Blog

  • Trump ameninţă Iranul: să nu atace, dacă o fac, îi vom lovi cu o forţă nevăzută niciodată

    Preşedintele american Donald Trump a ameninţat Iranul. Să nu atace, dacă o fac, îi vom lovi cu o forţă nevăzută niciodată, a avertizat Trump ca răspuns la o serie de ameninţări lansate de armata iraniană.

    Mesajul a fost trimis duminică pe reţeaua Truth Social.

    „Iranul tocmai a declarat că va lovi foarte puternic astăzi, mai puternic decât a lovit vreodată. Mai bine ar fi să nu facă asta, însă, dacă o fac, îi vom lovi cu o forţă nevăzută niciodată”, a scris preşedintele SUA.

    Garda Revoluţionară iraniană a anunţat duminică, la primele ore, că va lansa „cea mai intensă operaţiune ofensivă” din istoria sa, ca reacţie la valul de lovituri aeriene SUA–Israel. Anunţul a fost făcut la puţin timp după ce presa iraniană de stat a confirmat moartea liderului suprem Ali Khamenei.

    Războiul din Orientul Mijlociu s-a intensificat după confirmarea uciderii liderului iranian Ali Khamenei. Zeci de obiective din Israel şi din alte ţări din regiune au fost atacate de armata iraniană. În paralel, oamenii protestează sau sărbătoresc dispariţia lui Khamenei.

     

  • Războiul din Orientul Mijlociu se intensifică după uciderea liderului Khamenei

    Războiul din Orientul Mijlociu s-a intensificat după uciderea liderului Ali Khamenei. Zeci de obiective din Israel şi din alte ţări din regiune au fost atacate de iranienei. În paralel, oamenii protestează sau sărbătoresc dispariţia lui Khamenei.

    Corpul Gărzilor Revoluţionare Islamice a anunţat duminică dimineaţă că a lansat atacuri asupra a 27 de baze americane în Orientul Mijlociu, potrivit Al Jazeera. Sursa menţionată susţine că desfăşoară al şaselea val de atacuri ca represalii pentru bombardamentul american şi israelian asupra Iranului. Armata iraniană a lansat atacuri „extinse cu rachete şi drone” asupra Israelului şi a bazelor militare americane din regiune. Sunt vizate baza aeriană israeliană Tel Nof, sediul central al armatei israeliene de la HaKirya din Tel Aviv şi un mare complex industrial de apărare din acelaşi oraş.

    Cel puţin 11 explozii au fost auzite pe cerul de deasupra capitalei Doha din Qatar, relatează locuitorii oraşului. Explozii s-au auzit şi la Dubai. În schimb, în Israel a pornit sistemul de alarmare a populaţiei.

    Uciderea lui Khamenei de către SUA şi Israel a declanşat reacţii în întreaga lume. Unii au sărbătorit pe străzi dispariţia liderului suprem. În alte locuri au loc proteste. În capitala Irakului, Bagdad, manifestanţii s-au confruntat cu forţele de securitate din Zona Verde a oraşului, unde se află sediile guvernului irakian, parlamentului şi ambasadelor străine.

    Martorii au declarat că protestatarii încercau să se mobilizeze pentru a lua cu asalt Ambasada SUA. Totodată, mai mulţi protestatari încearcă să blocheze vehiculele la un sens giratoriu de lângă o poartă care duce la Zona Verde.

  • ONU: Atacurile asupra Iranului, „agresiune flagrantă”. Consiliul de Securitate, divizat

    Reuniunea de urgenţă a fost convocată sâmbătă, în urma atacurilor lansate de Statele Unite şi Israel asupra Iranului, pe fondul escaladării conflictului din regiune. La discuţii au luat cuvântul toţi cei 15 membri ai Consiliului, secretarul general al ONU, António Guterres, precum şi ambasadorii Iranului şi Israelului.

    Potrivit Al Jazeera, António Guterres a descris acţiunile SUA şi Israelului împotriva Iranului drept un „act flagrant de agresiune” şi o „încălcare ilegală” a Cartei ONU. În acelaşi timp, secretarul general a condamnat şi represaliile iraniene, avertizând că situaţia riscă să scape de sub control.

    Ambasadorul Iranului a arătat că loviturile au avut loc în plin proces de negocieri nucleare, acţiunile militare subminând procesul diplomatic. Ultimele runde de discuţii privind programul nuclear al Iranului s-au desfăşurat la Geneva, în februarie. Discuţiile au fost indirecte, între delegaţiile iraniană şi americană, şi au fost mediate de Oman, stat din Golful Persic care a mai jucat rolul de intermediar între cele două părţi.

    Obiectivul negocierilor era găsirea unui nou acord care să limiteze programul nuclear iranian şi să deblocheze relaţiile dintre Teheran şi Washington. Fostul acord nuclear, semnat în 2015 între Iran şi marile puteri, prevedea restricţii asupra activităţilor nucleare ale Teheranului în schimbul ridicării sancţiunilor economice. Statele Unite s-au retras unilateral din înţelegere în 2018, în timpul primei administraţii Donald Trump.

    De cealaltă parte, reprezentanţii SUA şi Israelului au spus că discuţiile ajunseseră la un punct final şi că nu exista justificare pentru continuarea lor.

    Dezbaterile au evidenţiat o divizare profundă în interiorul Consiliului de Securitate în privinţa continuării negocierilor. Nu există un consens asupra paşilor următori, iar procesul diplomatic rămâne practic blocat.

  • Haos aerian în Orientul Mijlociu: 24% dintre zboruri, anulate într-o singură zi

    Aproape un sfert dintre zborurile către Orientul Mijlociu au fost anulate în ziua de sâmbătă şi duminică noaptea, pe fondul escaladării tensiunilor din regiune şi al închiderilor de spaţiu aerian.

    Potrivit datelor furnizate de compania britanică de analiză aviatică Cirium, prezentate de Sky News, 24% dintre cursele programate au fost anulate. Cele mai afectate destinaţii sunt Qatar (51% dintre zboruri anulate), Israel (49%), Bahrain (44%), Emiratele Arabe Unite (35%) şi Kuweit (28%).

    În Marea Britanie, Heathrow Airport a transmis că „din cauza situaţiei în desfăşurare din Orientul Mijlociu şi a închiderilor de spaţiu aerian din regiune, un număr redus de zboruri de pe Heathrow au fost anulate sau întârziate”.

    British Airways a anunţat suspendarea zborurilor către Tel Aviv şi Bahrain până săptămâna viitoare, iar cursele către Amman au fost anulate pentru ziua de astăzi. Qatar Airways a confirmat suspendarea temporară a zborurilor către şi dinspre capitala Doha, în urma închiderii spaţiului aerian al Qatarului.

    Virgin Atlantic şi-a suspendat, de asemenea, zborul de la Heathrow către Dubai pentru ziua de astăzi. Gatwick Airport a avertizat că sunt aşteptate perturbări pentru cursele către Qatar şi pentru serviciile operate de Emirates.

