BusinessMagazin

Blog

  • O industrie nascuta din lene

    Un sector economic de-a dreptul straniu: principalele companii implicate nu au habar cam cat valoreaza intreaga afacere, au probleme in a-i convinge pe romani sa le devina clienti si cu toate acestea nimeni nu se da batut. Explicatia e simpla: comertul online e viitorul.

     

    De pe Internetul romanesc poti cumpara aproape orice, de la pizza si mancare chinezeasca pana la cel mai recent roman al lui Umberto Eco sau filme precum Spiderman 2. Mai gasiti: jucarii, haine, scutece, cosmetice sau cadouri pentru toata familia, carti, jocuri de calculator, produse electronice, electrocasnice sau IT. Fiecare astfel de produs, odata comandat, ajunge direct acasa sau la birou, dupa cateva clickuri. Uneori puteti plati chiar si cu cardul.

     

    Pentru un utilizator de Internet obisnuit, comertul online nu are secrete. Pasul unu: completezi un formular de inscriere ca membru al site-ului respectiv. Pasul doi: comanzi produsele cu un simplu click. La final, tot ce ai ales intra in „cosul propriu“, iar ultimul click – de obicei cel care cu indicatia „mergi la casa“ – inseamna ca nu mai ai drum de intors: oamenii din magazinul virtual s-au apucat deja sa adune produsele pentru a le expedia direct la adresa indicata de tine.

     

    Cum spun gurile rele, comertul online este inca o inventie a omenirii inspirata de lene. Ti s-a facut foame? Intri pe un site (de ex: www.culinar.ro), alegi meniul dorit si cu un ultim click plasezi comanda. In aproape o ora, maximum, curierul va fi la usa, cu mancarea aburinda. Ai nevoie de ajutor pentru un proiect? Deschizi alt site (de ex: www.dol.ro) si comanzi cel mai nou manual de engleza pentru afaceri, care ajunge prin curier la birou.

     

    „Pe langa faptul ca este mult mai comod, comertul pe Internet aduce o economie importanta de timp“, identifica un prim argument pro Andrei Zamfira, director general Ultrapro Software, care opereaza si magazinul online al grupului IT K Tech Ultra Pro. „Prin magazinul nostru postat pe Internet raspundem cerintelor pietei pe doua directii: nevoia crescuta de informatii si scaderea timpului disponibil pentru cumparaturi“, explica la randu-i, Irina Tuturuga, administrator al Diverta Online, cel mai popular magazin online al momentului, conform statisticilor realizate de Trafic.ro.

     

    Internetul ofera si alt avantaj: posibilitatea de a compara in timp real produsele, pentru a alege cea mai buna oferta de pret sau cea mai la indemana modalitate de livrare, completeaza Cosmin Golea, fondatorul www.emania.ro, in prezent director executiv al furnizorului de servicii online First Solutions (www.fsol.net).

     

    Unde mai pui ca poti comanda din orice loc, chiar daca esti plecat din tara, un cadou pentru cei de acasa. Asta da surpriza! Mai nou, poti sa chemi chiar si un taxi de pe Internet. „Fiind o firma tanara, ne-am gandit sa aducem pe piata ceva nou“, explica Alexandru Nedelescu, general manager al Speed Taxi, singura firma care accepta si comenzi online pentru taxiuri. Compania a introdus sistemul de comanda pe site in urma cu un an. „Daca in ianuarie-februarie ajunsesem la 100 de comenzi pe zi, acum avem peste 200 de cereri de pe Internet zilnic, sustine Nedelescu. Asta inseamna 10% din comenzile totale ale companiei, dat fiind faptul ca pe telefon sunt in medie 1.800 de solicitari pe zi. „Confirmarea comenzilor online o facem deocamdata pe telefon. Pentru ca a mers, vom imbunatati insa sistemul, pentru a confirma comanda direct prin e-mail“, promite seful Speed Taxi.

     

    Putina istorie:  ideea comertului pe In-ternet a venit in Romania, ca multe altele, din Occident, o data cu primii intreprinzatori cu experienta in afara care s-au intors in tara pentru a-si dezvolta propriile afaceri.

     

    „Primul magazin online, e drept, intr-o forma rudimentara, a fost dezvoltat la scurt timp dupa lansarea site-ului nostru, in 1997. Un magazin e-commerce atunci parea o idee revolutionara si un pic SF…“, povesteste Eduard Samson, vicepresedinte Flamingo Computers. Acum, pagina este o componenta importanta a afacerii Flamingo, desi incasarile online nu depasesc 3% din vanzarile totale.

     

    In 1999-2000, comertul electronic era in plina efervescenta in SUA. Era vazut ca un domeniu de viitor, cu foarte mare potential. Tocmai de aceea, in septembrie 2000 a aparut si www.emania.ro, primul magazin online romanesc cu adevarat serios. Panourile publicitare din Bucuresti se umplusera atunci cu reclame la emania, spre stupefactia multora, care nu intelegeau nimic.

