BusinessMagazin

Blog

  • BURSA: Cele mai dramatice doua zile din istoria recenta a pietei de capital

    Investitorii pe Bursa au avut saptamana trecuta cele mai dramatice doua zile din istoria recenta a pietei. In cateva ore s-au pierdut sume de ordinul sutelor de milioane de euro, cuvintele „dramatism“ si „disperare“ repetandu-se in descrierile brokerilor.

     

    Stateam cu teama, pentru ca dupa cresterile de circa 60% pe care le-au inregistrat SIF-urile in ultima perioada, era firesc ca piata sa se mai corecteze, chiar daca nu asa de violent“, spune Andrei Anghel, analist la societatea de brokeraj Confident Invest.

     

    Intr-adevar, cotatiile SIF-urilor, cele mai speculate actiuni de la Bursa, au scazut saptamana trecuta in medie cu aproape 7% pe parcursul unei singure sedinte. Practic, actiunile SIF, care fac mai mult de jumatate din tranzactiile pe Bursa, au inregistrat cel mai mare declin din acest an, intr-o zi care nu anunta nimic special. Piata a fost surprinsa, in conditiile in care nu aparuse niciun fel de informatie negativa de natura sa atraga caderea dramatica a SIF-urilor.

     

    „Am urmarit cu interes evolutia burselor din regiune, pentru a vedea daca acestea au influentat piata noastra, dar nu am observat fenomene similare cu cea de la Bucuresti. Analiza fundamentala ar justifica o crestere a preturilor SIF si de peste 4 lei/actiune, insa Bursa nu prea a tinut cont de acest lucru, factorul psihologic jucand un rol important in evolutia SIF-urilor“, spune Anghel.

     

    Dar surprizele nu s-au oprit aici. A doua zi dupa aceasta cadere, cand brokerii se asteptau ca scaderile sa continue, SIF-urile au avut o revenire puternica, castigand peste 5% pe cele mai ridicate volume de tranzactionare din istoria SIF-urilor la Bursa si recuperand astfel cea mai mare parte din pierderile din ziua precedenta.

     

    Care este explicatia brokerilor pentru o astfel de evolutie a SIF-urilor? „Fortarea“ pietei de catre arbitrajorii locali, care au speculat diferentele enorme din ultimele saptamani dintre preturile de pe piata spot de la Bucuresti si cea la termen de la Sibiu. Practic, operatiunea de arbitraj permite realizarea unor castiguri fara asumarea vreunui risc. Spre exemplu, investitorul cumpara actiuni SIF Moldova la pretul de 3,15 lei pe actiune si in acelasi timp se obliga sa vanda acelasi numar de actiuni in luna decembrie la bursa de la Sibiu la un pret de 3,3 lei pe actiune. Investitorul castiga din diferenta de pret, care intra in buzunarul lui la sfarsitul lui decembrie. Foarte putin utilizat pe piata locala, arbitrajul a inceput sa fie utilizat din ce in ce mai des, ca urmare a oportunitatilor aparute pe Bursa de la Bucuresti si cea de la Sibiu, incluzand aici si lipsa de experienta a investitorilor.

     

    Dar ce s-a intamplat de fapt pe piata bursiera si cum a ajuns arbitrajul sa prabuseasca astfel cotatia SIF-urilor? In luna iunie, odata ce SIF-urile au atins minimele pentru acest an, investitorii au inceput sa cumpere agresiv actiuni de pe Bursa, la fel cum s-a intamplat si in urma cu un an. In acelasi timp, investitorii au luat pozitii contrare (de vanzare) pe SIF-uri in contracte cu scadenta pe decembrie, speculand diferenta mare dintre preturile pe piata spot (de la Bucuresti) si cea la termen (de la Sibiu). Astfel, ei au obtinut un randament determinat de diferenta dintre cursul la momentul cumpararii actiunilor din piata si cel la care urma sa vanda actiunile SIF la sfarsitul lunii decembrie. Diferentele de preturi ajunsesera in urma cu doua saptamani si la 16-17%, ceea ce inseamna un castig net, fara risc, de 12-13% intr-un interval de timp de doua luni de zile, mai mult decat dobanda adusa de un depozit bancar pe un an.

     

    Mai mult, fluctuatiile mari de pe piata la termen au adus preturile de la contractele futures de la Sibiu aproape de cele inregistrate pe Bursa de la Bucuresti, moment in care investitorii nu a mai trebuit sa astepte scadenta pentru a-si marca profitul, ci au ales sa vanda actiuni in piata de la Bucuresti. Acesta a fost unul din principalele motive care au condus la prabusirea cursurilor pe Bursa, spun la unison brokerii.

     

    Scaderea a fost atat de abrupta, incat preturile celor mai tranzactionate dintre SIF-uri, actiunile SIF Oltenia si SIF Moldova, au coborat pana la limitele minime care se pot atinge intr-o sedinta de tranzactionare pe piata de la Sibiu.

     

    In acelasi timp, panica determinata de scaderea Bursei i-a determinat pe speculatorii de la Sibiu sa creada ca trendul ascendent al pietei de la Bucuresti s-a incheiat si ar putea urma noi scaderi pana la sfarsitul anului. In aceste conditii, a doua zi, cursurile pietei la termen (futures) cu scadenta pentru decembrie au coborat sub nivelurile la care acestea erau cotate pe Bursa de la Bucuresti. Pentru SIF-uri, acestea au scazut cu un maxim de 0,05 lei/actiune sub pretul de la Bursa din Bucuresti.

     

    De aceasta data, arbitrajorii (cei care folosesc operatiunea de arbitraj) au cumparat contracte futures cu scadenta in decembrie la preturi mult sub cele la care vandusera intr-o prima faza contractele la acelasi termen cu scopul a-si crea pozitia de arbitraj. Practic, prin aceasta operatiune de vanzare si cumparare la termen pe aceeasi scadenta, si-au anulat pozitia si au realizat o data in plus profituri importante, rezultate din diferenta dintre pretul la care au cumparat si cel la care au vandut actiuni pentru luna decembrie.

     

    „Piata la termen a permis arbitrajorilor sa inchida pozitiile pe luna decembrie inainte de termen, fapt ce le-a permis realizarea unor randamente extraordinar de mari“, crede Marcel Murgoci, director de tranzactionare la EstInvest.

     

    El spune ca la un moment dat au fost si diferente de curs intre piata spot si cea la termen de peste 4 lei/actiune, care au putut aduce un randament anualizat pe decembrie de circa 70-80%. „Insa in conditiile in care unii arbitrajori si-au inchis pozitiile si au marcat acest profit, castigul poate fi si mai mare prin deschiderea unor noi pozitii de arbitraj“, completeaza Murgoci.

     

    Operatiunea de arbitraj este extrem de utilizata in Vest, putand fi realizata pe mai multe burse la care acelasi activ este cotat. „Insa investitorii de acolo se multumesc si cu randamente din aceasta operatiune de circa 10% pe an, in conditiile in care rata dobanzii la ei este foarte scazuta“, precizeaza Murgoci. Dar daca unii au castigat, era normal ca altii sa piarda din toata aceasta evolutie. Cel mai mult au avut de suferit speculatorii optimisti de la Sibiu, care aveau deschise pozitii de cumparare pe luna decembrie la preturi ridicate, spre exemplu 3,3 lei/actiune pentru SIF Moldova.

     

    In momentul in care cotatiile au inceput sa se prabuseasca, acestia au inregistrat pierderi de cateva ori mai mari decat cele ale investitorilor de pe Bursa. Si pentru ca exista riscul ca pierderile lor sa nu poata fi acoperite cu banii pe care acestia ii aveau disponibili in contul pus la dispozitia societatii de brokeraj, au inceput sa curga apelurile pentru suplimentarea acestora.

