni „casual“, s-a vandut ca painea calda si a facut din autoare un personaj de faima. Absolventa de jurnalistica si regie de film, Oksana Robski a realizat deja scenariul pentru adaptarea cinematografica a romanului ei. In plus, anima un show televizat in care da sfaturi competente tinerelor rusoaice care vor sa faca un mariaj reusit cu un barbat puternic si bogat.

     

    Oksana Robski, „Casual“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Dragostea, bat-o vina!

     

    La statura de vedeta internationala a lui Kate Moss au contribuit, mai mult inca decat talia sa filiforma si fata sa frumoasa, dar stranie, povestile sale de amor rock-and-roll. „Dupa controversa ce a inconjurat campania Calvin Klein, a avut norocul sa faca un cuplu cu Johnny Depp. Aceasta a catapultat-o in universul celebritatilor“, explica Fred Vermorel, autorul volumului „Kate Moss: Addicted to Love“. Intre 1994 si 1997, evolutia celor doi, de la certuri oribile la clipe de desavarsita armonie, vor fi urmarite cu aviditate de presa de scandal. Dupa despartirea de Johnny, va continua sa-i incante pe paparazzi cu numeroasele ei legaturi amoroase. Mai mult decat de droguri, Moss este dependenta de dragoste, sustine acelasi Vermorel. Leonardo Di Caprio, Antony Langdon, Johnny Knoxville, Mario Sorrenti, Billy Zane, Jake Chapman si Pete Doherty sunt doar cateva nume din lunga lista de amanti ce i-au fost atribuiti.

     

    Fred Vermorel, „Kate Moss: Dependenta de dragoste“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007

  • Muntele vrajit

    Condamnata la parasire in anii ’30 de autoritatile care se temeau ca stancile de sub ea s-ar putea surpa, localitatea medievala fortificata Calcata, situata la aproape 50 de kilometri la nord de Roma, a renascut incepand cu anii ’60, atunci cand a fost descoperita de catre artisti si boemi – italieni si straini deopotriva – care si-au stabilit caminul acolo, in stilul unei perfecte comunitati hippy.

     

    RENOVARE: Mutati in casele de piatra abandonate pe care le-au cumparat de la proprietarii fericiti sa le poata vinde, artistii le-au renovat, au reparat aleile pavate cu bolovani si au transformat mare parte dintre pesterile de sub sat in locuinte subterane. Tot ei au reusit sa convinga autoritatile sa revoce condamnarea la moarte a localitatii.


    ATRACTII: Noii locuitori au deschis cafenele, restaurante si galerii de arta, una dintre cele mai interesante fiind Studio d’Arte Porta Segreta, o galerie subterana condusa de pictorul Giancarlo Croce, care expune si operele sculptorului local Costantino Morosin, realizate din roca si tuf vulcanic procurate din imprejurimi.

     

    CAZARE: Cei ce vor sa poposeasca aici se pot caza in camere din casele localnicilor, la preturi pornind de la 20 de euro pe noapte. Exista si o agentie de turism locala, I Sensi della Terra, care inchiriaza camere in sat, cel mai frecvent pentru un weekend sau doua-trei zile. Probabil ca atat ar fi suficient pentru a percepe energiile pozitive ale locului, caci unul din motivele care i-au atras aici pe boemi si, mai nou, pe cei sedusi de moda new-age este legenda despre energia speciala emanata de stancile vulcanice de sub Calcata. Triburile faliscilor, care au salasluit in aceasta regiune inainte de fondarea Romei, considerau muntele de aici drept loc sacru, un fel de Stonehenge peninsular.


    CIUDATENII: Calcata are o veche istorie de bizarerii. La scurt timp dupa jefuirea Romei din 1527, cand armatele lui Carol Quintul au distrus orasul, un soldat german a sosit la Calcata purtand cu el o relicva ce se spune ca ar fi fost pielea rezultata de la taierea imprejur a Mantuitorului. Relicva i-a fost confiscata soldatului, dar a ramas in localitate, pentru a disparea misterios in 1983, locuitorii jurandu-se ca a luat-o Vaticanul. Tot la capitolul ciudatenii se inscrie si o fresca reprezentandu-l pe Jimi Hendrix, pictata pe zidul unei case din secolul al XVIII-lea.

     

    NOBILIMEA: Nu toti cei ce vin la Calcata sunt manati de dorinta de a-si explora veleitatile artistice. Exista si oameni atrasi de frumusetea localitatii, unul dintre cele mai bine pastrate sate medievale din Italia. Printre acestia se numara reprezentantul uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Europa, printul Stefano Massimo, a carui familie a detinut Calcata in secolul al XIX-lea si care in prezent are un conac in partea de sud-est a satului. 

     

    CA LA TARA: Satul e un loc in care, daca vrei sa scoti bani de la un bancomat, sa trimiti o scrisoare sau sa te bucuri de alte avantaje ale modernitatii trebuie sa te deplasezi la Calcata Nuova, noua asezare in care s-au refugiat locuitorii originari din Calcata. Locuitorii cei noi nu sunt insa deranjati, pentru ca in acest colt de lume pot umbla linistiti pe drum in pijama, cu un pahar de vin sau o ceasca de cafea in mana, fara sa-i admonesteze nimeni.

  • Sucu contra Sucu

    Camelia Sucu deschide in aceasta saptamana primul magazin Natuzzi din Romania. Acesta este doar primul pas in extinderea Class, compania pe care o conduce si care va concura Mobexpert – afacere de unde Camelia Sucu a iesit dupa ce a primit 40 de milioane de euro de la fostul ei sot, Dan Viorel Sucu.

     

    In aprilie, Dan Sucu devenea „cel mai indatorat om din Romania“, iar fosta sa sotie Camelia era femeia de afaceri cu cele mai multe lichiditati, dintr-o tranzactie de circa 40 de milioane de euro – vanzarea a 40% din grupul Mobexpert.

     

    Asaltata de propuneri de afaceri, de bancheri si de investitori, Camelia Sucu a preferat sa se concentreze pe afacerea sa principala – Class, fosta divizie de mobilier de lux a grupului Mobexpert, fara a ignora totusi piata imobiliara, afacerea momentului in Romania. „Investesc cat de mult pot in imobiliare“, spune, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Camelia Sucu. A luat terenuri, iar pretul unora deja s-a dublat. „Am facut deja primul profit din imobiliare“, sustine ea, cu un zambet pe buze, dar completeaza rapid: „acesti bani vreau sa-i investesc in constructie“.