    Compania germană Lufthansa a anunţat că opreşte zborurile către şi dinspre Dubai astăzi şi mâine, iar rutele către Tel Aviv, Beirut şi Oman sunt afectate până la 7 martie. Air France şi Iberia au anulat zborurile către Tel Aviv şi Beirut, în timp ce Wizz Air a suspendat cursele către Israel, Dubai, Abu Dhabi şi Amman.

    Autorităţile din India au pus transportatorii aerieni în alertă, iar Air India şi IndiGo au suspendat serviciile.

    Între timp, Ministerul britanic de Externe a avertizat împotriva oricărei călătorii în Israel şi în teritoriile palestiniene şi le-a cerut cetăţenilor britanici aflaţi în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Qatar şi Kuweit „să se adăpostească imediat şi să rămână în locuinţe”.

  • Trump anunţă moartea lui Khamenei: „Este cea mai mare şansă pentru poporul iranian”. Bombardamentele

    În comunicarea sa, Trump a descris moartea acestuia drept „un act de dreptate” pentru poporul Iranului şi pentru „americanii şi oamenii din multe ţări ale lumii” care ar fi fost afectaţi de regimul de la Teheran.

    „Khamenei, unul dintre cei mai malefici oameni din istorie, este mort”, a scris preşedintele Statelor Unite.

    „Aceasta nu este doar o formă de dreptate pentru poporul Iranului, ci şi pentru toţi marii americani şi pentru oamenii din multe ţări ale lumii care au fost ucişi sau mutilaţi de Khamenei şi de banda sa de TÂLHARI însetaţi de sânge. Nu a reuşit să evite serviciile noastre de informaţii şi sistemele noastre extrem de sofisticate de urmărire şi, lucrând îndeaproape cu Israelul, nu a existat nimic ce el sau ceilalţi lideri ucişi împreună cu el ar fi putut face.

    Este cea mai mare şansă pentru poporul iranian de a-şi recâştiga ţara. Auzim că mulţi din IRGC (Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice n.r), din armată şi din alte forţe de securitate şi poliţie nu mai vor să lupte şi caută imunitate din partea noastră. Aşa cum am spus aseară: Acum pot avea imunitate, mai târziu vor primi doar Moarte!

    Sperăm ca IRGC şi poliţia să se alăture patrioţilor iranieni şi să lucreze împreună, ca o unitate, pentru a readuce ţara la măreţia pe care o merită. Acest proces ar trebui să înceapă curând, întrucât nu doar moartea lui Khamenei, ci şi ţara a fost, într-o singură zi, grav distrusă şi chiar devastată.

    Bombardamentele grele şi de precizie vor continua însă, fără întrerupere, pe parcursul săptămânii sau atât timp cât va fi necesar pentru a ne atinge obiectivul de PACE ÎN ÎNTREG ORIENTUL MIJLOCIU ŞI, DE FAPT, ÎN LUME!”, a transmis lumii Donald Trump.

  • Paradisurile ascunse ale super-bogaţilor: plaje private, superiahturi şi vile de milioane în insulele preferate ale miliardarilor

    Atunci când vor să evadeze de acasă, cei foarte bogaţi caută locuri mai puţin aglomerate, cu climă plăcută şi condiţii de lux. Printre destinaţiile devenite foarte populare în rândul lor se numără Caraibele, scrie Mansion Global.

    Miliardarii sunt atraşi printre altele de Saint-Barthélemy, care face parte din Insulele Antile, multora dintre ei plăcându-le să-şi petreacă Anul Nou acolo, lucru dovedit de puzderia de superiahturi ancorate în zonă. Nu există clădiri înalte care să deranjeze peisajul, dar există magazine de lux, plaje liniştite, precum şi localuri simple de unde se poate comanda o pizza, astfel încât unii aleg să-şi cumpere o casă pe insulă.

    Cei atraşi de iahting şi plaje se îndreptă spre Antigua, care se laudă că are 365 de plaje, astfel încât turistul are de unde alege. Cele mai apreciate localuri din zonă se găsesc pe insuliţe private, iar pentru cei care nu şi-au cumpărat încă o locuinţă de vacanţă se pregătesc complexe cum ar fi cel dezvoltat sub brandul Nikki Beach sau The Gardens.

    De cerere în creştere se bucură şi insula Providenciales, cunoscută şi ca Provo pe plan local, cea mai dezvoltată din arhipelagul Turks şi Caicos, dar cu o densitate scăzută a populaţiei. A devenit mai căutată odată cu pandemia, mare parte din cumpărători solicitând case în care să-şi poată instala confortabil familia pe perioade îndelungate, iar unii hotărându-se să-şi stabilească acolo reşedinţa permanentă. Pe această insulă, spun cunoscătorii, vin mai ales cei care caută linişte şi intimitate, departe de ochii lumii.

  • Cum poate arta să impulsioneze reciclarea

    Generaţia Z este adesea prezentată drept generaţia care va forţa schimbarea. Este generaţia protestelor climatice, a activismului digital, a presiunii constante asupra brandurilor şi a discursului public despre responsabilitate. În sondaje, în social media şi în dezbaterea publică, tinerii din Gen Z se poziţionează ferm de partea sustenabilităţii şi a protecţiei mediului. Însă în viaţa de zi cu zi apar paradoxurile.

    Când analiza coboară din zona valorilor declarative în cea a sistemelor concrete, apare un paradox greu de ignorat. Datele arată că Gen Z susţine mai puţin decât alte generaţii tocmai mecanismele care transformă sustenabilitatea din principiu abstract în infrastructură funcţională”, afirmă Anca Popa, manager al Every Can Counts România. Iniţiativa Every Can Counts s-a născut în 2009 în Marea Britanie şi are misiunea de a inspira, încuraja şi sprijini oamenii să recicleze dozele de băuturi oriunde s-ar afla – acasă, la birou, în şcoli, universităţi, parcuri sau la festivaluri. Proiectul, derulat în 21 ţări, este un parteneriat între producătorii de doze, industria reciclării şi brandurile de băuturi, care se bazează pe faptul că dozele de aluminiu se pot recicla la nesfârşit.   

    Potrivit sondajului global „Reciclare, obiceiuri şi atitudini 2025”, realizat pentru Every Can Counts în 16 ţări pe un eşantion de peste 16.000 de respondenţi, dintre care 1.013 în România, doar 59% dintre tinerii din generaţia Z susţin sistemele de garanţie -returnare (SGR). Prin comparaţie, sprijinul creşte constant odată cu vârsta: 69% în rândul Millennials, 74% pentru Generaţia X şi 80% pentru Baby Boomers. „Practic, rezultatele arată un consens aproape total în rândul generaţiilor mai mature, în timp ce tinerii văd potenţialul sistemului, dar îşi doresc mai multă educaţie şi campanii dedicate pentru a se implica activ. Tocmai de aceea, scepticismul faţă de SGR (Sistemul de Garanţie Returnare – n.red.) nu indică neapărat o respingere a sustenabilităţii, asta în niciun caz, ci o relaţie diferită cu soluţiile propuse”, potrivit lui Anca Popa.