     

    „Speculatorii de la Sibiu care anticipeaza un trend si isi deschid pozitii la termen, cu foarte mult curaj, de toti banii disponibili obtin profit, astfel incat acesta le permite deschiderea de noi contracte. Operatiunea dureaza cat timp trendul pe care au intrat are o singura directie. Cum insa niciodata nu este asa, la o intoarcere violenta a pietei, cum a fost cea din ultimele doua zile, acestia isi pot pierde integral sumele investite, pentru ca unii nu-si mai pot sustine pozitia“, spune Mirabela Coos, trader la Broker Cluj.

     

    Valul de scaderi de pe Bursa a facut victime si printre investitorii neavizati care, nestiind ce se intampla, au intrat in joc si si-au vandut actiunile la un pret mult scazut.

     

    Cine este responsabil de aceasta evolutie a Bursei? Cei mai multi dintre brokeri spun ca fondurile de investitii sunt principalii actori care au condus la fluctuatiile ridicate. Administratorii de fonduri mutuale locale, de exemplu, care au suferit pierderi uriase anul acesta din cauza scaderii generalizate a Bursei pe parcursul a numai putin de cinci luni de zile, au invatat ca pot obtine randamente ridicate pe piata de capital si fara sa-si asume riscuri mari, speculand variatiile mari care apar intre preturile actiunilor SIF de pe piata de la Bucuresti si cea de la Sibiu.

     

    „Nu cred ca fondurile, care au in vedere obtinerea de randamente mai ridicate prin limitarea gradului de risc, au stat deoparte, in conditiile in care valoarea tranzactiilor de pe cele doua piete a fost foarte ridicata. S-au inchis in ultimele zile peste 35.000 de contracte pe SIF Moldova si peste 25.000 de contracte pe SIF Oltenia“, afirma Mirabela Coos.

     

    Brokerii sunt de parere ca in urmatoarea perioada piata nu va mai da ocazia pentru efectuarea unor operatiuni de arbitraj sau ca acestea se vor putea realiza cu randamente mult mai mici, dat fiind si apropierea fata de scadenta lunii decembrie. „In viitorul apropiat nu intrevad realizarea de astfel de arbitraje, pentru ca ar trebui sa asistam la o crestere mai mare a cotatiilor pe piata futures. Cred ca actiunile SIF s-au apreciat in ultima perioada si pe seama arbitrajorilor“, spune Marcel Murgoci, director de tranzactionare la EstInvest, una din societatile de brokeraj cu cei mai multi clienti la Bursa din Sibiu.

     

    In acelasi timp, Mirabela Coos de la Broker Cluj considera ca pe scadenta de decembrie nu  vor mai fi astfel de oportunitati de arbitraj, pentru ca pe masura ce ne apropiem de aceasta data, spread-ul dintre cele doua piete tinde sa se micsoreze. „Cu toate acestea, pe scadenta din martie se vor mai ivi ocazii pentru obtinerea de randamente ridicate“, atrage atentia Coos.

     

    In cifre, actiunile SIF Moldova si SIF Oltenia au pierdut in cea mai neagra zi din acest an 0,27 lei/actiune, respectiv 0,24 lei/ actiune, tot avansul pe care il luasera in ultima saptamana ca urmare a stirilor pozitive legate de oferta pe care Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, o inaintase salariatilor celei mai mari banci de pe piata locala (6,5 euro/actiune).

     

    Anuntul Erste Bank ii facuse pe brokeri sa declare ca negocierile cu SIF-urile pentru pachetele detinute in cadrul BCR se vor purta cel putin de la pretul oferit de Erste statului atunci cand a preluat pachetul majoritar al celei mai mari banci romanesti (7,65 euro/actiune). Erste nu a facut inca o oferta SIF-urilor, dar analistii pietei se asteapta ca ele sa fie urmatoarele pe lista de negocieri a grupului austriac.

  • Se mai vinde?

    Privatizarea CEC reprezinta ultimul bilet pentru o relansare de anvergura pe piata bancara autohtona pentru NBG Bank sau OTP Bank. Intr-un context de ambiguitate atras de numeroase amanari ale privatizarii, se pune insa intrebarea daca autoritatile vor intr-adevar sa vanda CEC.

     

    Este putin probabil ca semnarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni sa poata avea loc pana la sfarsitul acestui an“, este de parere presedintele CEC, Eugen Radulescu, care nu exclude posibilitatea ca privatizarea sa fie amanata. Demersurile, destul de laborioase, de pregatire a contractului de vanzare, care ar urma sa fie finalizate in aceasta saptamana, im-ping termenul-limita pentru depunerea ofertelor imbunatatite spre sfarsitul lunii noiembrie, ceea ce lasa celor doi ofertanti, NBG si OTP, in jur de doar zece zile pentru a-si pregati ofertele. Iar aceasta este o varianta optimista, invocata de surse din Mi-nisterul Finantelor, fara insa ca ministrul de resort sa fi facut vreun anunt oficial in acest sens. Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii Ministerului Finantelor nu au facut niciun comentariu pe tema privatizarii CEC. 

     

    Intarzierea cu care este pregatit contractul a avut legatura in principal cu indecizia Guvernului in privinta modului cum isi va pastra statul participatia de 25% din actiuni. In cele din urma, Guvernul a decis ca   pentru a nu dilua participatia statului sau a forta un aport de capital din partea acestuia, viitorul proprietar al CEC sa nu aiba dreptul de a fuziona institutia cu sucursala deja detinuta in Romania.

     

    Aceasta ultima intarziere vine dupa alte cateva amanari ale termenelor de depunere a ofertelor pentru CEC. In conditiile in care statul roman si investitorii aveau asteptari diferite in privinta pretului de preluare a pachetului majoritar de actiuni, oficialii romani si-au pus problema oportunitatii vanzarii, reprezentantii bancii pregatind deja o strategie aplicabila  in cazul in care statul roman ar fi ramas actionar majoritar. Iar presedintele CEC este de parere ca strategia de dezvoltare a bancii pentru urmatorii doi-trei ani nu va fi esential diferita in cazul privatizarii fata de situatia in care pachetul majoritar nu ar mai fi vandut.

     

    Amanarea privatizarii ar putea fi insa o decizie eronata, intrucat cresterea gradului de saturare a sectorului bancar poate determina scaderea atractivitatii CEC, se arata intr-un raport recent al Bank Austria Creditanstalt. Autorii raportului apreciaza, in context, ca reducerea drastica a cotei de piata a CEC, de la 9,8% in 2000 la 4,5% in septembrie 2005, va continua si in viitor. De altfel, reducerea cotei de piata a continuat si pe parcursul lui 2006, astfel ca la finele trimestrului al treilea, aceasta se situa la 4%.

     

    Cea mai importanta variabila care ar decide continuarea sau nu a privatizarii ramane pretul. Chiar daca a fost depasita situatia initiala, cand autoritatile socoteau o oferta de 500 de milioane de euro drept mult prea mica pentru vanzarea CEC, nici in acest moment nu este exclusa stoparea procesului de privatizare din cauza criteriului de pret. Surse bancare au declarat ca la depunerea ofertelor angajante neimbunatatite, NBG ar fi inaintat o suma de peste 500 de milioane de euro, in timp ce OTP a avut o oferta mai mica, dar peste 450 de milioane de euro. Care ar fi insa pretul corect pentru preluarea unei banci care se bucura de cea mai extinsa retea teritoriala din Romania (1.391 de sucursale), de un brand foarte puternic si de calitatea de a fi un mare colector de lichiditati in moneda locala? 