     

    Ce fel de constructii inca nu vrea sa spuna, dar enumera cu placere „santierele“ in care este implicata pentru dezvoltarea afacerii Class. Compania isi construieste acum un nou sediu intr-o casa din Dorobanti. In ziua interviului – care a avut loc in magazinul Class din Pipera – Camelia Sucu era pe ultima suta de metri cu amenajarea magazinului Natuzzi din zona Unirii. Nu in ultimul rand, compania are un showroom in cadrul ansamblului rezidential Peninsula, dezvoltat de Neocity in cartierul Colentina. Iar ultimele doua arata directia pe care o imprima acum Camelia Sucu afacerii sale: extinderea Class cu noi game de produse, dar mai ales catre un nou gen de clienti. Sau, cum spune chiar ea, „ma concentrez pe dezvoltarea Class atat pe orizontala, cat si pe verticala“.

     

    Class a aparut in 1994 si a fost, vreme de multi ani, instrumentul comercial de import al Mobexpert. Abia anul trecut, Class s-a desprins complet si Dan Sucu i-a vandut Cameliei actiunile pe care le detinea in aceasta companie, ca parte a tranzactiei mai complexe de separare a afacerilor celor doi. Acum, compania profita de cresterea pietei imobiliare, care a dus si la cresterea pietei comerciale de bunuri casnice si mobilier. „Am adaugat noi furnizori, pentru ca se simtea nevoia stratificarii mult mai clare a ceea ce inseamna nisa de lux“, explica Camelia Sucu.

     

    Insa marea schimbare ar putea veni din atacarea unor noi segmente de pret. „Am dorinta de a intra in casele cat mai multor oameni“, spune ea. In trecut, povesteste Camelia Sucu, simtea din discutiile cu clientii nevoia unei oferte mai reduse ca pret. „Dar nu puteam cobori, pentru ca intram in competitie directa cu Mobexpert.“ Acum, fiindca este independent si nu mai e parte a unui grup mare si cu forta financiara, Class are nevoie si de volume mai mari de vanzari. Ca urmare, se pregatesc noi game de produse, cu preturi ceva mai reduse. Ceea ce inseamna ca, desi Camelia Sucu nu o spune explicit, Class va concura si cu Mobexpert de acum inainte. „Nu-mi doresc neaparat sa concurez cu Mobexpert, dar fiecare trebuie sa-si gaseasca un segment de piata.“

     

    Noua directie imprimata afacerii Class urmareste evolutia pietei imobiliare. Dupa multi ani in care constructiile rezidentiale noi se adresau aproape exclusiv oamenilor cu venituri mari si foarte mari, in ultimii doi ani accentul a cazut pe locuintele destinate clasei medii. „Nu o sa stau departe de piata imobiliara“, spune Camelia Sucu; intentia e demonstrata de showroom-ul din cadrul ansamblului Peninsula, dar si de planurile de a deschide reprezentante similare si in alte complexuri rezidentiale aflate in lucru. „Dorinta mea nu e numai de a deschide magazine, ci mai ales de a deschide showroom-uri in cadrul complexurilor rezidentiale“, spune Camelia Sucu. Ceea ce nu inseamna ca nu va continua extinderea retelei comerciale. Pe langa magazinul Natuzzi, deschis in aceasta saptamana, vor mai fi deschise anul viitor in februarie inca doua, in Constanta si Cluj. Reteaua Class are acum cinci magazine – trei la Bucuresti, unul la Constanta si inca unul in Iasi – si a realizat anul trecut vanzari de aproape cinci milioane de euro.

     

    Noul magazin a necesitat investitii de 600.000 de euro in amenajare si marfa. Natuzzi, cel mai mare producator italian de canapele, este partener al Class inca din 1995. Camelia Sucu isi aminteste cum a pornit relatia in urma cu 12 ani. „Am deschis magazinul din Stefan cel Mare, prima noastra proprietate“, spune ea – la acea vreme era vorba sa fie un magazin pentru canapelele Natuzzi, sloganul de atunci al companiei fiind „400 de culori in 200 de modele“. „Eu am amenajat atunci cum stiam ca doreste romanul – nu numai canapele, ci si alte obiecte de mobilier, accesorii, iar italienii nu au fost fericiti de alegerea mea. Acum deschid 1.200 de metri patrati in Bulevardul Unirii – un spatiu dupa noul concept Natuzzi – care are tot ce mi-am imaginat eu in 1995.“

     

    In afara de constructii si de comertul cu mobila, are in plan si o alta afacere, legata de Class: sa investeasca in productie. Class are o echipa de tineri designeri care isi pot valorifica astfel creatiile. Dar resursele Cameliei Sucu par inepuizabile: „Am un business care este de baza, mai sunt si altele pe alaturi. Dar e imposibil sa nu ma mai bag in alte doua afaceri“. Cat priveste un mai vechi vis al ei, acela de a construi o clinica privata – spune ca nu s-a materializat inca – „dar nu, nu am uitat de centrul medical“.

     

    Dupa ce a primit cele aproape 40 de milioane de euro de la fostul sot, Camelia Sucu a fost asaltata de propuneri de servicii de private banking sau de investitii de la mai multe banci. A considerat insa ca nu e momentul, din punctul de vedere al mediului de afaceri: „Cred ca sunt cunoscuta ca un om care stie ce sa faca cu banii.“ E drept ca o parte din bani a alocat-o unui trust pentru cele doua fiice, alta parte fiind alocata investitiilor in Class, dar grosul banilor este disponibil pentru alte investitii.

     

    De baza vor ramane cele imobiliare, in care Camelia Sucu nu doreste neaparat sa se aventureze de una singura. „Intotdeauna mi-au placut partenerii de afaceri, dar de data asta o sa fie cel putin 50-50%“; aluzia e la Mobexpert, afacerea pe care a creat-o alaturi de Dan Sucu, si unde partea ei a fost de numai 40%. A iesit din actionariatul Mobexpert printr-o tranzactie comerciala incheiata inainte de pronuntarea divortului si incheierea partajului. „Daca cei doi asociati nu stiau sa mearga impreuna, venirea IKEA avea sa afecteze puternic Mobexpert. Nu am fi putut construi nimic“, afirma acum, la noua luni dupa semnarea contractului de vanzare a celor 40% din actiuni. „Eu ma pot concentra acum pe Class, Dan (Dan Sucu – n.red.) pe Mobexpert.“

     

    Intr-o declaratie de la inceputul acestui an pentru BUSINESS Magazin, Camelia Sucu comenta ca ar fi putut obtine mai multi bani pe actiunile detinute, dar ca decizia vanzarii a fost luata si din considerente sentimentale, nu numai din ratiuni de business. „Am facut compromisuri din postura de actionar minoritar, dar si din postura de partener intr-o afacere la a carei creatie am contribuit si pe care voiam sa o vad ca rezista si se dezvolta in continuare“, spune ea acum. Mai ales ca nu exclude posibilitatea revenirii in afacerea Mobexpert. Dan Sucu spunea in aprilie ca analizeaza oportunitatea vanzarii unui pachet de 25% din actiunile Mobexpert pe piata de capital, listand astfel grupul la bursa. Dupa plata celor 40 de milioane de euro, dintre care 32 de milioane provin de la Alpha Bank, Dan Sucu spunea despre el ca este probabil „cea mai indatorata persoana din Romania“ si ca nu se simte confortabil cu aceasta pozitie. Planuita cotare la bursa i-ar oferi lui Dan Sucu lichiditatile necesare pentru a-si rambursa creditul, iar fostei sale sotii oportunitatea de a cumpara actiuni Mobexpert.