    La nivel global, 88% dintre respondenţi declară că au încredere că ambalajele returnate prin SGR sunt într-adevăr reciclate. Sistemul este, aşadar, perceput ca funcţional. Cu toate acestea, pentru Gen Z, relaţia cu acest mecanism rămâne una rezervată.

     

    Circularitatea ca limbaj versus circularitatea ca mecanism

    Circularitatea devine parte din mentalul colectiv, potrivit studiului. „Jumătate dintre respondenţi din studiul Every Can Counts asociază ambalajele circulare cu ideea de a fi reciclate în mod repetat în acelaşi tip de produs (53% în România), iar doar 43% le consideră reutilizabile (35% în România)”, afirmă Anca Popa.

    Un prim indiciu al acestui decalaj apare în modul în care tinerii înţeleg conceptele de bază ale economiei circulare. Limbajul sustenabilităţii este omniprezent în rândul generaţiei Z, dar datele arată că înţelegerea mecanismelor din spatele lui este fragmentată. Doar 44% dintre tinerii din Gen Z asociază corect „ambalajele circulare” cu reciclarea repetată în acelaşi tip de produs, cel mai scăzut procent dintre toate generaţiile analizate. Mai mult, mai puţin de doi din zece respondenţi, la nivel global, identifică dozele de aluminiu drept cel mai reciclabil ambalaj pentru băuturi, deşi acest tip de ambalaj poate fi reciclat 100%, de oricâte ori, fără pierderi de calitate.

    „Această confuzie este relevantă nu numai ca problemă de informare, ci şi ca simptom al unei rupturi între discurs şi funcţionalitate, datele tehnice arătând clar că dozele de aluminiu sunt cele mai reciclate recipiente de băuturi din lume”, spune Anca Popa. Rata globală de reciclare a aluminiului este de 71%, comparativ cu aproximativ 40% pentru PET şi 34% pentru sticlă. Mai mult, aluminiul are cea mai mare rată de reciclare în circuit închis, respectiv 33%, ceea ce înseamnă că materialul este transformat din nou în produse similare, nu degradat într-un ciclu inferior.

    O doză de aluminiu reciclată poate reveni pe raft sub forma uneia noi în aproximativ 60 de zile şi economiseşte până la 95% din energia necesară producerii din materii prime virgine. „Cu toate acestea, pentru mulţi tineri, aceste date nu sunt parte din mentalul colectiv. Pentru Gen Z, circularitatea funcţionează mai degrabă ca valoare simbolică decât ca sistem tehnic. Este un ideal moral, nu un lanţ concret de procese. Iar în lipsa unei legături clare între gest şi impact, mecanismele concrete rămân în plan secund”, punctează Anca Popa.

    Responsabilitatea mutată „în sus”

    Diferenţele dintre generaţii devin şi mai evidente atunci când analizăm percepţia asupra responsabilităţii. Gen Z este generaţia care plasează cel mai frecvent responsabilitatea sustenabilităţii în sarcina autorităţilor şi a marilor jucători din piaţă. În România, observă Anca Popa, 91% dintre respondenţi consideră că producătorii şi brandurile ar trebui obligaţi să folosească ambalaje complet reciclabile sau realizate din materiale reciclate. Această poziţie este susţinută puternic de tineri, care cer intervenţii clare şi reguli ferme, dincolo de iniţiative voluntare.

    În acelaşi timp, Gen Z este mai puţin dispusă să atribuie responsabilitatea reciclării consumatorilor. „Pentru această generaţie, schimbarea trebuie să vină «de sus», prin politici publice, legislaţie şi standarde impuse industriei. Sistemele care presupun un gest individual repetitiv, precum returnarea ambalajelor, pot părea insuficiente sau chiar irelevante dacă nu sunt susţinute de rezultate vizibile şi uşor de înţeles”, afirmă Anca Popa.

    Totuşi, datele arată o nuanţă importantă: 75% dintre respondenţi, atât la nivel global, cât şi în România, declară că ar recicla mai mult dacă procesul ar fi mai plăcut sau mai interactiv. Implicarea, experienţa şi feedbackul sunt factori decisivi, în special pentru generaţiile tinere. Această observaţie sugerează că problema nu este respingerea responsabilităţii individuale, ci lipsa unei experienţe care să valideze gestul.

    Când sistemul funcţionează vizibil

    România oferă un studiu de caz relevant în această ecuaţie. Deşi nu este o ţară asociată tradiţional cu performanţe ridicate în reciclare, implementarea sistemului de garanţie-returnare la finalul anului 2023 a produs rezultate rapide şi măsurabile.

    În 2025, rata naţională de returnare a dozelor de aluminiu a ajuns la 83%, iar rata de reciclare s-a menţinut la 75%, de peste două ori mai mare decât nivelul raportat în 2022. La nivelul tuturor ambalajelor SGR, ratele de returnare depăşesc 80%, iar reciclarea efectivă se situează constant în jurul valorii de 75%.

    „Poate chiar mai important decât cifrele brute este comportamentul din spatele lor. Nouă din zece români declară că participă la sistem, iar 71% spun că se simt personal responsabili pentru reciclare,  cel mai mare procent la nivel global. Datele indică faptul că, atunci când un sistem este clar, accesibil şi produce rezultate vizibile, responsabilitatea individuală nu este respinsă, ci asumată”, conform Ancăi Popa.

    Chiar şi aici, însă, apare o nuanţă relevantă pentru Gen Z. Pentru 41% dintre români, un proces de returnare mai rapid ar creşte motivaţia, iar pentru 38%, punctele de colectare mai accesibile. Sistemul funcţionează, dar există aşteptarea ca el să devină mai simplu, mai fluent şi mai integrat în rutina zilnică.

    Acelaşi paradox, dincolo de reciclare


    Şi totuşi, paradoxul observat în reciclare nu este izolat. El se regăseşte şi în alte segmente de piaţă, un exemplu la îndemână fiind industria de fashion. Gen Z este una dintre cele mai vocale generaţii în ceea ce priveşte impactul industriei textile asupra mediului, dar este şi un consumator major de fast-fashion, atras de preţuri mici, acces rapid şi volum mare.

    Totodată, potrivit eCommerce Insights 2025, un studiu lansat de MerchantPro, care analizează comerţul online local şi evidenţiază tendinţe, predicţii şi perspective ale liderilor din industrie, confirmă această tensiune la nivel de piaţă: platforme globale precum Shein şi Temu au amplificat concurenţa în performance marketing şi au contribuit la creşterea costurilor de achiziţie de client, influenţând direct dinamica preţurilor şi comportamentul de cumpărare în România, observă Anca Popa. Mai mult, Temu se află deja în topul celor mai vizitate magazine online din România, alături de retaileri consacraţi din fashion şi non-fashion, semn al unei adopţii accelerate, în special în rândul publicului tânăr. În acest context, brandurile răspund presiunii publice prin discursuri de sustenabilitate, în timp ce autorităţile europene intervin tot mai ferm pentru a limita greenwashingul şi pentru a impune standarde clare. „Din nou, apare acelaşi tipar: valori declarative ridicate, dar dificultăţi reale în internalizarea sistemelor autentice de schimbare atunci când acestea intră în conflict cu experienţa imediată şi comoditatea”, observă Anca Popa.

