BusinessMagazin

Blog

  • Leaganul cu tendinte

    Cand a implinit cinci ani, Charlotte Casiraghi, fiica printesei Caroline de Monaco, si-a anuntat parintii ca isi doreste cel mai in voga model de rochie de la Givenchy. Charlotte participase de nenumarate ori, alaturi de mama sa, la prezentarile marilor designeri, iar gustul pentru lux i se dezvoltase de mica, astfel incat de fiecare data stia exact ce isi doreste.

    De altfel, se pare ca tot mai multi copii (sau parintii lor), si nu neaparat mostenitorii din familiile princiare, si-au dezvoltat gustul pentru produse de lux, din moment ce piata produselor premium pentru copii trece printr-un boom fara precedent, sustinut si de sporirea numarului de nou-imbogatiti.

    Dolce & Gabbana a lansat, inca din 2001, linia de haine pentru copii D&G Junior, Versace a creat Versace Young, care include haine casual, sport si sofisticate pentru clientii cu varste cuprinse intre 4 si 14 ani, Ralph Lauren are colectii personalizate in functie de varsta, ce cuprind atat haine casual, cat si creatii de gala, iar Prada, Coach, Longchamp, Louis Vuitton si Gucci au intrat pe piata gentilor pentru proaspetele mamici. Gentile, al caror pret porneste de la 470 de euro (Prada) si 785 de euro (Louis Vuitton) sunt special compartimentate astfel incat includ o patura pentru a schimba scutecele, cutii pentru scutecele folosite si compartimente pentru alte accesorii necesare mamicilor. La randul sau, Burberry a intrat pe segmentul de accesorii pentru copii, astfel incat un bebelus fashion face primii pasi cu stil intr-un premergator marca Burberry (835 de euro).

    In plus, pe piata au aparut branduri premium exclusiv pentru copii, un fel de echivalent al Givenchy, Vuitton sau Hermčs pe piata produselor pentru adulti. Printre cele mai faimoase branduri de lux pentru copii sunt Bugaboo (carucioare) sau Bonpoint (haine si accesorii). Iar companiile care le produc au atras atentia marilor jucatori de pe piata luxului. La inceputul anului, se specula ca grupul Pinault, care include Gucci si Yves Saint Laurent, este interesat de preluarea companiei franceze Bonpoint. In 2006, vanzarile companiei au ajuns la 38,5 milioane de euro, iar in ultimii trei ani grupul a deschis 20 de boutique-uri noi, numarul total de magazine ajungand la 60 in 2006. Bonpoint nu face publicitate, astfel incat magazinele si vitrinele acestora sunt principala metoda de promovare. Compania se lauda ca detine cel mai mare magazin de lux pentru copii (de peste 1.000 de metri patrati pe Rue du Tourton, Paris), care ocupa parterul unui hotel din secolul al XVII-lea. Magazinul este decorat cu parchet de Versailles, iar colectia de 300 de piese este prezentata in camere dotate cu seminee.

    Tendinta de pe piata internationala a cuprins si Romania. „Cu toate ca se spune ca natalitatea este in scadere, piata premium de produse pentru copii creste de la an la an. Segmentul caruia ne adresam, adica clientii din Bucuresti, cu venituri medii si peste medie, este in expansiune“, spune Alina Al Khatib, director comercial al Loris Baby’s Land, importator si distribuitor in Romania al brandurilor premium Cam, Pali, Mibb, Feber, Shelcore, Picci sau Giordani. Al Khatib spune ca, desi nu exista studii oficiale, valoarea pietei de produse pentru copii este de cateva milioane de euro, din care produsele premium detin peste 50%.

    Loris Baby’s Land a deschis la sfarsitul lunii septembrie VIP Bebe, un magazin intins pe 350 de metri patrati, cuprinzand jucarii pentru copii, carucioare, scaune pentru masina si masa sau mobilier, plus un spatiu de relaxare pentru mame sau viitoare mame, unde acestea pot fi consiliate in privinta cumparaturilor sau pot comanda produse care nu exista in magazin. „Amenajarea magazinului a costat 100.000 de euro, iar spatiul este impartit dupa raioane decorate cu mobilier de culori diferite in functie de zona“, spune directorul comercial de la Loris Baby’s Land.

    Jucariile au preturi cuprinse intre 30 si 300 de lei, iar aparatele de monitorizare (destinate parintilor care vor sa-si supravegheze copiii cand nu sunt impreuna cu ei) sunt cuprinse intre 300 si 800 de lei, in functie de dotari (camera cu infrarosu, proiectii video) si de aria de acoperire. Amenajarea unei camere pentru un nou-nascut cu produse premium incepe de la 2.000 de lei si poate ajunge la 15.000-20.000 de lei.

