BusinessMagazin

Blog

  • UE strange randurile

    Inmultirea atentatelor teroriste din ultima perioada in Europa a dus la intarirea colaborarii dintre cele 25 de state membre ale Uniunii Europene. Din pacate, schimbarile se fac greoi, scrie revista L’Express.

    Pe alocuri, serviciile de informatii si de securitate ale principalelor state din UE si-au imbunatatit colaborarea. Dovada e arestarea de catre politia italiana, pe 29 iulie, a lui Osman Hussein, suspectat ca a participat la atentatele de la Londra. De asemenea, statele au hotarat sa creeze pasapoarte europene cu doua elemente de securitate numite „identificatori biometrici“. La Bruxelles, CE a propus folosirea unui dispozitiv de depistare a explozibililor si restrictii la vanzarea fertilizatorilor, care pot fi folositi la fabricarea bombelor artizanale. Insa accesul la bazele de date nationale ramane in continuare limitat si supus procedurilor birocratice. Si sa nu mai vorbim de incompatibilitatile sistemelor informatice. Iar statele din zona Schengen va trebui sa discute despre soarta acordului. Pentru ca Franta a invocat, pe 9 iulie, o clauza de salvgardare in vederea reintroducerii controlului la frontiera cu vecinii sai, iar clasa politica italiana dezbate deja necesitatea adoptarii unei clauze similare.

    Cooperarea in domeniul juridic a ramas si ea in urma, de cand e confruntata cu amenintarea terorismului. Justitia franceza asteapta de zece ani extradarea de catre Londra a algerianului Rachid Ramda, suspectat ca a participat la finantarea atentatului din statia Saint-Michel, in iulie 1995. O anomalie pentru care Tony Blair si-a cerut scuze cu ocazia intalnirii recente cu premierul francez, Dominique de Villepin. Dar pe cine am putea convinge ca Europa politica mai are vreun sens, atat timp cat sistemele juridice se suspecteaza reciproc – se intreaba L’Express?

  • Putere si nimicnicie

    Pe vremea cand eram incepator in gazetarie, jurnalist de agentie de presa, traiam, in drum spre redactie, cu vreo stire mai deosebita, un sentiment ciudat: priveam lumea, in tramvai sau pe strada, si realizam ca eu stiam ceva ce oamenii aceia inca nu aflasera. Pe urma stirea pleca, era preluata de radiouri, televiziuni sau ziare si modifica un pic existenta celor din tramvai sau de pe strada.

    Spun ca era un sentiment ciudat pentru ca amalgama o stranie senzatie de putere cu un dram de responsabilitate (stiu, suna ca dracu’, vorba cuiva, dar chiar asa era) si cu o superioritate blanda; daca era vorba de o scumpire de ceva, de exemplu, imi parea bine ca o anunt, dar imi parea rau ca stric seara oamenilor informandu-i ca vor primi facturi mai scumpe. In timp, sentimentul ciudat s-a pastrat, putin modificat: i s-a adaugat o nuanta de nimicnicie. Sentiment pe care, in dozaje diferite, cred ca l-a trait orice jurnalist roman care a ajuns cel putin o data in cariera ca scrie degeaba. Termenul „degeaba“ include fie lipsa de reactie din partea autoritatilor, fie imobilismul societatii.

    Am avut nevoie de aceasta lunga introducere pentru ca mi se pare ca o varianta modificata a sentimentului meu este traita de mai-marii zilei: au puterea de a afla tot felul de lucruri, le-au aflat, s-au minunat sau au mimat ca se minuneaza, le comunica. Dar nu le pare rau si nu iau in calcul cat si cum influenteaza viata celorlalti si cum le pot strica viitorul.

    Imensa galceava care a cuprins Romania si care amesteca alegeri anticipate, cursul leu – euro, aderarea la Uniunea Europeana, dansuri la terasa, liberalizarea pietei de energie, inundatii, jocul grupurilor de interese, TVA, vamesi si pasapoarte, legea lobby-ului si podul de la Maracineni este cel mai bun exemplu de putere nestapanita. Nici unul dintre politicienii Romaniei nu pare a fi aflat ca va ramane in istorie nu prin cantitatea de stiri de presa pe care le-a iscat, ci prin calitatea actului sau de politician, prin legile promovate sau adoptate si prin modul in care ar putea schimba, in bine, destinele romanilor. Daca ii incearca ambitia de a ramane in istorie; eu cred ca pe cei mai multi da, vorbesc de politicienii adevarati, nu de ridicatorii de mana.
    Cel mai bun exemplu pentru nimicnicie (pentru unii politicieni: desertaciune, zadarnicie) este chiar cel al revistei noastre: in urma cu cateva saptamani publicam un apel al oamenilor de afaceri catre clasa politica, de a nu rupe echilibrul economic al Romaniei. Dar politicienii nostri par sa fi studiat opera publicistului englez Ernest Benn, care spunea la inceputul secolului trecut ca „politica este arta de cauta problemele, de a afla daca exista sau nu, de a le pune un diagnostic incorect si de a aplica gresit remediul“. 

    Asa ca problema a trecut in mod subtil din curtea politicienilor in cea a grupurilor de interese, iar culmea e ca nu poti acuza pe nimeni de asta. Care grupuri de interese au deviat subtil tot soiul de legi si acte normative de la rostul lor firesc, de propasire a Romaniei (ce dor imi era sa spun asta!). O sa mai bazaim un pic despre cat de necesara sau nu este o lege a lobby-ului, dar trebuie sa ne pregatim pentru marile inclestari ce au inceput: energia, sistemul medical, cele opt procente din Petrom care se dovedesc a fi mai importante decat insasi piata romaneasca a benzinei. Dar mi-e teama ca facturile cetatenilor si companiilor vor ramane la fel de mari, ca fiscalitatea isi va pastra caracterul nehotarat si ca bolnavii nu vor fi mai bine ingrijiti. Maine-poimaine o sa aud ca stam mai bine decat bulgarii, care uite cum se chinuie sa faca un guvern.

