Werner Schinhan este cel mai puternic om din Petrom, avand pe mana afacerile de 3 miliarde de euro ale companiei, Dragos Dinu conduce cea mai importanta companie farmaceutica, cu vanzari anul trecut de 280 de milioane de euro, iar Dan Ostahie a fondat Altex, liderul pietei de retail de electrocasnice, cu afaceri de 275 milioane de euro in 2005. Codrut Pascu este seful celei mai mari companii de consultanta din Romania, Roland Berger, si printre sarcinile sale se numara si restructurarea Romgazului, iar Florentin Banu a fondat si vandut deja 2 afaceri pentru mai mult de 15 milioane de euro.Sefa AIG New Europe Fund, Doina Popescu, administreaza investitii de peste 80 de milioane de euro si a condus consortiul de investitori care a vandut 23,3% din Orange catre France Telecom pentru mai mult de 400 milioane de euro, iar Edwin Botterman, CEO Brau Union, conduce o companie ce vinde bere de peste 160 de milioane de euro pe an. Unii dorm cu laptopul in pat, in timp ce altii nu vor sa il deschida nici macar in avion. Codrut Pascu doarme in medie 5 ore pe noapte. Doina Popescu spune, pe de alta parte, ca nu se poate trezi devreme nici in ruptul capului. Unii manageri fac sport, altii nu mai au de mult timp decat de alergat dupa clienti. Edwin Botterman nu a mai mers la sport de peste un an, dar se antreneaza la vandut bere, in timp ce Dan Ostahie invata sa se dea cu snowboard-ul. Sunt mai mult sau mai putin dependenti de tehnologie, dar nici unul nu mai scapa de mobil. Dragos Dinu a ajuns sa vorbeasca neprietenos la telefon — adica dezvolta un fel de alergie contemporana fata de mobil, in timp ce Werner Schinhan nu se simte productiv fara laptop. Florentin Banu se considera dezordonat si spune ca are o coordonata fixa: laptopul. Codrut PascuManaging Director al Roland Berger RomaniaConsultanta fara ore suplimentareDorm cate 4-5 ore pe noapte. Am programul in acest fel cam de 10 ani incoace. Diminetile mele bucurestene sunt cele mai placute, pentru ca ma trezesc la ora 7:30 si vad soarele care imi bate in geam, iar geamurile casei mele sunt foarte mari! Cand nu sunt in Bucuresti, ma trezesc mai devreme, chiar si pe la 4-5. Din Floreasca pana la serviciu fac aproximativ 15 minute. Am si sofer si masina de serviciu, dar imi place sa conduc. Asa ca imediat dupa ce fac rondul in Piata Victoriei iau amenda. Da, ziua si amenda. Si, culmea: de la acelasi politist! De doua ori m-a prins fara centura. Cand ajung la serviciu nu beau cafea, pentru ca nu imi place, dar asist pasiv la discutia matinala a colegilor mei care isi beau cafeaua. Citesc presa. Imi plac Business Magazin, The Economist si Harvard Business Review. Din ziarele romanesti citesc despre banci, pentru ca sunt de mare interes pentru sectorul consultantei, si informatiile bursiere le iau din Bursa. Joc la Bursa, dar nu ma uit la cotatii zilnic, pentru ca stau mai mult pe pozitii, nu sunt activ pe termen scurt. Merg la Viena trimestrial pentru intalnirea regionala a Roland Berger. O data pe an ma intalnesc cu Roland Berger insusi, care este inca implicat, mai ales cand vine vorba de clienti mari precum Deutsche Bank, ABB sau E.ON. E un tip care face asocieri deosebite si cunoaste foarte multa lume. De obicei, discutam despre situatia economica a Romaniei, iar ultima data am discutat si despre Brancusi. O zi normala de lucru, in Bucuresti, incepe cu multe intalniri, pe care mi le programez dinadins dimineata. Cred ca durata optima a unei intalniri este de o ora, si cel mai mult imi displace la un sef sa nu gestioneze timpul corect si sa-si tina angajatii peste program. Lucrez mult cu grafice si chart-uri in Powerpoint, pentru ca vreau sa ma fac inteles, sa fie totul clar, iar clientul sa se simta confortabil. Adica sa poata sa spuna cand nu intelege ceva. Asa e stilul meu: sa ma imprietenesc cu clientul, sa stabilesc o relatie pe termen lung si sa il fac sa revina. 70-80% din clientii nostri sunt “repeat clients””, adica clienti care revin. Este un mod de lucru la care tin foarte mult. Daca am timp, in jur de ora 13-14 ies la masa in Uptown, restaurantul meu preferat. Imi place sa mananc Tuna Stake sau pui cu smantana si rosii uscate. Mai merg si la un restaurant japonez, Kyoto, unde mananc Unadon, adica un fel de mancare pe baza de anghila, cu sos Teriyaki si cu orez. Lucrez mult cu asistenta mea. E o persoana eficienta si ii deleg cat mai multe sarcini, de la corespondenta la evidenta meeting-urilor. Cel mai tare la birou ma enerveaza sa rezolv problemele de Powerpoint. Se intampla ca uneori, colegii mei sa nu inteleaga ce le spun sau sa nu stie sa ilustreze ceva. Atunci trebuie sa le explic in detaliu si sa facem impreuna prezentarile. Dupa 16-17 imi rezerv cel putin 3 ore pentru lucru individual. Ma uit pe prezentarile mele si vin cu input.Termin ziua de lucru in jur de 8 seara. De obicei, ies in oras. Orbitez in jurul locurilor in care sunt prietenii mei: La Belle Epoque, in Dorobanti sau in Amsterdam Cafe. Fac mult sport. Joc squash cand nu e vremea buna si mult, mult tenis cand e soare afara. Squash-ul este chiar un sport periculos, desi nu pare. De citit citesc mai ales in avion si in tren. Imi place romanul istoric si geopolitica. O carte foarte buna pe care am citit-o recent este “”Fooled by Randomness””, de Nasim Taleb, despre un hedge fund manager din valul “”contrarian-ilor””.Florentin BanuCEO Banuinvest, Interpart, BanuconstructUn rucsac, 3 telefoane si un laptopCalatoresc foarte mult. Mi se intampla o data sau de doua ori pe saptamana sa iau un avion dimineata devreme din Timisoara, unde locuiesc, sa particip la 3-4 intalniri cu diversi parteneri de afaceri la Bucuresti sau in Germania pe parcursul zilei, iar seara sa iau din nou avionul spre casa. Deplasarile nu dureaza niciodata mai mult de 4 zile. Ma impart intre Romania, unde sunt afacerile mele, Germania, unde am cumparat recent 51% din actiunile unei firme de inginerie care imi furnizeaza know-how si clienti, si Austria, unde ma duc sa gust civilizatia. Cand sunt pe drumuri nu ma despart niciodata de rucsacul meu, care imi asigura independenta. In el am laptopul, cate un dispozitiv pentru conectarea la Internet wireless pentru fiecare tara si 3 telefoane, actele, pasaportul si cardurile bancare. Cand sunt in Timisoara nu am un program fix, nu sunt un workaholic. Activitatea mea nu este munca, eu o vad ca o pasiune. Iau investitiile mele ca pe o provocare personala, succesul printre antreprenori se masoara in banii pe care poti sa-i faci.Sunt un dezordonat, singurele coordonate fixe fiind laptopul si actele personale, nici macar presa nu o citesc zilnic.Nu mai am atributii executive in nici una din afacerile mele, constructii, investitii imobiliare, centrul sportiv, cu exceptia companiei ce activeaza pe piata componentelor pentru industria auto. In curand imi voi delega atributiile si in aceasta afacere. Cu toate acestea, ultimul cuvant imi apartine cand vine vorba de administrarea afacerilor in care sunt implicat.Nu mi-am adunat toate afacerile intr-un singur sediu, pentru moment cartierul general il am la fabrica de componente auto, un proiect pentru care am planuri mari si in care vom investi masiv in viitorul apropiat…Pe data de 10 a fiecarei luni, primesc raportarile financiare de la managerii fiecarei companii in care sunt actionar. De multe ori le analizez in avion sau cand calatoresc. Nu organizez de obicei sedinte cu toti managerii companiilor, discut cu fiecare separat. Raspund la telefon doar managerilor, clientilor si apropiatilor mei. Uneori mai organizez conferinte telefonice.Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara telefonul mobil, sunt zile cand primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc este sa rezolv la telefon o parte din problemele zilei.Am un loc favorit unde mananc in Timisoara, Camelot, un restaurant unde se poate manca cu mana. De altfel, mananc zilnic la fast-food-uri. Traiesc simplu, nu-mi plac fitele, deocamdata locuiesc intr-o garsoniera, dar ma voi muta in curand. Luna trecuta am vrut sa ma aerisesc si am plecat cateva zile in Austria, unde am o proprietate, si m-am plimbat cu bicicleta cateva sute de kilometri. Toata distractia m-a costat cam 3.000 de euro, din care 2.000 de euro au fost cheltuiala cu cele doua biciclete, dar aerul liber si miscarea mi-au facut foarte bine. Uneori joc ping-pong in sala mea de sport.Edwin BottermanCEO Brau Union””E mai amuzant sa vinzi bere decat petrol””Nu pot sa spun ca am un sablon al unei zile de lucru. Uneori ma trezeste noaptea un gand dupa care nu mai pot sa adorm, dar in general ma trezesc in jurul orei 7. Dimineata nu ma grabesc, prefer sa imi urmez in liniste ritualul. Dupa ce-mi beau cafeaua intru pe Internet ca sa ma pun la curent cu stirile internationale pe BBC World si apoi ma uit la prognoza meteo — asa imi dau seama cat de gros trebuie sa ma imbrac si estimez cam cata bere vom vinde in urmatoarea perioada. De obicei nu prea am timp sa citesc ziarele, ma uit doar pe titluri si daca imi atrage ceva atentia, citesc articolul respectiv seara sau in masina.Am inceput deja sa citesc si ziare romanesti. Inteleg destul de multe, dar inca nu ma incumet sa vorbesc. Nu am mai facut nici un curs de 2 luni pentru ca nu imi mai ramane timp pentru studiat. Una dintre ambitiile mele profesionale este sa nu parasesc biroul decat atunci cand lista de e-mail-uri din inbox-ul meu reuseste sa incapa pe ecran. Vizitele din teritoriu imi sunt foarte importante. tin foarte mult sa ma intalnesc cu angajatii si imi rezerv 4 zile pe luna pentru a vizita fabricile si magazinele noastre. Am vazut deja o data toate fabricile noastre de cand am venit in Romania si ma pregatesc pentru un al doilea tur. Imi place sa-mi anunt vizita cat mai tarziu ca sa nu se poata pregati in amanunt pentru venirea mea. In industria berii trebuie sa fii deschis, berea este cel mai adesea un pretext social, iar asta se vede in felul in care lucreaza oamenii. E mai amuzant sa vinzi bere decat sa vinzi petrol. De aceea nu am un secret pentru eliberarea de stres. Singurul lucru pe care il fac in acest sens este sa ma schimb imediat de