     

    Pasionata de masini si de viteza, Camelia Sucu s-a miscat rapid in cele cinci luni de cand a incasat una dintre cele mai mari sume platite cash in mediul romanesc de afaceri. Insa continua sa mearga cu acceleratia la podea. „Daca ma intreaba cineva de ce nu ma relaxez, de ce mai vreau bani, nu pot sa-i raspund decat ca businessul este un joc in care intri, te antrenezi, te lupti, competitia te intareste.“ Si ajunge inevitabil la analogia cu sportul: „Fac cu multa pasiune ceea ce fac. Imi place competitia. Nu conteaza cate concursuri ai castigat cand esti sportiv, cat te tin picioarele concurezi“.

  • Class in cifre

    • 1994 – Anul infiintarii
    • 2006 – Desprinderea de grupul Mobexpert
    • 5 mil. euro – Vanzari realizate in 2006
    • 5 – Numar de magazine existente: trei in Bucuresti si cate unul in Constanta si Iasi.
    • 12 ani – Durata relatiei de afaceri dintre Class si producatorul italian Natuzzi
    • 600.000 de euro – Valoarea investitiei in amenajarea magazinului Natuzzi cu o suprafata de 1.200 de metri patrati

  • Vinul din 2007, mai dulce, mai aromat

    Cu toata amenintarea secetei, recolta de struguri din acest an s-a dovedit a fi cea mai buna din ultimii ani. Ceea ce inseamna ca vinurile vor fi mai tari, mai aromate, mai bune. implicit, producatorii, presati de invazia importurilor, au o sansa reala de contraatac.

     

    Chiar daca importurile de vin au crescut in prima parte a acestui an cu 32%, in timp ce asteptarile companiilor din piata se indreptau mai degraba spre volume de cateva ori mai mari, presiunea pe care o suporta vinurile romanesti la raft este deja uriasa. Anul trecut a adus o explozie a importurilor de vin, ce au crescut de peste trei ori fata de 2005, ajungand la 13,5 milioane de euro. 2006 a marcat si o premiera pe piata romaneasca: importurile de vinuri au fost mai mari decat exporturile. Practic, invazia sticlelor de vin cu nume straine se poate vedea cu ochiul liber pe rafturile magazinelor – de la cele de specialitate si pana la raioanele super si hipermarketurilor.

     

    In acest context, majoritatea vinurilor romanesti au un dezavantaj in fata celor straine: pretul mai mare. „Exista multi operatori – atat romani, cat si straini – ce-si disputa segmentul mediu de pret, cu etichete ce afiseaza preturi cuprinse intre 10 si 100 de lei“, declara Catalin Paduraru, director general al retelei de magazine Vinexpert. Concurenta exclude posibilitatea unor scumpiri pentru vinurile romanesti, afirma Mihai Partic, director al Asociatiei de Vinuri Spumoase si Spumante (AVSS); vinurile autohtone sunt „oricum sub presiunea importurilor, care au invadat piata, unele de o calitate indoielnica, dupa cum indica si specificatia de pe etichete – «vin de masa»“, spune Partic. Piata romaneasca absoarbe insa astfel de produse, pentru ca este obisnuita: din productia totala de vin romanesc, ponderea celor cu denumire de origine controlata (DOC – segmentul premium) este de pana in 10%, diferenta fiind acoperita de cele de calitate superioara (VS – segmentul mediu) si de vinurile de masa (VM – segmentul economic).

     

    Or, cea mai mare parte a vinurilor de import au preturi mai mici chiar decat cele autohtone, pentru ca „romanii cumpara in continuare vinuri ieftine si nu exista o cultura in domeniu“, afirma Partic. Vinurile straine vor ajunge anul acesta sa detina, conform unor estimari, cam 30% din piata, incluzand insa si vagoanele de marfa de peste hotare ce intra in fabricile romanesti. „Aceste vinuri poarta etichetele producatorilor romani, chiar daca afiseaza mentiunea «produs in UE»“, spune Paduraru. In plus, producatorii cu traditie (cum ar fi companiile italiene) asalteaza rafturile magazinelor romanesti, unde au descoperit o buna piata de desfacere.

     

    Tarile cu exporturi mari de vinuri – Spania, Italia sau Chile – au gasit in Romania un spatiu cu atat mai primitor cu cat anul trecut au fost puse la vanzare vinurile produse in 2005, an cu o recolta slaba. Din cauza inundatiilor din urma cu doi ani, cantitatea de struguri s-a plasat atunci la jumatate fata de anii obisnuiti, iar sectorul viticol a inregistrat pierderi de 120 de milioane de euro.

     

    Pentru producatorii de talie mica, o recolta proasta poate fi fatala. Un exemplu este producatorul de vinuri Vinterra International, un joint-venture romano-olandez ce detine 100 de hectare de vita-de-vie, care a intrat in insolventa din cauza unor datorii de cateva sute de mii de euro la banci. Din cauza recoltei slabe din 2005, dublata de aprecierea leului, compania nu poate plati o serie de datorii catre banci si stat, motiv pentru care a cerut regim de insolventa pentru trei ani, interval in care sa fie scutita de plata datoriilor. 2007 inclina insa balanta in favoarea producatorilor romani, care primesc un adevarat balon de oxigen in lupta cu produsele de peste hotare. „Temperaturile mult prea ridicate din acest an nu au avut efecte negative asupra vitei-de-vie, deoarece am acoperit deficitul de apa din pamant prin irigatii“, spune Cosmin Popescu, administratorul Murfatlar, cea mai mare companie de profil de pe piata romaneasca. Compania detine cea mai intinsa suprafata cu vii din Romania (3.000 ha), cea mai mare crama din tara (cu o capacitate de 31 de milioane de litri) si are o cota de 30% din piata, conform estimarilor proprii. Previziunile pentru acest an se refera la vanzari de 42 de milioane de euro, fata de 36 de milioane de euro anul trecut.

     

    Murfatlar insa nu este singurul producator ce are de castigat de pe urma caldurii din 2007. „Calitativ, recolta de struguri e buna si foarte buna“, spune Mihai Partic. Unele zone au avut mai mult de castigat decat altele, de cele mai bune recolte bucurandu-se viile din Murfatlar si cele din zona Dealu Mare (ce cuprinde Tohani, Valea Calugareasca si Dragasani).