  • Inflatia: unde tintim si ce nimerim

    Dupa ce acum un an spuneam despre decizia BNR de a introduce mecanismul de tintire directa a inflatiei ca este „o lovitura de imagine“ data de banca centrala, iata-ma acum in situatia de a nu intelege cum si mai ales de ce BNR tine mortis sa faca acest pas acum.

    Revazand materialele publicate pe tema „inflation targeting“, am trecut inca o data in revista principalele cerinte minimale care asigura succesul strategiei: existenta unui mix de politici prin care oficialii bancii centrale sa decida cum asigura stabilitatea preturilor in economie si o modalitate de comunicare catre mediul de afaceri si publicul larg a solutiilor gasite si deciziilor luate pentru gestionarea inflatiei. Sa le luam pe rand:

    Mixul de politici economice inseamna nu numai generarea unui model econometric, care sa faca posibila asumarea tintei de inflatie pentru un interval de timp predefinit (care asigura posibilitatile de a estima devierile de la tinta initiala), ci in primul rand indicarea unui instrument solid si cu putere de predictie. Romania se gaseste mai degraba in situatiile de exceptie, asa cum au fost ele definite in lucrarea editata de BNR in anul 2004, referitoare la tintirea directa a inflatiei in Cehia, Polonia si Ungaria.

    Cinci dintre cele sase exceptii enumerate de banca centrala din Republica Ceha sunt prezente acum in contextul economic international si in cel din tara noastra: deviatii substantiale ale preturilor internationale la materiile prime (pretul petrolului in special), deviatii ale cursului de schimb, care nu sunt asociate fundamentelor economice sau politicii monetare, dezastre naturale ce pot afecta costul sau cererea pentru anumite produse (recentele inundatii), variatii ale preturilor reglementate (la energie si gazele naturale) si (probabilele) modificari ale impozitelor indirecte. In aceste conditii ar fi, in opinia mea, mai mult pura intamplare decat calcul si premeditare daca BNR ar „nimeri“ in vreunul din urmatoarele patru trimestre tinta de inflatie pe care ar propune-o acum. In realitate, oricum nu ne putem astepta ca modelul econometric propus sa functioneze perfect din primul trimestru, dar nu cred ca BNR poate risca sa propuna tinte fanteziste, tocmai acum, cand ar putea invoca prezenta unor conditii macroeconomice exceptionale. Ultimele luni au demonstrat clar ca banca centrala, daca detine un set de ecuatii care descriu economia, il tine ascuns bine.

    Apoi, instrumentul de politica monetara care sa determine reactii in economie catre stabilizarea preturilor ar trebui sa fie rata dobanzii. In perioada urmatoare, presiunea economiei sugereaza tendinta de depasire a tintei de inflatie, asa ca rata dobanzii la lei ar trebui marita, in scopul restrangerii cresterii economiei.

    O asemenea masura este opusa politicii de pana acum a BNR. Iar pentru ca un instrument de politica monetara, oricare ar fi el, sa functioneze, este necesar ca BNR sa aiba o independenta totala fata de puterea executiva si legislativa, in asa fel incat sa isi poata urmari tinta de inflatie indiferent de implicatiile acestei decizii pentru economie. Or, BNR a ramas singura „ancora“ pentru stabilitatea economiei romanesti, si ea indeplineste rolul de stabilizator al dezechilibrelor macroeconomice. Asadar, este improbabil ca  bancii centrale i se va lasa deplina libertate pe care o cere tintirea directa a inflatiei. O alta tema spinoasa este coordonarea politicilor macroeconomice, care ar trebui sa aiba loc intre guvern si banca centrala.

    Pana acum, guvernul acesta ca si cele trecute, si-au aplicat programul politic fara a discuta cu reprezentantii BNR si e greu de crezut ca lucrurile se vor schimba tocmai acum…

    Comunicarea bancii centrale cu mediul de afaceri si cu populatia are de asemenea puncte slabe. Actiunile bancii centrale au fost in numeroase randuri criticate de bancile comerciale si reprezentantii companiilor, iar problemelor ridicate de analistii economici li s-a raspuns eventual prin interventii ambigue. Cine are dreptate este mai putin important acum; fapt este ca increderea oamenilor de afaceri in deciziile oficialilor BNR este scazuta. Ascunsi in spatele studiilor si „experientei“ celorlalte banci centrale, reprezentantii BNR propun uneori solutii criticabile.

    Studiul despre tintirea inflatiei citat mai sus pare a fi ignorat cand nu corespunde dorintei de moment a BNR. La fel, decizia de a nu introduce mai repede in circulatie „leii grei“ a fost luata pentru a „micsora costurile preschimbarii bancnotelor“ – denota capacitatea redusa a BNR de a sesiza nevoile pietei si face ca populatia sa continue sa calculeze in moneda „veche“, in timp ce tinta BNR era trecerea cat mai rapida si usoara la leul greu, iar nu minimizarea costurilor…

    In fine, reprezentantii BNR pur si simplu nu au experienta transparentei in procesul decizional si nu par a avea nici curajul de a recunoaste cand gresesc. Deciziile de politica monetara ale BNR au fost insotite fie de comunicate oficiale seci, fie de expuneri cu tenta istorico-literara, dar au oferit rareori o motivatie clara si transparenta.

  • Undeva, prin luna septembrie-octombrie

    „Primul care a sosit ieri la sedinta Consiliului de Coordonare a Coalitiei, programata sa aiba loc la ora 17.00, a fost premierul Calin Popescu-Tariceanu. Acesta a ajuns la sediul guvernului in jurul orei 18.10, fiind urmat aproape imediat de presedintele PD, Emil Boc. Dupa alte aproximativ zece minute si-a facut aparitia si liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu.“ Stirea precedenta reprezinta reproducerea fidela a unui fragment de articol aparut intr-un cotidian central, saptamana trecuta. Daca, dupa lecturarea randurilor de mai sus ati sesizat o „nota falsa“, e semn bun. Daca nu, e timpul sa va ingrijorati.

