BusinessMagazin

Blog

  • INDUSTRIA BERII: Cine ia spuma?

    Vanzarile de bere la PET au crescut cu 50% intr-un singur an. De la 71 de milioane de euro pana la peste 115 milioane de euro. Iar tendinta de crestere se va pastra si in 2005. Berea la PET e, deja, un fenomen.

    Berea la PET reprezinta, in prezent, cam o cincime din totalul pietei de bere, dupa ce „plasticul“ a redefinit, in ultimii doi ani, strategiile producatorilor de pe aceasta piata. Daca in 2002, PET-ul ocupa doar 6% din piata berii, procentul s-a dublat in 2003, trend care s-a pastrat si in 2004, cand berea „in plastic“ a ajuns la aproape 20% din totalul pietei, evaluata la 600 de milioane de euro.

    Mai mult, tendinta de crestere se va pastra si in 2005, dupa cum estimeaza producatorii. „Dinamica pietei la PET va fi, in 2005, de peste 10%“, estimeaza Mihai Albu, director general la Interbrew Romania – al treilea jucator de pe piata berii. Tot el a mai spus ca PET-ul va continua sa creasca si, in cativa ani, ar putea insemna jumatate din afacerea cu bere din Romania.

    Totusi, rata de crestere nu va fi la fel de rapida ca si in ultimii ani, considera Octavian Buzoianu, Corporate Affairs Director la Compania de Bere Romania (CBR), membra a SABMiller plc. CBR este singura companie din esalonul celor patru „internationali“ care nu a intrat pe piata de PET.

    Piata de bere la „plastic“ este insa suficient de atractiva si pentru CBR care va lansa, la nivel national, berea Ciucas, disponibila in doua variante de ambalaj: sticla returnabila si ambalaj PET de 2 litri. Marca Ciucas a intrat in portofoliul CBR o data cu achizitia fabricii de bere Aurora Brasov, in luna iunie 2004. In urma acestei achizitii, CBR a „urcat“ o pozitie in clasamentul producatorilor de bere din Romania, ocupand, in acest moment al doilea loc, dupa Brau Union.

    Specialistii explica fenomenul „bere la PET“ trimitand la similitudinea de pe piata sucurilor, unde mai toti producatorii au lansat variante de ambalaje la PET. Cum altfel se poate cumpara un Pepsi sau o Coca-Cola la 2 litri, decat la PET?

    Caci avantajele berii „in plastic“ sunt, pana la urma, aceleasi ca si in cazul sucurilor. George Perniu, un instalator de 29 de ani, motiveaza fara echivoc preferinta pentru PET: „e mai usoara, nu se sparge si e mai simplu de transportat. In plus, nu trebuie returnat ambalajul si nu e nici o diferenta de gust fata de berea la sticla“.

    Totul se rezuma, practic, la utilitate. Nu tine de moda sa bei bere in plastic, consumatorul nu se lauda cu acest lucru. „Il foloseste pentru ca este foarte convenabil“, explica Albu. Iar producatorii n-au ignorat aceasta oportunitate. Iar cei care au profitat de ea mai devreme au avut de castigat. Bere Mures, care a avut inspiratia de a pune pe piata „Newmarkt“ la PET, s-a apropiat acum de esalonul celor patru mari jucatori internationali (Brau Union, CBR – SABMiller, Interbrew si United Romanian Breweries BereProd), care detineau pana de curand peste trei sferturi din piata. 

    Poate de aceea, si cei patru „mari“ au inceput sa fie preocupati de fenomen. „In 2004, volumele PET inregistrate de Interbrew au crescut cu peste 180% fata de anul precedent“, spune Mihai Albu. Interbrew are pe piata de bere la PET marcile Bergenbier si Noroc. Nici Brau n-a ratat oportunitatea: si-a completat portofoliul cu Bucegi si Gambrinus la PET. European Food ramane deocamdata compania care jucat cel mai bine pe cartea berii la PET. La numai patru luni de la deschiderea fabricii de bere, European Food, parte a Grupului European Drinks, a ajuns pe locul patru in topul producatorilor de bere din Romania, cu o cota de piata, in volum, de 10,6% in decembrie 2003 – ianuarie 2004, conform ACNielsen-Retail Audit Data, informatii care se refera doar la retail. 