    Cat despre tendinte, Al Khatib spune ca „putini sunt cei care cer camere sobre, chiar daca se merge pe o singura culoare. In general, parintii asorteaza camera copilului cu mobila din casa“. Colectiile se schimba in fiecare an in luna septembrie, dupa targul de la Köln, care da tonul in ceea ce priveste produsele pentru copii. „La culori se poarta ciclam-mov, iar rosul ramane in continuare in tendinte, atat pentru fete, cat si pentru baieti. In strainatate se cauta foarte mult bleumarin, cu mici accesorii pentru fetite, un logo cu roz, de exemplu, si am vazut carucioare cu cristale Swarovski sau cu imprimeu Fendi (Aprica).“

    In aceeasi perioada, pe piata produselor pentru copii s-a lansat si primul atelier de creatie vestimentara. „Ideea mi-a venit in momentul in care am cautat o rochie pentru petrecere pentru fiica mea si am observat ca oferta este foarte limitata, mai ales ca ea la cinci ani a inceput sa se desparta de roz“, isi aminteste Nina Cosac, proprietara magazinului-atelier Nina Balerina. Magazinul pare inspirat dintr-un atelier parizian de la inceputul secolului: parchet din lemn natural, rochii de printesa, paravan care serveste drept cabina de proba, iar peretii sunt decorati cu tablourile Evei, fiica Ninei Cosac. „Imi place genul de cocuta de pe vremuri, plina de danteluri fara sa exagereze insa. Ma inspira moda pariziana cu bonetele si pantalonasi“, spune Cosac, care a investit in magazin 20.000 de euro. Hainele de la Nina Balerina sunt impartite in patru colectii. „Sunt cate patru produse in fiecare colectie, incerc sa fac rochii in serie redusa – maximum cinci pe categorii de varsta“, spune Cosac. Preturile sunt cuprinse intre 200 si 500 de lei, in functie de material si varsta careia se adreseaza. Cat despre cliente, proprietara sustine ca acestea „sunt pretentioase, nehotarate si uneori nu se inteleg cu mamele in ceea ce priveste hainele. Insa de multe ori mi s-a intamplat sa vina si sa aleaga din prima o rochie“.

  • Serviciul de Informatie Politica

    Comisia a apreciat insa ca notele in baza carora Ciuvica a acuzat SRI, redactate in 2005-2006, privesc formatiuni si persoane fata de care „factorul de decizie informat avea o antipatie notorie“, factorul de decizie parand a fi presedintele Basescu, dupa adnotarea „Inf. Presedinte“ specificata in ele.

    In afara de cele patru note prezentate initial in presa cu suspiciunea de politie politica din partea SRI, au mai fost descoperite alte noua astfel de documente – in majoritate privind pe liderii PNL, inclusiv pe premierul Tariceanu – semnate tot de generalul de brigada Vasile Stanciu, fost sef al Grupului de Evidenta al SRI, si care par adresate tot presedintelui Traian Basescu.

  • INTERVIU: Seful Adobe, in inspectie

    Din sala unde a avut loc intalnirea intre CEO-ul Adobe si angajatii din Romania au fost scoase din timp consolele de jocuri Wii si masa de ping-pong, si daca masa de biliard ar fi fost mai usoara, ar fi avut aceeasi soarta. Singurul motiv pentru relocarea temporara a fost spatiul, insuficient in faza initiala, pentru a-i adaposti pe toti cei 60 de angajati ai Adobe Romania. Compania americana are o politica pe care o aplica oriunde in lume, incercand sa combine orele de activitate ale angajatilor cu perioade de relaxare. Chiar si mobilierul sau designul birourilor incearca sa reproduca in detaliu mediul in care lucreaza angajatii din Statele Unite sau de oriunde exista filiale Adobe.

    Concluzia lui Bruce Chizen a fost ca romanii de la Adobe sunt talentati, singura problema fiind faptul ca sunt prea putini. Compania are inchiriate doua etaje dintr-o cladire de birouri in care ar putea incapea cateva sute de persoane, iar unul din ele este subinchiriat altei companii, in asteptarea momentului cand spatiul suplimentar va deveni necesar. Biroul de cercetare-dezvoltare al Adobe in Romania a fost construit avand la baza oamenii de la Interakt, compania cumparata acum putin mai mult de un an pentru cateva milioane de euro de la Alexandru Costin si Bogdan Ripa, deveniti manageri ai filialei. La aceasta prima evaluare la nivel de CEO, echipa romaneasca a trecut cu bine.

    Bruce Chizen, CEO-ul Adobe Corporation, si-a prezentat asteptarile pe care le are de la filiala locala intr-un interviu acordat in exclusivitate Business Magazin.

    BUSINESS Magazin: Sunt intr-adevar birourile de aici identice cu cele din SUA, de la sediul central al Adobe?
    Bruce Chizen: Foarte similare. Avem o filozofie globala, incercand sa oferim angajatilor un loc grozav in care sa lucreze oriunde ar fi asta. Suntem o afacere care depinde de proprietatea intelectuala, adica a creierelor care lucreaza pentru noi, si daca le oferi un loc placut unde sa lucreze, sunt productivi. Cheltuim milioane de dolari anual pe lucruri ca bauturi gratuite sau dulciuri, aparent neimportante, dar oamenilor le place asta. E una dintre metodele de a-i pastra motivati.

    BUSINESS Magazin: Adobe e unul dintre cei mai doriti angajatori, dupa cateva clasamente din Statele Unite, alaturi de companii ca Google sau Microsoft. De ce?
    Bruce Chizen: Totul incepe cu pretuirea angajatilor, cu mediul bun oferit. Diferentierea noastra fata de Google (clasat superior in clasamente, n.red.) e faptul ca oferim un mediu deschis, oricine poate sa vina sa ne viziteze, executivii nu sunt tratati diferit. Eu de exemplu nu am un loc de parcare al meu, nu am un bufet doar pentru mine, mananc alaturi de toti ceilalti angajati, orice angajat poate sa trimita e-mail-uri managementului si fiecare dintre noi raspunde… Uneori nu le plac raspunsurile, dar raspundem mereu… Asta e valabil pentru birourile noastre de oriunde, raspund si la e-mail-uri venite de la angajati din Romania.