    Sa recapitulam: sedinta liderilor coalitiei de guvernamant – cum s-ar zice, cei mai importanti oameni ai zilei – este programata pentru ora 17.00. La 18.10 – adicatelea cu mai bine de o ora intarziere, isi face aparitia, senin, premierul Tariceanu, secondat de liderul PD, Emil Boc. Zece minute mai tarziu, hop! si Dan Voiculescu. Cat despre Marko Bela, lucrurile sunt ceva mai simple. El s-a aflat pe parcursul intregii zile in Palatul Victoria, locul unde isi desfasoara activitatea ca vicepremier, astfel incat pentru a participa la CNC nu a fost nevoie decat sa se mute dintr-un birou intr-altul. Ce-i sigur, e sigur, nu? Pana si maghiarii s-au obisnuit sa traiasca la Portile Orientului.

    Tanda pe Manda, am putea asuma ca liderii celor patru partide au convenit asupra unui limbaj cifrat. Ora 17.00 inseamna, de fapt, ora 18.00 – si nici aceea nu-i batuta in cuie. Ora 18.10 sau ora 18.20 sunt si ele ore acceptabile pentru o intalnire de gradul „zero“. De bon ton, la Portile Orientului, unde nici macar editorul stirii cu pricina nu se mai socheaza si trateaza informatia cu firescul cuvenit unui rasarit de soare. Numai la Rasarit e „politicos“ sa intarzii la intalnire. Ba mai mult, sa perpetuezi un adevarat protocol al „intarzierii“. Intarzii zece minute – e un semn de superioritate. Intarzii cinsprezece, e un „sfert academic“. Intarzii o ora sau mai bine, esti premier sau lider de partid. Asta e ceea ce s-ar putea numi „sfertul mioritic“. A intarzia la o intalnire reprezinta un alt fel de a bate cu pumnul (sau cu papucul?) in masa. Spune-mi cat intarzii, ca sa-ti spun cine esti.

    Evident, doi dintre impricinati, Tariceanu si Boc, s-ar putea scuza, afirmand ca, inainte de aceasta sedinta, a existat o alta, a Aliantei, care s-a extins mult peste orarul prevazut initial. La randu-le, Marko Bela si Dan Voiculescu s-ar putea apara, sub pretextul ca „daca ei nu, la ce bun noi?“. Toata aceasta argumentatie ar putea fi suspectata de bun-simt in cazul in care am avea de-a face cu un incident izolat. Ceea ce – din nefericire stim cu totii – nu este cazul. „La noi sunt codri verzi de brazi si campuri de matase“ – vorba lui Goga – dar, in afara de acestea, mai este ceva – un „je m’en fiche“ pentru care ne-ar invidia pana si francezii. Sedintele dureaza peste limitele prestabilite, trenurile intarzie cu o constanta aproape matematica, termenele nu se respecta – de nimeni, nicaieri.

     Intrebati oamenii de afaceri care au de facut sau de primit viramente bancare. Si-atunci de ce sa ne mai miram? Pe Moromotele lui Preda l-am invatat la scoala, asa ca tactica amanarii „foncierii“ are deja valoare artistica. Pentru noi, Moromete a fost Robin Hood doi! Iar daca Tocqueville zicea despre americani ca sunt poporul care-l stie pe Descartes fara sa-l fi citit, noi, romanii, suntem, cu siguranta, poporul care aplica, instinctual, legile lui Murphy: „Lasa pe maine ce poti face azi, ca poate poimaine nu mai trebuie facut defel“. Cu Moromete, timpul n-a mai avut rabdare – o stim deja din scoala. Si-atunci, vorba lui Cocosila – ca sa ramanem in registrul lui Preda – noi pe ce ne bazam? Poate pe declaratia „ferma“ a lui Emil Boc? „Calendarul politic este clar“, a declarat, raspicat, liderul PD. „Termenele sunt undeva in jurul lunii (sic!) septembrie-octombrie.“ Undeva in jurul anului 2007-2008, am putea adauga.

  • AL GORE TV

    Al Gore promite o revolutie in televiziune. Fostul vicepresedinte american a abandonat conferintele si scrisul cu care s-a indeletnicit in ultimii ani, a adunat un grup de investitori, a cumparat un post de televiziune, i-a dat o fata complet noua si l-a lansat la inceputul acestei luni. Din fotoliul de presedinte, Gore predica acum despre jurnalismul cetatenesc si despre un nou model de televiziune: cel facut de telespectatori.

    Current TV, caci asa se numeste noul canal, a facut senzatie inca din primavara, cand era doar in faza de proiect. Fireste ca notorietatea lui Al Gore a avut rolul ei. Dar conceptul in sine al noii televiziuni e suficient de revolutionar pentru a atrage atentia industriei, care deja s-a aliniat sa chibiteze pe margine.

    La „Al Gore TV“, cum e poreclit postul, 25% din productie e facuta de telespectatori, iar restul de 75% e produs „in-house“, de angajati si colaboratori profesionisti – asa ca programele sunt, inevitabil, un amestec de productii hi-tech si low-tech. Current TV se lauda, de altfel, ca e prima televiziune care ii primeste pe telespectatori la „sedinta de sumar online“ – locul din care acestia isi aleg un subiect, il documenteaza, fac singuri filmarile, le editeaza si le trimit, apoi, pe site-ul postului.

    Principiul pe care s-a cladit canalul porneste de la ideea de a inlocui emisiunile clasice, de 30 sau 60 de minute, cu grupaje de asa-numite „pod“-uri – filmulete scurte, care dureaza intre 15 secunde si cinci minute, avand subiecte diverse, de la moda la tehnologie, de la spiritualitate la sex – create deopotriva de reporteri profesionisti si de telespectatori. Targetul? „Generatia Internet“ adulta, intre 18 si 35 de ani, careia i se ofera acum sansa de a se transforma din consumatoare pasiva de televiziune in producatoare media. De la computere si Internet, canalul a imprumutat multe, inclusiv „bara de progres“ care apare pe ecran in timpul difuzarii „pod“-urilor, indicand cat anume s-a scurs din fiecare program.

