Rupert Murdoch, versiunea de cursa lunga a mogulului media modern, a provocat o multime de batai de cap in aceasta luna, cand News Corporation a anuntat ca vrea sa cumpere The Wall Street Journal (WSJ) si restul Dow Jones and Company (editorul WSJ) pentru 5 miliarde de dolari. Acum, ca o parte din agitatie s-a atenuat, ar merita sa examinam propunerea pentru cateva momente.
1 In primul rand, afacerea se va face la un moment dat, indiferent de ce spune familia Bancroft (actualii proprietari). Capitalul ca forta bruta, la fel ca torentul de apa, isi gaseste intotdeauna loc sa treaca.
2 In ciuda vorbelor sale linistitoare si a asigurarilor pe care le-a dat, Murdoch va folosi Wall Street Journal, inclusiv operatiunile sale editoriale, exact asa cum crede el. Dupa cum insusi a recunoscut de-a lungul nelinistitei sale cariere editoriale, Murdoch cumpara companii ca sa le conduca.
3 Exista sinergie de afaceri in aceasta afacere – intre Fox Business, canalul TV prin cablu propus de News Corp. si WSJ, spre exemplu. Dar mult mai importanta este versiunea proprie despre sinergie a lui Murdoch, care pune afacerile, media si politica pe aceeasi verticala. Detinerea WSJ i-ar oferi un atu considerabil in toate trei domeniile.
4 Pretul pe care Murdoch il ofera, de 60 de dolari pentru o actiune, este un multiplu al ego-ului, nu al castigurilor per actiune. S-ar putea sa aiba un alt plan supersecret prin care sa extraga mai multa valoare din companie, dar afacerea in cauza i-ar da ceva ce nu a atins niciodata in
Restul sunt amanunte, e drept, picante. Pentru moment, sarcina lui Murdoch e sa convinga familia Bancroft sa se intalneasca cu el, intr-un fel de negociere cu pasi mici. Atata vreme cat va fi in situatia sa ceara, in loc sa dicteze el, le va da asigurari ca reputatia lui de bagacios in bucataria ziarelor este mult supraestimata. Murdoch a mers intr-atat de departe incat sa sugereze ca un consiliu editorial independent ar putea fi exact ceea ce trebuie pentru calmarea ingrijorarilor. Si va trebui, de asemenea, sa calmeze si redactia. Toti incearca sa-si faca treaba de sub tona de caramizi care tocmai le-a cazut in cap, a spus un reporter.
Daca membrii familiei Bancroft, actionarii care detin pachetul de control la Dow Jones, vor ajunge sa faca afaceri cu Murdoch, vor pierde inocenta Scufitei Rosii – Vai, ce preturi mari aveti pentru actiuni, domnule Murdoch! – si vor ajunge doar o familie mandra rapusa de legile junglei. Cu preturile actiunilor in declin intr-un domeniu aflat in dificultate si fara o portita de iesire la orizont, 5 miliarde de dolari suna chiar bine. Si poate ca de data asta, o sa-si zica familia Bancroft, Murdoch chiar vorbeste serios cand promite ca va veghea atent la atingerea scopurilor pe care le declara.
Murdoch, bineinteles, are un trecut bogat de promisiuni linistitoare inainte de incheierea unei afaceri. Barry Diller, un alt artizan inveterat de tranzactii, a sugerat in trecut ca atentia lui Murdoch este intotdeauna data cu imprumut. In 1969, Murdoch si-a facut aparitia ca un cavaler pe un cal alb cand familia Carr (care, apropo, nu erau rude cu sus-semnatul) se zbatea sa mentina controlul asupra tabloidului News of the World din Londra. Le-a oferit asigurari ca un membru al familiei va ramane in conducerea companiei si ca el n-o sa cumpere decat 40% din actiuni. N-a fost asa.
In 1976, Dorothy Schiff, proprietarul New York Post, a crezut in promisiunea de continuitate editoriala pentru ziarul ei, dar o trupa de jurnalisti britanici si australieni a inceput sa redeseneze ziarul si redactia imediat ce Murdoch a capatat controlul. In 1981, i-a vrajit atat pe Harry Evans, cat si pe logodnica lui, Tina Brown, ca sa capete controlul asupra The Sunday Times si The Times of London, dar si asta s-a sfarsit urat. La mijlocul anilor ’80, Murdoch s-a angajat intr-un dialog cu sindicatele jurnalistilor britanici, chiar in momentul in care construia o noua tipografie (ornata cu sarma ghimpata) care i-a lasat fara obiectul discutiei.
Nimeni n-ar fi putut face dintr-un ziar australian minor un concern media de 70 de miliarde de dolari fara sa-si faca niste dusmani si fara sa sfasie niste inimi. In rastimpul dintre reducerile de locuri de munca si zdrobirea competitorilor, Murdoch a investit si cateodata a salvat ziare si a produs o cantitate mare de jurnalism pentru omul de rand, jurnalism care a devenit neobisnuit de popular. Aliatii lui spun ca reputatia The Times of London si The Sunday Times nu a avut de suferit din cauza ca au ajuns proprietatea lui Murdoch. Dar apucaturile lui nu l-au facut deloc placut in randul celor mai mari familii din jurnalismul american.
Pe cand lucram cu Katharine Graham (cea care a condus timp de peste 20 de ani The Washington Post, ziarul familiei sale – n.red.), ea obisnuia sa-i rosteasca numele si apoi imediat sa scuipe pe jos, spune Mark M. Edmiston, managing director la banca de investitii AdMedia Partners. Dar capitalismul se bazeaza pe cea mai eficienta folosire a capitalului si el intelege asta. Banii nu au constiinta. Si nici Murdoch, ar spune multi. Australianul e indeobste considerat un ideolog de dreapta, dar atitudinea lui politica s-a pliat pe vremuri si pe propriile lui nevoi.
Un om care odinioara tinea un bust al lui Lenin in haina, Murdoch ii favorizeaza pe cei favorizati. A fost un adept ferm al thatcherismului si a devenit un suporter activ al lui Tony Blair. Cand News Corp. a ajuns sub investigatia Comisiei Federale pentru Comunicatii din SUA, pe motiv de actionariat strain al posturilor de televiziune, editura HarperCollins – de asemenea detinuta de Murdoch – i-a dat lui Newt Gingrich, pe atunci presedintele Camerei Reprezentantilor, un avans de 4,5 milioane de dolari pentru cartea acestuia. Dusman visceral al familiei
Dar probabil ca preluarea Dow Jones il pune pe Murdoch in fata unei dileme cu care nu s-a mai confruntat niciodata. Postura de taran din
Dat fiind timpul indelungat de care ar fi nevoie ca sa integreze brandul WSJ, este evident ca Murdoch are de gand sa ramana implicat pentru ceva vreme. Dar daca va aplica modul lui de actiune obisnuit – o taiere masiva de costuri aici, o palma la adresa adversarilor politici (si de business) dincolo, o schimbare majora peste tot – atunci WSJ nu va mai fi acelasi ziar pe care acum da 5 miliarde de dolari ca sa-l aiba.
Va tempera dorinta de a avea un astfel de premiu firea aspra a lui Murdoch? In biografia lui, Murdoch: Crearea unui imperiu media, William Shawcross a citat un interviu din 1983 cu Murdoch. Toate ziarele sunt conduse ca sa aduca profit. Punct, spunea magnatul. Eu nu conduc nimic pentru respectabilitate. In momentul in care o s-o fac, sper sa vina cineva si sa ma dea afara – pentru ca nu despre asta trebuie sa fie ziarele.
Traducere si adaptare: Mihai MitricA