     

    Ioan Buia, directorul complexului de vinificatie Jidvei, spune ca, din cauza caldurii, recoltarea strugurilor a inceput cu doua-trei saptamani mai devreme fata de anii obisnuiti, ceea ce inseamna ca in anumite regiuni culesul strugurilor a inceput inca de la sfarsitul lui august, fata de data traditionala de 15 septembrie sau de alti ani cand perioada de recoltare era impinsa spre finalul lunii. In ciuda secetei si a caniculei prelungite sau a ploilor cazute chiar inainte de recoltare, strugurii n-au fost insa nici inferiori calitativ si nici mai putini decat in alti ani.

     

    Cantitativ, recolta este comparabila cu cea din alti ani. „Media la hectar este la nivel national, dupa estimarile noastre, in jur de 5 tone de struguri, iar pentru soiurile de masa cantitatea medie se apropie de 6,8 tone la hectar“, declara Partic. In aceste conditii, Ovidiu Gheorghe, director general al Patronatului National al Viei si Vinului, estimeaza pentru anul acesta o productie de vin la nivel national de aproximativ 5,5 milioane de hectolitri.

     

    Recolta medie la hectar nu este insa mare, comparativ cu alte tari, explica directorul AVSS, motivul principal fiind varsta viilor – majoritatea sunt prea batrane pentru a mai asigura recolte bogate. „In toata tara sunt acum 3.000 de hectare de vie tanara (pana in trei ani)“, sustine Partic, ceea ce inseamna mai putin de 3% din totalul suprafetei cultivate cu vita-de-vie. Dar situatia se va schimba rapid, crede reprezentantul ANSS, pentru ca producatorii romani au invatat sa se foloseasca de fondurile europene: deja au fost absorbite peste 85% din fondurile europene dedicate sezonului 2006-2007. Iar pentru perioada urmatoare, valoarea proiectelor depuse depaseste 40 de milioane de euro, desi informatiile neoficiale indica un buget „european“ de doar 23 de milioane de euro.

     

    In aceste conditii, exista doua variante, e de parere Partic: „fie creste plafonul pentru sumele dedicate fermierilor romani cu vita-de-vie, fie o parte din dosare vor fi reportate pe urmatorul sezon“. Deocamdata, suma nu este batuta in cuie, iar directorul general al PNVV, Ovidiu Gheorghe, spera ca bugetul de investitii din fonduri europene sa creasca macar pana la 30 de milioane de euro.

     

    Pana la aprobarea proiectelor de investitii din fonduri europene, producatorii de vinuri savureaza insa bucuria unei recolte ce le asigura un loc mai bun decat in alti ani pe rafturile magazinelor.

  • La raft sau in damigeana

    Consumul de vin a intrat in ultimii zece ani intr-un con de umbra, anul trecut fiind marcate primele cresteri dupa ani buni de regres al vanzarilor. Principalul motiv al scaderii consumului a fost promovarea agresiva a altor tipuri de bauturi alcoolice, fie bere sau spirtoase.

     

    CONSUM Media anuala a consumului pe cap de locuitor se apropie de 27 de litri, cantitate ce cuprinde vinul produs in gospodarii proprii si vanzarile la negru.

     

    LA STICLA Consumul de vin imbuteliat inseamna doar 9% din totalul productiei (doar 3 litri pe cap de locuitor anual), in timp ce vanzarile de vin la sticla ajung la 59 de litri pe cap de locuitor in Franta sau 47 de litri in Spania.

     

    PREFERINTE Aproape trei sferturi din vanzarile de pe piata romaneasca sunt adjudecate de vinurile albe, spre deosebire de alte piete europene, unde preferintele sunt indreptate covarsitor (peste 80%) catre vinurile rosii seci si demiseci.

     

    CONCURENTA Cei mai importanti producatori de vin din Romania sunt Murfatlar, Vincon, Jidvei, Cotnari, Halewood Romania, Vinexpert Focsani, Tohani si Cramele Recas.

  • MANAGEMENT: Strategia de investitii a lui Sorin Stoica dupa vanzarea Dasimpex

    Daca ar fi pokerist, despre Sorin Stoica s-ar putea spune ca este un jucator nu la doua, ci la sase capete. Dupa ce si-a vandut afacerea cu care a debutat, Stoica a inceput sa investeasca, pe banda rulanta in altele noi.

     

    Ceea ce incerc eu sa fac pe termen lung este sa devin un fel de «serial business maker», un fondator in serie de firme“, zice Sorin Stoica – iar pe masura ce acestea se dezvolta suficient, sa le vanda ca „business la cheie“ si sa inceapa altele noi. Sau, altfel spus, sa iasa din umbra afacerii de retail de telefoane mobile Dasimpex, pe care a vandut-o anul trecut fondului spaniol de investitii GED Capital,  pentru aproximativ 4,5 milioane de euro.

     

    Primul pas a fost sa demisioneze in urma cu cateva luni din functia de director general, iar din iulie nu mai face parte nici din consiliul director al companiei. Astfel ca singurul lucru care-l mai leaga acum de Dasimpex este un pachet minoritar de actiuni.

     

    Investitiile sale in start-up-uri se apropie acum de 2,5 milioane de euro. In imobiliare a plasat deja 1,5 milioane de euro si mai planuieste o investitie de jumatate de milion pana la sfarsitul acestui an. Iar pe langa banii pusi „la ciorap“, Stoica a intrat si pe domeniul financiar, investind sume pe bursa si pe piata monetara. „Sumele sunt insa foarte mici momentan. Vorbim de  100.000 de euro plasati pe bursa, in SIF-uri, BRD si Banca Transilvania. Cat despre piata Forex, jocul de-abia incepe.“

     

    Numarul afacerilor pe care le detine a ajuns la cinci, iar la acestea ar mai urma sa se adauge inca vreo patru in urmatorii trei ani. Majoritatea sunt concentrate in Piatra-Neamt, spune Stoica. Planurile lui vizeaza, in toate cazurile, cresterea pe timp de trei sau patru ani, urmata de un exit.

     

    1. Prima afacere, pornita in paralel cu Dasimpex, a fost o clinica medicala in Piatra-Neamt – Dasimed, deschisa in 2002. Investitia initiala este printre cele mai mari facute pana acum de Stoica – in jur de 250.000 de euro.

     

    In prezent, clinica are cinci cabinete principale, in care functioneaza mai multe specializari, de la medicina de familie si stomatologie la ORL sau psihologie. Avantajul Dasimed este un contract important incheiat cu clinica Medicover, prin care asigura servicii medicale pentru aproape toate bancile din Piatra-Neamt, dar si pentru companii precum Transelectrica si in general filialele locale ale marilor companii cu sediul central la Bucuresti.