hainele de birou atunci cand ajung acasa, uneori inainte sa salut pe cineva. A, da? si beau o bere! Nu ma omor dupa mersul la fitness, prefer activitatile de outdoor. Imi place mult golful dar in Bucuresti este cam greu, pentru ca nu sunt terenuri decat in afara orasului. Am calatorit mult si am lucrat in diferite parti ale lumii. Am locuit pe rand in Rwanda, Zair, Spania, Amsterdam. Cam o data pe luna, merg in Bruxelles, pentru ca acolo sunt copiii mei. Doina Popescu Country Manager, AIG New Europe Fund””Am delegat cam tot ce se poate delega””Un lucru e clar: nu pot sa ma trezesc devreme. Desi i-am promis fiicei mele ca o voi duce la scoala, dupa ce ia admiterea la colegiul Mihai Viteazul, mi-am dat seamna ca programul acestui liceu este prea dur. Ea incepe scoala la 7.30 si ar insemna sa ma trezesc la 6.30. Imposibil! Asa ca pustoaica se duce singura la scoala si isi face singura si micul dejun. Inainte sa plec de acasa ma uit la EuroNews si la CNN ca sa mai urmaresc pietele de capital, evolutia euro si a dolarului. EuroNews este un “”must””, ma mut pe CNN doar daca mai am timp. In general, diminetile incep cu o sesiune de e-mailing si continua cu telefoane. Imi iau mail-ul acasa, vreme de o ora, inainte de a pleca spre serviciu. Uneori ajung la serviciu cu telefonul inca la ureche, cu conversatii care dureaza pe toata durata drumului. Urmatorul punct pe agenda este sa citesc ziarele: Bursa, Ziarul Financiar si Capital. Piata bursiera este extrem de interesanta pentru mine; ca fond de investitii, niciodata nu stii de unde ti se iveste o oportunitate de exit. Ajung la serviciu, unde lucrez cu o echipa mica, pentru ca asa e in private equity — nu e nevoie de multi oameni. Suntem trei oameni in total: eu, asistenta si colegul meu care este “”associate”” si se ocupa de analize financiare. Deseori sunt nevoita sa stau pana seara tarziu la birou pentru ca am tot felul de conference call-uri cu New Yorkul, Varsovia si cu Asia. Fondul nostru de investitii lucreaza la nivel global, si cand trebuie sa impaci patru fusuri orare, solutia este sa alegi o ora potrivita pentru toata lumea. Doua-trei cafele pe zi imi sunt de ajuns si intotdeauna mi le face asistenta mea. Ca sa nu imi ies din fire, cafeaua trebuie facuta repede si bauta la fel de repede. La fel si celelalte lucruri: de la a face o copie pana la a intocmi un raport, vreau ca totul sa fie prompt. Oricum mi-am delegat tot ce se poate delega: cumparaturi, menaj. Ca sa am mai mult timp, bineinteles. In materie de mancare, cel mai mult imi place sa mananc feluri usoare: salate sau peste, si cand mananc in oras, aleg Uptown, pentru atmosfera. Ziua mea de lucru se incheie pe la ora 21. In general, jumatate din timp sunt pe drumuri: cel mai mult calatoresc in Varsovia, in Bulgaria sau in Ungaria, deci folosesc destul de mult tehnologia de ultima generatie: cu toate astea, nu deschid laptop-ul in avion: prefer sa citesc in loc sa lucrez pe laptop, pentru ca mi se pare riscant sa vada cineva informatiile pe care le am — scaunele sunt foarte apropiate si nu vreau sa mi se uite cineva peste umar. Asadar, cand zbor, prefer sa citesc. Oricum imi place la nebunie sa citesc si sa ascult muzica. Uneori citesc si cinci carti in paralel. Acum citesc o carte despre civilizatia Teotihuacan, ?Mr. China? de Tim Clissold, “”Impreuna”” de Anna Gavalda si “”Cartea gesturilor””. Dan OstahieCEO Altex””Business-ul ca o cursa de masini””In ultima vreme ma implic destul de putin in companie. Conducerea executiva a companiei este practic asigurata de directorii executivi. Ei se ocupa de tot ce tine de bugete, planificare, tot ce tine de procesul executiv. Avem cate o sedinta saptamanala in fiecare luni dupa-amiaza care nu dureaza mai mult de 2 ore. Atunci discutam rezultatele analizelor din cadrul fiecarui departament sau vedem ce urgente au mai aparut. In felul acesta am mai mult timp liber, pe care il dedic familiei. In urma cu cativa ani, la inceputurile afacerii, lucram in unele sambete, dar acum acest lucru nu se mai intampla. In unele weekend-uri, insa, organizez vizite cu angajati din cadrul companiei la mari centre comerciale din Europa. Cel mai mult mi-a placut Xanadu din Madrid. Imi plac sporturile de iarna, dar nu am o destinatie anume preferata, cum ar fi Elvetia sau Austria. Anul acesta am inceput sa iau primele lectii de snowboard, sunt inca la inceput. Practic aproape orice sport am ocazia.Imi place sa vizitez magazinele mele, dar si ale competitiei. Sunt foarte receptiv la tot ce inseamna retail, nu doar cel de electrocasnice. Nu fac mistery shopping in magazinele mele, pentru asta avem contracte cu firme specializate care ne furnizeaza rapoarte periodice. Cele mai pretioase informatii le primesc insa din interiorul companiei. Comparam ce se intampla pe piata noastra cu situatia din tari precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria.Sa conduci un business cu o cifra de afaceri de peste 270 de milioane de euro, anul trecut, este ca atunci cand ai conduce o masina: ai niste reguli, o sosea cu limitarile ei si, bineinteles, masina. Din punctul acesta de vedere, eu nu conduc un Ferrari, spre exemplu, pentru ca business-ul cu electrocasnice trebuie sa fie popular. Spre deosebire de o multinationala, la noi regulile si rutinele sunt mai putine, mai simpliste. Incercam sa ne corelam cu evolutia pietei, aplicand regulile din sailing. Incercam intotdeauna sa folosim cresterea pietei pentru a ne majora afacerile, dar, pe de alta parte, trebuie sa “”strangem panzele”” cand piata este in declin.Werner SchinhanVicepresedinte PetromManaging Comittee dupa salata de fructeMa trezesc pe la 6. Nu iau nici un fel de mic dejun dimineata. Beau o cafea si un suc de portocale alaturi de sotia mea si ascultam Romantic FM. Ajung la munca intre 7:45 si 8:00 si primul lucru pe care il fac este sa-mi citesc mail-urile, care sunt cam 80 pe zi si imi rapesc aproape doua ore. “”Operatiunea mail”” dureaza in jur de o ora jumate-doua. Dupa ce termin, citesc presa, in special internationala. Cinci ziare imi atrag atentia zilnic, printre care se numara Financial Times. Dupa toata aceasta informare, de obicei servesc o salata de fructe aici la birou. Rareori parasesc incinta cladirii pentru a manca, pentru ca nu am timp. Ma interesez de cotatiile produselor petroliere cam o data pe zi, seara. Nu sunt un impatimit al Bursei de Valori, dar urmaresc actiunile Petrom. Daca este luni si ceasul arata ora 10, este Internal Jour Fix. Este sedinta in care ma intalnesc cu trei sefi de departament. Tot luni, incepand cu ora 16:30, timp de 2-3 ore are loc Managing Committee la care participa sase persoane. Care sunt cei sase? Capii Petrom. Gheorghe Constantinescu – director general, Werner Ladwein – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatile de explorare si productie, Jeffrey Rinker – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de rafinare si produse petrochimice, Tamas Mayer – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de marketing, Reinhard Pichler – director financiar si subsemnatul. Agenda de discutii este stabilita in vinerea de dinaintea MC-ului. Tot ce se hotaraste in cadrul acestor intalniri este delegat unor anumiti responsabili. De doua ori pe luna ma intalnesc cu analistii bursieri. Avem o relatie buna cu acestia si de obicei intalnirile nu dureaza mai mult de ora si un sfert. Nu calatoresc exagerat de mult. Fac cam 4-5 calatorii pe an, in interes personal, si ma duc cam de 2-3 ori pe trimestru la Viena, la sediul central al OMV. Am un laptop, un telefon, fara de care pot supravietui, dar nu pot fi productiv, si cardul Vodafone, care imi permite sa-mi iau calculatorul si in vacante. Vinerea incerc sa plec mai devreme acasa. Dragos DinuPresedinte A&D PharmaSedintele eficiente nu dureaza mai mult de 2 oreSunt cel mai matinal din familie: ma trezesc mereu pe la ora 7 si profit de linistea diminetii pentru a incepe ziua cum trebuie. Pregatesc cafeaua pentru toata familia si dau drumul la televizor pe Realitatea TV. Micul dejun joaca un rol important in viata mea — este masa principala a zilei si tin foarte mult la ea, pentru ca de obicei nu mananc la pranz.La birou ajung pe la ora 9, si primul lucru pe care il fac este sa citesc presa nationala. Apoi trec in revista raporturile de vanzari de pe ziua anterioara. Dupa-amiaza vine si randul presei locale. De multe ori articole din cotidienele locale m-au inspirat, si pornind de la acestea, am pus baza unor proiecte de succes. Stabilesc agenda si incerc sa intercalez zilele in care ma ocup de Sensiblu si Mediplus. Intotdeauna imi rezerv o ora pe zi pentru chestiunile urgente sau neplanificate.Nu programez niciodata sedintele inainte de ora 10, iar cele mai eficiente nu trebuie sa dureze mai mult de 2 ore. De doua ori pe luna conduc meeting-ul de board, dar acesta, fiind mai complex, se intinde de obicei peste trei ore. Mi se reproseaza foarte des ca vorbesc sec si neprietenos la telefon, dar asta este numai deoarece prefer relationarea cu oamenii, iar la telefon incerc sa fiu scurt si la obiect. De fapt, cam 50 — 60% din timpul petrecut la serviciu il aloc comunicarii directe cu angajatii, colaboratorii nostri sau autoritatile. Ziua de lucru se incheie de obicei pe la ora 19 sau 20. Serile le rezerv exclusiv familiei mele si prietenilor. Imi place foarte mult sa fac miscare, sa petrec timp in aer liber, si de aceea joc fotbal, tenis si o data pe saptamana merg la sala. Fotbal joc in fiecare duminica, de 20 de ani cu aceeasi parteneri, vecinii din cartier, si sunt un fan devotat al Stelei. Pescuitul este insa de departe cea mai mare pasiune a mea, iar vara ii rezerv acestui hobby cam doua weekend-uri pe luna. Pescuitul inseamna poezie, relaxare, emotii si triumf. Locul meu preferat este Delta Dunarii si incerc sa ajung acolo cat mai des. Un alt avantaj al Deltei este ca nu prea am semnal la telefon, asa ca mai scap de problemele de la serviciu. Pe de alta parte cea mai mare parte a partenerilor mei de pescuit sunt colegi de serviciu, asa ca tot despre afaceri ajungem sa discutam, dar macar o facem intr-un cadru relaxat.”