     

    A urmat insa spectaculosul crah dot-com din SUA, din cauza umflarii artificiale a actiunilor companiilor cu activitate pe www. Crahul nu a avut reverberatii pe piata locala; nici nu avea cum, data fiind dimensiunea redusa a afacerii. Asa ca industria romaneasca online a mers inainte, de-a busilea, in ciuda vestilor proaste de peste ocean. „Chiar daca nu existau conditiile necesare unui astfel de business, am adaptat conceptul la situatia din Romania, respectiv clientul platea in momentul in care marfa ii sosea la usa“, rememoreaza Cosmin Golea, fondatorul emania.

     

    Afacerile online nu sunt neaparat un moft in Romania pentru ca aduc avantaje interesante. In primul rand, orice companie prezenta pe Internet castiga o piata potentiala imensa, formata nu numai din oameni din tara, si nu neaparat din romani. In al doilea rand, afacerile online sunt mai usor de administrat si nu implica costurile unui magazin plasat intr-un mall, spre exemplu.  „Practic, cu un depozit si un site poti avea un magazin international“, spune Cosmin Golea. De asemenea, poate fi „o extensie de succes a magazinului clasic“, dupa parerea lui Dan Ostahie, presedintele grupului Altex.

     

    Dar sa coboram cu picioarele pe pamant. Dincolo de entuziasmul promotorilor, comertul online are inca destul de putini utilizatori. Desi in prezent 23% din romani acceseaza site-urile de Internet, doar 16% o fac in mod constant, iar din acestia raman maxim 7% care intra pe net aproape zilnic, deci ar exista sansa sa dea peste un magazin online. Si din aceasta cifra trebuie taiat, pentru ca multi oameni nu au incredere in sistemele de comanda sau plata online.

     

    „Cred ca nu se face comert online 100% pe mai mult de 10% din site-urile comerciale din Romania. Ma refer la un sistem de comanda si plata direct pe Internet“, spune Sorin Danilescu, director al Apropo.ro.

     

    Totusi, lucrurile se misca: anul trecut au aparut doua companii care garanteaza ca poti plati cu cardul produsul comandat pe Internet. Insa, desi numarul utilizatorilor de carduri a depasit 5 milioane in Romania, numai o mica parte dintre posesorii lor le-au activat si pentru plati pe Internet. „Dupa estimarile noastre, potentialii clienti de comert online sunt aproximativ 800.000“, spune Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al DotCommerce Ltd. Boston, firma specializata in plati online.

     

    In acest moment exista pe piata locala doua sisteme de plata pe Internet, care functioneaza cu ajutorul procesatorului de carduri Romcard si care le permit vanzatorilor sa incaseze banii de la client direct de pe card. GeCAD ePayment ofera nu numai servicii de plata online, ci si solutii pentru cresterea vanzarilor pe Internet. Solutia ePayment este dezvoltata in Romania, iar implementarea ei permite inceperea activitatii unui magazin online in maximum 24 de ore, spune Razvan Prundeanu, CEO al GeCAD ePayment International. Sistemul suporta plati cu card bancar, romanesc sau international, dar si optiunea platii prin virament sau ramburs.

     

    DotCommerce, divizie a companiei americane cu acelasi nume, ofera solutii complete pentru companiile care vor sa-si extinda afacerea pe Internet. Pe langa solutia de procesare a platilor online DotAssure, compania mai ofera si servicii de webdesign si de promovare a site-urilor. Cert este ca, pentru companiile care au activitate si online si offline, comertul pe Internet are inca o pondere mica din afaceri. Firmele care activeaza pe Internet au afaceri sanatoase, dar de mici dimensiuni. Insa ambele categorii sunt optimiste in privinta Internetului si spun ca acest segment se va dezvolta puternic in urmatorii ani.

     

    „Ne gandim la deschiderea unei divizii specializate de comert pe Internet, iar ea va fi dezvoltata sub un brand propriu, asa cum Media Galaxy a iesit de sub umbrela Altex“, a precizat Dan Ostahie. El a spus ca, chiar daca afacerile pe Internet nu sunt acum mari, ele cu siguranta au perspective de crestere pe viitor.

     

    Mentalitatea cumparatorilor este alt factor care pune piedica comertului pe Internet. Oamenii simt nevoia sa vada produsele, sa le pipaie, sa le cunoasca si sa se informeze la o persoana instruita in acest sens. „Automat, in Romania au succes magazinele virtuale sustinute de o prezenta fizica, pentru ca asigura acces la stocuri fara a implica alte costuri pentru magazinul online, putand livra rapid produsele comandate“, explica Irina Tuturuga, administratorul DOL.ro.

     

    Alteori, pofta de a experimenta trece repede si oamenii se intorc la obiceiurile bine stiute. „O mare parte dintre clientii Emag sau Video4you, site-uri cu care colaboram pe Apropo.ro, au facut prima comanda online, dupa care au preferat sa utilizeze telefonul in loc de Internet“, observa Sorin Danilescu.

     

    O analiza independenta a comertului pe Internet in Romania nu exista. Sau nu a fost facuta publica. Estimarile principalilor jucatori din domeniu variaza de la 1,5 milioane de euro pe an, pana la sapte milioane de euro. Ceea ce este sigur este ca piata e fragmentata intre marile companii specializate in retail – Altex, Flamingo, Diverta – si companiile care au facut din Internet modul lor exclusiv de afaceri, emania, emag.ro si altele.