    Noul canal nu e o televiziune de news, spune managementul Current TV – dar va transmite, din jumatate in jumatate de ora, stiri selectate de Google dupa audienta, in baza unui top al cautarilor facute de utilizatorii Google News. Iar programele de stiri nu sunt „programe“ in adevaratul sens al cuvantului: dureaza intre 30 de secunde si trei minute si sunt, dupa cum le caracterizeaza Google, „usor de digerat“.

    Cam asta propune, in linii mari, „noua forma de televiziune“ despre care vorbesc fondatorii. Ambitia fondatorilor Current TV e, deci, de a crea o organizatie „de granita“, un hibrid intre televiziune si Internet, croit dupa nevoile si gusturile unui public esential diferit de cel de acum 20-30 de ani: unul format in epoca Internet, care acum „vrea sa controleze media pe care o consuma“, dupa cum explica Al Gore. De fapt, spune el, Current TV ar fi un fel de „var interactiv“ al web TV.

    „Vrem sa fie un canal unic. Cine mai are nevoie de a saptea clona a unui canal deja existent?“ – intreaba directorul de programe David Neuman, una dintre cele mai importante achizitii facute de Gore de pe piata media. Neuman si-a inceput cariera la NBC devenind, ulterior, executiv CNN.

    Ideea de a incuraja telespectatorii sa participe nu e tocmai noua. Ohmynews, din Coreea, se lauda deja cu 38.000 de „cetateni jurnalisti“. Luna trecuta, oamenii Londrei au devenit spontan furnizori de media, iar inregistrarile facute cu telefoane mobile imediat dupa atentate au fost difuzate nu numai pe Internet, ci si-au facut loc in programele de televiziune, unde li s-a dat importanta cuvenita. Despre asa-numitul „jurnalism cetatenesc“ se vorbeste deja in mod serios. Unul dintre cei care l-au consiliat pe Al Gore pentru proiectul Current TV este Michael Rosenblum, care spune ca acum 15 ani au aparut primele forme de jurnalism cetatenesc – site-uri web pe care jurnalisti amatori postau stiri pe care le organizau dupa propriile criterii. Inainte de a lucra cu Gore, Rosenblum a consiliat mai multe retele TV, printre care si BBC, pentru a-si adapta operatiunile de stiri si a incuraja jurnalistii TV care-si documenteaza, filmeaza si editeaza singuri stirile. El spune ca adaptarea e lenta in cazul marilor retelele americane de televiziune: „Pentru multe tehnologii, Statele Unite sunt cu zece ani in urma Europei, dar nu vor sa se gandeasca la asta“, spune Rosenblum.

    Iar Current TV se proclama drept prima televiziune care ofera, in forma organizata, media produsa de amatori. Partenerul lui Al Gore, Joel Hyatt, spune ca asta va face, de fapt, diferenta intre cele 500 de canale americane de cablu si Current TV si ca noua televiziune va fi „lider al jurnalismului cetatenesc“.

    Proiectul noii televiziuni e de a abandona vechiul model de productie de studio, „in care un mic grup de oameni face programele intr-un studio de productie iar ceilalti le urmaresc“, dupa cum explica Al Gore presei americane, si sa-l inlocuiasca cu „un mediu democratizat, in care fiecare are o sansa sa faca televiziune“. Iar pentru asta, Current TV isi asuma chiar un rol pedagogic – acela de a-si invata potentialii „jurnalisti-cetateni“, prin training gratuit online, sustinut de jurnalisti veterani si de profesori de jurnalism, cum sa-si conceapa „pod“-urile pe care urmeaza sa le trimita Current News. Asta e, intr-adevar, o premiera.

    Desi ideea e cuceritoare, planurile Current TV sunt privite cu doze variabile de scepticism. In primul rand pentru ca „democratia“ pe care o promite Gore s-ar putea dovedi, daca nu utopica, macar contraproductiva. Chiar inainte ca noul canal sa fie lansat, managementul si-a ajustat putin viziunea anuntata in aprilie. Current TV promisese, pe site-ul companiei, ca va angaja 200 de „corespondenti digitali“ si ca le va oferi chiar echipamente ieftine. Au aplicat circa 2.000 de „jurnalisti-cetateni“, dar, intre timp, proiectul a fost abandonat.

    Animatul blog de pe site-ul noii televiziuni a fost inchis cu cateva luni inainte de lansarea canalului, dupa ce au inceput sa apara opinii critice la adresa politicilor management-ului. Dezamagirea a crescut atunci cand cei ce se pregateau sa devina colaboratori au aflat ca, daca vor sa-si vada filmuletele la Current TV, trebuie sa ofere televiziunii drepturi exclusive timp de trei luni – initial era vorba de sase luni, dar managementul a cedat in cele din urma in fata protestelor publicului. Unul dintre sustinatorii proiectului, un cineast de 23 de ani din San Francisco, Josh Wolf, s-a suparat atat de tare ca noua televiziune nu-si tine promisiunile incat a lansat ceea ce el numeste o alternativa la Current TV: „Rise Up Network“, un site web pe care oricine isi poate posta productiile video.

    Astfel de intamplari arata ca nu gresesc cu totul cei care avertizeaza ca e riscant sa te bazezi pe productiile amatorilor – dincolo de faptul ca productiile in sine pot da nastere la probleme. Cine va raspunde daca un „pod“ difuzat in 20 de milioane de gospodarii contine informatii neadevarate, chiar calomnioase? Nimeni nu pare sa se gandeasca la asta.

    Al Gore isi ia in serios rolul de presedinte al canalului, chiar daca e incepator intr-ale business-ului. „E greu… dar simt ca mi-am luat licenta de absolvent in business“, declara el luna trecuta unui reporter Associated Press. Dupa aproape 30 de ani de politica, Al Gore a intrat in afaceri abia anul trecut, la 56 de ani, cand a infiintat la Londra, impreuna cu David Blood – fost CEO al Goldman Sachs Asset Management – o firma de investitii, Generation Investment Management. O firma, dupa cum observa Time Magazine, cu „o filosofie idealista de investitii“, care isi propune sa dirijeze bani spre companii cu „o viziune luminata“ fata de mediu, energie, relatii de munca.