     

    Valoarea totala a bancii, calculabila pe baza profitului care poate fi obtinut in urmatorii trei ani variaza, potrivit lui Radulescu, intre 800 mil. euro si un mld. euro. Prin urmare, pachetul majoritar de 69,9% scos la vanzare de statul roman (in care este inclusa si cota de 9,9% atribuita Fondului Proprietatea) ar valora 560-700 de milioane de euro. In opinia presedintelui CEC, „costul de oportunitate“, respectiv cat ar trebui sa investeasca un cumparator, pornind de la zero sau poate de la 1% din piata, pentru a ajunge la un nivel de penetrare a retelei echivalenta cu cea a CEC, reprezinta 2 miliarde de euro.

     

    Asa se explica faptul ca OTP Bank, care a declarat initial ca CEC se potriveste „manusa“ profilului bancii ungare, a transmis in ultimele luni o serie de semnale care ar indica mai degraba resemnarea decat hotararea de a concura cu NBG. OTP isi pastreaza interesul pentru achizitionarea CEC, a declarat directorul general adjunct al bancii ungare, Laszlo Wolf, citat de Reuters – insa cand se pune problema sanselor pe care si le atribuie in cursa, optimismul dispare. „Sansele OTP Bank in ceea ce priveste licitatia nu sunt atat de bune. Exista o discrepanta intre pretul estimat si valoarea reala a CEC“, este raspunsul oficial dat de banca pentru BUSINESS Magazin cu cateva saptamani inainte de depunerea ofertei finale. Declaratiile de acest gen au aparut dupa ce surse bancare au declarat ca la depunerea ofertelor angajante neimbunatatite, NBG ar fi inaintat o suma mai mare. In acelasi timp, analistii de la Credit Suisse, citati de publicatia online „portfolio.hu“, conchid ca NBG are sanse mai mari sa castige cursa pentru CEC, in conditiile in care grecii par pregatiti sa puna mai multi bani pe masa.

     

    Pesimismul declaratiilor oficialilor OTP are ca explicatie cheltuielile mari facute de banca in ultima perioada pentru extinderea in regiune. OTP a cheltuit peste un miliard de euro in ultimele 18 luni, pentru a-si finanta extinderea pe pietele din Rusia, Ucraina, Serbia si Muntenegru. Subsidiarele din Bulgaria, Slovacia si Romania au fost, de asemenea, achizitionate in ultimii ani, iar oficialii au anuntat ca banca va sista achizitiile dupa anuntarea câstigatorului pentru preluarea CEC, cel putin in anul 2007. Mai mult, pentru eventualele achizitii, banca este nevoita sa apeleze la majorari de capital.

     

    N-ar fi exclusa nici varianta in care OTP, prin declaratiile mai putin optimiste, sa induca in eroare adversarul, pentru ca ulterior sa constatam ca acesta a oferit un pret mai mare decat NBG pentru pachetul majoritar al CEC. Dar ce face statul roman, in conditiile in care rolul de perdant jucat de cursantul OTP este de fapt real? In aceste conditii, Guvernul nu va avea parghii pentru a forta obtinerea unui pret mai ridicat. Variantele posibile in acest context sunt fie o intelegere convenabila cu NBG asupra pretului, fie amanarea privatizarii.

    Deloc de neglijat ar fi si varianta adoptata pentru privatizarea BCR, cand statul a vandut in prima faza 25% din actiuni catre BERD si IFC pentru 222 de milioane de dolari, ceea ce a dus la cresterea valorii bancii. Indiferent de optiune insa, strategia CEC pentru urmatoarele 12 luni prevede un influx semnificativ de capital, estimat de presedintele bancii la 150-200 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, daca CEC ramane banca statului, e treaba statului sa investeasca in continuare; daca se va privatiza, cel putin o parte din bani ii va aduce cumparatorul.

  • Pretendentii

    NBG: Cel mai mare grup financiar elen, cu active de circa 28 de miliarde de euro. Pe piata romaneasca, banca elena detine 97,14% din actiunile Bancii Românesti si are o extindere teritoriala de 58 de unitati. Banca Romaneasca a terminat primul semestru cu un profit brut de 6,95 milioane de euro, in crestere cu 73% fata de rezultatul din aceeasi perioada a anului trecut. Daca NBG nu va câstiga licitatia pentru preluarea CEC, grupul a anuntat ca se va orienta spre varianta cresterii organice a afacerilor din România.

     

    OTP BANK: Cel mai mare grup bancar din Ungaria, prezent in opt tari, are active de peste 24 mld. euro. OTP Bank este prezent in Romania prin intermediul OTP Bank Romania (57 de unitati) – fosta RoBank, preluata in aprilie 2004 pentru 47,5 mil. dolari. OTP Bank Romania a incheiat primul semestru din 2006 cu o pierdere neta de 6,1 mil. euro, potrivit datelor OTP Bank Ungaria. Daca nu vor reusi sa cumpere CEC, ungurii au planuri ambitioase: OTP Bank Romania isi propune sa ajunga la o cota de 4-5% din piata bancara pana in anul 2010.

  • TELECOM: Pentru actionari, Cosmote ramane o hemoragie financiara

    Rezultatele financiare pentru al treilea trimestru arata cresteri pentru Cosmote. Cu toate acestea, sfarsitul de an nu se anunta prea vesel.

     

    Pe 6 decembrie, anul trecut, in cea mai mare sala de conferinte a hotelului Howard Johnson, Panagis Vourloumis, presedintele grupului elen OTE, venea sa anunte personal prima oferta comerciala sub brandul Cosmote in Romania. Mesajul transmis atunci a fost ca operatorul „este aici sa ramana“ si ca va investi suficient de mult pentru a ajunge sa concureze cu cei doi mari operatori de telefonie mobila, Orange si Vodafone.

     

    Rezultatele financiare prezentate saptamana trecuta pentru al treilea trimestru din 2006 arata intr-adevar un progres important in ceea ce priveste cota de piata. Estimarea (intrucat cifrele nu au fost inca auditate) vorbeste de o cota de 4,3% din numarul total al utilizatorilor de telefonie mobila la sfarsitul lunii septembrie. Cosmote a ajuns astfel pe locul al treilea intre cei patru operatori de telefonie mobila din Romania. Dar este inca departe de a ajunge sa fie concurent pentru jucatorii din liga mare. De altfel, intreg grupul Cosmote, cu operatiuni in Grecia, Romania, Bulgaria si Albania are aproximativ 10 milioane de utilizatori, cu circa 3 milioane mai mult decat au fiecare dintre cei doi operatori importanti doar in Romania.

    Pentru actionari, Cosmote ramane in continuare o hemoragie financiara. Pierderile inregistrate in acest al treilea trimestru au fost de 15,8 milioane de euro, ceea ce a impins pierderile totale pe primele noua luni din 2006 la 46,3 milioane de euro.

     

    Tot anul trecut, oficialii companiei declarau ca sunt pregatiti sa investeasca 450 de milioane de euro in primii trei ani de activitate pentru a dezvolta reteaua si a creste numarul de clienti. La un an distanta de acel anunt, jumatate din bani au fost deja cheltuiti. Si daca ne uitam la activele Cosmote, putem spune ca investitiile au ajutat compania sa ajunga un adevarat operator de telefonie mobila, cu pretentii de cota de piata serioasa. Acoperirea retelei a ajuns la aproximativ 92% din populatie sau 76% din teritoriu, numarul magazinelor care vand serviciile Cosmote a ajuns acum la 550, iar numarul angajatilor este in jur de 600.