     

    „Deocamdata este o clinica mica, dar planul meu, inca nu foarte bine conturat, este sa o aduc la un moment dat la dimensiuni mai mari, eventual si cu posibilitati de internare pentru pacienti“, isi dezvaluie Stoica planurile. „Un alt lucru pe care as vrea sa-l dezvolt este partea de abonamente de sanatate, concept care nu a prins in provincie.“

     

    Cati bani ies din serviciile medicale? Putini. Este drept, afacerea nu a incheiat niciodata pe minus, pe fondul succesului pe care il au serviciile cu plata, precum stomatologia, oftalmologia sau ginecologia. Anul acesta, Dasimed va avea o cifra de afaceri de aproximativ 100.000 de euro.

     

    2. Dasino Advertising, compania de productie publicitara din portofoliul lui Sorin Stoica, a fost infiintata din nevoia acestuia de a reduce costurile Dasimpex. Ideea s-a dovedit corecta, avand in vedere ca acum cheltuielile pentru publicitate sunt mai mici cu 15-30% fata de situatia cand aceste servicii ar fi fost prestate de alte firme, explica omul de afaceri.

     

    Compania a pornit cu 50.000 de euro, bani investiti in utilaje si materiale de lucru. Intre timp, a preluat clienti precum Dinasty, Hotel Central, Euroterm si mai nou Garanti Bank, de altfel si cel mai mare contract pentru Dasino Advertising. Si astfel au inceput sa creasca si incasarile. Anul acesta se vor situa la aproximativ 300.000 de euro, cifra care se va dubla cel putin inca doi ani, dupa estimarile lui Stoica.

     

    Pentru urmatorii doi ani, planurile sunt deja trasate: extinderea portofoliului de clienti si intrarea pe segmentul de tiparituri de capacitate medie. Pentru aceasta mai este nevoie de aproximativ 100.000 de euro, la care se vor mai adauga si costurile cu inca doua utilaje, de 50.000 de euro.

     

    3. Consultanta pentru afaceri este practic prima idee pe care Sorin Stoica a materializat-o dupa tranzactia cu GED Capital in vara anului trecut. Si probabil singura pe care nu are de gand sa o vanda, dupa spusele sale, pentru ca Oregano, cum se numeste compania, urmeaza sa fie nucleul de management pentru celelalte si sa asigure eventual pentru ele, ca si pentru restul companiilor client, servicii de resurse umane, marketing, vanzari, contabilitate sau IT. „Pentru o companie aflata in primii ani de functionare este mult mai simplu si mai putin costisitor sa pastreze aceste servicii in afara“, explica Stoica.

     

    Deocamdata insa, Oregano se concentreaza strict pe firmele aflate la inceput ale lui Stoica, urmand ca de la sfarsitul acestui an sa inceapa sa preia si clienti externi.

     

    Sorin Stoica a investit in jur de 1,5 milioane de euro in aceasta companie, cea mai mare investitie pana in prezent, dintre care un milion reprezinta numai banii cheltuiti cu sediul din Piatra-Neamt. Recuperarea acestei investitii se va face probabil treptat, avand in vedere ca afacerile Oregano nu vor depasi 300.000 de euro anul acesta. „In 2008 vom vedea cel putin o dublare a veniturilor si probabil in 2009 vor fi acoperite investitiile.“

     

    4. Televiziunea online EvoTV, care emite exclusiv pe Internet, a debutat in aprilie cu 14 emisiuni orientate catre publicul tanar. Dupa o investitie de 150.000 de euro pana in prezent, studierea pietei si analizarea impactului, s-a ajuns la concluzia ca este nevoie de o repozitionare. De ce? „Pentru ca segmentul tanar este schimbator“, motiveaza Stoica. Astfel ca emisiunile vor fi adresate de-acum unui alt tip de public, mai matur.

     

    EvoTV s-a transformat intr-o televiziune asemanatoare celor traditionale. Dupa  recuperarea investitiei, moment estimat pentru inceputul lui 2008, exista posibilitatea sa se segmenteze continutul pe nise, cum ar fi de exemplu Evo Business sau Evo Health, spune Stoica. New Media Business, compania sub care functioneaza televiziunea online, este asteptata sa aduca anul viitor cel putin 250.000-300.000 de euro.

     

    5. Sorin Stoica a plasat in imobiliare 2 milioane de euro, prin intermediul companiei sale Inteso Imobiliare. Ideea acestui business este de fapt consultanta in domeniul imobiliar. „Nu vreau sa fac o simpla agentie“, precizeaza Stoica. Compania a incheiat deja contract cu BRD, pentru a oferi servicii de consiliere financiara clientilor. Totodata, vor exista contracte de colaborare cu agentii imobiliare atat din Romania, cat si din strainatate, prin intermediul celor straine urmand sa devina posibila vanzarea unor proprietati inclusiv „in locuri exotice, unde vrem sa vindem in special case de vacanta“. Inteso Imobiliare a fost infiintata in iulie si va incepe activitatea in toamna, cand va fi lansata o aplicatie online unde clientii sa poata cauta serviciile de care au nevoie, de la posibilitati de finantare si pana la alegerea unei locuinte sau a unui teren.

     

    6. Din toamna, Sorin Stoica va deschide o a sasea companie, Eturia, specializata in servicii de turism. Mai precis, este vorba despre o agentie de turism care se va concentra in cea mai mare parte pe vacantele „tailor-made“ (cu destinatii la comanda clientului). Pentru a pune in practica ideea este nevoie insa de parteneriate cu turoperatori din strainatate, astfel incat sa fie acoperite un numar rezonabil de destinatii de atractie.

     

    Pentru Eturia au fost investiti pana acum 100.000 de euro, suma ce va fi recuperata cel mai probabil pana la jumatatea anului viitor, conform estimarilor lui Stoica, dar intre timp se va mai face o investitie „destul de mare“ in sediul de la Bucuresti care va fi inaugurat in primavara. „Pana la jumatatea anului viitor vom vinde vacante in valoare de un milion de euro“, estimeaza Stoica.

     

    O alta idee a lui Stoica este ServLine, o companie care sa se ocupe de dezvoltarea de aplicatii software. „De asemenea, nu este deloc exclus sa lansez un magazin de comert online, idee la care deja ma gandesc de ceva vreme“, mai spune Stoica.

     

    Lista companiilor ce vor fi lansate de acesta se incheie cu DasMusic, o casa de discuri. „Firma este inregistrata, dar nu am investit nimic deocamdata. Probabil ca asta va fi urmatoarea investitie majora pe care o voi face, de cateva sute de mii de euro.“

  • Cel mai tanar CFO

    La 29 de ani, Bianca Bobutanu conduce deja de cateva luni departamentul financiar al MOL Romania, fiind singurul CFO sub 30 de ani al unei companii cu afaceri de peste jumatate de miliard de euro.