    Şi totuşi, cum poate fi câştigată generaţia sceptică?


    Privite în ansamblu, datele nu indică o generaţie indiferentă faţă de mediu, ci una exigentă. „Gen Z nu respinge circularitatea, ci o supune unui test diferit de cel al generaţiilor anterioare. Vrea dovezi palpabile. Funcţionalitate. Şi, mai ales, impact vizibil, dincolo de corectitudine teoretică”, spune Anca Popa.

    Tot el mai spune că sistemele de garanţie-returnare arată că economia circulară poate funcţiona la scară mare, atunci când infrastructura este clară şi rezultatele sunt uşor de observat. Provocarea nu este tehnică, ci de traducere: cum transformi un mecanism eficient într-un comportament firesc pentru o generaţie care gândeşte sustenabilitatea în termeni de sistem, nu de gest individual.

    Răspunsul pare să stea mai puţin în explicaţii suplimentare şi mai mult în experienţă. Iniţiativele dezvoltate de Every Can Counts de-a lungul anului trecut în ţara noastră pornesc tocmai de la această logică: pentru ca circularitatea să fie internalizată, ea trebuie întâi văzută, trăită şi simţită. „Instalaţiile artistice publice «I CAN», alături de activităţile derulate de Every Can Counts în cele 21 de ţări în care este prezentă, transformă ideea abstractă a reciclării într-o experienţă tangibilă, inspiraţională şi uşor de împărtăşit”, afirmă Anca Popa.

    În România, aceste instalaţii au fost concepute exact cu acest scop: să aducă reciclarea în viaţa de zi cu zi prin artă şi implicare publică, făcând valoarea dozelor de aluminiu vizibilă şi relevantă pentru audienţe diverse. „Realizate de artistul român Sergiu Chihaia şi construite integral din doze de aluminiu, lucrările nu explică circularitatea, ci o arată. Mesajele lor – I CAN DREAM, I CAN LOVE, I CAN GROW, I CAN CONTINUE, I CAN FLY, I CAN IMAGINE – mută, astfel discuţia de la obligaţie la potenţial şi de la regulă la posibilitate”, explică reprezentanta din România a Every Can Counts.

    Prezenţa acestor instalaţii în spaţii publice, muzee, festivaluri, evenimente de familie sau de business creează exact tipul de contact pe care Gen Z îl validează: direct, vizual, participativ. În locul unui discurs normativ, sustenabilitatea devine experienţă culturală. „Gen Z nu respinge circularitatea. O supune unor teste noi. Pentru Gen Z, circularitatea trebuie să fie nu numai posibilă, ci, mai ales, relevantă”, conchide Anca Popa.   

    David Van Heuverswyn, Global Director, Every Can Counts: „Datele confirmă ceea ce vedem zilnic în activitatea Every Can Counts: oamenilor le pasă, doar că vor să simtă că fac parte din schimbare şi să înţeleagă de ce reciclarea autentică contează. Sistemele de garanţie-returnare reprezintă doar începutul. Misiunea noastră este să continuăm educarea publicului, în cele 21 de ţări în care activăm, despre potenţialul extraordinar al dozelor din aluminiu.“

  • Ileana Petrişor, Software Development Director, Lenovo România: „Să faci mereu lucrurile potrivite, în mod corect”

    … este mottoul după care se ghidează Ileana Petrişor când se confruntă cu decizii complexe, mai ales când acestea vizează oamenii. Ce alte principii de leadership o ajută în carieră?

     

    Ileana Petrişor a preluat rolul de Software Development Director în cadrul Lenovo România în anul 2021 şi, în prezent, coordonează dezvoltarea unei aplicaţii cloud pentru managementul hardware-ului de data center, XClarity One. Este absolventă a Facultăţii de Automatică şi Calculatoare al Universităţii Politehnica Bucureşti şi deţine o bogată expertiză în QA, sisteme embedded, DevOps şi strategii cloud. Pe lângă tehnologie, este pasionată de cultura organizaţională şi dezvoltarea oamenilor, implicându-se activ în crearea de programe de creştere şi mentorat, precum programul de internship Lenovo RISE UP. Dincolo de traseul profesional şi de expertiza tehnică, Ileana Petrişor îşi construieşte leadershipul în jurul unor principii clare legate de impact, simplitate şi dezvoltarea oamenilor. În răspunsurile care urmează, acordate pentru anuarul 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, vorbeşte despre valorile care o ghidează, despre modul în care ia decizii şi despre echilibrul personal care îi susţine parcursul profesional.

     

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală?

    Cred că citatul care îmi defineşte cel mai bine viziunea profesională şi personală este: „Doing the right things right”. În rolul actual, mă confrunt frecvent cu decizii complexe, mai ales atunci când acestea vizează oamenii. Sunt convinsă că integritatea şi discernământul sunt esenţiale în orice situaţie, oricât de dificilă ar fi. Cred că, atunci când acţionăm cu responsabilitate şi corectitudine, ne putem păstra echilibrul interior şi încrederea în alegerile noastre. Acest principiu mă ghidează zilnic să iau decizii echilibrate, să nu mă las influenţată de presiunea de moment şi să menţin un standard de excelenţă bazat pe etică, respect şi profesionalism.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision boardul tău?

    Deşi gândesc vizual şi îmi conturez ideile în imagini, nu mi-am creat niciodată un vision board fizic în adevăratul sens al cuvântului. În schimb, am unul mental, pe care îl revizuiesc constant şi care îmi ghidează alegerile şi acţiunile. Pentru mine, acest vision board mental nu este doar o colecţie de obiective, ci un set de principii şi repere care îmi influenţează activitatea de zi cu zi. Totuşi, îmi place să notez gânduri, citate sau idei care mă inspiră pe bileţele pe care le păstrez la vedere – pe marginea monitorului sau în agendă – pentru a-mi reaminti de o perspectivă nouă, un scop important sau pur şi simplu pentru un plus de motivaţie. Dacă ar fi să definesc imaginea centrală a vision boardului meu interior, aceasta s-ar construi în jurul a două concepte esenţiale:

    Impact – Cred că fiecare decizie pe care o iau, fie în business, fie pentru echipă, trebuie să contribuie la ceva mai mare decât mine. Să aducă valoare reală, să genereze schimbări pozitive şi să lase o amprentă durabilă.