    Practic, singurul lucru care ii lipseste in acest moment sunt clientii. Cei 670.000 de utilizatori, dintre care 83% prin cartele preplatite, au adus doar 12,5 milioane de euro pe al treilea trimestru din 2006, la un venit mediu per abonat (ARPU) de 6,2 euro, intr-o crestere usoara fata de nivelul ARPU de 5,4 euro inregistrat la sfarsitul lunii iunie.

     

    Nu este inca momentul sa comparam Cosmote cu eficienta financiara a operatiunilor Orange sau Vodafone. De exemplu, luand drept criteriu nivelul mediu al veniturilor per angajat si comparandu-l cu Orange, cei 600 de angajati ai Cosmote ar trebui sa aduca o cifra de afaceri de un sfert de miliard de euro. Recent, Antonis Kerastaris, directorul financiar al Cosmote Romania, declara pentru BUSINESS Magazin ca „in ciuda pierderilor operationale inerente oricarui start-up, evolutia performantelor companiei se incadreaza in planurile initiale“. Directorul financiar isi explica afirmatia spunand ca „sunt necesari trei ani pentru atingerea pragului de rentabilitate“. Poate cea mai mare problema pentru companie este acum amanarea cu un an a termenului anuntat de ANRC pentru reducerea tarifelor de interconectare la un nivel apropiat de cel al costurilor. Pentru ca serviciile de telefonie mobila ale celor doi operatori mari sunt folosite de aproape 95% din numarul total de utilizatori, cei sensibili la pret, deci cei din targetul Cosmote, vor alege reteaua folosita de cei mai multi dintre cunoscutii lor. „In fiecare sondaj pe care il facem cu consumatorii, cand ii intrebam cum isi aleg operatorul, raspunsul e de fiecare data acelasi: dupa cum folosesc rudele si prietenii“, spune directorul general al Cosmote Romania, Nikolaos Tzolas.

     

    Ramane de vazut cate rude si prieteni se gasesc in cota de 4,3% din piata sau, altfel spus, daca procentul reprezinta o masa critica de utilizatori care sa-i asigure operatorului o crestere viitoare. Mai ales ca anul viitor, in martie, Cosmote trebuie sa treaca un alt test: expira perioada in care posesorii faimoasei cartele de 2.000 de minute o pot folosi pentru convorbiri gratuite.

  • Pe pierdere

    Rezultatele financiare ale Cosmote pe 2006 (in milioane de euro, valori neauditate)

    Indicator

    ian.-iun.

    iul.-sept.

    ian.-sept.

    Venituri

    14,0

    12,5

    26,5

    EBITDA

    -30,5

    -15,8

    -46,3

    Rezultat net

    -44,9

    -21,3

    -66,2

     

  • Inca o banca

    Fortis, unul din cele mai mari grupuri de servicii financiare din Europa, a achizitionat intregul pachet de actiuni al bancii poloneze Dominet, specializata in consumer finance. Oficialii companiei nu au dorit sa precizeze valoarea tranzactiei, relateaza agentia de stiri Reuters. Dominet detine cea de-a zecea retea bancara din Polonia, numarand 152 de sucursale proprii si in franciza. Are o relatie privilegiata cu 2.000 de dealeri auto din tara, inclusiv cu Autotu, cea mai mare retea de dealeri care comercializeaza masini second hand. Astfel, banca ocupa o pozitie puternica pe segmentul finantarii achizitiilor de masini, dar ofera si servicii specifice de retail banking. In momentul realizarii tranzactiei, pentru banca poloneza lucrau 806 angajati. Grupul olandezo-belgian Fortis isi desfasoara majoritatea operatiunilor in aceste doua tari, dar intentioneaza sa se extinda puternic si in alte tari, in special in Germania si Polonia. Jean-Paul Votron, CEO al Fortis, a anuntat in august ca banca va continua sa puna accent pe retail-banking in Germania si Polonia; in ultimul an, Fortis a facut achizitii in valoare de 1,5 miliarde de euro.

     

    Pana in 2009, Fortis spera ca profitul net obtinut din operatiunile din afara Olandei si Belgiei sa ajunga la o pondere de 30% din total, fata de 20% cat este in prezent.

     

    In Polonia, Fortis controleaza deja banca Fortis Bank Polska SA, prezenta in 43 de locatii, situate in principalele orase ale tarii. Aici lucreaza peste 1.200 de persoane.

     

    Alte compani detinute in Polonia sunt Fortis Lease Polska, specializata in oferirea de servicii de leasing, casa de brokeraj Fortis Private Investments Polska si Fortis Investments. Grupul Fortis, situat intre primii zece asiguratori din Europa, are peste 58.000 de angajati, iar valoarea de piata este estimata la 41,6 miliarde de euro.

  • Spital de cinci stele

    Rusii cu dare de mana nu vor mai fi nevoiti sa plece in strainatate pentru a beneficia de servicii medicale de lux. Miliardarul Roman Abramovici – cel mai bogat om din Rusia, proprietar, printre altele, al echipei engleze de fotbal Chelsea – a inceput constructia, la Moscova, a unui spital de 120 mil. euro, investitie finantata prin holdingul sau, Millhouse LLC.

     

    Spitalul va fi amplasat in sudul capitalei, la doar cativa kilometri de cartierul Rublovka, versiunea moscovita a celebrului Beverly Hills, relateaza The Sunday Times, va avea 400 de paturi si va fi deservit de un personal medical format din 700 de persoane. Moscow Medical Centre, care va fi finalizat anul viitor, va oferi practic conditii de exceptie: televizoare cu ecran plat, acces la internet, faxuri – astfel incat pacientii sa-si poata supraveghea afacerile de pe patul de spital. Camerele vor fi comparabile, ca marime, cu dormitorul unui apartament obisnuit – pe scurt, spitalul va fi „la fel de bun ca un hotel de cinci stele“, dupa cum a declarat presei britanice unul dintre managerii care supravegheaza proiectul. „E facut pentru clasa mijlocie in continua crestere a Rusiei, inclusiv pentru oameni de afaceri si membri ai guvernului; Abramovici e dornic sa imbunatateasca serviciile medicale din Rusia“, a declarat John Mann, purtatorul de cuvant al miliardarului. In prezent, desi clinicile private exclusiviste au impanzit capitala Rusiei, reprezentantii elitei politice sau economice prefera totusi sa mearga in strainatate cand au probleme de sanatate.

  • Goldman vs. Berd

    Goldman Sachs, cea mai profitabila banca de investitii din istoria Wall Streetului, se afla in negocieri pentru preluarea unui pachet minoritar din actiunile Bancii din Mosova pentru Reconstructie si Dezvoltare, detinuta de miliardarul rus Vladimir Evtusenkov.

    AFK Sistema, holdingul aflat in proprietatea acestuia, intentioneaza sa vanda un pachet minoritar, informeaza agentia de stiri Bloomberg. Irina Potekina, purtatoarea de cuvant a holdingului, a confirmat ca au loc negocieri cu Goldman Sachs. Ea a adaugat ca si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si-a manifestat interesul pentru preluarea pachetului minoritar al bancii rusesti. Potekina a spus ca negocierile nu s-au incheiat si ca nu exista vreo preferinta in ceea ce priveste viitorul investitor. Atat Goldman Sachs, cat si BERD au in prezent proiecte in derulare impreuna cu banca ruseasca. De exemplu, Sistema a angajat banca americana pentru a se ocupa de oferta publica initiala de actiuni pentru OAO Concern Sitronics, companie din cadrul holdingului ce activeaza in domeniul tehnologiei. 