     

    Certa este si fragmentarea intre comenzi online si comert online propriu-zis. Conform studiilor DotCommerce, exista cam 650 de site-uri pe care se pot face comenzi online in Romania. Dintre acestea, doar o cincime au un sistem de plata online implementat. 

  • Cu ochii spre SUA

    Comertul online este, in Statele Unite, o industrie de 140 de miliarde de dolari. In urma cu cinci ani, in 2000 – anul crahului dot-com-urilor – comertul online totaliza doar 28 mld. dolari. 

     

    CU MULTE ZEROURI: In Statele Unite, vanzarile pe Internet sunt una din cele mai mari industrii online, care a trecut in 2004 de bariera de 140 de miliarde de dolari, conform Forrester Research.

     

    TRANZACTII: Cea mai mare parte a banilor sunt realizati prin tranzactii intre companii (B2B – business to business), in special intre furnizorii de produse si servicii si distribuitorii acestora.

     

    CONSUMATORI: Vanzarile catre consumatori insumeaza cam 10 miliarde de euro pe an.

  • Ghicitoare cu comert online

    Care este piata comertului online romanesc? O analiza independenta a comertului pe Internet in Romania nu exista, iar estimarile variaza de la 1,5 pana la sapte milioane de euro pe an.

    • „Din informatiile noastre, in 2004 incasarile totale sunt de 1,5 milioane de euro“ – Irina Tuturuga, administratorul DOL.ro
    • „Numai pe site-urile Flamingo, comenzile online au fost de 1,5 milioane de euro in 2004“ – Eduard Samson, vicepresedinte Flamingo Computers
    • „Din datele pe care le avem noi, comertul online nu trece de 3 milioane de euro pe an si maximum 500.000 de euro reprezinta plati cu card“ – Madalin Matica, director DotCommerce
    • „O aproximare corecta a industriei este undeva la 5 milioane de euro“ – Cosmin Golea, director executiv al First Solutions
    • „Estimez comertul pe Internet, produse si servicii, la 6-7 milioane de euro“ – Orlando Nicoara, director de dezvoltare Netbridge

  • La final de e-campanie

    Alegerile din anul 2004 au implicat intr-o maniera mai accentuata decat in trecut noile medii electronice, in principal serviciile furnizate de Internet.

     

    Explicatiile acestei cresteri sunt simple si se refera la cresterea cantitativa si calitativa a accesului la Internet in Romania precum si la existenta unui numar destul de mare de romani in afara granitelor – in general persoane foarte instruite – pentru care Internetul este calea cea mai simpla de a se informa in privinta evolutiilor politice din Romania.

     

    Cu toate acestea, utilizarea Internetului nu a capatat o importanta substantiala. Competitorii politici nu au elaborat strategii speciale, astfel incat campaniile prin Internet s-au constituit mai degraba in anexe ale campaniilor destinate mediilor traditionale, preluand nota dominanta a acestora: personalizarea excesiva, in dauna programelor politice. Interesul scazut al staff-urilor de campanie se explica prin polarizarea politica foarte pronuntata a publicului utilizator de Internet. Marea majoritate a acestuia este urban, bine instruit si informat, cu o varsta medie scazuta, cu o conditie materiala de regula buna – adica tocmai profilul tipic al sustinatorilor variantei de centru-dreapta. Aceasta orientare este evidentiata si de rezultatele numeroaselor sondaje web, unde Alianta D.A. era creditata constant cu peste 90% din intentiile de vot.

     

    Rezultatul net este ca, in cele din urma, campaniile prin Internet nu au avut de fapt menirea sa schimbe cuiva optiunea de vot. Sustinatorii Aliantei erau deja convinsi, iar sustinatorii PSD nu prea frecventeaza reteaua. Adevarata importanta a Internetului s-a reliefat insa inaintea celui de-al doilea tur de scrutin la prezidentiale, prin mobilizarea sustinatorilor dreptei spre urna de vot. Insa nici in aceasta faza, mult mai activa si mai spectaculoasa, actiunea electorala prin Internet nu a fost opera echipei de campanie, ci s-a bazat pe initiativele individuale si adesea spontane ale sustinatorilor.

     

    Pe web, victoria Aliantei D.A. a fost categorica, fapt demonstrat de statisticile de trafic. Fara sa exceleze, situl Aliantei a respectat doar niste reguli elementare. A sintetizat bine elementele ofertei electorale si a furnizat mecanisme simple de comunicare (un newsletter si posibilitatea de a recomanda situl). In privinta siturilor personale ale candidatilor, Traian Basescu si-a spulberat adversarul, ajungand pe primul loc al sectiunii „Politic“ la Trafic.ro. Cu informatie concisa si structurata, stil vioi si tineresc, situl lui Basescu a beneficiat din plin de aportul simpatizantilor, constituindu-se intr-un centru de colectare a „armamentului“ imagistic pentru „guerilla digitala“.