Blog
-
Power lunch autohton
Castigatorul putea aduce la masa vietii lui inca sapte prieteni, iar restaurantul Smith & Wolbusky din New York s-a oferit chiar sa plateasca 10.000 de dolari pentru privilegiul de a-l servi pe unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii. Norocosul nu a fost nici de departe un muritor de rand, pentru ca a fost nevoit sa scoata din buzunar 351.000 de dolari pentru a invata despre conceptul de “power lunch”” de la Buffet insusi. Revista Target nu a licitat pe eBay, dar a invitat trei manageri de top din Romania pentru a povesti despre modul in care executivii adapteaza local conceptul. Alejandro Solano, managerul general al companiei imobiliare Hercesa in Romania, Roxana Balcescu, directorul executiv de la agentia de turism CMB Travel, si Radu Georgescu, presedintele grupului Gecad, ne-au exemplificat. Iar totul s-a petrecut la restaurantul lor preferat.Alejandro Solano””Daca am doar o ora si jumatate la dispozitie, nici macar nu ma duc la restaurant””Alejandro Solano, managerul general al companiei imobiliare Hercesa in Romania, a venit in Bucuresti in 2004, si de atunci a vizitat tot felul de restaurante. Totusi, cel care a reusit sa urce in topul preferintelor sale a fost Uptown de pe strada Rabat din Dorobanti. “”Restaurantul mi-a fost prezentat anul trecut de catre un prieten din Grecia. Imi place toata combinatia pe care o reprezinta locul: mancare buna, designul corect, profesionistii care se afla in spatele restaurantului, atmosfera, serviciul bun, chelnerii sunt intotdeauna aproape atunci cand ai nevoie de ceva””, povesteste Solano. Spaniolul spune ca in cultura din care provine, restaurantele ocupa un rol foarte important. “”In Spania facem foarte des afaceri la masa. Cred ca ajuta, pentru ca putem fi mai relaxati. Totul are legatura cu faptul ca imparti masa, ai ocazia sa cunosti persoana alaturi de care esti intr-o atmosfera diferita de rigiditatea unui birou. Este un mod de a combina lucrurile, adica de a amesteca afacerile cu placerea””, explica Solano. Executivul spaniol isi aminteste ca la Uptown a organizat cina de anul trecut cu angajatii sau ca tot aici a luat masa dupa ce a incheiat un contract important pentru achizitionarea unor terenuri. “”Cand aleg un restaurant pentru o intalnire de afaceri, in primul rand trebuie sa nu fie un loc zgomotos. De exemplu, Terasa Doamnei imi place, dar nu este potrivit pentru o discutie. In plus, si calitatea este la fel de importanta, daca vrei sa iti impresionezi partenerul, totul trebuie sa fie in perfecta concordanta””, spune Solano. Managerul spaniol sustine ca mancarea preferata ramane cea din Spania si se mandreste ca doi dintre primii trei bucatari ai lumii provin din tara sa natala. Si tabieturile i-au ramas tot din Spania. “”Daca am la dispozitie doar o ora sau o ora si jumatate, nu vin la restaurant, pentru ca nu am timp sa savurez mancarea. Am norocul ca biroul sa se afle langa casa mea, asa ca de multe ori merg la pranz si gatesc””, povesteste Solano.Si pentru ca intalnirea noastra a fost de fapt o “”power dinner””, managerul a ales pentru antreu calamari picanti cu sos de rosii, ceapa si ardei, iar felul principal steak Diana – muschi de vita la gratar cu sos de mustar si garnitura de legume. Adica exact ingredientele perfecte pentru o masa usoara de seara.Cat despre restaurantele din Romania, managerul de la Hercesa spune ca “”sunt unele restaurante foarte bune, dar multe dintre ele trebuie sa lucreze la servicii.Se multumesc sa iti dea mancare normala, un snitel normal si cu mamaliga la fel de normala, dar nu isi doresc mai mult. Spania cred ca a castigat foarte mult din faptul ca este o tara turistica, din cauza asta are atat de multe restaurante bune. Totusi, sunteti pe drumul cel bun, pentru ca vad schimbari in fiecare loc in care merg””, conchide Solano.Radu Georgescu””Daca vrei sa te duci la un restaurant, clar nu trebuie sa alegi unul in voga.””Radu Georgescu, presedintele grupului Gecad, a ales restaurantul Sangria de pe Caderea Bastiliei pentru o intalnire relaxata la pranz. El povesteste ca prima data a venit aici acum trei ani insotit de Dan Sandu, vicepresedintele de la Citibank. Iar de atunci a ramas client fidel si vine o data la doua zile. “”Imi place Sangria, pentru ca este construit pe baza unui concept de strada. Mesele din mijloc sunt mese de terasa, iar cele de pe margine sunt mese de restaurant. Uneori, seara, vin doi baieti cu chitarile si canta o muzica foarte linistitoare””, povesteste Georgescu. El crede ca Sangria este locul cel mai potrivit pentru o intalnire de afaceri, asta desi presedintele de la Gecad spune ca prefera totusi biroul ca loc pentru astfel de discutii. “”Se mai intampla sa iau masa cu persoane cunoscute si sa vorbim si despre afaceri. Cred ca aceste mese intaresc relatiile, consolideaza sentimentul de incredere, pentru ca acei doi parteneri de afaceri se vad intr-un alt context. Totusi, nu discut probleme importante la restaurant.””El spune ca in general pentru o intalnire de afaceri aloca un “”slot de doua ore””, ceea ce arata ca pasiunea pentru informatica se infiltreaza si in mancarea preferata. “”Daca partenerul este din Bucuresti, atunci il las pe el sa aleaga, iar daca imi revine mie aceasta sarcina, atunci venim la Sangria””, continua el. Presedintele de la Gecad povesteste ca, desi restaurantul a inceput prin a fi foarte bun si ramane printre cele mai bune locuri din Bucuresti, nu au lipsit problemele. “”Eu beau foarte mult fresh de portocale, chiar si 5-6 pahare la o masa, iar saptamana trecuta mi-au spus ca nu au. Puteau sa cumpere doua kilograme de portocale.””Totul a fost uitat la vederea cremei de branza despre care povesteste ca are o savoare speciala. “”Nu am mai mancat nicaieri crema de branza ca aici.”” Iar presedintele de la Gecad a incercat foarte multe mancaruri prin toate locurile pe care le-a vizitat. In calatoriile sale, Radu Georgescu a remarcat ca diferentele culturale se reflecta foarte bine si asupra modului in care se fac afacerile. “”Eu am lucrat foarte mult cu americanii, care intotdeauna abordeaza lucrurile direct, fara ocolisuri. Daca avem o treaba de facut, o facem acum. In Europa, fiecare tara are specificul ei. De exemplu, germanii nici macar nu se deplaseaza, prefera sa puna totul la punct prin mail-uri. Iar japonezii nu fac afaceri pana nu te vad la fata. Vin aici si stau trei zile, iar daca chimia functioneaza, atunci totul este in regula.””Cat despre alegerea unui restaurant in Romania, Georgescu avertizeaza ca nu trebuie sa alegi un restaurant in voga, pentru ca este foarte multa galagie, se vorbeste foarte tare. “”In plus, personalul restaurantului este din doua categorii: fie este arogant, fie este mult prea slugarnic si te deranjeaza.””Roxana Balcescu””Cand ma intalnesc cu un partener de afaceri incerc sa merg la sigur””Roxana Balcescu, director executiv al CMB Travel, a ales Braseria de la Hilton. “”Sunt putine restaurante de categorie business in Bucuresti, restaurante unde sa existe o armonie intre bucatarie, ambient si servicii. In strainatate de exemplu, exista meniuri speciale pentru masa de pranz, meniuri unde sa fie cuprins totul la un pret extrem de avantajos. Pentru oamenii de afaceri din strainatate este foarte simplu sa iasa in oras si sa manance bine la un pret decent””, explica Balcescu.Cat despre conceptul de “”pranz de afaceri””, directorul executiv de la CMB Travel spune ca “”afacerile s-au facut intotdeauna la restaurant. Mi se pare chiar o idee buna. Este adevarat ca baza afacerii nu se pune la restaurant, dar se pot pune la punct niste detalii, se realizeaza o apropiere intre parteneri””. Ea spune ca datorita faptului ca lucreaza in turism, este obligata sa testeze piata restaurantelor si este intotdeauna in cautare de locuri care sa se ridice la inaltimea standardelor proprii. “”Totusi, atunci cand ma intalnesc cu un partener de afaceri, incerc sa merg la sigur, nu fac teste.”” Si de cele mai multe ori alege Hilton, unde spune ca atunci cand este in tara, vine si de doua ori pe saptamana. La Hilton directorul executiv de la CMB Travel a preferat ca antreu salata de vinete cu branza si usturoi, iar pentru felul principal friptura de ton cu