  • UNDE IESIM IN ORAS

    Daca 3,3 mld. euro reprezinta piata de leisure din Romania, incercarea de a defalca suma pe destinatii ofera surprize: nu era greu de anticipat ca majoritatea cheltuielilor sunt legate de timpul petrecut in restaurante, baruri si cluburi. Dar relaxarea acasa in fata sistemelor home cinema presupune investitii mai mari decat cele in pachetele de servicii oferite de agentiile autohtone de turism.

     

    FOOD SERVICE: Restaurantele si barurile raman cea mai importanta destinatie pentru cheltuielile legate de petrecerea timpului liber, adunand 2 miliarde de euro la un total de 6.000 de unitati in toata tara.

     

    HOME ENTERTAINMENT: Piata sistemelor home cinema a atins deja, potrivit estimarilor, 620 de milioane de euro.

     

    TURISM: Incasarile principalelor agentii de turism din Romania vor depasi in acest an, potrivit patronatului din sector, 100 mil. euro.

     

    TEATRU: 5,5 milioane de persoane vor merge la teatru in acest an, ceea ce va face ca, la un pret mediu de 4,5 euro/bilet, incasarile teatrelor sa ajunga la 24 de milioane de euro.

     

    FILM: Spectatorii din cinematografe (cca. 4,5 mil. in 2006), vor face ca cifra de afaceri a  cinematografelor sa creasca la 15 mil. euro in acest an (la pretul mediu de 3 euro/bilet). In 2004, numarul spectatorilor a fost de 4 milioane, la un pret mediu de 2 euro/bilet.  

     

    SPORT: Piata activitatilor sportive e estimata la 3 mil. euro, luandu-se in calcul 200.000 de persoane care platesc anual o luna de abonament la fitness (in medie de 10 euro); piata de cluburilor sportive din Bucuresti (in special de tenis si fotbal), este evaluata de Federatia Romana de Tenis la circa 1 milion de euro.

  • TIMPUL LIBER LA ROMANI

    Nimeni n-are timp liber, concediile s-au scurtat, iar serile lungi petrecute la serviciu par sa excluda notiunea de relaxare dupa munca, asa cum era ea inteleasa acum o generatie sau doua. Si totusi, piata timpului liber din Romania a crescut si s-a rafinat in ultimii ani. O ecuatie pe care statisticile o prezinta cam asa: in medie 3 ore libere pe zi, 21 de zile de concediu pe an si cheltuieli de 3,3 miliarde de euro pe an.

     

    In centrul Capitalei, intr-o seara de joi, la ora 22, masinile adunate in intersectie nu trec de la primul verde al semaforului. E aglomerat: multa lume se indreapta de la birou spre casa, dar cel putin la fel de multa lume iese de la film, de la teatru, de la concert sau se indreapta catre un club. Cam la aceeasi ora, altii transpira la sala, iar altii iau cina in oras. Expansiunea clasei de mijloc (care, conform estimarilor dintr-un articol al BUSINESS Magazin aparut luna trecuta, inseamna 4-5 mil. oameni) a fost si cauza, si efectul dezvoltarii afacerilor din zona asa-numita de leisure – cheltuielile cu petrecerea timpului liber. Cei cu varsta de 24-40 de ani, cu studii de la medii in sus, cu venituri peste medie, cu aspiratii personale si profesionale bine definite reprezinta targetul preferat al tuturor marketerilor, indiferent ca e vorba de vanzarea de credite, abonamente la piscina sau bilete la concerte. „Astfel de consumatori alcatuiesc clasa mijlocie din Romania si ei tind sa se dezvolte pe modelul actual european, adica sa le pese din ce in ce mai mult de timpul lor liber“, declara pentru BUSINESS Magazin sociologul Sebastian Lazaroiu, directorul Centrului de Sociologie Urbana si Regionala (CURS).

     

    Din nefericire, nu toti acestia reusesc sa iasa seara sau in weekend in oras sau pur si simplu sa se relaxeze acasa. Teoretic, sociologii si psihologii spun ca zilnic ar trebui sa ne ramana, in afara orelor de somn, doua-trei ore libere. In practica, uneori nu e nici atat. „A avea aceste doua-trei ore de timp liber pe zi nu inseamna sa renunti la cariera, ci pur si simplu sa te organizezi mai bine“, explica Octavian Pantis, managing director la TMI Romania, firma specializata pe traininguri de time management. „Ideea de baza este nu sa te intrebi neputincios «Cand am eu timp sa merg la film?», ci «Ce vreau sa fac atunci cand am timp liber, in weekend sau in serile cand pot sa ies mai devreme de la serviciu?»“, explica Pantis principiul de baza al cursurilor de time management pe care le tine TMI. Cu alte cuvinte, oamenii fac ceea ce si-au scris in agenda ca au de facut: teren, intalniri, telefoane, semnari de contracte. „Dar daca oamenii si-ar trece in agenda, pe langa programul de la serviciu, ca vor sa vada vineri seara spectacolul «Elizaveta Bam» la Teatrul Bulandra si trec asta in agenda, facand si programare la teatru, sansele sa ajunga in foaier la ora 19 cresc foarte mult“, sustine Pantis. „Daca nu exista un echilibru intre viata particulara si cea profesionala, intotdeauna partea care merge prost o va influenta negativ pe cealalta“, explica Octavian Pantis, adaugand ca asta le spune mereu celor peste 2.000 de persoane, predominant cu functii de la middle management in sus in companii, care vin anual din 1999 incoace la cursurile de time management.

     

    Pana la ideal insa apar piedici, legate mai ales de orele suplimentare de munca. Cu toate acestea, furnizorii de servicii de leisure nu au de ce se plange: cei care ies in oras s-au inmultit considerabil in ultimii ani, „ajungand la aproape o treime din clasa de mijloc“, estimeaza Lazaroiu: „Numarul celor care ies in oras a crescut mult in ultimii patru-cinci ani, cam cu 70-100% pe an, iar cei care se relaxeaza astfel sunt in principal cei ce castiga peste medie si ating nivelul profesional care sa le permita sa nu mai fie sclavii serviciului“.

     

    In serile cand ora 22 il prinde la birou, modul prin care Radu Ionescu (27 ani, manager al Kinecto Permission Marketing) se razbuna pe situatie este sa se gandeasca la faptul ca maine seara la aceeasi ora se va intoarce acasa dupa doua ore de tenis, sau ca vineri seara va merge intr-un club. Radu Ionescu munceste 12-14 ore pe zi, dar are o metoda sigura sa se revanseze – in serile cand reuseste sa se rupa de serviciu, cheltuie cat mai mult: „Nu am calculat nici in valori absolute, nici in procent cat cheltui cu timpul meu liber – stiu insa sigur ca dupa ce trag atat de mine, incerc sa recuperez prin «investitii» in timpul liber, tocmai ca sa simt ca traiesc“. Fara sa mearga la cursuri de time management, Ionescu a inteles ca daca nu isi programeaza iesirile, isi va petrece mult prea multe seri la birou: „Merg la tenis de doua ori pe saptamana – am abonament, ies cam in doua seri pe saptamana in baruri/cluburi, iar vara incerc sa ies macar un weekend pe luna din Bucuresti“.

     

    Tendinta de a comprima timpul petrecut la birou si a rupe cateva ore pentru sine a facut ca afacerile cu restaurante, cafenele, agentii de turism sau baze sportive sa creasca in ultimii ani cu cel putin doua cifre pe an: vedeta este de departe piata de food service, care a ajuns in 2006, conform  Euromonitor, la 2 mld. euro (fata de 1,3 mld. euro in 2004), adica aproape doua treimi din intreaga piata de leisure, estimata de BUSINESS Magazin la 3,3 miliarde de euro.