     

    Insa adevarata miza a campaniei pe web s-a aflat departe de zonele oficiale. Costurile mici ale publicarii pe web a permis sustinatorilor Aliantei D.A. sa ofere publicului numeroase situri cu caracter pronuntat politic, iar absenta restrictiilor cantitative a permis publicarea in extenso a unor materiale de mare impact precum celebrele stenograme, o istorie a familiei lui Adrian Nastase, inregistrarea video a confruntarii televizate si variante extinse ale colectiei de imagini pentru „guerilla digitala“. Multe din aceste situri au publicat trimiteri la listele publicate de „Coalitia pentru un parlament curat“, iar blog-urile romanesti au furnizat permanent trimiteri comentate la articole din presa si la alte materiale disponibile pe Internet.

     

    In fine, o batalie importanta s-a desfasurat prin e-mail, mai cu seama intre cele doua tururi de scrutin. Strategiile celor doua tabere au fost diferite. In vreme ce PSD a optat pentru mesaje bazate pe text, adeptii dreptei au mizat preponderent pe imagini, aprovizionandu-se cu „munitie“ din colectiile de pe web. Fara indoiala ca imaginile s-au dovedit mai convingatoare decat textele destul de anodine raspandite de adeptii lui Nastase.

     

    Si tehnicile de raspandire au fost diferite. Mesajele pro-Nastase erau practic spam raspandit din conturi Yahoo (practic anonime), asa ca s-au oprit de cele mai multe ori in filtre sau in cosul de gunoi. De partea cealalta s-a procedat la o tehnica de tip piramidal, exclusiv prin retrimiterea mesajelor catre un grup de cunoscuti, ajungand astfel la o raspandire foarte larga. De fapt, aceste mesaje nu aveau atat intentia de a convinge cat de a transmite o stare de spirit: trebuie sa votezi. Si, dupa cum s-a dovedit, multi au reactionat.

  • Despre disparitia privatizarii ca slogan electoral

    Politicienii va trebui sa renunte la o tema traditionala pentru una proaspata:  ei nu trebuie sa mai atraga investitori straini, care oricum vin o data cu diminuarea influentei statului in economie, ci sa impiedice plecarea romanilor.

    Un bancher de la Londra imi spunea saptamana trecuta ca in capitala financiara a Europei nimanui nu ii pasa cine va castiga alegerile in Romania, atata timp cat nu e vorba de PRM. Si nu pentru le e indiferenta tara, din contra, spunea el. Investitorii simt ca, indiferent ce partid va fi la putere, lucrurile nu mai pot fi intoarse din drum si ca se pot face afaceri bune aici.

    Este adevarat poate ca bancherul, de origine romana, a exagerat putin din patriotism. Mare parte a afirmatiei sale, care ar fi parut cu totul rupta de realitate acum patru ani, a inceput sa aiba insa sustinere. Iar motivele au aparut mai ales in ultimele luni. Imaginati-va doar cat de confortabil se poate simti acum o companie straina care vine sa produca, de exemplu, geamuri stiind ca pentru negocierea unui contract foarte important de furnizare de gaze nu va mai trebui sa faca vizite nenumarate la Ministerul romanesc al Economiei, ci sa contacteze un reprezentant al Gaz de France sau Ruhrgas. 

    Sau cat de bucuros trebuie sa fie un producator de aditivi la gandul ca OMV este pe cale de a deveni actionar majoritar al Petrom, iar selectia furnizorilor se va face pe criterii de competitivitate a ofertelor. Sau de la ce premise va porni un grup industrial, mare consumator de energie electrica, stiind ca nu va negocia taxe de transport pentru energie cu o companie a statului roman. 

    Ce s-a intamplat in Romania in decurs de doar cateva luni si s-a vazut tocmai de la Londra face cat multi ani si multe zeci de milioane de dolari cheltuite pentru lobby. Privatizarea energiei romanesti, concretizata pana acum prin vanzarea Petrom, Distrigaz Sud si Nord, a doua filiale Electrica (cu vanzarea a inca doua filiale aproape de final), este una din cele mai mari lovituri de imagine data de Romania dupa 1990.  Si nu este vorba aici doar de imagine. Adevarata miza este depolitizarea aproape completa a mediului de afaceri romanesc.

    De acum incolo, nici o companie straina nu va avea emotii ca ar putea fi concurata neloial de firme romanesti cu protectie politica, care uita sa isi plateasca cu anii utilitatile sau petrolul cumparat de la Petrom.

    Indiferent cat de buna ar fi relatia intre politicienii romani si noii proprietari ai Distrigaz, de exemplu, este greu de imaginat o scena in care un senator bate la usa managerului german de la Ruhrgas pentru a solicita clementa pentru o companie favorita.

    Campania electorala romaneasca este aproape de a ramane astfel fara o mare tema favorita, cu doua variatiuni: „Votati continuitatea! Investitorii straini cer stabilitate“ sau „Votati schimbarea! Este garantia democratiei pentru investitorii straini“.

