BusinessMagazin

Blog

  • In the spotlight

    Ideea: Copper Beech comunica beneficiile viitorului complex imobiliar Blue Tower

    Client: Copper Beech

    Brand: Copper Beech Blue Tower

    Agentia: Publicis

    Canale: presa scrisa, Internet, TV

     

    Agentia de publicitate Publicis a realizat comunicarea creativa pentru proiectul rezidential Copper Beech Blue Tower din Bucuresti, care incepe sa fie promovat in aceasta luna. La baza conceptului a stat evidentierea beneficiilor legate de spatiul noului imobil Blue Tower: proximitatea lacului Plumbuita, a parcului si privelistea neobstructionata. Clientul a dorit o comunicare de tipul „emotional lifestyle“, care sa transmita direct beneficiile produsului. Conceptul, intitulat „Chain reaction“, pivoteaza in jurul fiecarui beneficiu, vrand sa demonstreze ca la proiectarea imobilului s-au luat in calcul toate asteptarile viitorilor proprietari. Headline-urile descriptive prezinta simplu oferta: „Noi iti dam lumina naturala. Tu adu-ti plantele; Noi iti dam un lac. Tu adu-ti barca; Noi iti dam un parc. Tu adu-ti copiii…“ Campania se va derula prin presa si prin bannere pe Internet. In plus, Publicis dezvolta un spot TV care va fi difuzat in cinematografele Movieplex, Multiplex si Cinema Pro.

  • Misteriosul gPhone

    Google Phone este ramane dintre cele mai fierbinti subiecte ale momentului. Speculatiile recente pe marginea datei de lansare a telefonului mobil si a specificatiilor tehnice au creat deja in jurul „gPhone“ o atmosfera de mister comparabila cu cea dinainte de lansarea iPhone de catre Apple.


    Majoritatea blogurilor de IT si multe publicatii internationale s-au intrecut in ultima saptamana in scenarii privind planul Google de a revolutiona industria telecomunicatiilor, odata cu lansarea unui telefon mobil. Despre un celular planuit de Google se vorbeste inca de anul trecut, insa acum a inceput sa se contureze ideea ca Google a investit deja „cateva sute de milioane de dolari“ pentru acest proiect, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal, si ca gPhone ar putea fi lansat simultan in SUA si Europa chiar in primul trimestru al anului viitor.


    Odata cu aceasta presupunere, neconfirmata in vreun fel de oficialii Google, au inceput sa apara si primele detalii despre telefonul in sine si despre serviciile pe care le-ar putea oferi. „Google vrea sa transpuna serviciile de cautare si aplicatiile software si pe telefonul mobil, iar pentru asta lucreaza din greu in fiecare zi“, a declarat un reprezentant al companiei, fara a oferi detalii suplimentare legate de planurile privind telefonia mobila.


    Indiferent cum va fi telefonul de la Google, comparatia cu iPhone este inevitabila, remarca un comentator de pe blogul TechCrunch, care in urma cu un an era prima sursa ce a anuntat ca Google a achizitionat pentru 1,65 mld. dolari site-ul YouTube. Numai ca singurele asemanari intre gPhone si iPhone sunt denumirea, cu toate ca in cazul telefonului Google este doar o speculatie ca asa va fi numit, si interesul manifestat de timpuriu si sustinut de zvonuri al utilizatorilor, daca luam in considerare faptul ca frenezia iPhone a inceput tot cu cateva luni inainte de lansare.


    In schimb, diferentele pornesc chiar de la echipamentul in sine. Daca Apple a propus un model propriu de telefon mobil pe care il promoveaza agresiv si il comercializeaza la un pret ridicat, de 500 de dolari (370 de euro), Google va veni cu o serie de terminale sub umbrela gPhone al caror pret, conform unor surse neoficiale din piata apropiate companiei, se va situa undeva in jurul a 100 de dolari (74 de euro).


    „In prezent, Google evalueaza peste 20 de modele de telefoane mobile din portofoliul producatorului taiwanez High Tech Computer (HTC), dintre care va alege cel mult cinci terminale care sa poarte brandul gPhone“, scrie John Biggs pe blogul Crunchgear, citand o sursa din interiorul HTC. „Se presupune ca si Samsung va produce telefoane gPhone, dar aceasta informatie nu a fost confirmata deocamdata.“


    Astfel ca, avand in vedere ca exista posibilitatea ca Google sa lucreze cu mai multi producatori si nu doar pentru un singur model de terminal, nu echipamentul in sine va fi piesa de rezistenta a Google, ci serviciile ce vor fi furnizate. Speculatiile merg si mai departe – gPhone ar putea fi de fapt orice telefon mobil cu un set de specificatii „minime“ necesare, precum tehnologia 3G, Internet Wi-Fi, player audio-video si camera foto, elemente care sa incurajeze utilizarea de continut multimedia si accesul la Internet.