    Totusi, cum a fost posibil un salt urias – de la 0 la o cota de 10,6% in doar patru luni? Grupul fratilor Micula are in portofoliu doar doua marci de bere, Burger si Mester. A preferat sa se concentreze doar pe acestea si sa le sustina masiv prin publicitate. In 2004, de exemplu, Burger era plasata pe locul doi in topul marcilor cu cele mai mari investitii in publicitate: 13,3 milioane de euro, la rate-card, conform Alfacont Mediatrack.

    De fapt, berea este cea mai promovata categorie de produse (ca investitii la ratecard): in 2004, banii platiti pe publicitatea la bere au atins 130 de milioane de euro, reprezentand 6,3% din totalul investitiilor in publicitate (la ratecard); pe locul doi s-au situat telecomunicatiile mobile (4,8%). Comparativ, pe piata tigaretelor, evaluata la peste un miliard de euro, reclamele nu depasesc 4,5 milioane de euro. Dar competitia la bere nu se da numai intre producatori si marci. La bere, concurenta intra si in sfera locurilor de vanzare. 

    Daca tigarile au acelasi pret in baruri, la supermarket sau la colt de bloc, la bere situatia este complet diferita. Pretul berii poate ajunge in baruri sau restaurante de lux pana la de cateva ori mai mare decat la supermarket.

    Cu toate acestea, in batalia barului cu magazinul alimentar, castiga primul. O spun cifrele: cele mai mari vanzari de bere – aproape jumatate din valoarea pietei (45%) si peste o treime din volum (35,5%) – se fac in restaurante, baruri si la terase, supranumite canalul HORECA, conform informatiilor MEMRB. Peste un sfert din valoare si o treime din volumul vanzarilor de bere se realizeaza insa in magazinele alimentare mici. In sfarsit, chioscurile de la colt de bloc detin 11% din volumul pietei. Sunt cele 11 procente pentru care se duce, deocamdata, batalia berii la PET. Caci PET-urile cu bere nu se vand in baruri sau restaurante, ci tocmai la chioscul de la coltul blocului sau in magazinul alimentar. 

    Pe fondul cresterii segmentului PET, berea la sticla va pierde teren, sticla returnabila fiind ambalajul cel mai vulnerabil in acest moment, cu precadere din cauza „incomoditatii de manevrare“, dupa cum explica George Perniu.

    De fapt, segmentul de mijloc al pietei berii e in declin. Pe „val“ sunt, acum, extremele: berile premium (ca Stella Artois sau Carlsberg) si cele din segmentul economic (ca Timisoreana, Newmarkt sau Burger). Pentru ca, dintre toate avantajele pe care le prezinta un PET, cel mai mare, decisiv, este pretul. Consumatorii cumpara berea „la plastic“ pentru ca ii costa mai putin. Si ii intereseaza mai putin daca in interiorul PET-ului e bere premium sau bere economy. De aceea, o Stella Artois sau un Carlsberg in PET ar fi cam tot una cu Chanel No. 5 in butelcute de plastic.  

  • Hotelul care tine loc de acasa

    O afacere de nisa, complexul Centre Ville din Bucuresti a batut hotelurile obisnuite din Capitala la unul dintre indicatorii cei mai relevanti ai industriei, gradul anual de ocupare. Meciul s-a incheiat cu 90% la 70% in 2004 in favoarea „hotelului-apartament“.

    Hotelul e unul special pentru ca si clientii lui sunt mai speciali: n-au venit in Bucuresti sa prinda radacini si sa-si cumpere casa, dar nici nu vor sa stea jumatate de an sau mai mult in aceeasi camera impersonala de hotel pana simt „ca le cad peretii in cap“, dupa cum spune Nick Allder, un englez care se ocupa de efecte cinematografice speciale. De un an si jumatate, Allder sta in Romania. A venit pentru a lucra cu un studio romanesc si si-a prelungit sederea, colaborand cu studiourile MediaPro de la Buftea pentru mai multe proiecte. Ii place sa spuna ca poate crea orice, cu mijloace artificiale, in afara de lumina soarelui. Incearca, asadar, sa creeze si sentimentul de „acasa“. 

    Prima data cand a venit in Romania, acum cinci ani, a stat la Hilton. Acum un an si jumatate, cand a revenit, a aflat de Centre Ville si s-a instalat imediat. Ce nu-i place la hoteluri? A stat, spune el, la cele mai bune din lume, „dar intotdeauna in camere clasice“. Aici, la Centre Ville, apartamentul e mult mai mare decat la un hotel obisnuit, fie el si de lux, „ai bucatarie – daca vrei poti sa gatesti, ai dormitor, living…“, spune el, adaugand ca are prieteni care „si-au inchiriat apartamente mai mari si si-au adus toata familia“. Ii place si ca are room-service, curatenia e asigurata, sunt pana si servicii de cumparaturi. Lasa ceasca de cafea pe masa si o gaseste curata, spune el. „E ca si cum ai avea o sotie fara sa fii insurat, si nu e nici macar scump“, glumeste el.

    Hotelul a aparut, ca multe lucruri, cand a aparut si nevoia. A simtit-o compania Bucuresti Turism acum doi ani, cand a si demarat proiectul de investitii. Investitia initiala a fost de 1,7 milioane de euro, si a inclus dezvoltarea conceptului de hotel apartament si constructia restaurantului Le Bistro. Grupul Elscint preluase inainte de anul 2000 pachetul majoritar la societatea Bucuresti Turism, care detinea hotelul Bucuresti si o cladire invecinata cu 174 de apartamente si spatii de birouri. In ceea ce priveste proiectul de modernizare a hotelului Bucuresti, lucrarile vor fi incheiate in 2007, cand unitatea va fi inclusa in marca Radisson. 

    Valoarea totala a investitiei se va ridica la 40 de  milioane de  euro, hotelul urmand sa fie cel mai mare din Capitala, cu 450 de camere clasice plus 294 de apartamente in complexul Centre Ville, situat pe Calea Victoriei. Yaron Ashkenazi, directorul de operatiuni al Bucuresti Turism, spune ca hotelul a fost ocupat in proportie de 90% anul trecut. In 2004, a avut o cifra de afaceri de 4 milioane de euro, din care 1,9 milioane de euro profit. Ce face ca acest hotel sa aiba un profit de aproape 50% si un grad de ocupare care tinde spre 100%, in conditiile in care gradul mediu de ocupare al hotelurilor din Bucuresti (cel mai ridicat din tara), se invarte undeva in jurul procentelor de 65-68%, iar profitul nu depaseste in cele mai multe cazuri 15%? 

    Raspunsul e previzibil: cererea mare si oferta mica. Centre Ville e un produs rezultat din transformarea camerelor de hotel in apartamente de doua sau mai multe camere, cu bucatarii, in ideea atragerii clientilor care doresc o camera pentru o perioada mai lunga. „Conceptul Centre Ville a aparut ca urmare a nevoilor pietei. Ca investitor am inteles potentialul de crestere a pietei din Romania, ca tara va fi parte din UE si ca din ce in ce mai multi investitori vor veni aici“, spune Yaron Ashkenazi.

    Israelienii de la Elscint, care detin 74% din Bucuresti Turism, au facut in urma cu cativa ani un studiu de piata care arata ca un businessman cu interese de afaceri sta aici 12-15 zile pe luna. „Asta inseamna ca au nevoie de facilitati de cazare pe termen mediu si lung. Asa s-a nascut ideea acestui complex“, explica Ashkenazi.

    Tariful standard este 180 de euro pe noapte, dar asta in cazul clientilor care doresc sa stea cateva zile. Un client care sta o luna plateste circa 2.000 de euro, iar chiria pentru un an intr-un apartament se ridica la circa 15-17.000 de euro. 