    BUSINESS Magazin: In Romania aveti 60 de angajati si aveti aproape 7.000 in lume. Cat de important este acest centru?
    Bruce Chizen: E foarte important. Tot timpul incercam sa deschidem noi centre de R&D in zonele unde credem ca putem gasi suficienti oameni buni, pentru ca nu gasim in SUA toti oamenii talentati de care avem nevoie. Am avut mare succes in India, apoi cu cel din Hamburg, avem si un mic centru in Beijing. Speranta noastra este sa avem 300-400 de oameni in urmatorii doi ani in Romania. Angajam 10-15 oameni in fiecare trimestru. Am vrea sa angajam mai multi, dar trebuie sa-i gasim pe cei buni. Pentru ca facem cercetare-dezvoltare de nivel inalt, nu e outsourcing, nu e munca de baza. E stiinta calculatoarelor in toata regula si de aceea e si greu sa gasesti talente.

    BUSINESS Magazin: Dar din punctul de vedere al vanzarilor realizate aici?
    Bruce Chizen: Vedem Romania mai putin ca o piata de desfacere si mai mult ca un excelent loc pentru cercetare si dezvoltare de produse. Ma uit la productivitatea centrului din Romania si e probabil unul dintre cele mai productive centre de R&D pe care le avem in lume.

    BUSINESS Magazin: Produsele Adobe sunt relativ scumpe, unele dintre ele depasesc 1.000 $. Aveti politici de pret diferite pentru tarile emergente? Cand ar putea deveni Romania o piata de vanzare?
    Bruce Chizen: Acum, vanzarile in Romania sunt foarte mici, in mare parte datorita pirateriei, dar in cativa ani lucrurile se vor schimba. Lumea trebuie sa inteleaga ca din totalul veniturilor, 20% se duc la cercetare-dezvoltare. Daca lumea nu ne-ar cumpara produsele, nu ne-am fi permis sa cumparam filiala pe care o avem acum in Romania. Si da, avem politici de pret distincte, bazandu-ne pe nivelul pietei, tinem cont de competitie, de cat ne costa sa facem afaceri aici. Ne uitam la fiecare piata diferit, iar jumatate din veniturile companiei provin din afara SUA, cu 30-35% din Europa si in jur de 20% in Asia. Dar acum ne uitam la Romania ca la un loc grozav pentru R&D.

    BUSINESS Magazin: La ce se lucreaza din Romania acum?
    Bruce Chizen: Unelte web 2.0, dar inca nu pot vorbi acum de ele, urmeaza sa fac un anunt in viitorul apropiat. Despre cele care pot spune, e vorba de platformele Flex si AIR, care au foarte multe functii interesante. Partea de Ajax din AIR e iarasi o activitate importanta aici.

    BUSINESS Magazin: Multi dintre dezvoltatorii web din Romania se intreaba ce se intampla cu formatul flash al Adobe.
    Bruce Chizen: Foarte multe, e critic pentru dezvoltarea Adobe. In primul rand lucram la un nou flash player, am anuntat ca adaugam suport H.264 (un standard de compresie video, n.red.). Asta inseamna ca va face cu secventele video aceleasi lucruri, doar ca vor fi clipuri in format de inalta definitie. Vom putea sa luam video-uri obisnuite si sa le transformam automat in clipuri high definition. In momentul acesta, deja 70% sau chiar mai mult din clipurile pe care le urmarim pe internet folosesc tehnologia noastra.

    BUSINESS Magazin: Sunt programatorii romani diferiti de cei americani?
    Bruce Chizen: Din cate imi dau eu seama, nu sunt diferiti. Sunt toti isteti (rade). Ce m-a surprins e cat de bine vorbesc engleza. Mi-era teama de o bariera de comunicare. Dar sunt oameni aici care vorbesc engleza mai bine decat mine. Singura constrangere pe care o avem de a creste centrul din Romania este piata de talente.

    BUSINESS Magazin: Spuneti ca produsele Adobe sunt folosite de aproape toti cei care folosesc calculatorul si internetul. Dar marca Adobe nu este la fel de cunoscuta ca altele, Microsoft fiind cel mai bun exemplu, iar produsele companiei sunt percepute ca fiind destinate unui public specializat.
    Bruce Chizen: Noi suntem catalizatori („enablers“). Adobe este peste tot, e aproape ca oxigenul. Cand te trezesti dimineata si citesti ziarul, fonturile din articole sunt probabil facute de noi, aranjarea in pagina s-a facut cu Adobe. Cand intri pe internet, animatiile cel mai probabil folosesc flash, clipurile video sunt poate prelucrate cu Adobe Premiere, paginile web au fost facute cu Dreamweaver, daca te duci la cinema efectele speciale au fost facute probabil cu produsele noastre. Si as putea continua la nesfarsit. Faptul ca brandul nostru nu e la fel de activ si cunoscut ca ale competitiei e in regula. Cata vreme cei preocupati de calitatea produselor lor folosesc Adobe si le cumpara, e ok. Suntem o companie cu o cifra de afaceri de 3,1 miliarde $, avem o capitalizare bursiera de 27 de miliarde $. Ne place sa ne gandim la noi ca fiind mai tacuti si in spatele scenei. Si chiar daca multi nici macar nu realizeaza ca folosesc tehnologiile noastre, e ok. Pentru ca altii ne cumpara produsele.