    In ceea ce priveste partea de software, gPhone va functiona cel mai probabil cu un sistem de operare dezvoltat chiar de Google. Speculatiile in acest sens se bazeaza pe achizitia facuta in urma cu doi ani a Android, companie specializata in dezvoltarea de software pentru telefoane mobile. Conform informatiilor publicate de Engadget, la scurt timp dupa achizitie, echipa de programatori condusa de directorul executiv Andy Rubin a inceput sa lucreze la un sistem de operare pentru celulare bazat pe platforma open source Linux si compatibil cu toate serviciile Google. Lesne de inteles deci ca aceasta compatibilitate inseamna ca gPhone va avea preinstalate serviciul de messenger Gtalk, serviciul Gmail, Google Maps sau GPay, un sistem de plati prin telefonul mobil.


    Privit din alt unghi, sistemul de operare al Google se traduce in concurenta cu Symbian si Windows Mobile, platformele deja populare pe telefoanele mobile. Fondatorul Microsoft, Bill Gates, considera insa ca Google nu reprezinta o concurenta serioasa pe acest segment si ca este putin probabil ca rivalul sa castige din cota de piata de 10% detinuta de Microsoft, scrie New York Times.     „Google a lansat pana acum 30 de produse diferite, dar numai unul singur genereaza profit. Succesul companiei pe acest segment este greu de estimat pana cand nu se lanseaza efectiv softul“, a comentat Gates.


    Revenind la comparatia cu Apple si iPhone, o alta deosebire ar fi faptul ca planul ambitios al Google este sa atraga cat mai multi operatori de servicii de telefonie mobila pentru gPhone, in locul politicii de exclusivitate preferate de Apple. Se pare ca Google a prezentat deja conceptul telefonului mai multor furnizori de telefonie mobila din SUA, printre care AT&T, T-Mobile si Verizon Wireless, conform The Wall Street Journal. Totodata, se speculeaza ca Google ar fi purtat anterior discutii si cu France Telecom in vederea unui contract „de ordinul miliardelor de dolari“ pentru gPhone. Iar faptul ca Google are deja contracte incheiate cu operatorii Vodafone, 3, KDDI si T-Mobile prin care motorul sau de cautare este folosit pe telefonul mobil, in portalul acestora, lasa de banuit ca gPhone ar putea functiona inclusiv in respectivele retele de telefonie mobila.


    Ramane insa o intrebare: pe ce anume mizeaza Google cu acest telefon mobil? Avand in vedere ca cel mai mare motor de cautare din lume va trebui probabil sa subventioneze pretul telefoanelor, 100 de dolari nefiind un pret real pentru un telefon din gama high-end, cum se vrea gPhone, scopul Google este sa genereze venituri din publicitatea pe telefonul mobil care sa acopere inclusiv serviciile de telefonie gratuite pe care compania le-ar putea oferi in urma parteneriatelor cu furnizorii, sustin surse neoficiale apropiate planurilor Google. Practic, este vorba despre acelasi sistem de publicitate aplicat online, din care compania a castigat anul trecut aproape 11 mld. dolari (peste 8 mld. euro) si pe care vrea sa-l transpuna pe ecranul telefonului mobil. „Vrem sa incheiem parteneriate cu majoritatea operatorilor de servicii de telefonie mobila si a producatorilor de celulare, pentru a oferi servicii de cautare si alte aplicatii Google pe dispozitivele si retelele acestora“, declara anterior un reprezentant al companiei.


    „Pentru Google, pozitia de lider in domeniul cautarii online, precum si mentinerea acestei pozitii sunt lucruri extrem de importante“, explica Weston Henderek, analist in cadrul companiei de cercetare Current Analysis. Piata publicitatii pe mobil are un potential considerabil de crestere, fiind estimata de compania de cercetare a pietei Frost & Sullivan la 450 mil. dolari anul acesta (peste 330 mil. euro) numai in SUA si la peste 2 mld. dolari (1,4 mld. euro) la nivel mondial pana in 2011. O estimare mult mai optimista pentru urmatorii trei ani are Gartner, dupa care in 2011 piata publicitatii pe mobil va ajunge la 3,9 mld. dolari in America de Nord, in timp ce la nivel mondial va ajunge la 14,7 mld. dolari.


    In conditiile competitiei pentru a castiga o cota cat mai mare din aceasta piata, Google ar putea sa atraga clientii si prin faptul ca apelurile telefonice si accesul la Internet vor fi serviciii gratuite – gPhone se poate conecta la Internet wireless oriunde exista un hotspot, moment in care apelurile pot fi efectuate online. In acelasi timp, printr-un telefon mobil, Google ar putea  crea o retea de continut online, clientii avand astfel la indemana tonuri de apel, jocuri pentru mobil si clipuri video de pe YouTube.