    Nu exista zi in care Bianca Bobutanu sa nu discute chiar si de cateva ori cu Zsolt Szalay, CEO al MOL Romania. „Avem o relatie foarte buna, bazata pe incredere, o comunicare excelenta si ne consultam in decizii si situatii care, intr-o industrie ca a noastra, apar cu o frecventa zilnica“, marturiseste Bianca Bobutanu. In industria de petrol si gaze, spune ea, sa conduci un departament financiar „inseamna sa fii la curent cu tot ce se intampla pe piata, sa cunosti cat mai bine natura afacerii pe care o conduci, sa fii intr-o permanenta comunicare cu toate departamentele companiei astfel incat sa poti sa iei deciziile cele mai bune pentru companie si in cel mai scurt timp posibil“.


    Anul acesta, MOL Romania va investi 15,4 milioane de euro pentru a-si extinde reteaua de benzinarii cu noua statii, atât prin investitii greenfield, cât si prin achizitii. „In perioada 2008-2010, MOL va pastra un ritm sustinut de crestere a investitiilor si isi va concentra activitatea si pe cresterea activitatii diviziei de lubrifianti pe piata romaneasca prin dezvoltarea portofoliului de lubrifianti si produse de ingrijire auto“, spune directorul financiar.


    Ca CFO, Bianca Bobutanu coordoneaza o echipa de 55 de persoane (majoritatea dintre ei lucreaza la Cluj, unde compania are sediul central) si este responsabila pentru asigurarea securitatii financiare a companiei, dar si pentru organizare si coaching pentru echipa departamentului financiar. „Sunt om de finante, adica omul cifrelor, dar intotdeauna imi doresc sa fiu aproape de business, sa cunosc tot ceea ce se intampla, ca sa pot determina riscurile sau oportunitatile financiare care pot aparea, sa pot evalua resursele de care avem nevoie si cum sa le folosim in cel mai eficient mod.“


    In 2001, Bianca Bobutanu a terminat Facultatea de Finante, Banci, Burse din cadrul Academiei de Studii Economice, iar in 2005 a absolvit toate examenele ACCA (Association of Certified Chartered Accountants). Imediat dupa ce a terminat facultatea s-a angajat in consultanta la compania Haarmann, Hemmelrath & Partners, unde a ramas timp de cinci ani. „In aceasta perioada am dobândit cunostinte pe care niciun alt domeniu nu le poate oferi. Consultanta te invata sa devii o persoana orientata spre calitate si rezultate; in plus, ajungi sa cunosti foarte multi oameni si sa inveti de la fiecare câte ceva.“


    De altfel, spune ca decizia de a lucra in consultanta este cea mai inspirata din cariera sa de pana acum. La polul opus se afla incercarea de a lucra intr-o banca, unde nu a reusit sa reziste mai mult de trei zile, pentru ca, spune ea, „s-a dovedit a fi un domeniu care nu ma reprezinta, fiind prea static pentru mine“. In noiembrie 2006 a venit la MOL Romania pe postul de controlling & planning manager, pentru ca isi dorea sa lucreze pentru o singura companie, unde sa investeasca experienta acumulata in consultanta. „Pe de alta parte, m-am temut ca in aceasta postura nu voi mai avea parte de adrenalina, de noutatea si dinamismul pe care le oferea consultanta, cu care ma obisnuisem. Dar am gasit din plin ceea ce cautam si nu regret niciun moment decizia.“


    Ziua ei de lucru incepe in jurul orei 7,30. Prefera sa vina la birou devreme, pentru a evita aglomeratia din trafic. In plus, are suficient timp sa isi organizeze ziua, in timp ce savureaza o cafea si citeste revista presei. Prima decizie pe care a luat-o ca CFO al MOL Romania a fost sa plece la Cluj pentru a cunoaste personal toti oamenii din departament. Recunoaste ca cere foarte mult de la echipa cu care lucreaza, mai ales in ceea ce priveste profesionalismul, seriozitatea si promptitudinea. „Ofer in schimb exact aceleasi lucruri, alaturi de suport, coaching si coordonare“, spune Bobutanu.


    In timpul liber, atata cat are, ii place sa calatoreasca, sa asculte muzica veche de calitate, sa citeasca si sa rezolve puzzle-uri. „Pe plan personal imi doresc sa petrec mai mult timp cu cei dragi si sa imi gasesc timp ca sa-mi organizez nunta.“

  • Fiecare cu brokerul lui

    Lansarea fondurilor de pensii private obligatorii, pilonul II, are efecte si asupra brokerilor din piata de capital. Societatile de brokeraj si companiile de administrare a activelor sunt curtate intens de asiguratori.


    Din fondurile celor trei milioane de salariati care vor intra obligatoriu in pilonul II, analistii estimeaza ca aproximativ 25% vor ajunge in actiuni listate pe Bursa de Valori. Chiar daca in prima faza suma nu este mare, mai putin de 100 de milioane de euro pentru 2008, fondurile de pensii si-au asigurat deja colaborarea cu cate un intermediar de valori mobiliare. Cel mai usor este pentru grupurile financiare care au divizii integrate de asigurare si intermediere: ING, BCR, BRD, Allianz-Tiriac si Bancpost (prin EFG Eurobank Securities) sunt companii care nu au avut nevoie sa caute un intermediar. Alte doua banci importante au preferat sa se alieze cu nume importante din asigurari. Banca Transilvania a adus olandezii de la Aegon, iar Raiffeisen Bank a decis sa colaboreze cu AIG Life. De asemenea, OTP Bank a infiintat un fond de pensii propriu si a anuntat ca va deschide in curand o societate de administrare de active si una de consultanta.


    Certinvest, societate de administrare a activelor, a fost preluata saptamana trecuta de compania de asigurare Aviva, intr-o tranzactie estimata la mai mult de 3 milioane de euro. Cel mai mare grup de asigurari din Marea Britanie a preferat sa achizitioneze o societate romaneasca cu experienta pe piata autohtona, in loc sa creeze de la zero o companie de administrare a fondurilor de investitii. „Pentru primul an de functionare a fondului de pensii nu se va percepe comision de administrare, doar din 2009 vom stabili un procent pentru administrarea acestuia“, a declarat Shah Rouf, director general al Aviva Romania. El a precizat ca din al doilea an marimea comisionului nu va mai fi semnificativa, determinanta fiind valoarea randamentului adus de plasamente. Intermediarul pentru investitiile fondului de pensii va fi, cel mai probabil, Intercapital Investments, avand in vedere actionariatul comun cu Certinvest (Fondul Romano-American pentru Investitii).