ciuperci si andive. In timp ce savura salata, si-a amintit ca unul dintre lipsurile restaurantelor din Bucuresti sunt chiar “”salatele, la care, atunci cand exista, culorile si ingredientele nu te imbie””. Balcescu povesteste ca are foarte mare grija de meniul pe care il alege, pentru ca este foarte important pentru silueta. “”Mananc in general paine neagra, cu care m-am obisnuit in Germania, iar dupa masa beau cafea. Este un tabiet pe care l-am dobandit de la italieni si spanioli, pentru care intreg ritualul cafelei are un sens.””””De regula, atunci cand calatoresc, aleg bucataria traditionala a tarii in care ma aflu, dar evit bucataria germana. Oriunde mananc bucatarie italiana sau spaniola si imi place tot ce inseamna peste””, povesteste Balcescu. Desi nu este un fan al bucatariei germane, de aici i se trage pasiunea pentru bere, pe care ii place sa o savureze din cand in cand seara. “”Sotul meu m-a invatat totul despre bere. Cel mai mult imi place un fel de bere pentru biciclisti, Radler, care este un pic mai dulce pentru ca este jumatate bere si jumatate limonada, dar totul este combinat in asa fel incat rezultatul sa fie unitar. Si la Londra am incercat o bere Guiness Red Collar, care avea o spuma cu sirop de afine si care m-a impresionat.”””
-
Pe val
Pentru ca, dincolo de a conduce un Ferrari sau de a fi proprietarul unui castel in Scotia, nu te numesti magnat daca nu ai o ambarcatiune de lux acostata intr-un port insorit la Mediterana.In Romania exista 5.000 de ambarcatiuni, in care intra si iahturi si barci, spre deosebire de Franta, de exemplu, unde peste 500.000 de ambarcatiuni populeaza docurile. Totusi, la cea mai recenta expozitie de profil din Bucuresti, daca nu ar fi existat panorama Palatului Regal care sa iti aduca aminte de locatie, cu usurinta te-ai fi putut inchipui pe litoral, printre fete bronzate si marinari. Mai mult, Bogdan Craiciu, general manager al Set Events, compania oraganizatoare, a tinut mortis sa inlature prejudecata ca iahturile sunt dedicate exclusiv oamenilor foarte bogati. ?Fiind un mare pasionat de iahting, detin o barca si foarte multi prieteni m-au intrebat de unde am avut 200.000 de euro sa mi-o cumpar. Oamenii trebuie sa inteleaga ca preturile barcilor nu sunt deloc prohibitive. De altfel, in expozitie sunt prezente si ambarcatiuni de 5.000-7.000 de euro?, a spus Craiciu. Cea mai scumpa ambarcatiune vanduta a fost un iaht Nimbus 320, de 250.000 de euro, care a fost cumparat de un roman. Iahtul este un apartament pe apa, cu doua dormitoare, bucatarie complet utilata si baie. De altfel, o mare parte dintre cei 7.500 de vizitatori ai expozitiei au venit ca sa cumpere ceva. ?Unul din trei vizitatori a plecat acasa cu ceva, fie ca a fost vorba de un mic accesoriu, fie ca si-au luat propria barca?, spune Craiciu. Potrivit lui Craciu, majoritatea ambarcatiunilor din Romania sunt de mici dimensiuni. ?Pana acum singurul port care ofera conditii pentru iahturi mari este cel din Complexul Europa de la Eforie, care are doar 60 de locuri?, explica el. Armatorii straini vor sa vina in ape romanesti, dar infrastructura nu le permite. ?Sunt proprietari de ambarcatiuni care ar dori sa viziteze Delta Dunarii pe apa, dar ocolesc Romania pentru ca nu exista o infrastructura care sa le permita acostarea?, a conchis Craiciu.
-
Prime Time mobil
Unii le prefera in confortul banchetei din spate a masinii, in drumul spre birou dimineata, altii le vor in timpul pauzei de pranz. Serviciile de televiziune pe telefonul mobil au inceput sa prinda si pe piata romaneasca, iar toti marii furnizori de servicii de telefonie si continut multimedia fac adevarate demonstratii de forta pentru a prinde valul TV-ului ?la purtator?. Piata este data de cele aproape jumatate de milion de terminale mobile din Romania care pot accesa serviciile de televiziune pe mobil. O estimare oficiala a principalilor furnizori de astfel de servicii de pe piata romaneasca, Orange si Vodafone, nu a fost facuta inca, dar valoarea pietei de servicii de continut media pe telefonul mobil, in care sunt incluse si programele TV, poate depasi 10 milioane de euro anul acesta, la un consum mediu lunar de 2-3 euro pentru fiecare telefon care suporta astfel de servicii, potrivit analistilor din piata. Din cei peste 11 milioane de utilizatori romani de servicii de telefonie mobila, aproape 400.000 detin telefoane mobile care pot fi folosite pentru o mica ?gustare video?. Aceste telefoane suporta servicii de televiziune pe mobil, o parte dintre ele – pana in 150.000 – fiind dotate cu tehnologia 3G, iar restul cu GPRS sau EDGE. Daca atunci cand au fost lansate serviciile de televiziune pe mobil, putini oameni auzisera de asa ceva si chiar si mai putini stiau sa il acceseze, in 2005 traficul a crescut sustinut, de aproape opt ori in cazul Orange, de exemplu. Cine sunt clientii?Cele mai urmarite emisiuni difuzate pe telefoanele mobile din Romania par a fi cele de dupa ora 6, cand se inregistreaza cel mai mare trafic pe serviciile de mobile TV. In ochii unui om de business, televiziunea pe mobil ramane in sfera mottoului de zi cu zi – ?timpul inseamna bani?. La TV pe mobil se uita cine are timp, scopul fiind mai degraba informarea decat divertismentul.Pentru Antonio Eram, director al companiei Netopia, furnizoare si distribuitoare de aplicatii software pentru telefonul mobil, ?mobile TV este un moft?, ceva fara de care poate trai, dar care totusi il tine la curent cu toate evenimentele importante de peste zi.?De obicei nu am timp sa ma uit, dar cate zece minute de 2-3 ori pe saptamana fac loc in programul meu si unei emisiuni de televiziune pe mobil?, spune Eram. ?Culmea este ca acele cateva minute le gasesc intotdeauna atunci cand sunt la volan prins in trafic, cu toate ca stiu ca nu ar trebui sa-mi distrag atentia atunci, ori pe la vreo conferinta de presa care devine usor plictisitoare?, povesteste el.O piata de 27 miliarde de euroIn prezent, peste 40 de operatori de telefonie mobila din lume ofera in portofoliul lor si serviciul de televiziune pe mobil. Pionierii tehnologiei au fost, ca in multe alte cazuri, asiaticii. Insa, intre timp, ?mobile TV? a inceput sa ?prinda? in toata lumea.Serviciile de televiziune pe mobil se bazeaza pe comportamentul deja format al utilizatorilor de telefoane mobile. Mai exact, este vorba de obisnuinta de a utiliza telefonul in intervale de timp scurte, preferand in acelasi timp consumul de continut on-demand (la cerere). Nu trebuie uitat insa ca transmisia pe mobil nu poate fi identica cu cea de pe televizor din cauza limitarilor inerente ale acestui nou canal media, cum sunt dimensiunile mici ale ecranului sau durata de viata a bateriei.VODAFONElansare – iunie 2005oferta – Realitatea TV – se va diversifica dupa introducerea Vodafone Live in cursul anului. tarifarea – in functie de traficul de date, unul dintre cele mai avantajoase abonamente fiind cel de 3 dolari/luna, in care intra un trafic de 100 MB. Costul suplimentar, dupa consumarea celor 100 MB este de 30 centi/MB.retea – circa 150.000 de telefoane 3G. numarul de accesari zilnice – aproape 1.000.durata medie de utilizare – 3 minute pe zi.ORANGElansare – octombrie 2004oferta – posturi romanesti: ProTV International, N24, Minimax, Realitatea, Antena 3, National TV, Favorit TV si Senso si internationale: BBC World, TV5, Fashion TV si posturile pentru adulti Playboy si Blue.tarifarea – ?la bucata?, fiecare accesare a unui post fiind taxata cu 20 de centi, indiferent de durata de vizionare, sau pe baza de abonament – 1 dolar pe zi sau 4 dolari pe luna cu acces nelimitat.retea – 250.000 de utilizatori de telefoane mobile compatibile EDGE sau GPRS. durata medie de utilizare – 2 minute pe zi.Multimedia pe mobilGigantul media News Corp., detinut de magnatul Rupert Murdoch, a lansat recent un magazin virtual de continut multimedia si divertisment destinat telefoanelor mobile – Mobizzo, dar si un studio de productie de continut exclusiv pentru telefoanele mobile. Miscarea companiei face parte din trendul amplu de concentrare a furnizorilor de continut media catre echipamentele pentru telefoanele mobile, dat fiind faptul ca in urmatorii 5 ani numarul estimat de utilizatori de mobile va ajunge la 4 miliarde.