    „Sunt foarte multe motive pentru care gPhone-ul va putea devansa iPhone in popularitate“, este de parere Rob Enderle, analist in domeniul tehnologiei. „Si daca este gratuit sau aproape gratuit, cu siguranta ca o sa ma asez la coada sa-mi iau un telefon Google.“

  • Si Yahoo! vrea Mobil

    Analistul Michael Arrington de la TechCrunch scria recent ca nu numai Google, dar si Yahoo! ar lucra la un telefon mobil propriu.

     

    SPECULATIA. Directorul HTC care a furnizat informatiile privind pregatirea gPhone a spus ca si Yahoo! are in plan lansarea unui telefon mobil si ca lucreaza de mai multa vreme decat Google la un astfel de concept. Prin urmare, exista posibilitatea ca anul viitor sa fie lansat si un telefon Yahoo!, scrie Arrington.

     

    CERTITUDINEA. Deocamdata se stie oficial doar ca Yahoo! va deschide un centru de cercetare si dezvoltare in California, cu aproximativ 120 de angajati, in cea mai mare parte fosti angajati ai Motorola, si care se va concentra pe cercetarea in domeniul publicitatii pe telefonul mobil. Aceasta miscare inseamna ca, la fel ca si Google, Yahoo! incearca sa castige o felie din piata serviciilor pentru telefonul mobil.

     

    SANSELE. Un telefon de la Yahoo! nu pare a fi o miscare gresita, avand in vedere ca, potrivit sondajelor, 55,5% dintre americani spun ca ar cumpara un celular semnat de una dintre cele doua mari companii de Internet, Google sau Yahoo!.

  • Cocteil cu TVA

    O aplicatie care sa calculeze caloriile arse in timpul activitatilor fizice nu e asa de originala incat niciun telefon sa n-o fi inclus pana acum „din fabricatie”. Nokia 5500 e doar unul din exemple.

    Dar un model care sa aiba si aplicatii care aduc stiri de business pe ecranul telefonului, pe acelasi terminal destinat, in fond, nisei celor preocupati de propria silueta, e rarisim. Insa noi servicii web destinate telefoanelor mobile pot suplini lipsurile incercate de utilizatorii atipici in folosirea aproape oricarui tip de telefon. De pe mfun.ro, un site lansat in octombrie anul trecut, se pot descarca aplicatii care sa personalizeze telefoanele mobile cu servicii suplimentare. Singura conditie este ca telefonul caruia ii sunt destinate aplicatiile sa cunoasca limbajul de programare Java, o caracteristica indeplinita de cele mai multe dintre telefoanele aflate acum la vanzare in magazine. Dupa inregistrarea gratuita pe site-ul mfun.ro urmeaza etapa alegerii aplicatiilor ce se doresc a fi instalate. Lista, inca modesta, cuprinde aplicatii realizate de firma One Touch Info, detinatoarea site-ului. Dintre cele 14 la numar pot fi mentionate Mobile Business, serviciul care afiseaza cursul valutar, calculeaza TVA si ofera gratuit stiri economice de baza, sau Cocktail Wizard, o aplicatie ce genereaza liste de mixuri alcoolice ce pot fi preparate cu ingredientele introduse de utilizator.

    In ciuda gratuitatii, modelul de business prin care site-ul obtine totusi venituri se bazeaza pe reclamele inserate in aplicatii, explica Ioana Ciopraga, director de marketing al companiei care a lansat site-ul. „Concret, anul acesta ne asteptam la incasari din publicitate de aproape 100.000 de euro“, declara Ciopraga. Publicitatea nu ar trebui sa-i deranjeze pe cei 5.000 de abonati de acum ai serviciilor, pentru ca este inserata doar in momentele cand se incarca sau actualizeaza aplicatiile, neintrerupand activitatea acestora. Aplicatii similare sunt la ora actuala oferite si de operatorii de telefonie mobila, dar fara a fi gratuite. Site-ul mfun.ro se adreseaza insa doar celor din retelele GSM din Romania, Zapp utilizand tehnologia Brew si nu Java pentru aplicatii.

  • Prea mult Internet

    Cel mai mare furnizor de Internet din Statele Unite, Comcast, a inceput sa deconecteze o parte a clientilor pe motiv ca navigheaza prea mult, desi abonamentul este unul cu trafic nelimitat.