     

    Estimarea a luat in calcul cifra de afaceri cumulata a pietei de food service, a spectacolelor (teatru si film), a pietei agentiilor de turism, a bazelor sportive si a tot ce inseamna home entertainment – conform unui studiu AC Nielsen, conceptul de „home entertainment“ include sistemele de home cinema, vanzarea de carte si segmentul din FMCG. Evident, sunt si alte afaceri care se bazeaza pe timpul liber al consumatorilor – pensiunile si hotelurile, vanzarile de echipamente sportive; insa extragerea unui procent exact care sa arate cat din hoteluri este ocupat de segmentul business si cat de turismul de recreare ori cat din echipamentele sportive sunt cumparate de sportivii amatori si cat de cei profesionisti e mai dificila.

     

    VENITURI SI TIMP LIBER. Sebastian Lazaroiu crede ca exista o relatie direct proportionala intre veniturile unei persoane si disponibilitatea sa de a-si folosi constructiv timpul liber. „Daca avem o familie in care veniturile sunt de 3.000 de lei pe luna si mai bine de jumatate din bani vor merge pe facturi si mancare, atunci timpul liber va reprezenta maxim 10% din venituri.“ Datele INS arata ca romanii cheltuie in medie lunar 4,8% din venituri pe „recreare si cultura“ si pe mersul la restaurante. Categoriile cu venituri mici stau acasa si prefera televizorul ca modalitate de recreare – „cam 2,5 ore pe zi“, spune directorul CURS. Conform INS, numarul abonamentelor TV aproape s-a dublat din 2000 pana in 2005 (de la 3,4 mil. la 5,9 mil.), iar cresterea probabil va continua, deoarece inca mai sunt gospodarii in Romania, din cele peste 7 mil. numarate de Statistica, care nu au abonament TV.

     

    Veniturile reduse nu sunt singurul motiv pentru preferinta acordata televizorului; sociologii spun ca e vorba si de o problema de sociabilitate: „Indicele de sociabilitate e inca scazut la noi, putina lume iese cu prietenii. Este vorba de societatea atomizata, construita in jurul familiei, o reminiscenta a perioadei comuniste“, sustine Lazaroiu. In schimb, intr-o familie cu venituri de la 4.000 de lei pe luna in sus, proportiile se schimba: categoria care isi permite la noi sa aloce 33% din venituri pentru recreare este acum cam de 15% din populatia tarii, conform directorului CURS. In timp insa, cand toate casele din Romania vor avea cablu si veniturile vor fi mai mari la nivelul intregii populatii, „trade-off“-ul se va face prin scaderea progresiva a timpului de vizionare TV si prin cresterea cifrei de afaceri a restaurantelor. 

     

    FOOD SERVICE. Cele 6.000 de restaurante, cafenele, fast-food-uri si baruri din Romania vor face in acest an afaceri de 2 mld. euro, dupa cum arata un studiu Euromonitor, „Consumer Services in Romania“, urmand ca in 2009 cifra de afaceri a sectorului sa ajunga la 2,9 mld. euro.  Afacerile cu restaurante, care absorb cea mai mare parte a bugetelor de timp liber, au avut cresteri cel putin atractive in ultimii ani, multumita faptul ca oamenii iau din ce in ce mai mult masa in oras. Cea mai buna dimensiune a profitabilitatii in restaurante este, in limbaj profesionist, „tranzactia“, adica nota pe care o platesc consumatorii; aceasta a crescut considerabil in ultimii ani, astfel ca tranzactia medie la o masa de restaurant este de 30 de euro (fiind luata in considerare o masa de trei persoane), fata de 15-18 euro cat era in 2003.

     

    Intre 2003 si 2006 s-au schimbat si alte lucruri: numarul meselor luate acasa a scazut cu peste 25%, iar numarul restaurantelor a crescut de la 800 la peste 1.000 (cu toate acestea, Bucurestiul are un restaurant la 2.000 de locuitori, pe cand Parisul, de exemplu, are unul la 300 de locuitori – comparatia rezista insa doar pana la un punct, avand in vedere ca Parisul este una din principalele capitale turistice ale lumii).  Cresterile afacerilor din aceasta zona i-au uimit pana si pe intreprinzatori: cei care au inceput sa dezvolte lanturi cu restaurante sau cafenele cu doi-trei ani in urma s-au trezit ca planurile initiale au fost depasite inainte de termene: „In cei doi ani care au trecut de la deschiderea primului restaurant, am mai inaugurat inca noua restaurante si cafenele si avem in proiect pentru viitorul apropiat deschiderea a inca doua unitati in Constanta, una in Carrefour si alta in Bucuresti, intr-o zona centrala“, spune Daniel Mischie, directorul de dezvoltare al lantului City Grill.

     

    Principala preocupare a lui Mischie in ultimii doi ani (de cand Dragos Petrescu, fondatorul si directorul City Grill, s-a despartit de partenerul sau de afaceri, Catalin Mahu, cu care infiintase lantul de restaurante „La mama“, pentru a-si face propriul business) a fost sa lucreze cateva luni in fiecare nou restaurant deschis, „pentru a-l pune pe picioare“. Acum, Daniel Mischie se ocupa de restaurantul din centrul istoric al Capitalei, cel mai mare de pana acum al lantului, deschis pe o suprafata de 600 mp si cu o investitie initiala de 450.000 de euro, dar si de crearea unei cote cat mai bune pe piata a „Carului cu bere“, redeschis in septembrie 2006 dupa o investitie de 1,5 mil. euro.

     

    Ideea initiala a brandului City Grill a fost aceea de a se pozitiona pe un consumator cu venituri minime de 4-500 euro: „Clientii pe care mizam noi sunt din ce in ce mai multi (piata de clasa medie creste, tot mai multi oameni castiga peste 500 de euro pe luna) si pot fi recunoscuti dupa faptul ca merg cel putin o data pe an in concediu in strainatate, conduc sau au in familie o masina peste 6.000 de euro si au pretentii de la ambient, de la modul in care le este prezentata mancarea sau bautura“, explica Daniel Mischie.

     

    Pentru niste oameni care lucreaza de ani de zile in domeniul restaurantelor, diferenta dintre consumatorii de azi si cei din urma cu 10 ani este enorma: „Cu opt ani in urma, cand am deschis «La mama», oamenii veneau la restaurant la ocazii speciale, zile de nastere, aniversari, ocazii gen Ziua Indragostitilor si eventual in weekend. Ne-am dezvoltat datorita expatilor“, isi aminteste fondatorul City Grill. Acum, optica e vizibil alta: restaurantele sunt la fel de ocupate la pranz, seara sau in weekend, cu „varfuri de sarcina“ intre orele 12,30-15,30 si 18,30-22.

     

    Ca nu se mai mananca acasa este aproape normal: oamenii nu mai au timp sa gateasca si ajung astfel sa combine utilul cu placutul. Insa aceeasi crestere, cu rezultate financiare mai bune si recuperare mai rapida a investitiei, e de consemnat si in segmentul cafenelelor, unde numarul consumatorilor creste de la luna la luna, iar lanturile de profil asemenea. La trei ani de la deschiderea primei cafenele Turabo, Tudor Dragomir Niculescu isi aminteste ca a avut un ritm de crestere pe care nu si-l imagina: „La un an si jumatate de la deschiderea primei cafenele, am deschis-o pe urmatoarea in Brasov (investitie de 200.000 de euro), iar apoi au urmat celelalte, intr-un ritm foarte rapid: doua in Iasi, alte doua in aceeasi zi la Timisoara, apoi a venit a saptea deschisa cu BCR in Piata Romana din Bucuresti, apoi cea de la Sibiu. Tinta este sa avem 10 cafenele la sfarsitul acestui an“.  Deoarece afacerea a crescut, Tudor Dragomir Niculescu s-a extins pe piata organizarii de evenimente: cu o investitie de 500.000 de euro a transformat o hala din Pipera in doua sali de evenimente, Turabo Grand Ballroom – si intentioneaza sa deschida acolo un restaurant, iar mai tarziu un hotel de lux. Motivul consta in cresterea numarului celor ce prefera produse premium si care isi gasesc timp sa bea, o data pe zi, o cafea. Ei au facut ca numarul cafenelelor „ca la carte“ sa creasca in ritm alert, de la circa 100 in Bucuresti cu doi ani in urma, la aproape 400 acum. Iar piata inca e in formare. 