    La randul sau, Vienna Insurance Group a achizitionat inca din primavara de la Finansbank societatea de brokeraj Finans Securities. Asiguratorul austriac a intrat agresiv pe piata de profil din Romania, preluand pana acum mai multe companii de asigurare, precum Omniasig (care intre timp a lansat propria societate de pensii, Omniasig Pensii Private), Agras si Asirom si ajungand sa detina acum o cota de circa 20% din piata de asigurari. Prin achizitionarea Finans Securities, tranzactionarea pe piata de capital sau administrarea fondurilor de investitii se pastreaza in interiorul grupului. Noua societate de brokeraj se va numi Vienna Insurance Trust, in prezent fiind necesara doar inregistrarea la Registrul Comertului pentru ca achizitia sa fie completa, spune Adrian Simionescu, directorul Finans Securities. Administrarea activelor din pensii va fi realizata de noua companie, urmand a fi lansate cateva fonduri de investitii. „Vom lansa si un fond de investitii cu risc zero. Nu va fi garantat randamentul, insa nu se vor putea pierde banii“, spune Simionescu.


    Iar acestea nu sunt singurele tranzactii de acest fel. Tot in urma cu cateva luni, Swiss Capital, o alta societate de servicii financiare, a fost preluata de KBC Capital. In prezent, un fond de investitii londonez este interesat de achizitionarea unui pachet de actiuni la SSIF Broker Cluj. Odata cu lansarea pilonului II al sistemului de pensii si in conditiile in care pe piata activeaza 70 de intermediari financiari, un numar destul de mare raportat la dimensiunile pietei de capital (Polonia are doar 40 de societati de brokeraj), este de asteptat ca fuziunile si achizitiile sa continue.

  • Cat face averea fratilor Micula?

    Compania European Drinks a inceput un proces de rebranding al produselor, menit sa schimbe imaginea traditionala a grupului de firme al fratilor Micula, de fabricant de produse ieftine. Rebrandingul ar urma sa creasca valoarea de ansamblu a unui grup estimat deja de cei doi frati la peste 1,5 miliarde de euro.


    Imediat cum pasesti in aeroportul Oradea esti intampinat de un panou publicitar cu Izvorul Minunilor, mare cat jumatate din unul din peretii salii de asteptare, semn ca ai ajuns in patria European Drinks & Food. Cu cea mai mare fabrica de bere din Romania, ocupand prima pozitie pe piata bauturilor racoritoare non-cola, a doua pozitie pe piata apelor minerale si cu afaceri ramificate in productie alimentara, media, turism si real estate, grupul de firme din Bihor a ajuns sa detina active tangibile care depasesc 800 de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula, presedintele European Food. La aceasta se adauga brandurile, despre care Viorel Micula, presedintele European Drinks, sustine ca ar valora in total „cateva sute de milioane de euro“. Prin urmare, valoarea totala a grupului „trece categoric de 1,5 miliarde de euro“, a estimat Viorel Micula intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Daca estimarea ar fi reala, ar insemna ca fratii Micula sa intre in randul miliardarilor in euro, alaturi de Dinu Patriciu, Ion Tiriac si Zoltan Teszari.


    Ultima miscare a fratilor Micula vizeaza tocmai cresterea in valoare a brandurilor, prin schimbarea strategiei de promovare. Primul pe lista: Izvorul Minunilor. „Este adevarat ca un produs cu un pret mai scazut este perceput ca fiind un produs ieftin in ansamblu. Dar Izvorul Minunilor este un produs premium, situat peste gama medie. Pur si simplu nu a beneficiat de o campanie de comunicare buna si de ambalajul adecvat“, declara Adinel Tudor, senior partner al Trout & Partners Consulting, compania care a realizat noua strategie de marketing a grupului.


    Potrivit directorului executiv al European Drinks, Adrian Rotar, care citeaza un studiu realizat de ACNielsen, Izvorul Minunilor are o cota de piata in volum de 18,33%, in urma liderului Borsec (produs de Romaqua), cu 25%, dar inaintea Coca-Cola, care ocupa cu Dorna locul al treilea, cu 17,2%. Adrian Rotar spune ca pierderea pozitiei de lider de catre European Drinks pe acest segment poate fi pusa si pe seama cresterii puterii de cumparare, coroborata cu o perceptie a brandului ca fiind unul economic, dar mai ales pe seama deciziilor de business. „Berea a mers foarte bine si a fost nevoie sa impartim liniile de productie intre ape si bere; pur si simplu nu am mai putut produce apa cat doream. Dar am pus recent in functiune trei linii noi de productie la fabrica de bere si astfel am descongestionat capacitatile pentru apa plata si minerala“, explica Rotar.


    Schimbarea imaginii Izvorului Minunilor va costa grupul peste 10 milioane de euro pana in 2009, in aceasta suma fiind incluse si cheltuielile pentru modificarile de pe linia de productie si cele pentru realizarea noilor ambalaje. Pe langa schimbarea strategiei de comunicare a brandului, European Drinks a lansat si o noua marca de apa minerala, Hera, aceasta fiind pozitionata pe segmentul economic, pentru a se realiza mai bine distinctia dintre cele doua produse. „Deja realizam o segmentare mai buna a produselor. Din punctul de vedere al businessului am impins anul trecut pretul la Izvorul Minunilor, deoarece merita sa fie sus din toate punctele de vedere. Si vom continua la fel. Plus ca ne dorim si noi aceleasi marje de profit ca ale competitorilor nostri“, recunoaste Adrian Rotar.


    Acelasi model ar putea fi urmat in viitorul apropiat si pe segmentul bauturilor racoritoare, unde Frutti Fresh ar urma sa fie promovat puternic ca produs din gama medie, in timp ce marca Adria ar urma sa fie mentinuta pe segmentul economic. In plus, grupul are in vedere si lansarea unor noi marci de bere, unele pe un segment superior celui pe care este plasata berea Burger.


    Ce sanse are incercarea European Drinks & Food de a schimba perceptia consumatorilor asupra brandurilor? Stefan Liute, strategy director in cadrul companiei de branding Grapefruit, spune ca noua campanie de comunicare va trebui sustinuta de o componenta de relatii publice care sa imbunatateasca imaginea grupului si de o distributie care sa ia in calcul si canalele HoReCa (hoteluri, restaurante, catering). „Cu siguranta nu va fi usor, dar au cum sa iasa de sub reputatia de fabricant de produse ieftine. Au foarte multe posibilitati, dar depinde numai de ei daca vor reusi“, spune directorul de strategie al Grapefruit, adaugand ca nu crede ca un brand de genul Izvorul Minunilor ar valora zeci de milioane de euro si ca valoarea unui brand este data doar de piata si de tranzactiile ce au loc. Bogdan Branzas, CEO si creative director al firmei de consultanta de branding Branzas, considera ca schimbarea comunicarii si a ambalajului poate imbunatati perceptiile asupra brandului, „insa daca nu sunt operate schimbari majore la esenta produsului, urcarea in segmentul premium poate fi incerta“.