    Masura i-a pus pe jar pe clientii afectati, care au reprosat Comcast ca ofertele alese de ei erau cu trafic nelimitat. Intr-o declaratie publicata de cotidianul Washington Post, oficialii companiei au replicat ca aceste cazuri de deconectare fortata au fost „foarte rare“ si ca au fost facute „pentru a asigura in continuare majoritatii clientilor o experienta placuta in utilizare“. Analistii americani spun ca noile media, servicii Internet mari consumatoare de latime de banda, au devenit atat de utilizate, incat infrastructura de acum nu mai reuseste sa tina pasul. Astfel, in momentele de varf, un client care nu face mai mult decat sa-si verifice casuta de e-mail are parte de viteze de incarcare a paginilor incetinite de cei care folosesc intensiv Internetul. Cele mai mari consumatoare de Internet sunt serviciile de televiziune online la calitate high definition, descarcarea de fisiere de mari dimensiuni si programele de file-sharing prin care utilizatorii fac schimb de date pe Internet. Aceasta ultima categorie, spune un studiu recent al companiei de analiza ABI Research, este raspunzatoare pentru o treime din traficul total inregistrat pe Internet in Statele Unite. Un alt studiu de actualitate, realizat de producatorul de echipamente pentru telecomunicatii Cisco, arata ca traficul lunar pe care il genereaza acum doar site-urile cu filme in Statele Unite echivaleaza cu traficul anual rezultat din folosirea Internetului la nivel global in 2000. Si daca nu era suficient, curentul web 2.0 prin care noi servicii Internet incurajeaza interactivitatea si incarcarea de continut facut chiar de utilizatori creste nevoia de banda pentru upload.


    Toate conduc la o concluzie pe care multi operatori o vad intemeiata: urmeaza o criza de latime de banda care ar putea incetini sau chiar duce la caderea temporara a accesului la Internet pentru utilizatorii americani. Si, de partea companiilor furnizoare, la o cadere a profiturilor inregistrate, din moment ce in prezent nivelurile tarifare ale abonamentelor care asigura trafic nelimitat sunt gandite pornind de la premisa ca utilizatorii folosesc Internetul mai cumpatat. Unii furnizori sunt insa asigurati prin faptul ca impun contractual un nivel maxim de utilizare la a carui depasire se percep taxe suplimentare. Sau se intrerupe furnizarea serviciilor de acces si incep sa fie cautati avocatii.    

  • Cum mi-am petrecut vacanta

    Unde si-au incarcat bateriile managerii romani in aceasta vara? BUSINESS Magazin a vorbit cu mai multi manageri despre vacantele proaspat incheiate si despre metodele pe care le aplica pentru a-si reintra in dispozitia obisnuita de lucru.

     

    Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures, a facut in aceasta vara un tur de opt zile prin aproape toata zona Provence: Avignon, Aix en Provence, Arles, Orange, Chateauneuf du Pape, Rousillon, Gordes si la final St. Tropez. „M-a impresionat stiinta francezilor de a-si face viata buna si faptul ca Provence aduna intr-un perimetru relativ restrans toate lucrurile frumoase de pe lumea asta. Sunt chiar prea multe pentru a le nominaliza.“ Ispir spune ca visa demult sa plece acolo, dar ca decizia a luat-o dupa ce l-a convins un amic ca zona este chiar mai frumoasa decat in carti si poze. „Am mai fost acum ceva ani pe Coasta de Azur, dar nu am avut timp sa urc mai in nord.“


    Cum s-a simtit inapoi in Romania? „Hotarat… sa ma intorc“, glumeste Ispir, care isi aminteste ca singurul regret a fost ca Bucurestiul „nu se afla in sudul Frantei“. Inca se mai gandeste la vacanta din Provence: „In plus, raspandesc microbul. Deja am contabilizat o «victima», care a vizitat Provence ca urmare a povestirilor mele. Garantat vor urma si altii“. Cat despre intoarcerea la birou si recapatarea formei de lucru, Ispir are o reteta probabil universal valabila: „Deschid Inbox-ul, imi creste rapid nivelul adrenalinei si reintru in forma in 5 minute“.


    Exista insa vacante dupa care nici chiar adrenalina nu te poate face sa iti revii usor. „Vacantele pe care le regret mereu sunt cele de schi. Si pentru ca sunt un dependent de schi si pentru ca este foarte greu sa treci de la munte, zapada, aer curat, oameni relaxati la praful si stresul care plutesc in aer in Bucuresti“, comenteaza reprezentantul Oresa.


    Dragos Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, ales recent la conducerea Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism, a adunat povesti de vacanta pe litoralul romanesc, chiar daca fragmentare: „De obicei, vacantele au durat cate un week-end, rar am apucat sa stau mai mult de doua zile“. Anastasiu lauda transformarea statiunii Mamaia, pe care el o pune in contrast cu alte statiuni: „Locuri de cazare noi sau renovate, spatii verzi amenajate si mult mai curate decat in anii trecuti, plaja ingrijita. Mamaia respira un aer de eleganta pe care, din pacate, alte statiuni precum Olimp sau Neptun nu o impartasesc“. Revenirea a fost dificila? „In general sunt mereu conectat la activitatile curente. Asadar, nu imi este greu sa ma reintorc la programul obisnuit, de birou. Reintrarea in forma are loc brusc, de a doua zi cu toate motoarele pornite.“ Conectat sau nu, si Anastasiu are insa vacante de care nu poate uita usor. A petrecut, de pilda, cateva saptamani in America de Nord, cand am vizitat Statele Unite si Canada: „Cred ca imi amintesc cu cel mai mare drag de zilele petrecute in California, de clima de acolo si de cerul care avea o culoare incredibila, era de un albastru pe care rareori l-am mai intalnit in Europa“.


    Oana Nastase, consilier de comunicare la Bursa de Valori Bucuresti, a petrecut doua saptamani in America de Sud, colindand in lung si in lat Argentina. A vizitat pe rand Buenos Aires, Salta, un alt oras mare al Argentinei, Cafayate, unde a fost cazata intr-un hotel amenajat intr-o veche crama de vinuri, a fost uimita de culoarea muntilor din „Marele Canion“ al Argentinei, a urmarit dansurile traditionale din Pumamarca, a vizitat o salina aflata la aproape 5.000 de metri inaltime pe locul unui vechi ocean si a petrecut cateva zile in parcul national Iguazu, unde se afla cea mai mare cascada naturala din lume. „Am venit odihnita psihic, am vazut niste lucruri minunate. In forma de lucru a trebuit sa intru inca de a doua zi. Fusul orar m-a deranjat un pic, dar daca reusesti sa stai treaz pana la ora naturala de somn din tara ta si nu cedezi tentatiei de a te culca imediat, te acomodezi foarte repede. Secretul este sa stai treaz, asa ca mi-am revenit relativ usor.“ Nastase spune ca reintrarea in forma se face usor, prin simpla focalizare a atentiei catre munca.


    Serban Cizmarescu, director general al lantului de magazine de decoratiuni Innova, povesteste ca a petrecut doua saptamani in insula greceasca Lesvos (foto). „Am inchiriat o vila, cu o plaja numai a noastra si la trei pasi de apa. Impresionanta a fost marea, care era perfect transparenta. Am putut sa facem snorkeling si sa pescuim cu harponul pesti, caracatita, calamar“. De altfel, acesta a fost si meniul principal: fructe de mare (cu cate o pauza de o zi de giros si souflaki), insotite de retzina (vinul grecesc cu aroma de rasina). Cizmarescu glumeste spunand ca desi au stat numai doua saptamani, „cred ca toti am fi preferat sa mai stam cateva zile, vreo 365“.


    Si directorul general de la Innova are cateva vacante care i-au ramas in memorie. De unele isi aminteste datorita frumusetii locurilor, cum sunt cele din Maldive, Mexic sau Londra, iar de altele pentru simplul fapt ca a fost impreuna cu copiii si a putut sa petreaca impreuna cu familia „quality time“ – la Caciulata, pe Valea Oltului.


    Despre recapatarea formei de lucru, Cizmarescu spune ca este „deja montat pe treaba“ din prima clipa cand intra pe usa. „Dupa vacante imi vin in minte multe idei de amenajare a showroomului si noi directii de dezvoltare. As putea sa spun ca imi revin mergand la sala, la masaj, dar in realitate cea mai buna forma de revenire este pentru mine sa ma afund total si imediat in munca.“


    Daca o vacanta de doua saptamani poate fi rezumata in cateva randuri, exista trei copii de manageri din Tara Galilor care probabil vor avea nevoie de luni intregi pentru a le povesti colegilor despre calatoria de un an in jurul lumii. Rowan (9 ani), Rhys (7 ani) si Jenna Pritchard (5 ani) s-au intors la sfarsitul lunii august in Tara Galilor dupa ce au vizitat 29 de tari, au zburat de 36 de ori cu avionul, au calatorit de 47 de ori cu vaporul si au strabatut in total 97.000 de kilometri. Calatoria a inceput la New York si au vizitat pe rand Canada, America de Sud, au trecut Oceanul Pacific spre Australia si China si apoi au revenit in Europa cu Transsiberianul.


    Explicatia acestei neobisnuite vacante e ca Joe si Rachel Pritchard, patronii unei afaceri de marketing din localitatea Llandovery, au decis sa isi ia copiii in aceasta calatorie, la care se gandeau inca din frageda tinerete, dupa ce au primit o mostenire neasteptata de la un unchi si au vorbit cu profesorii copiilor sa amane un an scoala. Cuplul a gandit  excursia pana la cel mai mic detaliu. Totusi, nu totul a functionat conform planului. Rhys s-a ratacit, din fericire temporar, in stepa din Mongolia, au calatorit 20 de ore cu un autobuz infricosator pe drumurile aflate in creierii Muntilor Anzi si au fost jefuiti. Insa familia Pritchard spune ca amintirile frumoase ale calatoriei compenseaza orice neplacere: copii au vazut de aproape ursii grizzly, paianjeni de toate dimensiunile si formele si au mancat tot felul de delicatese exotice.