-
Costumele unui signor
Trendurile in moda de business sunt ciclice, iar costumul a detronat din nou genul casual neglijent, promovat intens de elita comunitatii de afaceri din lume. Cel care a tintuit jeansii si jachetele din piele in dressing-ul businessman-ului roman se numeste Joseph Seroussi,
iar costumele sale sunt cel mai exportat produs autohton de moda masculina. O sa-ti spun povestea mea. Tu poti sa scrii ce vrei, incepe apasat Seroussi si isi aprinde o tigara. Una din multele ce aveau sa urmeze. Butonii de aur monogramati, la fel ca si camasa J.A.R. Joseph Aslan Seroussi, ii tradeaza atentia pentru amanunte. In varsta de 73 de ani, nu renunta aproape niciodata la bretele si papion, devenite trademark pentru Seroussi.Negustorul din Africa
Am venit pentru prima data sa fac afaceri in Romania in februarie 1965, cand Gheorghe Gheorghiu-Dej era inca seful statului. Nu am venit sa ma imbogatesc in Romania, faceam comert international de ceva ani. La caderea regimului comunist, in 1989, aveam deja afaceri de 55 de milioane de dolari in Romania, continua Seroussi. Nu-si aduce aminte cand a facut primul million de dolari, dar stie cu siguranta ca acest lucru s-a intamplat cu mult timp inainte de a implini 30 de ani.Destinul sau si al romanilor au devenit indisolubil legate cand a fondat J&R Enterprises, in luna mai 1990 – J de la Joseph si R de la Romania Joseph & Romania. Pe parcurs a devenit cel mai puternic investitor din industria textila autohtona, cu investitii de peste 100 de milioane de euro pana in prezent, potrivit datelor companiei. Nascut in Sudan, in provincia Khartoum, intr-o familie cu origini israeliene, a inceput sa munceasca de la 12 ani. In Sudan trebuia sa te pricepi la toate ca sa poti rezista. Asa ca serveam ceai, cafea, si daca era nevoie, curatam podele intr-un mic magazin din provincia Khartoum. Business-ul meu a fost comertul de cand ma stiu, sunt mai degraba un comerciant decat un textilist, povesteste regele confectiilor din Romania, cum este supranumit Serrousi.
Comert cu obiecte de olarie, cuie, parfumuri, cafea, ceai, zahar, faina, pantofi, nimic n-a fost strain de afacerile sale. In cativa ani a devenit al doilea importator de obiecte de portelan din Sudan.
Idei personalizate
Totul se rezuma la inovatie. Inventam lucruri noi aproape in fiecare zi. La un moment dat mi-am dat seama ca daca personalizez toate cestile si canile, le voi vinde mult mai repede. Mi-am omorat concurenta, toata lumea cumpara de la mine si obtineam profituri substantiale, isi aminteste Seroussi. Inclinatia catre industria textilelor provine de la tatal sau, care era cel mai mare furnizor de materiale pentru croitorii din Sudan. In lipsa unei industrii adevarate, in Sudan toate hainele se faceau la croitor. Daca voiai sa-ti cumperi lenjerie intima, tot la croitor te duceai. Asa ca exista o piata foarte mare pentru tot ce tinea de croitorie, explica Seroussi. Aveam energie, stateam treaz si incercam sa gasesc idei pana la 2-3 noaptea in fiecare zi, sustine fondatorul J&R Enterprises.Inceputurile romanesti
S-a casatorit pentru prima oara la 24 de ani, cand a renuntat la Sudan pentru Marea Britanie, unde a ajuns in 1957. Dupa doi ani s-a intors pe continentul african, de data aceasta in Ghana, perioada in care a inceput sa faca primele afaceri cu Romania. In 1959, Serrousi a plecat in Canada, iar dupa 1990 si-a stabilit resedinta in Israel.
Am deschis primul birou de reprezentanta in Romania, si nu o filiala propriu-zisa, pentru ca legile nu erau deloc permisive in 1974. Piata romaneasca a devenit de atunci principalul furnizor pentru afacerile mele, povesteste Serrousi.Ultimul cuvant
A inceput sa produca sub brandul Serrousi in 1990, cand a cumparat prima fabrica de textile la Odorheiu Secuiesc. A inceput sa lucreze pentru branduri celebre precum Hugo Boss inca din anii ?90, cand industria textila era in deriva si lohn-ul incepuse sa devina principala sursa de venit a investitorilor din aceasta industrie.
In 1990 a platit 1,2 milioane de dolari pe 25% din actiunile primei fabrici din Odorheiu Secuiesc si intre timp a mai investit 12 milioane de dolari in tehnologizare si extinderea capacitatii de productie.Intre timp a mai cumparat 4 fabrici, Ikos Conf (Odorheiul Secuiesc), Serca (Calarasi), Serconf (Botosani), Norada (Odorheiul Secuiesc) si TJR Industries (Tulcea) si are peste 8.000 de angajati.
Am aceeasi strategie ca atunci cand am inceput business-ul. Inovatia. Spre exemplu, avem 34 de marimi pentru fiecare model din colectia de costume barbatesti si eliminam astfel una dintre cele mai frecvente probleme ale retailerilor de moda – lipsa unor marimi potrivite pentru toti clientii, arata Seroussi.
Seroussi vinde haine sub brandul sau in 3 magazine proprii si in 27 de magazine ale partenerilor in intreaga tara. Initial, reteaua a cuprins doar magazine pentru barbati, produse sub brandul Signor Seroussi, dupa care s-a extins cu colectiile pentru femei, marca Miss Seroussi. Compania a investit puternic in retail prin dezvoltarea lantului de magazine No. 36, unde vinde marca proprie Seroussi, dar si brandurile Pierre Cardin sau Bruno Saint Hilaire. seful J&R Enterprises are ultimul cuvant in designul colectiilor sale.
Ma implic in designul colectiilor pe care le scoatem pe piata. Inainte de lansari avem intotdeauna intalniri cu membrii conducerii si incerc sa ascult cat mai multe pareri, dar daca nu sunt multumit de produsul final,acesta nu mai ajunge pe piata, explica Seroussi. Compania sa realizeaza aproximativ 96% din venituri din exporturi, avand o prezenta puternica pe pietele consacrate, precum cea italiana, sau pe pietele din Rusia sau Israel. Spune ca poarta numai camasi propriul brand si nu face cumparaturi in Paris sau alte destinatii renumite pentru acest lucru.
Seroussi nu vrea sa discute despre cifra de afaceri a grupului pe care il conduce, glumind ca nu stie, si nici despre ofertantii care ii curteaza afacerile.
Am primit oferte pentru J&R Enterprises, dar sunt confidentiale. E vorba de cateva sute de milioane de euro. Nu stiu daca sunt un om bogat, dar pot sa-mi cumpar tot ce-mi trebuie. Nu stiu cu exactitate cati bani am, toti sunt in pereti si utilaje, adica in fabricile mele. Mai sunt ceva si prin conturi bancare, glumeste Seroussi. El continua si spune ca deocamdata nu vrea sa isi vanda afacerile. Chiar daca o sa vand, o voi face unui investitor din aceeasi industrie si nu voi vinde in intregime. Daca ar trebui sa isi vanda toata productia pe o singura piata, atunci pantalonii si costumele lui Seroussi ar imbraca intreaga populatie a Danemarcei, spre exemplu. J&R Enterprises produce anual aproximativ 1,5 milioane de costume. Industria textila romaneasca exporta anual articole de imbracaminte si alte materii textile de circa 4 miliarde de euro, insa ponderea acestora in totalul exporturilor este in scadere.Afacere In familie
Seroussi isi conduce afacerile impreuna cu membrii familiei sale una din fetele sale conduce filiala din Marea Britanie, iar fratele sau este seful diviziei din Germania a companiei. Directorul general al diviziei locale este un roman, care lucreaza in companie de peste 30 de ani. Impreuna cu soferul meu, pe care il cunosc de 34 de ani, ei sunt cei mai vechi oameni din companie, a mai spus Seroussi. Dar industria modei rezerva surprize si celor mai experimentati jucatori, asa cum avea sa afle si Seroussi. J&R Enterprises s-a aflat in dificultate anul trecut din cauza aprecierii leului, iar Seroussi a fost nevoit sa concedieze in jur de 600 de angajati in ultimele luni ale anului.Compania produce anual confectii in valoare de circa 100 de milioane de euro, potrivit ZF, din care peste 95% merge la export in sistem lohn. Strategia lui Seroussi pentru contracararea efectelor nefavorabile ale cursului valutar vizeaza reducerea exporturilor.