    Cu proprietatea privata in aval si in amonte, investitorul strain va gasi calea de a face afaceri in Romania indiferent de partidul de la putere. Este adevarat ca i-ar prinde bine si taxe pe salarii mai mici, o justitie functionala sau mai putina birocratie. Dar s-a obisnuit de mult cu ideea ca toate astea se vor rezolva in timp. Poate nu totusi in zece ani, adica perioada care a despartit privatizarea energiei la cehi si polonezi de cea din Romania. Politicienii va trebui asadar sa renunte la o tema traditionala pentru una proaspata: ei nu trebuie sa mai atraga investitori straini, ci sa impiedice plecarea romanilor.

    Care simt ca dupa 14 ani in care bugetul a „gemut“ sub povara facilitatilor acordate investitorilor straini (scutiri de datorii, taxe, impozite) ar cam fi cazul sa suporte, de exemplu, si o taxa unica pe venituri. 

    Fara a avea pretentia ca este ilustrativ pentru ce vrea sa demonstreze acest editorial, am sa relatez totusi un schimb de replici intre doi proaspat iesiti din adolescenta, pe care l-am auzit  de curand si care poate da o idee despre cum s-a schimbat electoratul roman. „Cu cine votezi, cu Nastase?“, intreaba unul dintre ei. „Cum ma, cu Nastase? Nu vezi ca ne-a vandut tara!“, i-a replicat celalalt. A prins ideea, dar parca altele erau personajele.

    Viata are ironia ei, nu?

  • www.ehow.com – problemele tale, rezolvate de altii

    Maine urmeaza sa primesti vizita unui investitor, care ar fi dispus sa bage ceva bani in afacerea ta, iar cu aceasta ocazie trebuie sa organizezi o petrecere. Daca este un american sau european, sunt sanse ca totul sa mearga perfect. Dar ce te faci daca omul de afaceri vine tocmai din foarte rafinata Japonie, iar obiceiurile de acolo sunt o enigma? Situatiile in care ai toate sansele sa dai cu bata in balta sunt nenumarate, iar pentru a fi pregatit sa le faci fata e bine sa adaugi la „favorite“ adresa http://www.ehow.com. La nevoie, poti sa accesezi site-ul chiar in timpul intalnirii, cu ajutorul telefonului inteligent sau al laptopului.

     

    In esenta este un ghid de comportament pentru cele mai variate situatii de la „cum sa-ti cumperi o masina“ pana la „ce trebuie sa stii daca iti iei caine“. In total, articolele sunt impartite in 14 categorii, printre care se numara Finante/Afaceri, Calatorii, Sarbatori/Traditii, dar si sectiuni de divertisment precum Hobby-uri, Sport/Fitness sau Moda. Toate informatiile, verificate de editorii eHow, sunt prezentate intr-un limbaj accesibil (in engleza, bineinteles). Sfaturile devin si mai utile in categoria Business. Site-ul prezinta scenarii diverse si solutiile potrivite. Una din categorii se refera la ce trebuie sa fii atent in momentul in care cumperi o companie.

     

    Site-ul ehow.com a fost lansat in 1999, este unul dintre supravietuitorii crahului dot-com si a ajuns acum sa atraga zeci de milioane de vizitatori pe luna, iar fiecare subcategorie este plina pana la refuz cu diverse articole privind diverse situatii dificile. De exemplu, la capitolul „Cum sa conduci o afacere“ sunt prezentate in jur de 300 de „probe“ pentru manageri si solutiile de a iesi cu bine din ele.

  • Schimbare de macaz pe piata electrocasnicelor

    Explozia de anul trecut a pietei de electronice si electrocasnice a demonstrat potentialul creditului de consum. Evolutia mai slaba, din acest an, a pietei nu a diminuat interesul investitorilor pentru societatile de credit de consum.

    Cine nu vrea un televizor, o masina de spalat, un frigider si un DVD player cu doar un milion si ceva de lei? Ce mai conteaza ca platesti aceasta rata luna de luna timp de trei sau patru ani de zile, important este ca te bucuri din prima zi de produsele pe care altfel nu puteai sa ti le permiti. 

    Schema este simpla si nu poate da gres, mai ales ca este vorba de produse aspirationale. Astfel poate fi explicata pe scurt explozia de anul trecut a pietei de electronice si electrocasnice, cand vanzarile totale au crescut cu aproximativ 70% fata de anul precedent, depasind 600 de milioane de euro.

    La o prima vedere, principalii beneficiari, alaturi de importatorii de electrocasnice, au fost retelele de magazine de profil, fie ca a fost vorba de Altex, Domo sau Flanco. Acestea si-au crescut anul trecut de cateva ori nivelul afacerilor si au realizat cumulat profituri nete de peste 22 de milioane de euro.

    Dezvoltarea fara precedent a afacerilor retailerilor de electrocasnice s-a datorat insa aproape in totalitate interesului manifestat pentru creditul de consum, ratele ajungand sa reprezinte 80% sau chiar 90% din totalul vanzarilor. 

    Nu este de mirare astfel ca prima companie specializata in credite de consum aparuta pe piata, Credisson, a realizat anul trecut un profit de peste 6 milioane de euro, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor.