    Timpul pe care si l-a petrecut la Generation Investment Management s-a redus insa la un sfert de indata ce Current TV a inceput sa prinda forma, absorbind trei patrimi din saptamana de lucru a proaspatului executiv media. Atunci au trecut pe planul al doilea si celelalte ocupatii cu care Al Gore si-a umplut timpul dupa ce Curtea Suprema a decis, dupa o agonizanta asteptare de 36 de zile in care voturile din Florida au fost renumarate de mai multe ori, ca alegerile din 2000 au fost castigate nu de cel care a fost vicepresedintele lui Bill Clinton timp de opt ani, ci de guvernatorul Texasului, George Bush.

    Gore a digerat greu esecul de la prezidentialele din 2000, in care a castigat votul popular, dar l-a pierdut pe cel al electorilor. A disparut din viata publica si s-a intors acasa, in Tennessee, incercand sa-si croiasca o noua cariera: cea de profesor. A sustinut cursuri la diverse universitati, si-a lasat barba si a scris, impreuna cu sotia sa, Tippery, o carte: „The Spirit of Family“. A reintrat in atentie dupa abia cativa ani, cand a devenit consilier al Google si, mai apoi, membru al board-ului Apple. „Al Gore aduce multa experienta la Apple – o experienta pe care a capatat-o cand a facut parte din conducerea celei mai mari organizatii din lume, guvernul SUA“, spune Steve Jobs, fondatorul Apple.

    Gore a fost intotdeauna interesat de tehnologie. E un pasionat utilizator de Mac, iar ca membru al Congresului a popularizat termenul de „autostrada informationala“, avand chiar un rol important in strangerea de fonduri federale pentru dezvoltarea a ceea ce avea sa devina Internetul. A fost, in plus, promotorul unui parteneriat public-privat care avea scopul de a conecta fiecare clasa de scoala si fiecare biblioteca americana la Internet.

    „In timpul serviciului meu in Congresul Statelor Unite, am preluat initiativa de creare a Internetului“ – aceasta declaratie, facuta de Gore intr-un interviu din 1999, a fost tinta multor ironii la adresa vicepresedintelui, fiind chiar, in timpul campaniei electorale din 2000, subiectul unui spot anti-Gore facut de republicani.

    Dincolo de glume, Al Gore a avut intr-adevar un rol esential in dezvoltarea Internetului in Statele Unite. In apararea sa vin declaratii ale lui Vincent Cerf, vicepresedinte al MCI Worldcom, supranumit „parintele Internetului“ („Internetul n-ar fi ajuns acolo unde este in Statele Unite fara puternicul sprijin dat cercetarii de vicepresedintele Gore, in perioada in care era senator“) si ale fondatorului Netscape, Marc Andreesen („fara Gore Internetul nu ar fi fost unde este astazi“). Un profesor de informatica de la Columbia University, Joseph E. Traub, spune ca Gore „a fost poate primul lider politic care a inteles importanta crearii unei retele pe teritoriul tarii“. Dar astfel de opinii nu-l scapa pe Gore de ironii; e luat in ras si acum pentru ca ar fi declarat ca el e modelul personajului Oliver Barrett IV din romanul „Love Story“, desi autorul Erich Segal a confirmat ca si-a croit personajul luandu-i ca model atat pe Gore cat si pe colegul acestuia de camera de la Harvard, actorul Tommy Lee Jones.

    Revenind la Current TV: e oare Al Gore intr-adevar un vizionar sau doar autorul unui experiment frumos, dar sortit esecului? Chicago Tribune l-a intrebat acum cateva saptamani pe Leslie Moonves, copresedintele Viacom, ce parere are despre decizia fostului vicepresedinte democrat de a se aventura acum in televiziune. „Cred ca ar fi trebuit sa faca o campanie electorala mai buna acum cativa ani. Asta cred ca ar fi trebuit sa faca“, a raspuns Moonves. „Dar el e cel care a inventat Internetul, nu-i asa?“

  • Current Media LLC

    Ideea unui nou canal si a unui nou mod de a livra informatie s-a nascut la un an dupa esecul lui Gore la prezidentiale. La sfarsitul lui 2001, Al Gore si Joel Hyatt, un aliat politic al vicepresedintelui, isi propuneau sa lanseze o alternativa de stanga la televiziunea Fox News a lui Rupert Murdoch, pe care Gore o numea la un moment dat o „coloana a cincea“ prin care ideile republicane erau transformate in etalon de obiectivitate.

    INVESTITIA: Gore si Hyatt au gasit 21 de investitori care au adunat o suma estimata la 70 de milioane de dolari, cu care au cumparat de la Vivendi, in toamna anului trecut, canalul Newsworld International.

    INVESTITORII: Printre investitori se numara cativa finantatori ai Partidului Democrat (printre ei Bill Joy, co-fondator al Sun Microsystems, Bob Pittman, creatorul MTV si fost executiv al America Online si finantistul Richard Blum, care e casatorit cu senatorul democrat Diane Feinstein).

    SCOPUL: Multi analisti spun ca un eventual succes al Current TV ar fi o platforma pentru reintrarea lui Gore in politica. Fostul vicepresedinte neaga ca are un astfel de plan, spunand ca sansele de a candida din nou „se apropie de zero la suta“. De altfel, Gore a promis, in repetate randuri, ca postul nu are o agenda politica.

  • Generatia hi-tech

    Daca ar fi o reusita, Current TV ar deveni primul canal care culege beneficii de pe urma scaderii preturilor echipamentelor electronice si ale softurilor de editare video.