    Mic Glosar Adobe

    Dreamweaver – aplicatie pentru crearea de pagini web, achizitionata de Adobe in 2005 prin preluarea companiei Macromedia
    AJAX – o colectie de tehnologii pentru dezvoltarea de pagini web dinamice, care permite actualizarea unei parti dintr-o pagina web fara a reactualiza intreg continutul uneia
    Flash – format proprietar Adobe folosit ca interfata cu utilizatorul. Flash Player este unul dintre cele mai raspandite forme sub care se regaseste continutul video pe internet (de exemplu YouTube)
    AIR – reprezinta acronimul de la Adobe Integrated Runtime, o colectie de aplicatii ale companiei, recent lansata. Noutatea principala e faptul ca aplicatiile web vor putea sa fie folosite si in afara site-ului, chiar in lipsa conexiunii la internet.

  • Si acum fa cu mana

    Scena 1: O businesswoman maruntica de cam 30 de ani intra intr-o camera de hotel luminata de o fereastra supradimensionata care da intr-una dintre strazile intens circulate ale unei metropole. O angajata a hotelului se strecoara pe langa ea si incepe sa-i explice cum se poate relaxa in camera pe care tocmai a inchiriat-o: cu gesturi largi ale mainilor ii contureaza pe sticla inteligenta care o desparte de exterior ramurile infrunzite ale unui copac. Sub ochii musafirei, pe fereastra isi fac loc apoi si diverse nuante de albastru, alb sau roz in functie de miscarea mainilor. La sfarsit, tot prin acelasi procedeu, fereastra devine complet opaca, sunetele venite din exterior sunt inabusite brusc, iar camera se transforma in cel mai linistit dormitor. Dupa trecerea celor sase ore de somn, fereastra (setata anterior pe modul de „trezire naturala“) se lumineaza treptat, lasand sa patrunda din ce in ce mai multa lumina si din ce in ce mai multi din decibelii traficului din strada, pana cand femeia se ridica din pat pentru o noua zi de munca.

    Scena 2: Un cuplu de tineri casatoriti – ea afisand o sarcina aproape de termen – intra de brat intr-un cabinet ginecologic pentru un nou consult de rutina. Se aseaza amandoi pe canapea, iar doctorita intinde peste abdomenul viitoarei mame o centura cu ultrasunete, un fel de brau lat care se lumineaza in punctele unde este presat cu mana. Pe un ecran din peretele din fata apare imaginea in patru dimensiuni a fatului, iar doctorita o rasuceste in toate unghiurile posibile doar mutandu-si mana in diverse zone ale centurii. Apoi se duce pe perete, unde tot cu mana acceseaza ecografiile precedente si le arata viitorilor parinti evolutia sarcinii. La sfarsit, cei doi se ridica si isi iau „bebescopul“, un fel de disc pe care l-au tinut tot timpul langa ei si care a inregistrat toate informatiile ca sa le poata revedea pe televizorul de acasa.

    Scena 3. Un pacient cu parul grizonat se trezeste dimineata pe patul de spital si atinge cu mana dreapta o anumita zona din peretele de langa el. Imediat, se deschide un ecran de teleconferinta cu sotia lui aflata in livingul de acasa, care ii trimite un desen facut de nepotica lor in ziua precedenta. Intre timp, in salon intra medicul si cei doi incep sa discute despre operatia de bypass coronarian pe care barbatul tocmai a suferit-o. Ca sa se faca mai bine inteles, doctorul isi intinde mana spre perete, care ii deschide un album cu radiografiile pacientului si cu o schita a operatiei. Dupa ce termina de explicat, atinge o alta zona din perete, ce face ca patura cu care este invelit pacientul sa se lumineze in dreptul organelor vitale: pe perete apar pe rand informatii in timp real despre temperatura corpului, ritmul cardiac, tensiune si alti asemenea parametri.

    Science fiction? Posibil; Royal Philips Electronics i-a zis Simplicity Event, un simpozion anual pe care compania il organizeaza acum pentru a treia oara, pentru a-si prezenta viziunea pe cinci ani despre viitorul tehnologiei, dar si pentru a testa reactia publicului si a partenerilor de afaceri fata de unele dintre inovatiile sale. Dupa cum a spus Andrea Ragnetti, chief marketing officer (CMO) al companiei, „nu chiar toate cele pe care urmeaza sa le vedeti se vor transforma in produse, dar am vrut sa va oferim o ocheada in viitor“.

    Excursia organizata pentru jurnalisti prin hala care a gazduit evenimentul le-a adus aminte unora de productii SF precum „Minority Report“ („Raport special“, 2002) in care Tom Cruise aranja informatia pe un ecran cu ajutorul mainilor; altora, de Microsoft Surface Video, computerul „masa“ cu control tactil lansat de Microsoft. Regizarea evenimentului (scenele de mai sus au fost jucate de actori), dar si refuzul oficialilor de a oferi informatii despre costurile pe care le-ar implica producerea in serie a prototipurilor prezentate nu au consolidat deloc impresia ca produsele vor ajunge pe piata intr-un interval de timp rezonabil. Si, totusi, cifrele pe care Philips a dorit sa le faca publice arata ca inovatia are un loc important in modelul de business: potrivit lui Ragnetti, care este in acelasi timp si CEO al diviziei de Consumer Lifestyle, 53% din totalul vanzarilor companiei din 2006 au fost asigurate de produse lansate in 2005.