    Un asa potential de afaceri nu putea scapa atentiei fondurilor de investitii. Credisson, compania infiintata in urma cu doi ani prin externalizarea activitatii de creditare din cadrul Flanco, a fost anul acesta subiectul unei tranzactii de 9 milioane de euro. Cu acesti bani, Polish Enterprise Fund, unul dintre cele mai importante fonduri de investitii prezente in Romania, a cumparat 41% din actiunile companiei de credite de consum. Nu mai departe de saptamana trecuta, unul dintre cei mai importanti retaileri de electrocasnice de pe piata romaneasca, Domo, a lansat impreuna cu un alt fond de investitii, Romanian American Enterprise Fund (RAEF), o societate de credit de consum, Estima Finance, care de anul viitor va avea exclusivitate pentru derularea contractelor de creditare in cadrul magazinelor Domo.

    Estima nu este insa o societate nou infiintata, ci reprezinta o „rebotezare“ a companiei de credit de consum Ralfi, pe care o detinea RAEF, in urma incheierii parteneriatului cu Domo.

    In mod suprinzator, cele doua tranzactii care au implicat societati de credite de consum au venit tocmai intr-un an in care achizitiile in rate au scazut drastic.In urma introducerii noilor norme ale Bancii Nationale a Romaniei, ponderea vânzarilor in rate ajunsese in primele luni ale anului la doar 20%-30% din total, piata de electrocasnice inregistrand in lipsa motorului sau principal un recul de 10-15% fata de perioada similara  a anului precedent.

    Ultimele luni ale acestui an au readus o oarecare liniste atat pentru retailerii de electrocasnice, cat si pentru societatile de credite de consum, atat vanzarile, cat si ratele intrand pe un trend ascendent. Practic, ce s-a pierdut in prima parte a anului se va recupera in a doua, piata de electrocasnice urmand a se situa in principiu la acelasi nivel ca si anul trecut. 

    Adevarata miza a investitiilor in companii de credite de consum este reprezentata mai degraba de urmatorii ani. Multe dintre pietele de bunuri de larg consum, cum este cazul celei de electrocasnice, se vor dubla in acest orizont de timp, avand in vedere gradul foarte scazut de inzestrare a populatiei din prezent. Iar motorul pentru aceasta crestere nu poate fi decat creditul de consum.

  • Ce inseamna broadband?

    Afacerea fiecaruia dintre noi depinde de cantitatea, calitatea si rapiditatea obtinerii de informatii, deci de conexiunea broadband; cine intelege acest lucru va supravietui.

     

    In urma cu multe mii de ani, civilizatia umana se nastea avand ca element central apa. Sa ne amintim ce insemna Nilul pentru Egiptul antic. Acum cateva sute de ani, omenirea descoperea forta carbunelui si a aburului; masinariile deja generau productie de masa si, implicit, accesul unei paturi mai largi a populatiei la civilizatie. Ceva mai aproape de noi, cu aproape un secol in urma, electricitatea incepea sa schimbe din temelii fata lumii.

     

    In mileniul III in care traim, singurul fenomen care are si va avea acelasi efect dinamizant asupra dezvoltarii societatii este Internetul. Unica posibilitate de sincronizare a unei natiuni, a unei afaceri sau a unui individ cu ritmul de progres mondial este conectarea in retea, conectarea la Internet.

    Broadband-ul*, dincolo de definitia sa lexicala sau cea tehnica, indiferent de mediul de transmisie (cablu, unde radio, fibra optica) sau de viteza pe care i-o atribuim, defineste gradul de conectare in retea pe care il folosim si, implicit, cantitatea de informatii la care avem acces la un moment dat.

     

    In unele tari, precum Suedia sau Coreea de Sud, notiunea de broadband implica viteze de transfer a datelor de minim 2 MB/secunda: astfel, putem descarca in computerul propriu, de pe Internet, continutul unui CD (700 MB) – un film, de pilda – in mai putin de sase minute. In Romania putem spune ca avem conexiune broadband la Internet daca beneficiem de viteza de 246KB/secunda; pentru a descarca acelasi film romanul are deci nevoie de aproape 50 de minute, fata de cele sase minute ale coreeanului sau suedezului. De ce broadband?

     

    Pentru ca orice business competitiv are nevoie de informatii in timp real  despre piata, despre concurenta si despre clienti. Vom avea nevoie de broadband acasa ca sa urmarim un film in living in timp ce unul dintre copii vorbeste la telefon cu bunicii si celalalt joaca ultimul joc in retea cu prietenii din Japonia, toate aceste activitati desfasurandu-se simultan pe Internet broadband.

     

    Vom avea nevoie de broadband si in masina (unde vom avea acces la Internet fara fir) pentru a gasi ruta optima, fie ca timp, fie ca distanta, fie din punct de vedere al consumului de carburant. Vom folosi o conexiune broadband si (sau mai ales) la birou pentru a intra in videoconferinta cu partenerii de afaceri din Germania, in timp ce primim cotatiile bursiere si monetare instantaneu printre e-mailuri si remindere de intalniri programate in agenda zilei. Ca si in jocurile copilariei, informatia primita trebuie procesata si pasata mai departe cat mai repede; cine nu face asa pierde jocul.

     

    Dinu Malacopol – director Internet & Data Astral Telecom

     

    * Broadband este debitul de transmisii de date care permite transmiterea simultanA pe acelaSi suport (cablu, de pildA) a mai multor convorbiri telefonice, materiale video Si orice alte date, la viteze mari, Intre computere legate la Internet sau Intre alte echipamente electronice inteligente.