No Fast Fashion
O alta mare problema pentru producatorii de textile din Romania au fost, anul acesta, importurile de produse foarte ieftine de pe piata asiatica, care au afectat mai ales producatorii de haine cu un grad redus de complexitate. Este sigur pe el si explica de ce nu se simte amenintat de fenomenul fast fashion (moda rapida – n.r.) Ceea ce fac eu nu este doar moda. Incerc sa combin trendurile cu materialele de cea mai buna calitate, si asa imi pastrez o baza oarecum constanta de clienti, arata Seroussi.El petrece noua luni dintr-un an in Romania, restul timpului petrecandu-l in Israel. Cand nu sunt in Israel, ma intalnesc cu cei mai importanti clienti ai mei din Europa, cam de doua ori pe an, mai spune Seroussi. Asculta muzica si iese la cina cu fiica sa aproape in fiecare seara. Imi pare bine ca am convins-o pe Nora sa locuiasca in Romania, petrecem mult timp impreuna, a povestit Seroussi. Nora Seroussi este proprietarul restaurantelor Beverly Hills Bar si Beverly Hills Bistro din Bucuresti.
Seroussi spune ca nu se gandeste sa se retraga momentan din afacerile sale. Imi place prea mult ceea ce fac si nu pot sa renunt acum. Mintea trebuie sa continue sa lucreze, spune Seroussi. -
Parfumul emanciparii
Dar nu toata lumea impartaseste aceasta atitudine deschisa. Trevor Mitchell, de profesie tenor, e un admirator al parfumului cu aroma de trandafiri Fleurs de Bulgarie, produs de Creed. “Prima data cand l-am cumparat, cei de la magazin au crezut ca il iau pentru altcineva””, isi aminteste el. Mitchell nu suporta o asemenea catalogare. “”Am decis cu mult timp in urma ca voi folosi ceea ce imi place sa miros. N-are nicio legatura cu sexul sau cu sexualitatea””, spune el.Mitchell face parte din clanul restrans dar influent al adevaratilor iubitori de parfumuri – vanjosi, sofisticati, opulenti si mai ales barbati – care ignora diferentierile artificiale pe baza de sex. Acestia sunt barbatii plictisiti de interpretarea masculinitatii sub forma “”miros de piele, lamaie verde si mosc””. Dar exista si femei care fac escale indelungi la raioanele inmiresmate cand vor sa isi cumpere un parfum si isi lasa nasul sa decida fara drept de apel. Iar deciziile ambelor categorii din ultima vreme se indreapta din ce in ce mai mult spre amestecurile care sunt create, pozitionate si vandute fara deosebire de gen. “”Am ajuns la concluzia ca, in ceea ce priveste parfumurile, gusturile si simturile de alta data s-au transformat radical””, spune Lucy Perdomo-Ruehlemann, vicepresedinte pentru global marketing al casei britanice Jo Malone. Specialistii din industrie sunt siliti sa recunoasca faptul ca a cumpara parfum in functie de sex e ca si cum ai purta sosoni: desuet. Pentru a veni in intampinarea acestor clienti, case precum Jo Malone, Fresh, Creed sau Bond No. 9 pur si simplu ocolesc chestiunea sexului clientilor, lasandu-i pe ei sa decida ce li se potriveste si ce nu. Cateva dintre aceste branduri incep sa-si dezvolte magazine proprii cu aspect “”neutru””, diferite de sectoarele destinate predilect barbatilor sau femeilor. De asemenea, in dorinta de a nu fi catalogate in niciun fel, aceste companii isi vand mai nou produsele in recipiente al caror aspect sugereaza ca inauntru s-ar afla mai degraba vodca premium. In ceea ce priveste continutul, acesta nu mai este nici tipic masculin, dar nici feminin; notele sunt surprinzatoare, deseori ascutite sau aspre, dar in acelasi timp intunecate, ca intr-un melanj de mandarine condimentate cu nucsoara si indulcite cu vanilie sau mosc. Parfumurile neutre fac cu ochiul tinerilor care inca n-au implinit 30 de ani. Austin Cohen, investitor pe piata imobiliara, spune ca ii place sa se invaluie cu Bleecker Street de la Bond No. 9. ?Principiul meu este sa nu folosesc un produs pe care-l simt la multi altii?, spune el. E drept ca Bleecker Street poate avea o aura feminina, cu puternice note de violete, iasomie si vanilie, insa trece testul popularitatii in fata deodorantelor destinate maselor de barbati tineri. “”Nu imi permit sa apar la o petrecere mirosind a Drakkar sau a Obsession, pe care le foloseam in adolescenta””, precizeaza Cohen.Din motive asemanatoare, scriitoarea Elizabeth Lawton a renuntat la parfumurile pronuntat feminine, cu note florale sau de pudra, considerandu-le depasite. “”Imi place sa port ceva natural, pe baza de citrice. Barbatii se dau in vant dupa astea. In plus, nu le aminteste nici de bunica si nici de aroma de martipan din cuptor””, explica Lawton, care are 27 de ani.Creatorii de parfumuri sunt gata sa puna pariu ca nici macar cumparatorii cei mai conservatori nu vor fi refractari la aparitii “”neutre”” precum Jo Malone Lime Basil Mandarin sau Pomegranate Noir. Ele atrag ambele sexe, crede vicepresedintele Lucy Perdomo-Ruehlemann. In aceeasi situatie sunt L’Eau d’Hiver, Musc Ravageur si Bigarade (produse de editions Frederic Malle); Silver Mountain Water si Imperiale Millesime (Creed), Premier Figuier si The Pour un Ete (L’Artisan Parfumeur), precum si L’Eau d’Orange Verte (Hermes).Bleecker Street, Wall Street si Little Italy, parfumuri “”neutre”” ale casei Bond No. 9, sunt potrivite, de asemeni, oricarui consumator, spune Laurice Rahme, brand managerul acestor produse, care fac jumatate din incasarile casei. Ea sustine ca, pentru clientii sai, sa divizezi parfumurile in functie de sex este la fel de absurd ca si in cazul vinului sau al mancarurilor. “”Toate aceste placeri sunt asexuate””, crede Rahme.Insa cei mai indrazneti consumatori se scalda in miresme care par destinate sexului opus. Potrivit lui Lev Glazman, unul dintre fondatorii casei Fresh, parfumul Pink Jasmine are la fel de multi adepti pe cate adepte.Cu toata ca popularitatea lor este crescanda, putine sunt parfumurile neutre capabile sa concureze cu “”blockbuster””-uri olfactive precum Chanel No. 5 sau Pleasures by Estee Lauder. Majoritatea sunt produse de nisa, se vand doar in cateva locuri, comparativ cu miile de magazine unde se gasesc brandurile mainstream. “”Nu ne axam pe produse comune ambelor sexe, dar stim ca pe clientii nostri nu ii intereseaza daca e vorba de un parfum feminin sau masculin. Ei se intreaba mai degraba daca e un parfum unic””, spune Bettina O’Neill, managerul raionului de cosmetice al magazinului Barneys din New York. Aici, parfumuri precum Musc Ravageur sau Route du The, care este o marca independenta, reprezinta succese de piata indiferent de sexul cumparatorului, adauga ea. Putine case de parfumuri au avut curajul de a reintroduce conceptul de “”unisex””, termen care n-a mai fost utilizat de prin 1994, de la lansarea lui CK One, irezistibilul amestec intre bergamota, papaya, trandafir, nucsoara si mosc realizat de Calvin Klein. Printre aceste produse se numara Gaultier Puissance 2 (de la Gaultier) si Santal (Creed); ambele datoreaza mult lui CK One care, dupa ce a scazut ani de-a randul in preferinte, este redescoperit acum de tineri care-i apreciaza subtilitatea.””Generatia mai tanara foloseste parfumul intr-un alt mod””, spune Jenny B. Fine, editorul publicatiei Beauty Biz. “”Tinerilor le plac parfumuri care nu sunt pregnante, care emana mai degraba o aura decat un miros””, explica ea. Dar termeni ca “”unisex””, “”shared”” sau “”universal””, cum prefera sa spuna acum unele companii, preced CK One; ele dateaza cam din anii ’60.Noul parfum Gaultier, un amestec de ambra, mosc si vanilie, este menit sa completeze creatiile unisex ce fac parte din colectia de toamna a casei. Ambalat in sticlute gemene unite cu ajutorul unor magneti, el poate fi cumparat deja de la Bloomingdale’s sau de la Sephora. “”Dincolo de deosebirile sexuale, dincolo de masculin si feminin… pur si simplu uman””, cum este descris el in prezentarea destinata presei, noul parfum Gaultier “”va atrage clienti tineri si care dau tonul””, afirma Louis Desazars, presedintele Beaut? Prestige International, care a realizat produsul.””Oamenii vor sa se individualizeze, sa aiba propria semnatura, propria amprenta.Aceasta determina in buna masura tendinta despre care vorbim””, spune Lev Glazman, de la Fresh. El sustine ca Fresh a devenit celebru creand parfumuri care nu sunt pozitionate clar din punctul de vedere al sexului cumparatorului, distantandu-se astfel de produsele traditionale pentru barbati, care, din cauza notelor omniprezente de citrice, “”miros toate la fel””. “”Acele produse seamana cu sapunul – explica Glazman – pentru ca societatea continua sa creada ca asa ar trebui sa miroasa barbatii.””Traducere de Mihnea Maruta 2006 New York Times News Service”
-
Mac-ul troian