     

    TEATRU SAU FILM? Cui i s-a intamplat sa vrea sa mearga la teatru de cand a inceput stagiunea 2006-2007 (mai precis, sa se hotarasca marti sa mearga vineri) ii va fi mai usor sa inteleaga cat de mult a crescut teatrul: majoritatea teatrelor au jucat prima luna cu casa inchisa, biletele fiind achizitionate cu minim o saptamana inainte. Dimensiunile culturale ale timpului liber au cunoscut o crestere importanta in ultimii ani, dar cea mai importanta revenire este cea a teatrului. Mersul la teatru a avut o cadere in anii ‘90, „cu o adevarata criza in anii ’96-’99“, spune directorul Teatrului de Comedie, George Mihaita. In 2002, o initiativa a Primariei Capitalei schimba fata teatrelor (atunci au fost renovate toate teatrele din Bucuresti), iar directorii, in mare parte schimbati, au adus cu ei repertorii mai vaste si incercari de parteneriate care sa le imbunatateasca imaginea.

     

    Teatrul Bulandra a atras 60.000 de spectatori anul trecut (in 2002 fusesera 43.000 de spectatori, in 2003 au fost 49.000, in 2004 au fost 54.000). „Cand am venit la conducerea teatrului, in 2002, erau patru titluri in repertoriu, acum sunt 21 de titluri. Atunci se vindeau bilete de 16 milioane de lei vechi pe luna, acum vindem si de 60 de milioane pe zi“, spune regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra. Regizorul spune ca sunt mai multe segmente de consumatori de teatru, cei mai importanti fiind cei de varsta medie: „Elevii si studentii, nu foarte multi, sunt caracterizati prin veniturile reduse si apetenta pentru piese interesante, spre care ii atrage tema sau titlul piesei. Un alt segment, cel intre 25-40 de ani, e selectiv, dar cu toate astea foarte activ, vine des la teatru. In fine, un alt segment este cel al spectatorilor de 40-65 de ani, aici fiind vorba de persoane atrase de un actor mare sau de o piesa celebra“. 

     

    Segmentul 25-40 de ani nu este intamplator cel mai activ, explica regizorul transformat peste noapte in manager: „Pe langa faptul ca este un segment tanar, cu chef de viata, isi permite iesiri mai dese la teatru, gratie veniturilor mai mari“. Alexandru Darie spune ca, desi biletul la teatru in Romania este mult mai ieftin fata de cel din Vest (medie de 4 euro fata de 15-30 de euro – tinand cont de faptul ca nivelul de trai din Romania este la mai putin de o treime fata de vestul Europei), o iesire la teatru poate costa un cuplu in jur de 20-25 de euro (luand in calcul eventual benzina consumata sau o cafea dupa spectacol), respectiv 100 de euro lunar daca se merge la teatru saptamanal. Cu toate acestea, cresterea numarului de spectatori se simte la toate teatrele, iar directorii de teatre motiveaza evolutia prin faptul ca oamenii s-au plictisit de TV si prin faptul ca s-au schimbat generatiile de actori, iar actuala generatie face si altceva decat teatru (canta, joaca in filme, castigand notorietate).

     

    Cresteri au avut si Ateneul Roman si filarmonicile din tara, dar si Opera Romana, unde numarul spectatorilor a crescut cu aproximativ 8% pe an, din 2000 incoace. Aici insa cresterile nu sunt la fel de vizibile, deoarece numarul salilor a ramas acelasi si deocamdata sunt folosite cu grade de ocupare de la 90% in sus. Daca numarul de spectatori la teatru a crescut, nu acelasi lucru se poate spune despre cinefili, al caror numar a scazut in ultimii ani. Tendinta de scadere a numarului de spectatori la cinema se inregistreaza insa in toata lumea (cu exceptia Marii Britanii), statele Uniunii Europene inregistrand anul trecut cu 115 milioane de spectatori mai putin fata de 2004 (ceea ce reprezinta o scadere de 11,4%), iar Statele Unite sau Japonia au inregistrat scaderi intre 6 si 9% ale numarului de spectatori la film. Anul trecut, in Europa a fost inregistrat cel mai mic numar de spectatori (892 de milioane) de la inceputul deceniului. Romania si Polonia sunt tarile care au cunoscut insa cea mai mare scadere a numarului de spectatori de cinema in 2005 fata de anul precedent, scaderea fiind de 29% in ambele tari.

     

    Desi un consumator urban de film s-ar intreba, la vederea acestor date, de ce trebuie sa faca rezervare la film si sa mearga sa ia bilete mai devreme, exista o explicatie: „Societatea este mai stratificata, persoanele cu venituri mai mari isi permit sa mearga des la film in salile renovate din mall-uri sau din oras, unde biletele sunt mai scumpe“, spune Sebastian Lazaroiu. In afara acestor sali renovate insa, numarul salilor de cinema este in scadere. Faptul ca salile renovate sunt adeseori ocupate de consumatori interesanti pentru o categorie importanta de marketeri este demonstrat din plin de promotiile si campaniile care se desfasoara predominant in spatiile acestor cinematografe. Un exemplu este programul Orange Film (care a inceput in septembrie 2005 si presupune vanzarea a doua bilete la pretul unuia singur, catre clientii Orange), care atrage in zilele de miercuri aproximativ 6.000 de spectatori. „Cele mai multe cereri le primim de la multiplexuri, iar la cinematografele din tara, in functie de numarul de bilete vandute, avem ordinea urmatoare: Republica Cluj, Arta Sibiu, Patria Craiova, Capitol Timisoara si Arta Cluj“, spune Amalia Fodor, director de comunicare al Orange Romania. Ea precizeaza ca, in urma unui sondaj, au aflat ca spectatorii Orange Film au folosit programul de cel putin doua ori si ca intentioneaza sa mai mearga miercurea pentru aceasta promotie la film si in urmatoarele luni.

     

    PROGRAMUL DE ACASA. Principalul motiv care a dus la scaderea numarului de spectatori de cinema este posibilitatea, mult mai accesibila in ultimul timp, de achizitionare a unui sistem home cinema sau macar a unui DVD-player. Ca urmare, pe fondul declinului cinematografelor de stat si al inchirierii de casete video, au crescut vanzarile de DVD-uri, de circa doua ori si jumatate in 2005 fata de anul precedent. Pentru vanzatorii de echipamente, cifra suna normal: „S-au ieftinit si au crescut foarte mult vanzarile de DVD-playere. Foarte multa lume are acum un astfel de player si se fac reduceri de pret cu toate ocaziile: de Paste, de Craciun, de 1 iunie, cand acestea se vand cu preturi in jurul a 100 de euro“, a declarat pentru MEDIAFAX Daniela Grigorescu, Brand Manager al Prooptiki. Ea crede ca vanzarile au avut de castigat si de pe urma lansarii unor blockbustere, dar si a promovarii. Statul acasa nu exclude socializarea: invitarea prietenilor si urmarirea unui film la sistemul home cinema atrage cresteri in doua segmente: sistemele audio-video (piata estimata in 2004 la 620 mil. euro) si segmentul FMCG aferent pietei de „home entertainment“ – cafea, dulciuri si ceai, unde vanzarile sunt estimate anul acesta la 300 de milioane de euro. 