    ACUM ZECE ANI: Camerele video capabile sa furnizeze imagini de calitate superioara aveau, acum un deceniu, dimensiunile unui cuptor cu microunde, erau extrem de scumpe si puteau fi folosite doar de profesionisti: „Era nevoie de un operator special instruit; acum orice pusti de 12 ani poate filma“, spune Michael Rosenblum, care l-a consiliat pe Al Gore la intocmirea proiectului Current TV.

    COSTURI: In prezent, o camera de luat vederi decenta costa cateva mii de dolari si e usor de manevrat. Datorita costurilor reduse, oricine poate deveni, teoretic, furnizor de media. „Aceasta e o generatie care a crescut cu camera de luat vederi si care are un alt nivel de intelegere a productiei de media“, spune David Neuman, director de programe la Current TV.

    SOFT: Analistii spun ca cele mai spectaculoase evolutii care fac posibil „jurnalismul cetatenesc“ tin de editarea video. Unul dintre cele mai populare softuri in Statele Unite este Final Cut Pro, de la Apple, care costa 500 de dolari si „este echivalent literalmente“, spune Neuman, „cu ceea ce acum un deceniu costa milioane de dolari“.

  • Pescarii de portofele

    Maestrii deghizarilor online au debarcat si in Romania. Pe Internetul autohton s-au semnalat primele atacuri de tip „phishing“, adica inselatorii menite sa stoarca de la dumneavoastra informatii pe care hotii le vor folosi mai tarziu pentru a va jefui.

    Mana la buzunar si ochii-n patru! – o recomandare valabila nu doar cand treceti printr-un loc aglome-rat, ci aplicabila, mai nou, si atunci cand va aflati in intimitate, acasa, in fata computerului. In cazul in care credeati ca cel mai enervant lucru care vi se poate intampla pe „cararile“ Internetului este sirul nesfarsit de mesaje spam din casuta de e-mail, ar fi bine sa va schimbati parerea. Pentru ca, recent, utilizatorii romani au fost in premiera tinta unor „atacuri phishing“: mai intai, inselatoria „donatii pentru victimele inundatiilor“ si, doar cateva zile mai tarziu, pacaleala pentru amatorii de chilipiruri dintre utilizatorii de cartele pre-pay ai Connex.

    Cele doua atacuri informatice au fost gandite si executate ca la manual, dupa toate regulile unei scheme de tip phishing. Cum functioneaza un astfel de atac, mai exact? Infractorii trimit e-mailuri care par sa vina de la o institutie cunoscuta, prin care utilizatorul este indemnat sa viziteze un anumit site, prezentat drept site-ul oficial al organizatiei respective. Aici intervine maiestria atacatorilor, adesea adevarati maestri ai deghizarii. Mai exact, ai deghizarii virtuale, prin care site-ul construit de ei este facut sa arate identic (sau aproape) cu site-ul legitim. La asta se mai adauga si o „poveste“ convingatoare, iar combinatia are de multe ori rezultatul scontat: oamenii accepta sa-si dea de bunavoie datele personale, ceea ce le va usura portofelele, in cele mai multe dintre cazuri. 

    Prima radiografie nu este prea incurajatoare: „Phishing-ul este una dintre cele mai eficiente modalitati de frauda online si este pe cale sa devina cel mai raspandit mod de a obtine bani de pe urma Internetului“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Vlad Valceanu, directorul diviziei de securitate online BitDefender Antispam din cadrul companiei Softwin. Aflat in directa corelatie cu dezvoltarea instrumentelor de plata online, phishing-ul de-abia deschide „ochii“ in Romania. Unul din cinci romani a folosit in ultimul an un card bancar, iar o treime dintre utilizatori l-au folosit ca instrument de plata. In prezent, pe piata sunt active aproximativ 5 milioane de carduri, conform datelor detinute de oficialii BitDefender.

    „Pe masura ce oamenii isi vor gestiona mai mult banii prin Internet si vor folosi mai mult mesageria electronica, vom asista la o crestere a fenomenului, atat numeric, cat si ca grad de complexitate a atacurilor“, e de parere Valceanu.

    De obicei, atacatorii incearca sa obtina de la victima nestiutoare datele referitoare la contul bancar: numarul de cont, numele titularului, numarul cardului, daca se poate si PIN-ul. Exact asta s-a intamplat in primul atac phishing inregistrat in Romania. Semnalat la sfarsitul lunii iulie, acesta venea sub forma unui mesaj e-mail care anunta o campanie umanitara de strangere de fonduri pentru victimele inundatiilor.

    Frauda era conceputa intr-un mod foarte credibil si aproape imperceptibil pentru omul de rand, nefamiliarizat cu arsenalul de „jonglerii“ pe care piratii Internetului le stapanesc. Mailul cu pricina parea ca provine de la Banca Nationala a Romaniei (de la adresa initiativa@bnr.ro), iar link-ul pe care utilizatorii erau invitati sa apese pentru a face o donatie ducea la un site practic identic cu cel al BNR, aflat insa pe un alt domeniu, chiar daca asemanator ca sintaxa – www.rnb.ro.

    Este adevarat ca un utilizator mai experimentat ar fi putut sa verifice usor in informatiile detaliate continute de orice mesaj e-mail (setul de headere, in limbaj tehnic) ca mailul provine de pe un cu totul alt domeniu web decat cel al BNR, si anume de pe server.hostbigger.com. La fel, cu putina atentie, se putea observa ca, desi seamana intre ele, „bnr.ro“ nu este totusi acelasi lucru cu „rnb.ro“. Insa cine nu se „prindea“, era invitat politicos sa isi treaca intr-un formular datele personale, numarul cardului bancar si, pentru a da mai multa credibilitate actiunii, suma pe care acesta era dispus sa o doneze (in fapt, un amanunt nerelevant, intrucat operatiunea nu se incheia de fapt cu o donatie). In continuare, utilizatorului i se cerea sa introduca si PIN-ul cardului. Care pot fi consecintele unei astfel de actiuni?