    „Scopul Simplicity Event este de a arata ce inseamna viziunea noastra de «sense and simplicity» («ratiune si simplitate») pentru viziunea noastra despre produsele de maine“, a spus CMO-ul Philips. Ragnetti a dat exemplul conceptului Ambilight (lumina ambientala reglabila in tonuri si intensitate), lansat de companie in 2003, „pe care putini il vedeau pus in practica“. Acum, Ambilight este integrat de drept in televizoarele si in sistemele de iluminat pentru birouri pe care compania le-a prezentat la Simplicity Event. Deocamdata, accentul pus pe inovatie si pe simplitate pare ca da rezultate pentru Philips: pentru al treilea trimestru, compania a raportat o crestere de 7% a vanzarilor comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, pana la 6,5 miliarde de euro. In acelasi timp, valoarea brandului companiei, masurata de Interbrand, a crescut cu 15% fata de 2006, ajungand la 5,4 miliarde de euro.

    Mai nou, Philips a intrat pe terenul hotelurilor high-tech. In primul trimestru al anului viitor, langa aeroportul Schiphol din Rotterdam, reteaua hoteliera Citizen M va lansa in parteneriat cu producatorul olandez de electrocasnice un hotel de o stea, circumscris conceptului „affordable luxury“. „Affordable“ vine de la pretul de inchiriere a unei camere, care va merge de la 69 de euro pana la 130 de euro pe noapte, in functie de perioada si de durata sederii; „luxury“ vine de la dotarile moderne – de cateva mii de euro – cu echipamente sanitare si electronice Philips pe care camera le va include. In fine, clasificarea de o stea a hotelului vine de la cele 230 de camere identice ca dotari, dar si ca suprafata: 14 metri patrati, incluzand aici si toaleta si dusul. Cine s-ar aventura sa se inghesuie in 14 metri patrati chiar daca beneficiaza de un sistem electronic care poate fi controlat dintr-o singura telecomanda (lumina ambientala, aer conditionat, televizor, internet wireless)? „Noi mizam pe segmentul de clienti aflati in scurte calatorii de afaceri (o zi sau doua) si care au pretentii minimaliste de spatiu, insa exigente ridicate“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Robin Chadha, director de marketing al lantului hotelier. „La noi nu se vor petrece concedii, dar se vor pregati si perfecta contracte“, a explicat Chadha. La fel insa ca si oficialii Philips, si el a refuzat sa ofere cifre concrete despre investitia in hotel sau despre perioada vizata pentru recuperarea ei. „Sunt date confidentiale si nu avem acceptul partenerilor nostri sa le facem publice.“

    Hotelurile high-tech sunt o nisa care s-a aglomerat destul de repede in ultima vreme. Pana la sfarsitul acestui an, de pilda, reteaua Marriott International si-a propus sa doteze un sfert din totalul hotelurilor JW Marriott, Marriott si Renaissance din SUA si Canada cu televizoare LCD de inalta definitie, prevazute cu „panouri de conectivitate digitala“, care sa incurajeze integrarea gadget-urilor. Cei cazati acolo pot folosi prin intermediul lor laptopuri, camere video, iPod-uri, jocuri video, astfel incat isi pot verifica e-mail-urile intr-o fereastra a ecranului, iar in alta, sa zicem, se pot uita la clipuri video. Dupa cum se vede, tendinta e deci tot simplificarea vietii unor oameni asaltati de tehnologie, ca si in cazul Philips. Numai ca preturile pentru o noapte de sedere aici vor fi cu totul altele.

  • La masa vedetelor

    Desenele a trebuit refacute din cauza ca nu indeplineau intocmai viziunea regizorului Cristi Puiu despre modul cum trebuia sa arate restaurantul, pe care toata lumea ar fi trebuit sa il identifice cu filmele regizate de Cristi Puiu sau cu Monica Barladeanu, una dintre actritele cu care a lucrat. Regizorul a fost atat cel ce s-a ocupat de pozitionarea pe piata a restaurantului, incepand de la denumire – aceeasi cu a casei sale de productie, Mandragora – si terminand cu felul cum a urmarit personal amenajarea viitorului restaurant. Cei trei parteneri au investit 600.000 de euro in casa memoriala a lui Stefan Luchian si au deschis acolo restaurantul La Mandragora la sfarsitul lunii septembrie 2006, aducand din Germania un bucatar ce lucrase inainte la un hotel de sapte stele din Dubai.

    Aducerea unui bucatar cat mai experimentat si original, programul scurt (cateva ore la pranz si seara), meniul restrans (in jur de patru-cinci feluri de mancare, doua-trei antreuri si doua-trei deserturi pregatite de bucataria restaurantului), precum si personalul numeros sunt principalele ingrediente care fac diferenta intre un restaurant cu pretentii si un restaurant normal. „In Bucuresti nu exista exact ceea ce s-ar chema la nivel international restaurante de lux – foarte pretentioase, cu doua-trei stele Michelin sau fabulos de scumpe -, insa exista aproximativ 10-15 restaurante unde se poate manca elegant – mai precis acolo unde te duci sa mananci ce a pregatit bucatarul, nu o friptura pur si simplu“, spune Anca Mitu, director al Privileg Catering.