Industria tehnologiei este una dintre cele mai fair-play cu putinta. Nu pentru ca managerii ar fi toti niste gentlemeni desavarsiti, ci pentru ca, mai mult decat in alte domenii, democratia utilizatorilor este singurul lucru care conteaza. Astfel a fost posibil ca razboiul crancen intre Yahoo!, Google si MSN pentru utilizatori sa aiba reguli clare: fiecare dintre cei trei ofera, pe propria pagina de start, posibilitatea ca internautii sa acceseze si sa personalizeze continutul web oferit de rivali. Dupa un rationament asemanator s-a condus si Steve Jobs, CEO al Apple, cand a decis, recent, sa deschida o ?portita? de intrare in universul Apple pentru rivalul de moarte Microsoft. Daca decizia nu se va intoarce impotriva sa precum un bumerang prin scaderea bazei de clienti fideli Apple, mutarea lui Jobs ii poate aduce acestuia cate 2 miliarde de dolari pentru fiecare punct procentual castigat pe piata computerelor. Daca instaleaza pe Mac un software special, utilizatorii companiei vor putea rula pe computer nu numai sistemul de operare Mac OS, ci si Windows XP. E adevarat ca pe Internetul underground se puteau gasi si pana acum unele softuri pirat care permiteau instalarea de aplicatii Windows pe Mac, insa acestea nu erau foarte stabile. Acum a devenit oficial. Fanii Apple, foarte mandri ca pot supravietui – si inca foarte bine – fara sa puna mana pe nici un produs al Microsoft, fie el Windows, Office sau alta aplicatie software, au acum de-a face cu un ?cal troian? in mijlocul lor. Soft-ul se numeste BootCamp si poate fi deja descarcat de pe site-ul Apple, cu toate ca este inca in versiunea de testare Beta. Dar de ce au utilizatorii Apple de-a face cu ceea ce multi ar numi ?o blasfemie?? Jobs a reusit de minune sa-si fidelizeze publicul, dar are o mare problema: comunitatea, desi solida, nu este deloc mare. Cota de piata a sistemului de operare Mac (si implicit a computerelor fabricate de Apple) este undeva la 4-5% pe piata mondiala.Oferind sistemul de operare Windows pe computerele Apple, Jobs spera sa convinga o parte dintre cei care deja ruleaza Windows pe PC-ul personal (peste 90% din totalul detinatorilor de computere) sa achizitioneze un Mac. Si bursa a reactionat favorabil la ideea lui Jobs, actiunile companiei crescand imediat dupa anunt cu circa sapte procente. Insa oare cu cate procente a scazut ?bursa? fidelitatii fanilor Apple?PRO1. Apple ar putea castiga utilizatori din baza actuala de clienti ai sistemului de operare Windows al Microsoft. 2. Seful Apple spera ca noii utilizatori sa descopere sistemul de operare Mac OS X, pe care sa-l aleaga in final in dauna Windows.3. Fiecare procent de cota de piata castigat de Apple pe piata producatorilor de PC-uri inseamna un plus de 2 miliarde de dolari la venituri.4. Anuntul ?portarii? Windows pe Mac a provocat cresterea actiunilor Apple cu 7% la bursa americana.CONTRA1. Microsoft este traditional cel mai mare dusman al Apple, dupa ce Bill Gates a ?imprumutat? designul lui Mac OS atunci cand a adus Windows pentru prima data pe piata. 2. Fanii Apple – majoritatea utilizatorilor, asemanati de presa internationala cu o ?secta? – se vor simti jigniti de intentia companiei de a vinde computere celor care folosesc Windows. CE NE TREBUIE1. Versiunea Mac OS X Tiger v10.4.62. 10 GB de spatiu liber pe hard3. Un computer Mac cu procesor Intel4. Cel mai recent update de Firmware5. Un CD blank pe care sa copiati driverele pentru Windows6. Un kit de instalare al Windows XP 7. Soft-ul special produs de Apple pentru aceasta operatiune (BootCamp, se poate descarca de pe www.apple.com)UN MAC OS PE PC?Oare putem vedea in viitorul apropiat si sistemele de operare Apple instalate pe un PC? Oficial, nu exista nici un anunt in acest sens. Totusi, pe piata ?underground? exista unele software-uri care, odata instalate pe PC-uri, permit rularea in paralel a sistemului Mac OS al Apple.
-
Creditul trece granita
Pentru companii, sursele de finantare din strainatate s-au dovedit mai atractive decat creditele bancilor romanesti. Pentru romanul statistic, in schimb, accesul la un imprumut de la o banca din afara granitelor nu este tocmai simplu. Dar lucrurile s-ar putea schimba in curand.
Sub 10% din finantarea companiilor romanesti se face prin credite luate de la bancile romanesti, atragea atentia, in cadrul seminarului Romania 2010. Ce business plan avem pe urmatorii cinci ani, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar, Mihai Bogza, presedinte Bancpost si fost viceguvernator al Bancii Nationale.
Ca marile companii prefera, atunci cand au nevoie de bani, sa apeleze la fondurile proprii, la credite comerciale, finantari de la companiile mama sau (din ce in ce mai mult) la imprumuturi de la bancile straine, explica Bogza, se vede foarte bine in statistici: datoria privata a Romaniei a crescut anul trecut cu circa 30%. In opinia fostului viceguvernator, astea sunt, de fapt, credite «furate» de la sistemul bancar romanesc. Cum se explica insa acest apetit pentru sursele de finantare din afara sistemului bancar local? Este previzibila pentru viitor o astfel de miscare si pentru segmentul de retail? In mare parte, fuga din sistemul bancar autohton a marilor companii aflate in cautare de finantare tine de costul mai mare al imprumuturilor in Romania.
Mai ales al celui in valuta, subliniaza Bogza – adica exact al acelor finantari cautate in principal de marile companii ce lucreaza fie in activitati de import, fie de export. Asa se face ca, urmare a scumpirii intentionate a creditelor in valuta ca urmare a masurilor luate de banca centrala anul trecut, pentru companii a devenit mai economic sa se indrepte catre alte surse de finantare, explica Bogza. De altfel, nu rare sunt cazurile in care bancile romanesti (si in special cele care fac parte dintr-un grup international) ajung sa fie simpli intermediari intre clienti si bancile straine pentru un imprumut. Deloc o stare de fapt pozitiva pentru sistemul bancar romanesc, spune fostul viceguvernator, la unison cu alti reprezentanti ai sistemului bancar.
Stare de fapt care, dupa momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, s-ar putea manifesta (intr-o masura mai mica sau mai mare) nu doar pe partea de finantare a corporatiilor, dar si pe cea de retail. Bancherii spun ca politica restrictiva a bancii centrale – unicul buton apasat de autoritatile romane in lupta cu dezechilibrele macroeconomice – ar putea face ca, dupa 2007, bancile romanesti sa piarda clienti in favoarea celor din UE.
Trebuie sa ne asteptam ca intr-o buna zi bancile din jur sa vada ca institutiile financiare romanesti au multe restrictii de respectat, atragea atentia, in cadrul aceluiasi seminar, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Gratian Ghetea. Dupa 2007, institutiile financiare din Uniunea Europeana vor putea opera liber pe piata romaneasca, in baza unei simple instiintari (autorizari) facute bancii centrale. In aceste conditii, nivelul ridicat al rezervelor minime obligatorii (ce scumpeste proportional imprumuturile acordate de bancile romanesti), dar si restrictiile impuse la creditele de consum ar putea face mai interesante creditele strainilor, in fata celor oferite de bancherii romani.
La noi, explica Lucian Anghel, director adjunct pentru piete financiare la BCR, rezerva minima obligatorie e mai mare decat tot ce au avut celelalte tari in momentul aderarii. Iar reducerea acestor rezerve nu se face peste noapte, spune Anghel, amintind exemplul Poloniei, tara care a avut nevoie de cinci ani pentru ca aceste rezerve sa coboare de la 5% la 3,5%. Reducerea rezervelor va diminua si volumul creditelor inregistrate in afara, concluzioneaza Anghel. Pana atunci, insa, nu ar trebui sa mire pe nimeni, crede Radu Ghetea, daca in curand banci din Bulgaria sau Ungaria vor incepe sa ofere credite de retail pentru romani, in sucursale de la granita.
Elementul cheie in aceasta relatie ramane totusi proximitatea, pentru ca nimeni nu va merge din Bucuresti pana la granita ca sa ia un credit putin mai ieftin, este de parere Bogza. Teoretic, romani pot lua chiar si acum un credit de la bancile din strainatate, dar numarul celor care au apelat la aceasta varianta e insignifiant, spun bancherii. Conteaza mult relatia directa dintre clienti si banca, spun acestia, concluzionand ca fenomenul nu va fi, nici pe departe, unul de amploare.
Ca lupta pentru clienti (fie ei companii, fie de retail) se va amplifica in sistemul bancar o anticipeaza si Roxana Moldovan, vicepresedinte la ABN Amro, care, alaturi de concurenta bancilor nerezidente, vede si dezvoltarea unor afaceri de nisa. Microfinantarea, crede ea, va deveni o nisa importanta de piata in urmatorii ani, datorita populatiei care in majoritate are un nivel de trai scazut. Aceasta va fi, apreciaza vicepresedintele de la ABN Amro, in special atributul institutiilor financiare globale care, prin sisteme proprii, pot sa mobilizeze fonduri uriase pe diferite piete financiare ale lumii.
In Romania exista deja banci care si-au creat o nisa de piata prin facilitarea transferurilor din Uniunea Europeana si alte tari (Israel) catre Romania, din fonduri rezultate din munca lucratorilor romani in aceste tari (prin Western Union). Iar sumele intermediate nu sunt mici, in conditiile in care un procent de 10% din populatia activa a Romaniei a lucrat in afara granitelor anul trecut, aducand in tara 3,5 miliarde de euro. Moldovan vede, si la acest capitol, o posibila nisa de intrare pentru institutiile financiare internationale, care ar putea sa inceapa si in Romania sustinerea acestui sector, nu direct catre populatie, ci prin sustinerea financiara a companiilor specializate in microfinantari.