    Simplitate – Un principiu care a devenit tot mai important pentru mine, mai ales după ce un coleg m-a întrebat recent: „Are you a simplifier or a complicator?”. Această întrebare a rămas cu mine şi m-a făcut să-mi analizez abordarea. Încerc mereu să simplific lucrurile esenţiale, să elimin zgomotul de fundal şi să găsesc cele mai clare şi eficiente soluţii, atât în business, cât şi în viaţa personală.

    Aceste două idei sunt nucleul viziunii mele şi îmi servesc drept ghid în tot ceea ce fac.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    1. Consolidarea culturii organizaţionale

    Îmi propun să întăresc cultura organizaţională atât la nivel local, cât şi în cadrul organizaţiei globale, punând accent pe deschidere, încredere, claritate şi transparenţă. Cred cu tărie că un mediu în care oamenii pot comunica direct, fără bariere, este esenţial pentru succesul colectiv şi pentru atingerea potenţialului maxim al echipei.

    2. Un rol mai strategic şi un impact mai mare în business

    Îmi doresc să contribui semnificativ la dezvoltarea businessului şi la îndeplinirea viziunii organizaţiei, identificând şi implementând soluţii care aduc valoare reală pentru clienţi. Un exemplu concret ar fi integrarea managementului şi administrării clusterelor şi a infrastructurii hardware într-o singură platformă, optimizând astfel costurile de mentenanţă pentru clienţi. Printr-o abordare strategică şi orientată spre impact, vreau să sprijin organizaţia în luarea celor mai bune decizii pentru viitor.

    3. Menţinerea şi îmbunătăţirea echilibrului personal

    Pe plan personal, îmi doresc să continui să menţin un echilibru armonios între viaţa profesională, personală, de familie şi socială – şi, dacă este posibil, să îl îmbunătăţesc. Cred că acest echilibru este esenţial pentru a rămâne motivată, productivă şi pentru a avea o perspectivă clară asupra obiectivelor mele, atât profesionale, cât şi personale.

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci?

    Gândirea creativă şi curajul de a încerca lucruri noi mă inspiră cel mai mult atunci când iau decizii importante pentru companie. Sunt convinsă că soluţiile inovatoare nu apar din repetarea aceloraşi metode, ci din explorarea unor abordări diferite, din ieşirea din zona de confort şi din dorinţa de a privi lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Einstein spunea că „definiţia nebuniei este să faci acelaşi lucru în aceleaşi condiţii şi să aştepţi rezultate diferite”. Filosofia mea de leadership se bazează întotdeauna pe o gândire neconvenţională şi pe deschiderea de a explora idei noi. Magia şi entuziasmul de a testa soluţii diferite sunt senzaţii de nepreţuit, care mă motivează constant şi care, cred eu, fac diferenţa între stagnare şi progres. Nu pot spune că a existat un moment definitoriu care mi-a conturat acest stil de leadership, ci mai degrabă un parcurs continuu de învăţare. De-a lungul timpului, am învăţat să îmi cresc toleranţa la risc şi să devin mai confortabilă cu ideea că greşelile şi eşecurile sunt inevitabile, dar şi extrem de valoroase. Ele nu reprezintă sfârşitul drumului, ci oportunităţi de învăţare şi ajustare, parte a unui proces continuu de evoluţie.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Pentru mine, dezvoltarea oamenilor reprezintă un pilon esenţial în jurul căruia gravitează toate celelalte aspecte ale leadershipului. De aceea, mentoratul este o componentă fundamentală a activităţii mele, căreia îi dedic o mare parte din timp. În prezent, mentorez formal sau informal şapte persoane, dintre care cinci sunt femei. Prin aceste relaţii de mentorat, ajut colegii să îşi identifice punctele forte şi obiectivele de carieră, iar astfel îi cunosc mai bine, oferindu-le sprijinul necesar pentru dezvoltarea profesională. În plus, din poziţia de leadership pe care o deţin le pot oferi mai multă vizibilitate şi pot identifica sau chiar crea oportunităţi pentru ei. Cele mai recente exemple includ promovarea unei femei într-un rol de manager şi conectarea unei colege cu un program de dezvoltare în product management, facilitat de organizaţia Women in Tech. Pe lângă mentorat, sunt activ implicată în iniţiativele de diversitate de gen, atât în interiorul companiei, cât şi în afaceri externe. Sunt sponsorul iniţiativei locale WIL (Women in Lenovo) şi particip în mod activ la diverse proiecte care sprijină şi încurajează dezvoltarea femeilor în tehnologie şi business. Pentru mine, leadershipul înseamnă mai mult decât a lua decizii – înseamnă a deschide uşi pentru ceilalţi, a crea un mediu în care talentul este recunoscut indiferent de gen şi a sprijini oamenii să îşi atingă potenţialul maxim.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    În ultimul an, am trecut printr-un proces de introspecţie care mi-a schimbat profund modul în care mă raportez la mine însămi şi la viaţă. Am început prin a analiza momentele în care reacţionam impulsiv sau mă simţeam copleşită, încercând să înţeleg ce anume declanşa aceste emoţii. Prin autoobservare şi reflecţie, am identificat anumite „butoane” emoţionale – aşteptări nerealiste, nevoia de control sau dorinţa de validare externă – care îmi influenţau starea de bine fără să îmi dau seama. Am ales să nu mă opresc doar la conştientizare, ci să acţionez pentru a-mi schimba perspectiva. Am reuşit să fac un pas în spate, să observ situaţiile şi să-mi analizez emoţiile înainte de a reacţiona la ele, iar astfel am reuşit nu doar să ies din câteva cercuri vicioase, ci chiar să creez unele virtuoase. Pe măsură ce am devenit mai conştientă de propriile nevoi şi de echilibrul dintre muncă, familie şi dezvoltarea personală, am început să simt o îmbunătăţire semnificativă a stării de mulţumire şi împlinire. În loc să fiu prinsă în goana după performanţă şi validare externă, am învăţat să mă bucur de progresul meu, să apreciez micile momente şi să trăiesc mai autentic. Mă simt acum mai fericită, am relaţii mai armonioase şi o claritate mai mare asupra direcţiei pe care vreau să o urmez în viaţă. Acest proces nu a fost uşor, dar a fost, fără îndoială, una dintre cele mai valoroase realizări personale, deoarece mi-a oferit instrumentele necesare pentru a trăi mai echilibrat şi mai conştient. Recomand cu mare căldură această carte, care pentru mine a fost o deschidere către acest demers: „Schimbarea tiparelor mentale şi emoţionale: ghid practic de eliberare de limite” de Simona Stoicescu.    

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe?

    Mă motivează faptul că fiecare zi aduce noi provocări, oportunităţi de învăţare şi posibilitatea de a avea un impact mai mare. Fie că este vorba despre o decizie dificilă, un proiect complex sau o conversaţie importantă, îmi place să privesc fiecare situaţie ca pe o şansă de a evolua. Ceea ce mă motivează nu este doar rezolvarea acestor provocări, ci şi potenţialul lor de a genera schimbări semnificative şi de a contribui la ceva cu adevărat important. La finalul zilei, ceea ce contează cel mai mult pentru mine este sentimentul de satisfacţie şi împlinire – să ştiu că am făcut ceva care contează, că am învăţat ceva nou şi că am contribuit, fie la dezvoltarea unei persoane, fie la progresul unui proiect sau al organizaţiei. Acestea sunt lucrurile care îmi alimentează dorinţa de a merge mai departe.