    Exista insa cateva restaurante care au respectat aceste caracteristici, au ridicat piata prin preturi mai mari decat media si si-au castigat o parte din clientela in jurul informatiei ca restaurantul apartine unui anumit om de afaceri sau unei vedete. „Nume precum Venera Arapu, Cristi Puiu sau Adrian Matei atrag de la sine prieteni sau admiratori ai acestora, asadar o parte din afacere e asigurata din start“, spune Anca Mitu. Dar nu numai faptul ca patronii sunt recunoscuti atrage clientii, ci si faptul ca acestia s-au indreptat predominant spre un tip de restaurant-club care sa se potriveasca personalitatii lor, „un loc in care le-ar placea si lor sa mearga sau sa isi invite prietenii“, explica Anca Mitu.

    Un loc unde sa isi invite prietenii si partenerii de afaceri nu si-au facut doar actorii sau creatorii de moda, ci si bancherii. In total 23 de bancheri, dar si cativa oameni de afaceri din alte domenii pasionati de gastronomie – printre care Robert Rekkers (Banca Transilvania), Dan Pascariu (HVB Bank), Radu Ghetea (Asociatia Romana a Bancilor), Anca Ioan (Tiriac Holdings), George Michelis (Bancpost) sau Dragos Petrescu (City Grill) – au investit in ultimul an 1,5 milioane de euro pentru a deschide luna trecuta, in casa fostului prim-ministru Gheorghe Tatarascu, un restaurant care aspira la una sau chiar doua stele Michelin.

    Dragos Petrescu, general manager si actionarul principal al lantului de restaurante City Grill, precum si actionar la restaurantul Heritage (supranumit „al bancherilor“), considera ca Heritage trebuie sa se impuna ca un local unic pe piata: „Este drept ca restaurantul e abia la inceput, dar filozofia este tocmai sa nu aiba concurenta si sa nu mai existe niciunul asemanator, nici macar in statele din jur“, explica Dragos Petrescu.

    Prin ce se diferentiaza Heritage de un restaurant peste medie din Bucuresti? Dragos Petrescu spune ca in primul rand conteaza bucatarul (David Contant este „chef“ de doua stele Michelin, clasificare pe care o detin aproximativ 70 de bucatari in lume), in al doilea rand atmosfera (eticheta, tinuta obligatorie, meniul in franceza), iar in al treilea rand scopul in sine al deschiderii restaurantului. „Acest restaurant a fost deschis din dorinta actionarilor de a avea un loc deosebit unde sa isi invite partenerii de afaceri la masa“, explica Dragos Petrescu, subliniind ca un restaurant ca Heritage nu poate fi privit ca un centru de profit.

    „Cheltuielile lunare ale Heritage sunt in jur de 100.000 de euro, deoarece personalul este de inalta calificare si platit la standarde internationale, utilitatile costa mult, deoarece s-a folosit un sistem performant de climatizare, iar toate ingredientele sunt proaspete si pregatite in ziua respectiva“, mai spune Petrescu. Date fiind cheltuielile, Dragos Petrescu nu prea crede ca restaurantul va intra curand pe profit: „Este posibil ca intr-un an sau poate doi sa fie clasificat Michelin – noi speram la doua stele – si atunci profiturile sa apara, desi si costurile vor creste. Dar oricum, actionarii nu se asteapta la profit din acest restaurant, ci poate cel mult la o recuperare a investitiei facute“.

    In schimb, celelalte restaurante din Bucuresti pozitionate peste medie se asteapta la profit. Dragos Petrescu considera ca este o atitudine normala: „Restaurante precum Casa di David, Balthazar, Aquarium, Mandragora sau Mazagran sunt restaurante foarte potrivite cu clientela lor – parte mondena, parte cu venituri mari si foarte mari si cu pretentii in privinta serviciilor -, dar sunt si retete facute pentru a atrage profit“.

    Si chiar atrag: unul dintre actionarii restaurantului Balthazar, Venera Arapu (care mai este actionara si la reteaua de patiserii French Bakery, la restaurantul Red Bistro, cafeneaua Market 8 si clubul Gaia), estimeaza profitul obtinut de Balthazar la o treime din cifra de afaceri (aproximativ 700.000 de euro anul trecut). Venera Arapu, creatoare de moda, a investit impreuna cu fostul ei sot Dinu Cismarescu, precum si cu asociata sa Madalina Dorobantu in mai multe proiecte in domeniul gastronomiei. Primul a fost Balthazar, deschis in 2002 in urma unei investitii de 500.000 de euro. Au urmat investitia intr-o fabrica de produse de patiserie ale carei produse se vand in reteaua French Bakery, care va ajunge in aceasta toamna la zece unitati, precum si cea in cafeneaua Market 8 si cea in clubul Gaia (care are acum doua localuri, de iarna si de vara). Venera Arapu va mai investi in acest domeniu, pregatind impreuna cu Madalina Dorobantu trei proiecte: un lant de lux de restaurante asiatice, primul urmand a fi deschis in aceasta toamna in zona Dorobanti, un restaurant alaturi de clubul Gaia de vara (pe malul lacului Floreasca) si un restaurant pozitionat la fel ca Balthazar, cu un alt tip de bucatarie.