  • Este leul greu necesar?

    Stiti raspunsul la intrebarea „ce diferenta este intre un dolar si un leu“? Pana la 1 iulie 2005, raspunsul corect la aceasta ghicitoare este „un dolar“.

    Faptul ca recent peste 50 de economii emergente si-au re-denominat moneda, taind intre doua si sase zerouri, este un argument pro-denominare. Faptul ca Rusia a trecut, fara sincope, de la rubla „leninista“ la rubla grea, taind trei zerouri la 1 ianuarie 1998, si Turcia va taia sase zerouri, transformand lira turceasca intr-o lira grea la 1 ianuarie 2005 ar trebui sa ofere certitudini autoritatilor monetare romanesti ca denominarea reduce complexitatea tranzactiilor financiare, ofera o noua identitate economico-financiara si este un proces necesar. Rezista aceste argumente rationale si probabil masurabile intrebarii mioritice „Ei, si la ce le-a folosit?“. Altfel spus, este costul denominarii inferior potentialelor beneficii? 

    In absenta unei analize cost-beneficiu per se, fara de care e greu de raspuns pertinent intrebarii de mai sus, succesul denominarii sta in managementul logisticii de implementare a procesului si in modul in care costurile procesului vor fi alocate intre stat, agentii economici si contribuabil. Un prim pas ar fi ca autoritatile monetare sa argumenteze cazul pro-denominare, cuantificand monetar beneficiile trecerii la leul greu; ulterior, ar trebui sa se estimeze, la fel, costurile. 

    Legat de costurile denominarii, ENI, marele grup petrolier italian, a estimat la 80 de milioane de euro costul conversiei de la lira italiana la euro dupa 6 luni de la adoptarea monedei unice.

    Oare statul si agentii economici romani au introdus costul denominarii in bugetele 2005? Daca da, cum vor finanta ei acest cost? Din cresterea de venit datorata denominarii? Din reducerea marginilor operationale? Isi vor finanta agentii economici cheltuielile incrementale de training, informare, modificare a bancomatelor, asigurare si securitate a transporturilor de bani din propriile margini operationale? Ca platitori de taxe, ar fi legitim sa va intrebati cum se vor finanta aceste cheltuieli si cum se vor distribui aceste costuri intre actionari (via reducerea marginilor operationale si dividendului), stat (via reducerea veniturilor impozabile) si contribuabil (prin pret).

    Dincolo de analiza cost-beneficiu a denominarii si regretand faptul ca miliardarii romani in lei vor deveni peste noapte doar modesti milionari in lei grei, denominarea va ridica probleme care este de asteptat sa ramana permanent in atentia autoritatilor monetare romanesti.

    Prima problema – inflatia. Ea poate aparea datorita tentatiei de rotunjire a preturilor in lei grei si datorita lichiditatilor in lei tezaurizate „la ciorap“, care vor trebui sa fie introduse in circulatie. Tentatia, in general, este ca rotunjirea sa fie prin adaos.

    Lichiditatile de la „ciorap“ vor cumpara case, active, antichitati etc. Aceste lichiditati vor intra simultan in economia formala si in cea informala, nefiscalizata. Cata inflatie va fi generata, daca se va limita numai la trimestrele 2 si 3 ale anului 2005 si la ce cost va fi sterilizata inflatia de autoritatile romanesti ramane de vazut.     

    A doua problema este existenta unei cantitati suficiente de lichiditati de valori mici, de „small change“. Daca azi vanzatorul care uita sa dea restul va pagubeste de cativa eurocenti, dupa 1 iulie 2005, el va fi de zece mii de ori mai stimulat sa pastreze restul. Toate tranzactiile curente pe sume nominale modeste pot fi afectate de eventuala lipsa in cantitati suficiente de monede mici, adica de modul in care va fi solutionata problema „small change“. Daca cererea si oferta de „small change“  in economia reala nu se va echilibra, fiecare vizita la magazin va produce cetateanului un exces de adrenalina si implicit frustrare. Solutia ar fi sa folosim toti carduri bancare si plati electronice. 

    Problema „small change“ s-ar putea solutiona daca autoritatile monetare ar rezolva problema lui Bachet. Bachet, un iezuit care a trait intre 1581 si 1638 in Franta si Italia, a incercat sa afle numarul minim de greutati de plumb care i-ar permite sa cantareasca orice cantitate de produse reale, finite si numarabile, pe care le vinde in piata. Mutatis mutandis, un emitent de bancnote si monezi isi propune sa gaseasca numarul minim de bancnote si monezi care sa permita cumpararea unui activ oarecare. Este de presupus ca autoritatile romanesti stiu deja ce combinatie de 1 (un) leu greu, 2 (doi) lei grei, 4 (patru) lei grei, 5 (cinci) lei grei etc. le permite sa cumpere, respectiv sa dea restul la cumpararea unui activ oarecare. 