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor?

    Ceea ce mă motivează să continui drumul spre excelenţă, în ciuda provocărilor, este perspectiva pozitivă şi constructivă pe care încerc să o adopt în orice situaţie. Cred că a îmbrăţişa viaţa aşa cum este ea – cu bune şi rele, cu uşor şi greu – este cheia pentru a merge mai departe cu încredere şi determinare. Un principiu pe care îl aplic deja, în fiecare zi, este să mă bucur de tot ceea ce există în jurul meu. Am învăţat să mă opresc, chiar şi pentru câteva momente, să ascult ciripitul păsărilor dimineaţa devreme, să simt zgomotul paşilor pe zăpadă, să observ razele de soare care creează un curcubeu pe podea, luminiţele fascinante ale clădirilor din Floreasca sau orice alt lucru mărunt, dar magic, care îmi atrage atenţia şi mă încântă. Aceste detalii, aparent nesemnificative, sunt cele care îmi aduc echilibru şi îmi oferă energiaw necesară pentru a continua. Şi, nu în ultimul rând, glumesc adesea că sunt un copil care se preface că este un adult. Cred că este esenţial să nu uităm de copilul din noi, să îi dăm şansa să se joace, să se bucure în voie şi să privească lumea cu curiozitate şi entuziasm. Această atitudine îmi oferă nu doar rezilienţă în faţa provocărilor, ci şi capacitatea de a mă bucura autentic de fiecare pas din călătorie.

    Cum îţi integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania?

    Pasiunea pentru tehnologie, pe care mi-a cultivat-o tatăl meu încă din copilărie, a fost esenţială în conturarea carierei mele şi în modul în care îmi conduc echipa. Deşi poate părea un răspuns evident, aceasta este o parte autentică din parcursul meu profesional şi din viziunea pe care o am asupra leadershipului. Consider că mă definesc valori precum autenticitatea, corectitudinea şi ambiţia, iar acestea se reflectă în modul în care îmi desfăşor activitatea şi în cultura pe care o construiesc în organizaţie. Cred într-un mediu deschis, bazat pe încredere, onestitate şi transparenţă, unde oamenii se simt liberi să discute direct şi fără teamă despre probleme dificile sau sensibile. Această abordare nu ne permite doar să depăşim obstacolele şi să progresăm, ci şi să dezvoltăm un produs în direcţia potrivită, încurajând în acelaşi timp creativitatea şi inovaţia. Aceste valori personale, alături de pasiunile mele, sunt fundamentele care modelează felul în care construiesc echipa şi ghidez organizaţia spre succes.



    Răspunsurile publicate în acest material au fost acordate pentru anuarul „100 cele mai puternice femei din business” – ediţia 2025. Continuăm anul acesta cu o nouă ediţie şi cu un nou proiect editorial: NEXT GEN – What’s Next?, care mută accentul dinspre „ce am construit” spre ce urmează. NEXT GEN nu este despre vârstă, ci despre următorul nivel al businessului: ce transformăm, ce schimbăm şi cum vedem viitorul, fie că vorbim despre afaceri la început de drum sau despre companii deja mature.
     

    Aşteptăm propunerile dvs. pe adresele: ioana.matei@businessmagazin.ro şi ioana.a.mihai@gmail.com.

  • „Automotivaţia e un rezervor ce trebuie alimentat constant”

    …spune Silviu Nistorescu, Digital Business Manager, Porsche Inter Auto Romania. Tot el completează că şi uneori simplul fapt că te uiţi înapoi cu recunoştinţă poate fi exact ce îţi trebuie ca să continui.


    Silviu Nistorescu

    Digital Business Manager, Porsche Inter Auto Romania

    29 de ani

    Cifră de afaceri (2024): 2.279 mil. lei

    Profit net (2024): 68,1 mil. lei

    Nr. angajaţi (2024): 627


    BIO

    Coordonează proiectele de transformare digitală pentru reţeaua de dealeri a companiei. A început să lucreze la Porsche Inter Auto Romania din al doilea an de facultate, având iniţial o poziţie part-time şi, povesteşte el, era bun să tasteze repede (100 WPM). Pas cu pas a avansat ulterior în organizaţie, ajungând în să conducă programul Online Dealer, lansat ca pilot în România.


     

    „În ziua de azi contează tot mai puţin cine greşeşte şi tot mai mult cine se mişcă, cine ajustează şi cine merge mai departe”, spune tânărul manager, care şi-a construit parcursul profesional în cadrul Porsche Inter Auto Romania, unde s-a angajat din anul II de studenţie.

     

    AGILITATE & DECIZII


    Cât de departe poţi ajunge cu flexibilitate şi curaj? Într-o lume în care schimbarea e constantă, cât de mult contează agilitatea pentru un lider?


    Oricât de departe… Limitele sunt invizibile. Atâta timp cât munceşti, îţi dai silinţa, înţelegi contextul în care lucrezi şi modul în care poţi să-l faci să lucreze pentru tine, nu ai de ce să te opreşti. Contextul se schimbă zilnic, valorile şi principiile nu. Dacă te bazezi pe nişte valori asumate, flexibilitatea şi curajul îţi intră în reflex, nu mai sunt nişte simple opţiuni.


    Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne! Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?


    Da, de mai multe ori cred. La început tratam lucrurile superficial. Şi mi-a luat ceva timp până să înţeleg ce înseamnă „superficial”. Prima oară când am greşit cred că a fost la încercarea de a implementa un soft de monitorizare de maşini de test drive, care era simplu, din perspectiva mea. Eu ştiam să apăs pe butoane, ştiam „shortcuturile” în aplicaţie, însă aici era problema – pentru că doar eu le ştiam, alături de echipa de developeri. Când am încercat să lansez softul live, am eşuat lamentabil. Erori peste erori, mesaje zilnice care îmi aduceau la cunoştinţă tot felul de probleme noi. A fost prima şi singura dată când am dat rollback şi am revenit la soluţia anterioară, care era mult, mult mai simplă. Din acea experienţă, am înţeles două lucruri – folosirea tehnologiei de dragul tehnologiei este o capcană ce trebuie evitată şi brieful clar, real şi ancorat în nevoile reale ale utilizatorului e cheia pentru orice proiect digital nou.


    Greşelile: cărămizi sau capcane? Cum vezi rolul lor în formarea unui profesionist cu adevărat solid?


    Răspunsul din manual e că sunt cărămizi doar dacă le recunoşti şi înveţi din ele. Eu cred că, de fapt, nu există greşeli – există decizii. Unele bune, altele nu. Dacă ai luat o decizie bună, culegi roadele. Dacă a fost una proastă, te pregăteşti să te repliezi. Ce contează cu adevărat este să-ţi îmbunătăţeşti predictibilitatea deciziilor şi să ai clar un obiectiv în minte. În ziua de azi contează tot mai puţin cine greşeşte şi tot mai mult cine se mişcă, cine ajustează şi cine merge mai departe.


    Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?


    Pentru mine, eşecul are două forme. Prima, cea clasică: eşecul e atunci când renunţi. A doua e mai subtilă, dar la fel de reală: eşecul apare şi atunci când nu te opreşti să vezi ce ai construit. Dacă tot ce faci e să mergi înainte fără să-ţi recunoşti progresul, vei rămâne fără energie. Automotivaţia e un rezervor ce trebuie alimentat constant – şi uneori simplul fapt că te uiţi înapoi cu recunoştinţă poate fi exact ce îţi trebuie ca să continui.

     

    LIMITĂRILE ŞI LECŢIILE


    Ce greşeli nu ai ierta niciodată? La colegi, parteneri sau chiar la tine.


    Nu iert lipsa de empatie şi corectitudine. Indiferent de situaţie.


    Ce responsabilităţi duci azi în spate – şi unde vrei să ajungi mâine? Povesteşte-ne despre traseul tău profesional.


    Am început să lucrez la PIA din al doilea an de facultate, am avut iniţial o poziţie part-time şi eram bun să tastez repede (100 WPM). Reuşeam să introduc devizele de reparaţie dintr-un sistem care le genera în altul, foarte repede. Apoi am devenit un fel de disponent pentru atelierul de caroserie. Acolo mi-am petrecut majoritatea timpului alături de colegii din tinichigerie şi vopsitorie – oameni de la care am învăţat ce înseamnă munca adevărată şi spiritul de echipă. Am ieşit în evidenţă cu câteva optimizări pe care le făceam în atelier şi atunci CEO-ul companiei mi-a sugerat să vin lângă el în HQ unde urma să dezvoltăm mai multe astfel de proiecte.

    Viziunea asupra transformării digitale s-a conturat local, şi am dus-o mai departe în Austria unde a început să prindă contur. Am început să dezvoltăm un nou mod de a face retail în piaţa auto şi să ne adaptăm mult mai repede vremurilor. Acum conduc acest program, Online Dealer, care este lansat ca pilot în România. Pe baza lui se creează un blueprint, iar ulterior îl vom lansa în toată Europa. Sunt patru piloni care se dezvoltă simultan – platforma de vânzări online (PIA.ro), Customer Interaction Center (Sales & after sales one point of contact), un CRM 360 şi marketing.

     

    MOMENTELE CARE CONTEAZĂ


    Care e reuşita de care eşti cel mai mândru?


    Familia mea: soţia mea şi de câteva luni şi un fiu, Andrei.


    Proiectul care ţi-a pus amprenta. Care a fost rolul tău şi ce ai învăţat din el?


    Împreună cu o echipă de developeri am dezvoltat o aplicaţie simplă, care a eficientizat complet procesul de fotografiere a maşinilor în reparaţie. Am desenat schiţa aplicaţiei, paşii, am stabilit cine o foloseşte şi cum se foloseşte.

    Ce am învăţat? Că uneori o soluţie simplă poate sa aibă un impact mai mare decât un proiect complex.


    Trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?


    Intuiţia – am învăţat să citesc oamenii.

    Sinceritatea constructivă – spun ce trebuie spus, chiar dacă nu e confortabil. Deşi poate m-ar ajuta mai mult să am o abordare mai politică, nu cred că mai suntem în contextul în care să pierdem timp menajând sensibilităţi exagerate.

    Setarea obiectivelor pe termen lung – dacă pe termen scurt şi mediu obiectivele se schimbă din cauza dinamicii vieţii, cel pe termen lung îl am setat şi a devenit ca o doctrină pentru mine. De acolo reuşesc să-mi extrag motivaţia, de acolo reuşesc să trec peste obstacole şi tot timpul să caut o soluţie la orice moment critic întâmpinat.

    Orientarea către soluţii – mereu caut soluţii o dată cu problema ridicată. Deşi acum E. Musk a avut atâtea derapaje cât să devină persona non-grata, în biografia lui are câteva învăţături bune – undeva în carte spune că era obligatoriu ca oricine venea la el cu o problemă să aibă pregătită şi soluţia, indiferent dacă era una bună sau una rea. Dacă veneai doar să te plângi … nu era bine 😀

    Succesul arată diferit pentru fiecare. Am văzut un numitor comun: motivaţia şi proactivitatea. Oameni care nu-şi fac doar treaba, ci trag organizaţia după ei.

     

    TEHNOLOGIE & EFICIENŢĂ


    Ce tool ţi-a salvat timpul în ultima vreme? Cum te ajută tehnologia să livrezi mai repede şi mai bine?


    Am dezvoltat un tool intern pentru marketing şi vânzări care ne economiseşte mult timp. Ceva mai popular ar fi Cursor.


    Cum arată stilul tău de leadership? Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?


    Cel mai potrivit stil de leadership pentru mine este cel de vizionar. Îmi place să construiesc direcţii, să dau sens proiectelor şi să conectez echipele pentru un scop comun. Nu cred că sunt încă acolo, dar ştiu că lucrez la asta.

     

    INSPIRAŢIE & EVOLUŢIE


    Un curs care ţi-a schimbat perspectiva profesională.


    Îmi plac cursurile de formare profesională şi particip în continuare la ele, dar dacă mă întorc in timp… în generală eram convins că o să devin arhitect. Îmi plăceau geometria şi desenul tehnic. Asta până am dat de analiza matematică şi de informatică – care m-au scuturat puţin şi mi-au schimbat traseul. Cred că acele cursuri mi-au resetat obiectivul şi m-au adus mai aproape de ce fac azi.


    Care e experienţa care ţi-a dat direcţia în carieră?


    Am încercat să intru la Automatică şi Calculatoare la UPB, dar n-am reuşit. A doua opţiune a fost Facultatea de Transporturi, după afinitatea pentru maşini pe care am construit-o alături de tata, el având un magazin de piese de schimb în Constanţa, oraşul meu natal. De acolo a fost un proces continuu de ajustare a traiectoriei – am luat ce aveam la îndemână şi am început să construiesc în direcţia care mă atrăgea cu adevărat. Nu a fost o linie dreaptă, dar tocmai asta m-a învăţat să fiu adaptabil şi să lucrez cu ceea ce am.


    Ce le-ai spune tinerilor care sunt acum în facultate? Un sfat sincer, nu de manual.


    Din pasiunea pentru gaming am reuşit să construiesc un mod de gândire şi să transform orice curs greu pe care îl aveam în „cum aş implementa asta într-un joc”. Ulterior, am folosit modul acesta de a gândi şi în viaţă. Lucram part-time la Porsche Inter Auto din anul II. Aveam laborator de staţii de triaj şi încercam să implementez proiectul de pe parcursul anului, în atelier. Cum ar fi să organizez atelierul cu tinichigii după staţia de triaj de trenuri? Sa aplic modelul matematic, astfel încât să organizez lucrările din atelier mai bine. Sfatul aici ar fi că orice teorie poate fi pusă în practică şi aplicând-o, o poţi învăţa şi înţelege mai uşor. Trebuie doar să fii creativ, să găseşti o aplicabilitate „năzdrăvană” şi necesară.