Despre dezvoltarea niselor de piata (pe segmente precum a bancilor ipotecare sau a caselor de economii in domeniul locativ, dar nu numai) vorbesc si ceilalti bancheri. Totusi, numarul bancilor nu va scadea prea mult, crede Mihai Bogza, adaugand ca, in nici intr-un caz, disparitia unor nume de pe piata nu va avea loc prin falimente. Pe cale naturala vor disparea foarte putine banci, crede el, dar cu siguranta vor mai exista fuziuni si achizitii. Tragand linie si adunand, fostul viceguvernator al bancii centrale, incearca schitarea unui portret al sistemului bancar peste inca cinci ani.
Astfel, extrapoland experienta ultimilor doi ani, el anticipeaza pentru 2010 un sistem bancar ale carui active vor trece de 130 de miliarde de euro, fata de circa 38 de miliarde de euro in prezent. La fel, creditele totale acordate ar putea atinge 61 de miliarde euro in 2010, fata de 16,4 miliarde de euro, iar depozitele populatiei vor avea un ritm anual de crestere de 20% (ceea ce ar duce la aproximativ 23 de miliarde de euro in 2010 fata de 9,4 miliarde de euro in 2005). Cercul se inchide insa in acelasi punct: pentru a ajunge aici, e nevoie de conditii economice normale, acuza bancherii, aratand cu degetul in aceeasi directie. Inspre banca centrala.
-
Energoexpatii
Energoexpatii
Sa conduci un distribuitor de energie inseamna ceva mai mult decat management, marketing sau vanzari. O spun expatii veniti in Romania pentru a prelua companiile privatizate din energie. Cine sunt ei si cum au ajuns sa detina pozitii cheie intr-un domeniu mai altfel?
Energia este mai mult decat o piata si schimburi comerciale: poti sa aplici cunostintele pe care le-ai acumulat lucrand in energie in alt sector, dar nu se poate invers, deoarece utilitatile in general (gazul, apa si electricitatea – n.r.) sunt domenii speciale, pentru care e nevoie de cunostinte speciale, spune Matteo Cassani (33 de ani), director de dezvoltare al Enel Romania.
Italianul a fost primul din echipa de expati de la Enel care a venit in Romania pentru a negocia preluarea Electrica Banat si Dobrogea. Este licentiat in inginerie la Milano si lucreaza la Enel din 2000. Acum, Cassani elaboreaza strategia pentru oferta finala in privatizarea Electrica Muntenia Sud.
La fel ca si el, expatii care au venit in Romania de anul trecut pentru a prelua conducerea companiilor privatizate din energie sunt de formatie ingineri. Exceptia este Henning Probst (49 de ani), directorul general al E.ON Electrica Moldova. Economist la origine – si-a petrecut cinci ani invatandu-i pe altii cum sa conduca un business, predand economie si administrarea afacerilor pentru industrie la Universitatea Tehnica din Braunschweig si apoi la o universitate din Shanghai, China -, a intrat direct pe functia de manager intr-o companie de distributie de electricitate germana. Din 2003 pana in 2004 a fost director executiv de distributie pentru CEZ, in Praga, avand responsabilitati pentru cinci companii cehe de distributie. La inceptul lui 2005 s-a alaturat echipei E.ON, iar din octombrie 2005 conduce E.ON Electrica Moldova.
De ce au ales Romania? Raspunsurile sunt diverse, dar previzibile: primul, si poate cel mai usor de anticipat, ar fi acela ca venirea intr-o tara mai mica a reprezentat o promovare pentru multi dintre ei.
Inainte aveam tot responsabilitati de tip managerial, dar nu eram la nivelul de acum; ca director general, sunt responsabil de tot ce se intampla in companie, iar venirea aici a insemnat o dezvoltare a carierei profesionale, marturiseste intr-o romana curata italianul Gianluca Caccialupi (43 de ani), directorul operatiunilor Enel in Romania. Absolvent al Facultatii de Energetica din Milano, lucreaza de 15 ani in distributie de energie, domeniu in care a facut primii pasi tot la Enel, in proiectare si exploatare retele. A venit in Romania din septembrie 2004, participand la preluarea Electrica Banat si Dobrogea; din mai 2005 este director general al celor doua companii. A mai lucrat in strainatate intre 1996-1997, la Tirana, Albania.
Romania a insemnat o promovare si pentru directorul general al Distrigaz Sud, Bernard Arnaud (55 de ani). Inginer la origine, a lucrat de la sfarsitul facultatii, timp de 30 de ani, in distributie de electricitate si gaz in aceeasi companie. In primii 10 ani a fost responsabil de constructie, exploatare si cercetare in domeniul retelelor; apoi, timp de alti 10 ani, a fost manager in cadrul unor companii zonale, de aproximativ 300 de angajati, pentru ca in 1996 sa fie numit director, ocupandu-se in special de tot ce inseamna resurse umane in zona de sud a Frantei, unde erau 12.000 salariati. Este in Romania de un an, din martie 2005. Jan Veskrna (40 de ani), country manager al CEZ Romania, detinea in Cehia functia de general manager al companiei de distributie de electricitate din Praga.
Venirea in Romania nu a fost o promovare efectiva, dar, din punctul de vedere al autonomiei, al modului de lucru, al provocarilor, poate fi numita promovare, deoarece posibilitatea sa creez propriul meu stuff era ceva ce imi doream de cand am plecat din ABB (acolo, in trei ani, am creat o echipa si clienti valorosi, dupa ce preluasem o filiala de la zero), povesteste Veskrna, care a venit in Romania in 2005, impreuna cu sotia, cei doi copii si cainele Joy. A terminat studiile tehnice la Brno in 1988 si de atunci a lucrat in intreaga lume. Se declara fascinat de proiecte noi, dar mai ales de strategii. Dupa facultate a lucrat pe proiecte de design in Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Siria) si in fostul URSS, in industria petrochimica. Urmatorul pas a fost plecarea in Franta, cu un proiect pentru Siemens, de unde a plecat apoi in Egipt, Iran si Siria. In 1996 s-a intors in Cehia si a preluat conducerea ABB, care tocmai intrase pe piata locala, pentru ca trei ani mai tarziu sa devina director de vanzari la Dalkia. In 2003 a fost recrutat de CEZ si numit director de vanzari in regiunea Moravia.
Dar Romania a insemnat si o provocare profesionala. Pentru Henning Probst, bunaoara care a venit aici pe o functie similara celei pe care o detinea in Germania, mediul economic in vizibila crestere si dezvoltare antreprenoriala intensa din Romania imi aminteste de Germania anilor 50-60. Iar cand spun provocare, expatii din energie se gandesc si la faptul ca organizatiile pe care le-au preluat trebuie schimbate radical: de la strategie la resurse umane si infrastructura, si toate astea in conditiile in care compania trebuie sa fie functionala 24 de ore din 24. Pe de alta parte, restructurarea unei companii nu este o operatiune neaparat placuta. Cel mai greu a fost, in preluarea a doua societati foarte de stat, sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca de acum vor face parte dintr-o companie foarte multinationala, orientata catre client, si nu mai fac parte din patrimoniul genetic al unei societati de stat, povesteste Gianluca Caccialupi, directorul Enel.
Vreskna, in schimb, isi aminteste si acum cu placere despre formarea echipei de executivi: Am vrut sa am o echipa mixta, formata din cehi pentru partea de finante, integrare, si de romani pe domenii cheie, pe care un strain nu le poate intui ca un roman: HR, strategie, legislatie, corporate affairs sau PR.
Prima sa achizitie a fost Doru Voicu (director de strategie, inginer hidro de profesie si fost director de privatizare al Electrica SA): Doru mi-a deschis foarte mult ochii, deoarece cunoaste foarte multi oameni din piata, intelege cu totul altfel cultura si realitatile de aici si m-a ajutat foarte mult. De asemenea, noul director al Electrica Oltenia a intuit ca are nevoie pentru partea de legislatie si negocieri cu autoritatile tot de un roman si l-a recrutat pe Adrian Borotea, fost vicepresedinte la ANRE: Multa lume mi-a spus ca e o manevra riscanta, dar cred ca totul depinde de caracter: Adrian Borotea e un gentleman si niciodata nu a abuzat de fosta lui pozitie cand a mers din partea noastra la negocieri din partea CEZ cu fostii lui colegi.
Expatii din energie au contracte bine delimitate pentru sederea aici: majoritatea sunt de trei ani, cu posibilitatea de prelungire pe inca un an. Dupa trei ani poti sa fii saturat de respectiva companie si sa nu mai vezi lucrurile asa cum le-ar vedea cineva nou, spune Jan Veskrna, care nu crede ca va regreta plecarea din Romania in 2010, deoarece spera sa fie trimis pe o pozitie similara intr-o noua piata, preferabil in China.
Deocamdata, se poate spune cu siguranta un singur lucru: la un moment dat, locul lor va fi luat de romani. Ingineri si ei.
-
Sub contorizare
Pe langa directorii generali, italienii de la Enel, cehii de la CEZ, francezii de la Gaz de France si germanii de la E.ON au mai trimis in Romania si echipe de specialisti care sa ii ajute sa integreze noile companii.
CEZ: a delegat in Romania 10 expati, majoritatea pe pozitii cheie din compania care conduce aici Electrica Oltenia.
ENEL: a trimis in Romania o echipa de 18 persoane, coordonata la fata locului de Caccialupi si Cassani.
E.ON ENERGIE: are in Romania noua expati la E.ON Electrica Moldova si alti sapte la E.ON Gaz Romania. Fostul Distrigaz Nord e singura companie privatizata din energie condusa de un roman, Virgil Metea.
GAZ DE FRANCE: are la Bucuresti o echipa de 10 expati, membri in comitetul executiv al Distrigaz Sud. Cu totii sunt asistati de manageri romani
.