    Venera Arapu este de acord ca numele ei a actionat ca un magnet pentru a atrage clientela pentru restaurantele sau celelalte proiecte din domeniul gastronomiei pe care le-a deschis: „Cred ca prietenii, partenerii mei si persoanele care imbraca haine din colectiile mele sunt clientela care predomina in proiectele unde sunt actionar“.

    Si Octavian Popescu, managerul si coactionarul restaurantului La Mandragora, considera ca un astfel de restaurant aduce profit. La cheltuieli lunare de 30.000 de euro, Octavian Popescu estimeaza ca restaurantul produce lunar aproximativ 20-25% profit – asadar in jur de 6-7.000 de euro. „Nu este mare, dar atat ne permite deocamdata faptul ca incercam sa ne amortizam si investitia pe care am facut-o aici, iar in acelasi timp sa reinvestim tot in dezvoltarea localului“, explica Popescu, care a lucrat din 1990 in Germania in domeniul restaurantelor si s-a intors cu trei ani in urma pentru a deschide o afacere la Bucuresti. Din Germania l-a cunoscut si l-a adus pe Peter Paul Kopij, chef-ul in functie de care actionarii au decis ce tip de restaurant sa faca. „In Germania am invatat ca un bucatar deosebit este totul la un restaurant ca acesta si am decis ca Paul ne poate dezvolta afacerea foarte bine, astfel ca jumatate din munca pentru restaurant a fost deja gata cand am batut palma cu el“, explica Octavian Popescu. Ce face Paul Peter Kopij? Are un program asemanator cu chef-ul de la alte restaurante de acelasi profil: vine la ora 13 la serviciu, pregateste fonde (baza pentru sosuri, din care se face ulterior orice sos), alege carnea si legumele care vor fi folosite, gateste inghetata si toate deserturile. Toate acestea pana la ora 18, cand restaurantul se deschide, iar orice fel de mancare din meniu (care cuprinde aproximativ 10-12 feluri) este pregatit pe loc. Kopij este ajutat in bucatarie de sapte persoane, dintre care trei sunt bucatari. „Sunt destui pentru un restaurant deschis doar seara, cu bucataria care functioneaza doar intre 18 si 23, dar sunt prea putini pentru a avea deschis si la pranz“, explica Popescu.

  • GHID DE PENSII: Oricate semnaturi, acelasi efect

    In forma initiala, regulile impuse de CSSPP cu privire la aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat (norma 18/2007) impuneau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare. In decursul celor patru luni, adeziunile trimise de catre administratori, erau validate doar temporar, iar daca la o data ulterioara acestei validari aparea un al doilea contract pentru un contributor deja validat, acesta risca sa ajunga sa fie redistribuit automat prin asa-numita loterie. Modificarea, adusa saptamana trecuta prin norma 31/2007 prevede faptul ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei in mod definitiv. Astfel, in loc de o validare finala la sfarsitul lunii ianuarie, vor avea loc trei – dupa doua, trei si respectiv patru luni de la startul campaniei de vanzare (17 septembrie). Acest lucru inseamna ca, odata ce un contract este validat de catre CSSPP, el nu mai poate fi anulat – in eventualitatea in care ar aparea un al doilea act de adeziune pentru aceeasi persoana (ca urmare a unei fraude, de exemplu). Pentru cei care, din nestiinta, ar ajunge sa semneze contracte cu mai multe fonduri de pensii, aceasta modificare inseamna, de fapt, invalidarea din start a celei de-a doua semnaturi ce ar ajunge la CSSPP.

    Modificarea operata de CSSPP elimina si „sperietoarea“ sutelor de mii de contracte cu dubla semnatura despre care, pana de curand, vorbeau mai toti administratorii. Practic, chiar si in situatia in care aceste duble semnaturi ar aparea masiv – desi statisticile de pana in prezent nu lasa sa se intrevada o asemenea situatie – primul contract semnat ramane „batut in cuie“ in portofoliul administratorului cu care a fost incheiat. Nu de putine ori, administratorii au avertizat ca, daca legislatia nu se schimba (in forma in care tocmai a facut-o) procentul contractelor cu dubla semnatura ar putea urca spre 40-50%. Totusi, dupa prima luna de vanzare – perioada in care au fost incheiate circa 1,2 milioane de contracte de pensie obligatorie – numarul semnaturilor multiple a fost aproape nesemnificativ, reprezentand sub 2% din total. Doar 15.000 de acte de aderare au fost, in aceste conditii, invalidate de catre CSSPP.