    Fratii Micula admit ca valoarea exacta a brandurilor poate fi data doar de o tranzactie, dar in privinta capacitatilor de productie se pot face unele estimari. „In Moscova s-a vandut recent o fabrica de bere la un multiplu de 50 de ori EBITDA (profitul operational). Noi am inregistrat anul trecut la nivel de grup un EBITDA de aproximativ 60 de milioane de euro, iar daca luam in considerare si afacerile din mass-media, acesta este de 70 de milioane de euro“, spune Ioan Micula. „Pe segmentul de ape minerale si sucuri, un producator dintr-o piata emergenta poate fi vandut chiar si la un multiplu de 20 de ori profitul operational“, adauga Viorel Micula.


    Obiectivele grupului in acest moment sunt, in afara de intarirea imaginii brandurilor, consolidarea pozitiei pe piata interna si majorarea exporturilor. „Pe pietele din Europa Centrala si de Est exista un potential de 120 de milioane de consumatori. Daca vindem doar 2% din cantitatea de apa care se consuma in regiune, ar insemna sa ne dublam capacitatile actuale de productie“, apreciaza Ioan Micula. Potrivit datelor Societatii Nationale a Apelor Minerale, European Drinks a imbuteliat anul trecut aproximativ 130 de milioane de litri de apa minerala, fratii Micula estimand pentru acest an o crestere pe segmentul de ape si sucuri de 20%, atat in volum cat si in valoare.


    In ceea ce priveste European Food, Ioan Micula vorbeste in primul rand de marirea capacitatii de productie a fabricii de bere de la Draganesti, de la 5 la 6,5 milioane de hectolitri, ceea ce ar insemna aproape 30% din consumul total de bere din Romania. Marca Burger, care a deschis segmentul de PET-uri pe plan local, este cel mai bine vandut produs al companiei, care are ca principali concurenti pe o piata estimata la un miliard de euro la preturi de raft, multinationalele Heineken, SAB Miller, InBev si United Romanian Breweries Bereprod. „Am crescut in ultimii doi ani cu peste 50%, deci ne-am bucura daca am ramane la acelasi nivel ca in 2006, cand am atins o cifra de afaceri de 170 de milioane de euro si un profit de 10 milioane de euro. Profitul net nu este insa intotdeauna cel mai bun indicator, deoarece facem investitii“, considera Ioan Micula.


    Prima companie a grupului a fost Transilvania General Import-Export, fondata de Ioan Micula pentru a realiza importuri in Suedia de calculatoare (cei doi frati fiind plecati in Suedia inainte de 1990). „Am adus sepci, tricouri cu American Football, bere, tot ce s-a putut si era interesant in acea perioada in Romania. Iar unele au mers foarte bine in acea perioada, am avut produse vandute si cu o marja de 500%“, isi aminteste Viorel Micula, care a fost cooptat in actionariatul companiei in 1992. Primele produse au fost depozitate in garsoniera unui prieten de familie, „dupa modelul tuturor afacerilor mici care pornesc dintr-un garaj“, spune Ioan Micula.


    Importurile au fost urmate de dezvoltarea primelor capacitati de productie si de castigarea licitatiei pentru exploatarea zacamantului de apa minerala Izvorul Minunilor de la Stana de Vale. „In martie 1997 am luat anuntul de licitatie din ziar si m-am prezentat. Au venit zeci de investitori, multi dintre ei straini, dar s-au speriat cand au vazut muntii si padurile de aici“, spune Viorel Micula. Cei doi oameni de afaceri sustin ca nicio banca nu a dorit initial sa ii crediteze, planul de exploatare a zacamantului fiind considerat nerealizabil. Astfel, dezvoltarea initiala s-a facut cu fonduri proprii, investitiile derulate la Stana de Vale fiind acum de 35 de milioane de euro, in timp ce valoarea totala a investitiilor in European Drinks & Food a ajuns la cateva sute de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula. In afara de reinvestirea profitului, fratii au avut insa nevoie de credite bancare, a caror valoare totala se ridica acum la aproximativ 230 de milioane de euro.


    Cresterea afacerilor celor doi frati, care au renuntat la cetatenia romana in favoarea celei suedeze, a fost insotita de acuzatii privind evaziune fiscala si de obtinere preferentiala de reesalonari, scutiri de impozite si alte avantaje din partea autoritatilor locale si centrale. „In SUA se numeste lobby si toata lumea este de acord ca daca esti un investitor mare in zona, este normal sa incerci sa mentii o relatie apropiata cu autoritatile. Daca incerci asa ceva in Romania, esti acuzat de coruptie“, spune Ioan Micula.


    Legat de datoriile grupului catre bugetul de stat, directorul executiv al European Drinks spune: „Ce a fost a fost atunci. Acum grupul nu mai are nicio restanta catre bugetul de stat, fiind la luna cu fiecare plata. Iar daca Dinu Patriciu spune ca este cel mai mare platitor de impozite la bugetul de stat, noi putem fi atunci considerati ca ocupanti ai pozitiei secunde“. Potrivit datelor Ministerului de Finante, companiile grupului nu figureaza in topul restantierilor la bugetul de stat, la cel al asigurarilor de sociale si de sanatate, oficialii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) mentionand ca datele privind reesalonarile de datorii nu sunt publice.


    Cei doi oameni de afaceri se afla si intr-un proces cu statul, intentat la Centrul International de Reglementare a Disputelor privind Investitiile (ICSID) de pe langa Banca Mondiala, motivul fiind reprezentat de retragerea unor facilitati fiscale acordate European Drinks si European Food pentru investitiile in zonele defavorizate. In plus, fratii Micula sustin ca trebuia sa beneficieze de un acord bilateral semnat de stimulare a investitiilor intre Romania si Suedia, ei avand statut de investitori straini in urma renuntarii la cetatenia romana.


    In ciuda procesului cu statul roman si a acuzatiilor de evaziune fiscala, cei doi oameni de afaceri spun ca sunt decisi sa isi continue investitiile si ca n-au de gand sa vanda nicio parte din afacere, desi primesc „in fiecare saptamana“ oferte de cumparare. Iar planurile celor celor doi bihoreni nu se opresc la productia de sucuri, bere sau bauturi alcoolice. Potrivit declaratiilor proprii, fratii Micula detin in total peste 2,5 milioane de metri patrati de terenuri, investitiile in sectorul imobiliar fiind in continuare o optiune luata in calcul, desi pana acum n-au anuntat nici un proiect concret de dezvoltare. „Nu poti face foarte multe lucruri in acelasi timp cu rezultate foarte bune, si atunci ne concentram doar pe anumite lucruri. Terenurile nu fug de acolo“, spune Ioan Micula. Terenurile ar ridica considerabil valoarea averii celor doi frati, daca estimarile lor privind evolutia preturilor s-ar confirma: „Eu am vrut sa cumpar in Mamaia si sub 1.000 de euro pe metrul patrat nu am gasit. Dupa ce se va termina structura de autostrazi, valoarea terenurilor de la mare s-ar putea tripla sau ar putea creste chiar de 4-5 ori“.