     

    ECHILIBRU & PASIUNI


    Job + viaţă personală = echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?


    Aici cred ca este un mix între perioade. Sunt perioade în care balanţa înclină către job, iar alteori către viaţa personală. Caut şi acum soluţia sa ating un 50/50, însă îmi doresc ca raportul să ajungă la 40% job şi 60% acasă.


    Ce faci când nu lucrezi? Cum îţi încarci bateriile?


    Primul răspuns care îmi vine în minte acum este că sunt alături de soţie şi de fiul meu nou-născut, de familie. Apoi, dacă timpul îmi permite, sailing şi gaming.


    Ai un hobby care îţi aduce bucurie reală? Cât timp îi aloci?


    Sailing. Anul trecut am reuşit sa obţin certificare RYA, încerc să mă organizez şi să ies pe mare în weekenduri, când merg la Constanţa.


    Ce carte, spectacol sau piesă de teatru ţi-a rămas în minte şi în suflet – şi de ce?


    „12 Rules for Life” – Jordan B. Peterson – mi-a plăcut pentru că e o carte de dezvoltare personală care nu te menajează. Te provoacă să-ţi pui întrebări grele despre disciplină, responsabilitate şi haosul din jurul tău. Mi-a dat câteva ancore bune pentru momentele în care simţeam că pierd claritatea.   

     

    BUSINESS Magazin a lansat şi anul trecut catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, iar Silviu Nistorescu, Digital Business Manager, Porsche Inter Auto Romania, a fost inclus în această ediţie a proiectului. Continuăm şi în 2026 şi aşteptăm propunerile voastre de tineri manageri de top sau de tineri antreprenori.

  • Secretul celui mai tânăr miliardar self-made: cum a construit imperiul AI la 24 de ani

    Industriile au devenit obsedate de algoritmi şi descoperiri spectaculoase, dar Alexandr Wang a construit un imperiu dintr-o piesă aparent banală: datele. Fondator al Scale AI, el este omul din spatele infrastructurii care alimentează revoluţia inteligenţei artificiale la nivel global. La mai puţin de 30 de ani, Wang a devenit unul dintre cei mai influenţi – şi mai discreţi – capitalişti ai noii economii tehnologice.

    În 2010, un adolescent crescut în mediul ultracompetitiv al cercetării ştiinţifice americane începea să vadă o problemă pe care giganţii tech o ignorau: modelele de AI nu duc lipsă de algoritmi, ci de date curate, structurate şi corect etichetate. Alexandr Wang avea sub 20 de ani când această intuiţie s-a transformat în Scale AI, compania care avea să devină una dintre infrastructurile invizibile ale revoluţiei AI.

    Despre originile sale, lucrurile sunt mai clare decât în cazul multor fondatori celebri, dar nu mai puţin relevante pentru poveste. Wang s-a născut în 1997, în Los Alamos, New Mexico, într-o familie de imigranţi chinezi, ambii părinţi fiind fizicieni care lucrau la Los Alamos National Laboratory — unul dintre cele mai sensibile şi performante centre de cercetare din SUA, potrivit Financial Times.

    Crescut într-un mediu dominat de ştiinţă, matematică şi competiţie academică, Wang a excelat timpuriu în matematică şi fizică, participând la competiţii naţionale şi internaţionale înainte de a ajunge la MIT. Drumul său universitar a fost însă scurt. După doar un an la Massachusetts Institute of Technology, Wang a decis să renunţe la studii şi să intre în ecosistemul start-up-urilor din Silicon Valley, convins că viteza industriei AI nu este compatibilă cu parcursul academic tradiţional.

    În 2016, la doar 19 ani, a fondat Scale AI împreună cu Lucy Guo, pornind de la o idee aparent banală: să creeze o infrastructură standardizată pentru etichetarea şi validarea datelor folosite în antrenarea sistemelor de inteligenţă artificială. În realitate, această „banalitate” s-a dovedit critică. Potrivit Financial Times, Scale AI a devenit rapid un furnizor esenţial pentru companii care dezvoltau maşini autonome, sisteme de recunoaştere vizuală sau modele lingvistice de mari dimensiuni. Într-o industrie obsedată de performanţă şi viteză, Wang a pariat pe disciplină operaţională şi pe ideea că AI-ul este, în esenţă, un produs industrial, nu doar un exerciţiu intelectual.

    Creşterea companiei a fost rapidă şi constantă. Scale AI a atras runde succesive de finanţare şi a lucrat cu nume majore din tehnologie şi din zona guvernamentală americană, devenind un actor cheie inclusiv în proiecte legate de apărare şi securitate, potrivit Financial Times. În 2021, evaluarea companiei a depăşit pragul de 7 miliarde de dolari, iar câţiva ani mai târziu a urcat spre aproximativ 25 de miliarde de dolari, în contextul exploziei globale a interesului pentru AI generativ, scrie Forbes. Această traiectorie l-a transformat pe Alexandr Wang în cel mai tânăr miliardar self-made din lume, la doar 24 de ani, o etichetă care spune însă prea puţin despre rolul său real în industrie.

    Mai degrabă decât un vizionar carismatic sau un lider vocal, Wang este descris ca un antreprenor extrem de disciplinat, orientat spre execuţie şi structură, un „inginer al capitalismului AI”, potrivit unor profiluri publicate de Financial Times. În 2024–2025, rolul său a devenit şi mai vizibil odată cu apropierea strategică de Meta, Mark Zuckerberg mizând pe Scale AI şi pe expertiza lui Wang pentru a accelera ambiţiile grupului în zona de super­inteli­genţă, potrivit Financial Times. În acest context, Wang nu mai este doar fondatorul unui start-up de succes, ci un actor-cheie într-una dintre cele mai intense curse tehnologice ale prezentului.   

    1. Cele mai mari oportunităţi apar acolo unde nimeni nu vrea să se uite.

    În timp ce toată lumea concura pe algoritmi mai inteligenţi, Wang a construit valoare din infrastructură şi date — zona cea mai puţin „glamour”, dar esenţială pentru scalare.

    2. Viteza contează, dar disciplina contează mai mult.

    Renunţarea la MIT nu a fost un gest de rebeliune, ci o decizie calculată: într-o industrie care evoluează exploziv, execuţia riguroasă şi standardizarea pot învinge talentul pur.

    3. Puterea reală nu este întotdeauna vizibilă.

    Scale AI nu este un brand de consum, iar Wang nu este un lider carismatic, însă tocmai această poziţionare „invizibilă” l-a făcut indispensabil într-o industrie care construieşte viitorul pe tăcute.

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei