Blog

O cunostinta care s-a angajat recent in pozitia de Sales Manager la o firma de captuseli a starnit rasul si o serie interminabila de poante din partea prietenilor sai, obisnuiti cu joburi bine platite in sectoare precum imobiliarele sau advertising-ul: mai exista firme de captuseli? Ce captusiti voi acolo? Cui mai folosesc captuselile? Ati fi surprinsi sa aflati ca in spatele unei prezentari pompoase de moda sau al pieselor unicat din paradele haute-couture se afla putin-pretuita si cvasi-necunoscuta fibra textila, pe care nimeni nu o pomeneste niciodata, dar care poate spune o poveste mai interesanta decat o intreaga colectie semnata Galiano.
Si totusi, povestile fibrelor textile sunt la fel de bine pazite precum secretul Graalului, atat din motive de competitie, precum si din motive de unicitate. Sa mergi pe urmele microfibrelor este un drum foarte anevoios; e ca si cum ai incerca sa dezvalui un univers intreg de furnizori secreti care sustin ca niste piloni o industrie de sute de milioane de euro anual ? industria luxului.
In Romania anului 2000, cand lohnul inca mai facea furori printre textilistii locali, s-au tesut si aici numeroase povesti despre fibra textila. Pe atunci se tot infiintau si prosperau nu numai fabricile de confectii ca atare, ci si o flora de companii din sectoare auxiliare industriei textile, cum ar fi captuselile, pasmanteria s.a.m.d. Acum, cand sistemul de lohn inca mai merge, dar scartaie din incheieturi, au mai ramas, prin colturi precum Apaca, Focsani sau Braila, cateva fabricile traditionale care croiesc costume pentru Hugo Boss sau Armani, si, impreuna cu ei, cativa producatori de captuseli. Poate ca nu este “job of the month” si nici cea mai trendy ocupatie pe care si-o putea gasi cunostinta mea, dar va garantez ca uitam cu desavarsire, in goana dupa ce mai e la moda, ca poate nu haina il face pe om, ci… captuseala.
Italia, de exemplu, desi adaposteste cateva Mecca ale modei, precum Milano sau Roma si fashionistas din toata lumea vin in pelerinaj sa se purifice precum hindusii la Gange, orice consumator de moda se uita mai intai la material. Este adevarat ca exista acolo un ciorchine de designeri pe Via dei Condotti si chiar magazine cu ultimele noutati in materie de haine bisericesti, cu vitrine la care se zgaiesc in mod egal preoti si calugarite de la manastirile din apropiere. In celalalt colt al Romei, insa, dincolo de Via Aurelia Antica, inspre iesirea vestica a orasului, exista insa si micile magazine de camasi si costume, tipic italienesti, care respira stil si diversitate. Intr-un astfel de boutique mi-a aratat o prietena cat pret pun italienii nu pe design, nu pe croiala, nu pe tendinta, ci pe tesatura din care ia nastere o camasa, fie ea de serie ori su misura. Pe o tejghea de croitor mi-a insirat trei cataloage groase cu zeci de mostre de tesaturi, in diverse culori, cu diverse imprimeuri si cu cateva alte zeci de texturi separate, pentru gulere si mansete. Pentru ea, intreg atelierul de camasi gravita in jurul tesaturilor respective si nu a vrut sa dezvaluie nici in ruptul capului de unde provin sau care este pretul lor. In fine, bomba abia acum urmeaza: o camasa su misura (conceptul “pe comanda” inca prinde bine la italieni si nu antreneaza preturi exorbitante) costa la italieni intre 30 si 60 de euro, dar 60 de euro ajungi sa platesti doar daca iti doresti “un guler cu nasturi englezesti” sau o tesatura cu insertii de matase. La noi, daca bantui prin orice mall sau centru comercial, toate aceste firme sonore cu “otti” “alieri” sau “ssini” in coada, cu actionari 100% romani, dar cu terminatii italienesti in denumire, iti vand camasa cu 100 de euro si cu mult, mult tupeu. Nu e facuta pe masura potrivita, balenele nu sunt suficient de tari, te strange la gat si iti vine larga pe corp – “camasa-parasuta” nu are nimic special in afara de o chirie substantiala in spate. Ca sa nu mai vorbim despre cat de norocos te poti considera ca barbat daca gasesti vreun “slim fit” ratacit pe rafturi.
In incheiere, poate ca nu v-am convins sa mergeti la Roma pentru o-camasa-opera-de-arta, dar va invit macar sa va uitati atent cand probati ceva data viitoare la mall si sa nu uitati sa puneti pret pe tesatura, pe nasturi, pe guler si sa nu mai radeti in veci de firmele de captuseli.