  • Opere rock pe gheata

    Proaspat castigatori ai Premiului Muzical Mercury din Marea Britanie, The Klaxons arata ca stiu sa faca valuri inventand un nou gen muzical, chiar daca nu au prea multe in comun cu acesta.


    Exista un motiv intemeiat pentru care iti vine sa-ti lipesti urechile cu Moment atunci când mergi prin cluburile românesti, si anume ca România nu a avut niciodata o miscare rave. In Marea Britanie, supercluburile si „cultura de club“ sunt un fenomen care s-a petrecut numai pentru ca in 1994 politia a interzis adunarile in aer liber si muzica definita ca fiind constituita numai din „batai repetitive“. Scena rave a durat vreo cinci ani, dar a avut un impact ce nu poate fi inlaturat. Cluburile din Marea Britanie inca mai pastreaza o oarecare atmosfera in care nu exista clase sociale, fiind acel gen de loc unde fii de parlamentari se amesteca si cu muncitori din constructii, si cu distribuitori de droguri someri. Sunt acel gen de locuri unde este obligatoriu sa intri in vorba cu cineva pe care nu l-ai mai vazut pâna atunci. Ceea ce nu se datoreaza exclusiv drogurilor. Este o ramasita a spiritului rave.

     

    Nu trebuie uitate câteva chestiuni despre scena rave:

    1) Muzica a fost, in principal, la fel de interesanta ca ascultarea unui om care gaureste strada;

    2) Moda timpului a fost de-a dreptul ridicola (Manusi albe? Veste? Poftim?);

    3) Raverii insisi erau niste oameni care nu stiau pe ce lume se afla, semanând cu niste maimute care aveau in plus avantajul degetelor opozabile. Totusi, ceea ce avea rave-ul era o energie uriasa. O bucurie ca lucrurile se schimbau, ca se putea face ceva ce nu se mai facuse pâna atunci.

     

    Acesta este spiritul pe care l-au valorificat The Klaxons. Saptamâna trecuta, albumul lor de debut intitulat „Myths of the Near Future“ („Miturile viitorului apropiat“) a câstigat Premiul Muzical Mercury in Marea Britanie, invingand-o pe Amy Winehouse, considerata favorita. Daca vrei sa faci valuri in lumea muzicii, atunci nu exista solutie mai buna ca inventarea unui nou gen muzical, ceea ce au facut cei de la The Klaxons. „Nu-Rave“ este un gen muzical imposibil de definit fara a-i mentiona. In afara de Hadouken! (atentie la semnul de exclamatie obligatoriu), e greu sa te gândesti la o alta trupa care se sa incadreze in specificatiile nu-rave. Chiar daca sunt pionerii acestui nou gen, The Klaxons au la fel de multe in comun cu rave-ul ca Dolly Parton.


    Cu o combinatie cât se poate de traditionala de tobe si chitare, nu e deloc surprinzator ca The Klaxons nu suna foarte rave. Unele dintre piesele lor includ, intr-adevar, claxoane pneumatice (foarte rave), sirene (foarte rave) si diverse chitaituri electronice. In plus, LP-ul contine si o preluare dupa piesa rave din anii nouazeci interpretata de catre Grace, „Not Over Yet“. In afara de asta, insa, trupa paseste ferm pe teritoriul indie. Ca niste jefuitori de morminte moderni, The Klaxons au furat cele mai bune aspecte ale rave-ului, lasând in urma doar cadavrul in putrefactie. Iar ceea ce merita furat nu e muzica, ci energia.


    Pe lânga faptul ca au inventat un gen, The Klaxons au reusit sa atraga si atentia mass-media gratie trupei de fani devotati care ii urmeaza la fiecare concert si care o iau razna la fiecare piesa, readucand la moda betele luminoase. Au reusit sa pastreze acest sentiment de euforie haotica si in inregistrarile lor si, din acest motiv, „Myths of the Near Future“ nu e usor de ascultat. In ciuda unor piese de-a dreptul datatoare de dependenta, numai bune de difuzat la radio, prezentate pe single-uri ca „Golden Skans“, cea mai mare parte a LP-ului este mult prea zgomotoasa  – si experimentala – ca sa stea alaturi de muzica altor trupe indie mai conventionale ca Bloc Party.


    Daca eram in locul lor, eu as fi renuntat la eticheta de „Nu-Rave“ si as fi dat alt nume miscarii din care fac parte: „Nu-Prog“. Muzica pe care o fac The Klaxons seamana mai degraba cu rockul progresiv al anilor saptezeci. Sa examinam probele. Primul lor LP este un album concept despre „viitor“, face parte dintr-o „trilogie de trei albume care trateaza despre trecut si viitor“, citeaza texte literare culte (titlul „Myths of the Near Future“ este inspirat de cartea ononima a autorului JG Ballard),  iar numele lor este luat din „Manifestul futurist“. Vi-l puteti inchipui pe Noel Gallagher citându-l pe Thomas Pynchon in versurile lui? Exact. The Klaxons au acelasi stil de glume intelectuale pe care le-ar face un student la arte si la care te-ai astepta din partea unor trupe progresive ca Pink Floyd sau Yes. Asteptati-va ca nu peste multa vreme sa-i vedeti ca incep lucrul la o opera rock care se va monta pe gheata.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Intalnire la varf

    Romanul lui Daniel Kehlman, aparut acum doi ani, reprezinta fara indoiala cel mai mare succes de public pe care literatura germana l-a cunoscut in ultimele decenii. Drepturile de traducere au fost achizitionate in circa 30 de tari (inclusiv Coreea si Statele Unite), iar tirajul a atins 1 milion de exemplare.

     

     

    Autorul si-a scris cartea la varsta de 30 de ani (acum are 32), a mai avut o iesire spectaculoasa in public, cu romanul „Eu si Kaminski“, si a primit circa 12 recompense literare prestigioase, printre care premiul Candide si premiul Kleist. In acest volum, Kehlman isi foloseste puterea fanteziei pentru a-i face sa retraiasca pe doi dintre colosii gandirii germane. Pornind de la un principiu de arta poetica pe care il si teoretizeaza („Naratorul opereaza cu realitatea. Cu dorinta de a corecta ceea ce exista potrivit propriei imaginatii, el inventeaza o a doua realitate, privata“), el realizeaza o intalnire culturala la varf, potrivit careia Humboldt isi incruciseaza drumurile cu Gauss, in anul de gratie 1828, in timpul unui congres stiintific la Berlin. Prin numeroase flashback-uri, Kehlman relateaza evenimente marcante din viata celor doi, pictand astfel doua personaje ce pot fi considerate drept niste incarnari tipice ale caracterului national german. O face cu familiaritate, fara respectul intepenit in care se transforma uneori adoratia si aducand o tonica adiere de umor peste toata povestea. Unul dintre genii este naturalistul si exploratorul Alexander von Humboldt (1769-1859). El paraseste viata burgheza, isi croieste drum prin padurea virgina, intalneste monstri marini si canibali, navigheaza pe Orinoco, gusta otravuri, numara paduchii din parul indigenilor, urca pe coastele vulcanilor si nu iubeste femeile. Este omul despre care in Rusia se spunea ca „stie tot ce se poate sti“. Celalalt este Carl Friedrich Gauss (1777-1855), „printul matematicilor“, astronom de geniu.

     

    El sare din patul nuptial ca sa noteze o formula, studiaza teoria probabilitatilor, descopera faimoasa curba ce-i poarta numele, calculeaza orbita planetei Ceres cu o inspaimantatoare exactitate si uraste calatoriile. Ce se intampla atunci cand orbitele a doua mari spirite se intalnesc? Doi oameni innebuniti dupa stiinta, cu viata si delirurile lor, ridicoli si gigantici in acelasi timp, sunt adusi unul langa celalalt de o concluzie nu tocmai stenica: intelegerea geniala a lumii se asociaza, in general, cu un radical dezinteres fata de oamenii din jur.

     

    Daniel Kehlmann, „Masurarea lumii“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Chicklit a la russe

     

    Primul roman chicklit rusesc apare la editura Polirom sub semnatura Oksanei Robski. Sotul ei, un oligarh moscovit, a fost ucis cu cativa ani in urma, iar tanara si frumoasa vaduva, desi a perceput totul ca pe o tragedie, a gasit puterea sa-si transforme experienta intr-o carte. Un roman captivant, scris parca de un condei cu experienta, in care eroina (o copie la indigo a autoarei) explica, temeinic si cu argumente neortodoxe, cum se poate pune mana pe un sot bogat. Acest roman care demonstreaza ca, in conditii de stepa, crima poate deveni „casual“, s-a vandut ca painea calda si a facut din autoare un personaj de faima. Absolventa de jurnalistica si regie de film, Oksana Robski a realizat deja scenariul pentru adaptarea cinematografica a romanului ei. In plus, anima un show televizat in care da sfaturi competente tinerelor rusoaice care vor sa faca un mariaj reusit cu un barbat puternic si bogat.

     

    Oksana Robski, „Casual“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    Dragostea, bat-o vina!