    Va fi leul greu denominat in bancnote de valori compatibile cu cele din Euroland? Durata de viata a viitoarei denominari este probabil de patru-opt ani, depinzand de data la care Romania va adopta euro. Daca s-ar sti ca beneficiile trecerii la leul greu pe parcursul intregii perioade in care va fi in circulatie depasesc costurile – din care o mare parte trebuie finantate ab initio -, daca alocarea acestor costuri s-ar face echilibrat si trasparent, daca presiunea inflationista in trimestrele 2 si 3 din 2005 ar ramane controlabila (modesta) si daca problema „small change“ s-ar rezolva, cetateanul s-ar putea bucura in liniste ca dupa 1 iulie 2005 diferenta dintre un dolar si un leu greu nu va mai fi de un dolar.  

  • Mai putin lux, mai multa utilitate

    Anul acesta vanzarile de autoturisme de lux au consemnat o scadere, in timp ce piata inregistreaza, pe ansamblu, o crestere record. Semn ca preferintele in materie de masini ale romanilor incep sa se modifice.

    Sunt oameni in Romania care au scos din buzunar 320.000 de euro pentru a-si achizitiona o masina de lux. Si nu una oarecare, ci un Rolls-Royce, esenta luxului in materie de automobile. Atunci cand au decis sa intre pe piata Europei de Est, cei de la BMW, proprietarii marcii Rolls-Royce, au ales Romania pentru a deschide prima reprezentanta din zona. La fel a procedat si prestigioasa si celebra marca de automobile italiana Maserati.

    Motivatiile producatorilor de automobile de lux de a deschide reprezentante pentru Europa de Est tocmai in Romania au legatura cu realitatea de zi cu zi de pe soselele si mai ales de pe bulevardele noastre. Daca iesi la o plimbare seara, prin Bucuresti, ramai impresionat de numarul mare de limuzine de lux intalnite. Audi, Mercedes, BMW, Maserati, uneori cate un Rolls sau un Bentley pot fi intalnite mai degraba pe strazile Bucurestiului decat ale altor capitale europene.

    Chestie de gust in materie de preferinte automobilistice ale oamenilor cu bani sau de snobism, depinde din ce unghi privesti. Oricum, un argument suficient pentru a justifica alegerea producatorilor de a aduce asemenea limuzine, oficial, in Romania.

    Dar, dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber pe bulevarde si sosele, realitatea incepe sa dea de gandit importatorilor. Statisticile Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA) arata ca, pentru prima data in ultimii ani, automobilele de lux se cumpara mai putin. De la inceputul acestui an, trimestru dupa trimestru, statisticile arata o scadere a vanzarilor in acest segment. Paradoxal, daca ne gandim ca patru exemplare de Maserati Quattroporte au fost comandate din Romania inca inainte de lansarea masinii. Sau, si mai bizar, daca luam in calcul ca un Rolls-Royce de peste 300.000 de euro a fost vandut de importator inainte ca prestigiosul automobil sa fie prezentat oficial.

    De la sine inteles ca toata lumea cauta explicatii. Oficialii APIA au considerat, in vara, ca de vina e sezonalitatea unor astfel de achizitii. Oamenii cu bani nu se gandesc la achizitionarea unui automobil de lux primavara sau vara, ci mai degraba se intreaba unde isi vor petrece vacanta. Acesta a fost una dintre posibilele explicatii cu care importatorii au justificat scaderea cererii de masini foarte scumpe.

    Dar statisticile APIA pe cel de-al treilea trimestru au evidentiat aceeasi tendinta de scadere a vanzarilor de limuzine de lux. Si asta in contextul in care piata auto se afla in crestere accentuata de patru ani incoace. Potrivit estimarilor APIA, in anul acesta se vor vinde chiar cu 30% mai multe autoturisme decat anul trecut. Cu circa 180.000 de autovehicule noi vandute, asa cum previzioneaza importatorii si producatorii, 2004 ar consemna doborarea recordului anterior de vanzari, detinut de anul 1998. Cresterea cea mai mare o consemneaza autoturismele din clasa mini si monovolumele dar, in afara de automobilele de lux, toate segmentele au o cerere tot mai mare.

    Explicatia faptului e mai degraba aceea ca romanii si-au reorientat gusturile in materie de automobile. In loc sa dea banii pe o limuzina, prefera sa-si cumpere un autoturism de teren.

    O masina de teren a devenit cea mai buna alternativa la un automobil de lux. Constructorii si-au rafinat productia, au aparut asa numitele SUV-uri de lux, o combinatie intre limuzina si autoturismele de teren. Acestea nu mai sunt atat de patratoase ca „greii“ 4X4. Nu au suspensie rigida si nu trebuie sa te urci in ele cu scara, asa cum iti cer masinile de teren adevarate.

     In schimb, ofera un bun compromis intre confortul unei limuzine aflata intr-o croaziera rapida pe autostrada si abilitatile unui „tout-terrain“ atunci cand da de gropile din aceeasi autostrada romaneasca. 

    Asa ca SUV-ul de lux e cea mai buna alternativa la limuzina. Arata la fel de bine, e la fel de scump si e mai impresionant cand iti iese, brusc, in fata. Si, oricati bani ai avea, nu iti vine sa-i cheltui, mereu, pe service.