    „In cazul in care se cunosc detaliile complete ale unui card bancar, se pot efectua copii identice, iar acestea vor fi utilizate pentru a sustrage fonduri din conturile persoanelor inselate“, a spus Daniel Capatana, director de tehnologie la ePayment, divizia de solutii pentru plati online a grupului GeCad. „PIN-ul unui card bancar nu trebuie niciodata utilizat online.“

    Grija pentru detalii a celor care au pus la cale frauda a mers si mai departe. Atunci cand au inregistrat domeniul pe care si-au amplasat pagina de web (rnb.ro), ei au furnizat un nume special ales pentru a parea daca nu veritabil, atunci cel putin familiar. „Numele posesorului acestui domeniu este evident fals“, spune Sorin Mustaca, chief software architect la compania de securitate IT Avira, care a semnalat initial atacul. „Este vorba despre o combinatie intre numele guvernatorului BNR Mugur Isarescu si acela al unui moderator TV, Emanuel Isopescu. In urma acestei combinatii rezulta numele Mugur Isopescu, ce poate parea destul de familiar in ochii multor persoane.“

    Pagubele rezultate in urma acestui prim atac phishing nu se cunosc. Site-ul a fost activ aproape 5 zile, iar la momentul in care a fost descoperit, fusesera inregistrate deja aproape 1.800 de vizite, conform datelor detinute de Avira. „Presupunand ca macar 20% dintre vizitatori au cazut in capcana, asta inseamna cam 350 de conturi. Insa e greu de calculat cuantumul pagubelor. O data ce infractorii au avut contul si PIN-ul, puteau scoate oricat. Limita este soldul din cont“, spune Mustaca.

    Iar acesta ar putea sa nu ramana doar un incident izolat. „Schema BNR aparuta la noi e doar inceputul“, avertizeaza Vlad Valceanu de la BitDefender. „In timp se va ajunge la metode mai sofisticate si mai credibile.“

    Si iata ca n-a durat decat cateva zile pana cand s-a declansat un alt atac, mult mai putin mediatizat. A fost vorba de un site care imita foarte bine design-ul paginilor web din portalul myX, detinut de MobiFon, operatorul retelei de telefonie mobila Connex, si care avea ca tinta utilizatorii de cartele preplatite ai companiei. Site-ul pretindea ca prezinta un nou serviciu, „myX 6 luni“, care ofera posibilitatea de a folosi o cartela Connex timp de 6 luni fara nici o restrictionare. Explicatia lor? „Serviciul doreste sa creeze facilitati pentru utilizatorii de cartele reincarcabile ce nu isi permit sa cheltuiasca prea multi bani pe creditele telefonice.“ Se mai specifica faptul ca „beneficiarii acestei oferte vor avea reducere de pana la 45% in reteaua Connex si de 10% in orice retea nationala“.

    Practic, utilizatorului i se cerea apoi sa introduca codul de reincarcare al cartelei (cod obtinut contra-cost de la orice chiosc care vinde cartele de reincarcare) si numarul de telefon pe care ar dori sa-l incarce (informatie de care hotii nu aveau nevoie, dar pe care au cerut-o pentru a da site-ului un aer de veridicitate suplimentar). Nu in ultimul rand, utilizatorul este sfatuit sa nu foloseasca cartela de reincarcare inainte de a trimite codul si nici timp de 48 de ore dupa „inscriere“, autorii fraudei avand astfel suficient timp pentru a vinde codul sau pentru a-si incarca codul pe o cartela proprie. „In mod clar, astfel de atacuri nu reprezinta munca unui grup de tineri teribilisti. Grija pentru detalii, modul in care este planuita frauda, toate acestea fac diferenta intre un act de huliganism si un atac cibernetic premeditat“, crede Costin Raiu, manager pentru cercetare si dezvoltare la compania de securitate IT Kaspersky Lab Romania, care a descoperit frauda.

    In cazul pacalelii „myX 6 luni“, unul din putinele indicii care i-ar fi putut face pe utilizatori sa observe ca site-ul nu este veritabil era chiar adresa de Internet: www.myxspecial.irio.net. Aceasta era insa folosita doar pentru o redirectare catre un alt site, www.dominaerin.com, care fusese in prealabil penetrat de hackeri si modificat pentru a gazdui paginile de pe care se furau codurile de reincarcare, a explicat Raiu.

    In ceea ce priveste pagubele produse, este probabil ca acestea nu au fost foarte mari, avand in vedere ca utilizatorii de cartele de obicei nu cheltuie sume importante pentru a-si alimenta creditul.

    In astfel de cazuri, companiile a caror imagine este folosita ca momeala nu prea au ce face, in afara publicarii unor avertismente in care sa indemne la precautie. Reactia oficialilor Connex in urma descoperirii site-ului fals myX se inscrie pe aceeasi linie: „Avand in vedere inmultirea pe Internet a acestui gen de atacuri, Connex recomanda precautie utilizatorilor care sunt indemnati sa efectueze online diverse tranzactii la sfatul persoanelor necunoscute“.

    Cu siguranta, primele atacuri phishing din Romania au darul de a trage un semnal de alarma. Specialistii sunt de parere ca acest gen de atacuri au ca scop, printre altele, si testarea pietei pentru atacuri viitoare. „O tactica obisnuita la acest gen de infractori este testarea in prealabil.


    Cand cineva vrea sa sparga un magazin online se duce si-si incearca metoda mai intai pe alt site“, a spus Mihai Herescu, consultant al firmei de solutii pentru comert electronic DotCommerce. „Acest atac a fost mai mult pentru sondarea pietei“, crede si Sorin Mustaca, de la Avira, despre atacul „BNR-inundatii“. „In Romania nu este asa de dezvoltat Internet-banking-ul si platile electronice (magazine online). Dar ele exista si se vor dezvolta mult in urmatorii ani“.

    Urmatoarele atacuri ar putea sa vizeze clientii unor banci cunoscute in strainatate, cum sunt Raiffeisen, Volksbank, HVB si altele, a apreciat Mustaca. „Apoi, pe masura ce sistemul de plati se va pune la punct si vor aparea si in Romania site-uri ca Amazon, eBay, PayPal, va aparea si phishing pentru ele. In tarile unde plata online este raspandita, aceste atacuri sunt la ordinea zilei.“

    In Internetul romanesc exista si alte metode prin care oameni si firme incearca fraudarea sistemului pentru a castiga bani. Una din cele mai folosite este spam-ul – trimiterea de mesaje e-mail nesolicitate cu caracter comercial – in special atunci cand acestea nu contin toate informatiile necesare despre firma si serviciul oferit si nici nu ofera optiunea de a te dezabona daca nu te intereseaza.

    „V-am trimis un mesaj pur informativ, acest lucru nu e ilegal“, motiveaza majoritatea celor care ne umplu casutele de e-mail cu sute de mesaje nesolicitate, ilegale conform legilor in vigoare. Chiar si mesajele promotionale care contin toate aceste elemente de identificare ar trebui considerate drept spam, daca ele sunt trimise unor oameni care nu au acceptat in vreun fel sa primeasca comunicatii comerciale de la un anumit furnizor de servicii.

    Una din cele mai folosite scheme este promovarea prin mesaje e-mail a unor servicii SMS cu suprataxa, bineinteles fara a mentiona costul mesajului sau ce anume iti asigura plata acestui serviciu.

    Pe internet circula sute de mesaje de genul „vrei sa te angajezi in Legiunea Straina? Trimite un SMS la XXXX“. La fel sunt mesaje cu tonuri de apel, logo-uri si animatii, promotii pentru site-uri, pentru produse diverse si asa mai departe.

    Problemele sunt numeroase atunci cand incerci sa iesi din lista de contacte a respectivului pentru a nu mai primi astfel de oferte. „V-am scos din lista“, spun ei, iar jumatate de ora mai tarziu utilizatorul primeste din nou acelasi tip de mesaj.

    Mai mult, liste de contacte se vand pe Internet – 150.000 de lei un CD cu zeci de mii de adrese. De aceea se spune ca o data ce ai primit primul spam, sa fii sigur ca numarul mesajelor nesolicitate se va inmulti. Tot prin spam se promoveaza in Romania vanzarile de filme si software piratat, vanzari de medicamente gen Viagra si alte asemenea afaceri menite sa scoata bani de la utilizatorul final.

    Iar spam-ul functioneaza, spun expertii, pentru ca un anumit numar de cititori chiar sunt interesati de astfel de oferte si cheltuie bani dupa ce le primesc. In ciuda tuturor avertismentelor si in ciuda faptului ca s-au petrecut suficiente inselaciuni online pentru a tempera orice entuziasm legat de astfel de mesaje.

    La randul lor, atacurile de tip phishing functioneaza si ele. De vina este, pe de o parte, lipsa de cunostinte avansate de securitate in randul utilizatorilor (lucru absolut normal intr-o lume nou aparuta cum este Internetul), dar, pe de alta parte, neatentia celor care „musca“ momeala. Spre incantarea si prosperitatea „pescarilor“ de portofele.

  • Cum ne ferim?

    Phishing-ul, atacurile informatice care simuleaza servicii legitime pentru a-i convinge pe utilizatori sa-si introduca datele personale, poate fi evitat daca respectam cateva recomandari simple ale expertilor in securitate.

     

    Ce inseamna „Phishing“?

    Termenul are o etimologie neclara – reprezinta o combinatie intre vechea tehnica a hackerilor numita „phone phreaking“, pe care acestia o utilizau ca sa pacaleasca retelele de telefonie fixa si sa se aleaga cu convorbiri telefonice gratuite, si „fishing“, adica „pescuitul“ dupa informatii si detalii personale pentru a le folosi in scopuri ilicite, de regula pentru a devaliza conturile bancare ale victimelor.

     

    Cum a inceput?

    O prima infractiune considerata premergatoarea phishing-ului a fost inregistrata in anul 1996, cand unii abonati ai provider-ului de Internet America Online (AOL) au inceput sa primeasca mesaje e-mail prin care erau rugati, ca din partea companiei, sa trimita parolele cu care se logau la serviciile AOL, „pentru a actualiza bazele de date“. Scopul, destul de inocent pe atunci, era ca autorii inselatoriei sa poata naviga pe Internet pe gratis, folosind conturile piratate.

     

    UN TELEFON FACE MINUNI In primul rand, e nevoie de o doza de scepticism la citirea mesajelor e-mail. Atunci cand primiti un mesaj legat de banci si in special de contul dumneavoastra bancar, puteti sa luati legatura cu banca pentru a verifica autenticitatea informatiilor din mesaj.

     

    SOFTWARE Au inceput sa apara solutii software antispam si antiphishing care, actualizate cat mai des, pot oferi o buna protectie. Multe programe antivirus ofera deja si astfel de functii.

     

    COMUNICARE Companiile de securitate IT recomanda ca atunci cand primiti mesaje suspecte sa le trimiteti lor pentru a fi analizate. Astfel pot fi descoperite si anihilate mult mai rapid inselatoriile online. La randul lor, firmele (in special bancile) sunt sfatuite sa-si defineasca politicile de comunicare prin e-mail cu clientii, pentru ca acestia sa observe mai usor mesajele suspecte.

  • Cateva cifre

    Pagubele provocate de phishing la nivel global anul trecut s-au ridicat la circa 137 de milioane de dolari, conform companiei de cercetare TowerGroup.

    15.000 Numarul reclamatiilor in legatura cu atacuri phishing inregistrate de organizatia AntiPhishing Working Group in luna iunie. In octombrie 2004 se inregistrasera doar 7.000.

    19.000.000 Numarul de e-mailuri care au continut tentative de phishing trimise la nivel global in luna iulie, in crestere cu 16% fata de iunie, conform companiei de securitate Postini.

    74 Numarul brandurilor legitime „deturnate“ de atacatori in luna iunie.

    90% Majoritatea covarsitoare a atacurilor au avut drept tinta obtinerea de informatii din domeniul financiar.