    Statisticile de vanzare prezentate de CSSPP saptamana trecuta au mai adus o surpriza, pe langa cea a numarului mic de contracte cu dubla semnatura. Din totalul actelor incheiate de cei 18 administratori activi pe piata, 37% apartin segmentului de varsta de 35-45 de ani, care nu are obligatia legala de a adera la sistemul privat de pensii. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligativitatea, dar nu au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera in orice moment in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani. Din numarul total al contributorilor care au fost validati pana pe 15 octombrie, peste jumatate, respectiv 51,59%, sunt femei. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. O estimare mai optimista decat cele avansate de companii, care vad o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    Revenind insa la noutatile momentului, saptamana trecuta a mai adus o surpriza. Comisia de Pensii a anuntat retragerea avizului unui numar de 41 de agenti de marketing ai unui fond de pensii administrat privat, ca sanctiune pentru incalcarea dispozitiilor legale. Avizele au fost retrase chiar la solicitarea administratorului, respectiv a companiei ING Fond de Pensii. Cei 41, se spune in comunicatul CSSPP, au comis diferite tipuri de fraude – falsificarea actelor de aderare, obtinerea semnaturii participantului sub presiune, oferirea unor parti din comisioanele aferente activitatii de marketing, semnaturile au fost obtinute prin intermediar sau nu sunt ale viitorilor participanti, precum si permisiunea semnarii actelor de aderare de catre participanti in prezenta unor terte persoane, neautorizate in acest sens

    Potrivit legii, agentii de marketing nu au voie sa ofere beneficii colaterale participantilor in scopul de a-i convinge sa adere la fondul de pensii pe care il reprezinta sau sa acorde foloase pentru atragerea potentialilor participanti. In acelasi fel, nimeni nu are dreptul sa oblige un potential participant sa adere la o anumita companie sau sa interzica acest lucru.

  • Microsoft a dat lovitura

    Tranzactia saptamanii trecute i-a apartinut companiei Microsoft, care a cumparat 1,6% din reteaua de socializare online Facebook pentru fabuloasa suma de 240 de milioane de dolari (168 mil. euro), ceea ce evalueaza compania fondata de studentul Mark Zuckerberg la 15 miliarde de dolari (10,5 mld. euro). Sensul achizitiei nu sta atat in plusul de prestigiu (Microsoft a reusit sa cumpere acolo unde n-au reusit Yahoo! ori Google) sau intr-un eventual castig imediat de pe urma Facebook, cat in tezaurul bazei de date cu utilizatori ai retelei (Microsoft conteaza pe o perspectiva de 200 si chiar 300 de milioane de membri) si in drepturile exclusive de a vinde publicitate pe Facebook pana in 2011.

  • Zile negre pentru biletul verde

    Directorul general al FMI, Rodrigo Rato, a avertizat din nou ca riscurile unei prabusiri „dezordonate“ a dolarului au crescut, investitorii ar putea cere rate mai mari ale dobanzilor ca sa continue sa finanteze economia americana, iar recenta criza a creditelor ipotecare s-ar putea combina cu o crestere a inflatiei din cauza majorarii preturilor la petrol si la produse alimentare, creand pericolul unor dezechilibre in economia globala. Saptamana trecuta s-a incheiat cu un dolar aproape de raportul de 1,44 fata de euro, continua pierdere de valoare a monedei americane fiind accentuata de asteptarile privind o reducere a dobanzii de catre Rezerva Federala la sedinta din 31 octombrie. Semnale proaste pentru dolar au venit si din partea investitorilor, miliardarul Warren Buffett, ale carui previziuni privind evolutia pietelor sunt indeobste tinute la mare pret, vestind ca dolarul va scadea in continuare si ca el a cumparat actiuni la companii care isi numara banii in alte monede decat cea americana.

  • Drum liber pentru Porsche

    Principalul actionar – cu 31% – al companiei auto Volkswagen, Porsche, are de-acum posibilitatea legala sa-si vada visul cu ochii, adica sa obtina controlul asupra VW, dupa ce Curtea Europeana de Justitie din Luxemburg a decis ca vechea „lege Volkswagen“, adoptata in 1960 ca sa evite o preluare ostila a companiei, este anticoncurentiala.
    Legea oprea orice actionar al VW sa-si exercite mai mult de 20% din drepturile de vot in companie, indiferent de pachetul de actiuni detinut, protejand astfel drepturile landului Saxonia Inferioara, care are 20% din actiuni. Conducerea Porsche nu si-a ascuns intentiile de a restructura portofoliul de produse al VW, renuntand la modele mai putin profitabile cu scopul de a face din Volkswagen o firma rentabila, capabila sa concureze cu Toyota (a se citi capabila sa recucereasca piata americana).

  • Cainele multimilionar

    Averea directorului executiv de la Dinamo, Cristian Borcea, va creste cu o suma estimata de Ziarul Financiar la 40-50 de milioane de euro, dupa incheierea tranzactiei de vanzare a grupului Crimbo Gas, distribuitor de gaz petrolier lichefiat, catre compania olandeza SHV.
    Crimbo Gas 2000 si Crimbo Gas International, cele doua componente ale afacerii controlate de familia Borcea, au avut anul trecut vanzari de aproape 30 de milioane de euro. SHV Gas, care va concura in Romania pe piata de GPL cu Petrom si Butan Gas, are afaceri in domeniu de circa 5,5 miliarde de euro si este prezent in 26 de tari.
    Pentru Cristian Borcea este a doua tranzactie importanta in acest an, dupa ce in primavara a castigat, dupa unele estimari, mai mult de 9 milioane de euro din vanzarea participatiei de 30% la Romprest Service, firma care presteaza servicii de curatenie profesionala pentru aeroportul Henri Coanda, Transelectrica si hipermarketul Cora. Participatia la Romprest a fost vanduta catre fondul Detaco, actionarul majoritar al firmei.