     

    Acasa se si citeste cel mai mult, lectura fiind modul de relaxare preferat de o treime din consumatori, conform CURS. Vanzarile de carti au crescut in anii 2004 si 2005, cifra totala de afaceri inregistrata in 2005 de cele mai importante 22 de edituri fiind in jurul valorii de 21,5 mil. euro. Anul trecut, Humanitas a editat cu 45% mai multe titluri, cu tiraje care au ajuns la peste 4.000 de exemplare, iar editura Polirom a tiparit 450 de titluri (72% titluri noi) si un milion de carti, cifra de afaceri fiind de patru milioane de euro.

     

    IN MISCARE. Sportul sau macar activitatile de fitness sunt invocate de o categorie destul de restransa a celor care izbutesc sa nu munceasca peste program. A face sport e mai ales o ocupatie amanata pentru viitor, de care mai toata lumea sustine ca se va apuca „in curand“. Deocamdata, pasionati de sport merg mai ales la sali de fitness, joaca tenis sau fotbal. Salile de fitness au avut o buna crestere in anii 2004-2005, ani in care s-au dezvoltat si francize, precum Fitness Academy, dezvoltata de Asociatia Nationala de Fitness. Conform lui Eugen Driga, reprezentantul Fitness Academy, un roman din 25 din Bucuresti si unul din 50 din mediul urban merg, regulat sau sporadic, la fitness.

     

    Numarul celor care joaca insa tenis este deocamdata mai mic in valoare absoluta, pentru ca tenisul este un sport mai scump, iar terenurile, insuficiente (mai ales iarna), sunt destul de scumpe. Aceasta face ca profitul celor care isi deschid baze sportive sa nu fie deloc de neglijat: „Investitia intr-un teren, de aproximativ 7.000 de euro, o poti recupera in doi-trei ani daca il inchiriezi doar pentru joc si nu faci si cursuri de initiere“, spune Marian Sotae, proprietarul si directorul Tenis Club 2000, care a inceput cu un singur teren cu opt ani in urma, iar acum detine o baza sportiva cu cu zece terenuri, hotel cu 60 de camere, restaurant si doua piscine. Sotae spune ca cei mai activi jucatori au 27-40 de ani, vin tarziu sa joace (de aceea a extins programul pana la 23,00) si joaca in medie doua ore. Adica dau cam 10 euro de fiecare, daca joaca la simplu. Cererea de terenuri de tenis si de fotbal a facut ca investitorii, de cele mai multe ori pasionati de sport, sa creasca oferta: numarul terenurilor de tenis doar din Bucuresti trece acum de 300, iar al celor de fotbal (luand in calcul terenurile echipate adecvat) se apropie de 150.

     

    VACANTE DE WEEKEND. Acelasi segment de consumatori, cu venituri medii si peste medie, e preferat si de agentiile de turism, dar si de hotelieri. Acestia din urma, vazand ca in ultimii ani apetitul pentru vacantele de weekend a crescut (pentru unii, aceste vacante au inceput sa tina locul concediilor anuale), au inceput sa lanseze pachetele de weekend, care includ doua-trei nopti de cazare, trei mese pe zi si diverse activitati de divertisment, la preturi cuprinse, in functie de numarul de stele ale hotelului, intre 70 si 250 de euro de persoana.

     

    Aceste pachete se vand fie cu rezervare, fie chiar de la receptia hotelului, dar persoanele cu venituri mai mari le cumpara din agentiile de turism: „Clientii nostri pe acest segment sunt tineri (care cumpara pachete mai  ieftine), dar si familisti (pachete mai scumpe), cu venituri medii si peste medie. Cei cu venituri mici nu solicita acest gen de pachete de la agentii, ci isi fac singuri programele“, spune Cristian Balcescu, director al agentiei de turism CMB Travel.

     

    Pachetele „mai ieftine“, cumparate predominant de tineri, sunt cel mai des procurate din agentie (asadar, de catre clienti care se grabesc sau care au cumparat suficiente vacante incat sa devina clienti fideli ai unei agentii) si inseamna weekend-uri – mai ales pachete de 2-3 stele, in zonele Bran-Moeciu, Sinaia si Predeal, la preturi cuprinse de 25-30 de euro pe noapte, respectiv circa 70-100 euro/weekend, dupa cum spune Balcescu.

     

    Intre cei care merg la munte mai des si cei care prefera sa combine weekend-urile in tara cu city-break-uri (vizite de weekend in orase europene), diferenta apare tot la nivelul veniturilor: „Structura clientelei noastre face ca raportul munte Romania/city-break extern sa fie de 1 la 2-3“, mai spune Cristian Balcescu, care diferentiaza cele doua categorii de clienti prin faptul ca la munte merg predominant familistii (cu copii, cu batrani, care prefera sejururi de odihna, mai statice decat scurtele vacante in afara tarii), iar in city-break-uri merg „tinerii cu venituri medii si peste, dispusi sa se deplaseze mult ca sa vada orasele, sa faca sejururi culturale sau  cu obiective precise – concerte, diverse evenimente, intalniri“. Problema timpului apare si aici, deoarece daca un weekend la munte in Romania dureaza in medie 1-2 zile, unul in strainatate dureaza cam 2-4 zile.

     

    In ceea ce priveste cumparatorii, numarul celor care cumpara pachete de vacanta a crescut cu 30-35% anul trecut fata de 2004, o singura agentie de turism ajungand sa vanda de la 6.000 pana la 12.000 de pachete pe an. Cine cumpara? „Cel mai activ segment de cumparatori este cel intre 32 si 49 ani, cu venituri de la  400-800 de euro in sus. Sunt mai ales oameni care lucreaza in zona de middle management sau care aspira spre aceasta zona“, spune Adriana Goicea, director al Cocktail Holiday (marca a Prompt Service Travel). La categoria buget de vacanta, distanta la care zboara avionul si numarul de stele ale hotelului cresc direct proportional cu varsta turistilor si cu veniturile lor: „Cuplul cu venituri medii merge de doua ori pe an in vacanta (un city-break si o vacanta de 7-10 zile) si aloca intre 1.900 si 3.500 de euro anual pentru aceasta“, socoteste Adriana Goicea. Pentru cuplurile cu venituri mai mari, vacanta deja are o alta dimensiune: „Acestia merg o data in concediu (dar stau mai mult, intre 10-30 de zile), dar mai merg in medie si trei weekend-uri pe an in strainatate, la cumparaturi sau la diverse alte evenimente. Bugetul alocat: intre 5.500 si 8.000 de euro anual“, mai spune directorul de la Cocktail Holiday.

     

    Daca nu va recunoasteti in nici una din ipostazele enumerate mai sus, sociologii v-ar incadra in acel segment de persoane care sunt confiscate aproape complet de munca lor, cel mai probabil fiindca se afla in plina ascensiune pe scara profesionala si nu-si permit sa trateze timpul liber ca pe o categorie aparte in viata lor, cu buget si organizare specifice. Sociologii sustin insa ca, mai devreme sau mai tarziu, „workaholicii“ isi revin si incep sa puna pret pe viata personala. Daca nu cumva e vorba in cazul lor doar de o iluzie optica si de fapt acestia nu fac decat, cum zicea Radu Ionescu, „sa traga tare acum“ ca sa poata mai apoi sa-si savureze mai bine timpul liber.