     

    La statura de vedeta internationala a lui Kate Moss au contribuit, mai mult inca decat talia sa filiforma si fata sa frumoasa, dar stranie, povestile sale de amor rock-and-roll. „Dupa controversa ce a inconjurat campania Calvin Klein, a avut norocul sa faca un cuplu cu Johnny Depp. Aceasta a catapultat-o in universul celebritatilor“, explica Fred Vermorel, autorul volumului „Kate Moss: Addicted to Love“. Intre 1994 si 1997, evolutia celor doi, de la certuri oribile la clipe de desavarsita armonie, vor fi urmarite cu aviditate de presa de scandal. Dupa despartirea de Johnny, va continua sa-i incante pe paparazzi cu numeroasele ei legaturi amoroase. Mai mult decat de droguri, Moss este dependenta de dragoste, sustine acelasi Vermorel. Leonardo Di Caprio, Antony Langdon, Johnny Knoxville, Mario Sorrenti, Billy Zane, Jake Chapman si Pete Doherty sunt doar cateva nume din lunga lista de amanti ce i-au fost atribuiti.

     

    Fred Vermorel, „Kate Moss: Dependenta de dragoste“,

    Editura Allfa, Bucuresti, 2007

  • Muntele vrajit

    Condamnata la parasire in anii ’30 de autoritatile care se temeau ca stancile de sub ea s-ar putea surpa, localitatea medievala fortificata Calcata, situata la aproape 50 de kilometri la nord de Roma, a renascut incepand cu anii ’60, atunci cand a fost descoperita de catre artisti si boemi – italieni si straini deopotriva – care si-au stabilit caminul acolo, in stilul unei perfecte comunitati hippy.

     

    RENOVARE: Mutati in casele de piatra abandonate pe care le-au cumparat de la proprietarii fericiti sa le poata vinde, artistii le-au renovat, au reparat aleile pavate cu bolovani si au transformat mare parte dintre pesterile de sub sat in locuinte subterane. Tot ei au reusit sa convinga autoritatile sa revoce condamnarea la moarte a localitatii.


    ATRACTII: Noii locuitori au deschis cafenele, restaurante si galerii de arta, una dintre cele mai interesante fiind Studio d’Arte Porta Segreta, o galerie subterana condusa de pictorul Giancarlo Croce, care expune si operele sculptorului local Costantino Morosin, realizate din roca si tuf vulcanic procurate din imprejurimi.

     

    CAZARE: Cei ce vor sa poposeasca aici se pot caza in camere din casele localnicilor, la preturi pornind de la 20 de euro pe noapte. Exista si o agentie de turism locala, I Sensi della Terra, care inchiriaza camere in sat, cel mai frecvent pentru un weekend sau doua-trei zile. Probabil ca atat ar fi suficient pentru a percepe energiile pozitive ale locului, caci unul din motivele care i-au atras aici pe boemi si, mai nou, pe cei sedusi de moda new-age este legenda despre energia speciala emanata de stancile vulcanice de sub Calcata. Triburile faliscilor, care au salasluit in aceasta regiune inainte de fondarea Romei, considerau muntele de aici drept loc sacru, un fel de Stonehenge peninsular.


    CIUDATENII: Calcata are o veche istorie de bizarerii. La scurt timp dupa jefuirea Romei din 1527, cand armatele lui Carol Quintul au distrus orasul, un soldat german a sosit la Calcata purtand cu el o relicva ce se spune ca ar fi fost pielea rezultata de la taierea imprejur a Mantuitorului. Relicva i-a fost confiscata soldatului, dar a ramas in localitate, pentru a disparea misterios in 1983, locuitorii jurandu-se ca a luat-o Vaticanul. Tot la capitolul ciudatenii se inscrie si o fresca reprezentandu-l pe Jimi Hendrix, pictata pe zidul unei case din secolul al XVIII-lea.

     

    NOBILIMEA: Nu toti cei ce vin la Calcata sunt manati de dorinta de a-si explora veleitatile artistice. Exista si oameni atrasi de frumusetea localitatii, unul dintre cele mai bine pastrate sate medievale din Italia. Printre acestia se numara reprezentantul uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Europa, printul Stefano Massimo, a carui familie a detinut Calcata in secolul al XIX-lea si care in prezent are un conac in partea de sud-est a satului. 

     

    CA LA TARA: Satul e un loc in care, daca vrei sa scoti bani de la un bancomat, sa trimiti o scrisoare sau sa te bucuri de alte avantaje ale modernitatii trebuie sa te deplasezi la Calcata Nuova, noua asezare in care s-au refugiat locuitorii originari din Calcata. Locuitorii cei noi nu sunt insa deranjati, pentru ca in acest colt de lume pot umbla linistiti pe drum in pijama, cu un pahar de vin sau o ceasca de cafea in mana, fara sa-i admonesteze nimeni.