    Printre clientii cu statut permanent ai hotelului se numara 125 de parlamentari si trei ministri, dar si  persoane din domeniile bancar, IT, telecomunicatii, industria filmului si diplomatie. Cea mai mare problema a Centre Ville o reprezinta, insa, lipsa unor apartamente clasificate la cinci stele. In decembrie anul trecut, cand a venit prima data in Romania, Jean-Claude van Damme a cerut o camera de cinci stele, iar echipa sa a fost cazata la Centre Ville. La fel se va intampla si in aceasta luna,  in care van Damme vine din nou in Romania pentru sapte saptamani, pentru filmarile la „Second in Command“.  Tocmai de aceea, cei de la Bucuresti Turism vor inaugura in toamna acestui an 64 de apartamente de cinci stele, investitia fiind de 2,2 milioane de euro.

    „Avem pe lista de asteptare zeci de persoane care vor sa se cazeze in viitoarele noastre apartamente de cinci stele. Stau acum la alte hoteluri“, explica Ashkenazi. Oricum, printre clientii importanti ai apartamentelor de la Centre Ville s-au numarat deja personalitati din lumea filmului, precum Pink sau Billy Zane. Simion Alb, director al Biroului National de Turism al Romaniei din America de Nord spune ca produsul „extended stay“, asa cum sunt numite in literatura de specialitate hotelurile apartament, nu este foarte raspandit si adoptat de marile lanturi hoteliere, pentru ca cererea este relativ redusa comparativ cu cererea pentru camerele clasice de hotel. „Aceasta se explica prin durata medie de sedere intr-un hotel, care este in general redusa, adica 1-4 zile pentru oamenii de afaceri si 2-6 zile pentru turisti. Exceptie in cazul turistilor sunt hotelurile din statiuni“, explica Simion Alb.

    In general, in lume, astfel de hoteluri practica tarife cuprinse intre 30 de dolari pe zi si 130 de dolari, in functie de locatie, durata sederii si tarifele de la hotelurile locale. Nici Paul Marasoiu, presedintele companiei de consultanta hoteliera Peacock Hotels, nu crede ca astfel de proiecte de hoteluri apartament se vor dezvolta semnificativ, principala cauza fiind concurenta facuta de apartamentele din zonele ultracentrale inchiriate in regim hotelier. In plus, este destul de greu ca un nou hotel apartament sa gaseasca locatie centrala, cum a gasit Centre Ville. 

    Cu toate acestea, spune Marasoiu, sunt acum la nivel de proiect inca trei astfel de hoteluri, dar cu o capacitate mai mica, adica intre 17 si 48 de camere. „Hotelurile apartament sunt totusi o necesitate care va fi tot mai evidenta pe piata. Estimez ca pana in anul 2009, se vor mai deschide peste 250 de apartamente in hoteluri de acest tip“, crede Paul Marasoiu.  

    Pana cand investitorii vor vedea daca si celelalte hoteluri apartament care se vor deschide vor avea succesul lui Centre Ville, cei de la Elscint au deschis doua astfel de hoteluri la Bruxelles si, spun ei, au un succes la fel de mare ca cel din Romania. N-ar fi de mirare daca jumatate din camerele celor doua hoteluri apartament din capitala Belgiei sa fie inchiriate tot de politicieni romani, plecati cu treaba in zona.

  • LEGISLATIE: Atentie la fuziuni!

    973 de milioane de lei – atat e amenda pe care trebuie s-o plateasca The Romanian Investment Fund (Cyprus) Limited. Pentru ce? Nu a anuntat Consiliul Concurentei, in interval de 30 de zile, ca a achizitionat peste 54% din capitalul social al firmei de distributie First Logistics & Distribution.

    Amenda primita de fondul de investitii este in acord cu reglementarile Uniunii Europene referitoare la capitolul Concurenta. Totusi, decizia Consiliului Concurentei poate fi atacata, in termen de 30 de zile de la pronuntarea ei, la 27 aprilie 2005. Si este doar un exemplu despre cum regulile europene trebuie sa fie aplicate de-acum inainte. Dar mai e de lucru. Caci legea romaneasca antitrust, adoptata in 1999 si amendata in 2004, nu este perfect aliniata la cerintele UE. „Pentru a incheia pregatirile in vederea aderarii, Romania trebuie sa-si imbunatateasca legea antitrust, in vederea alinierii la aquis-ul comunitar“, explica Thomas Janssens de la casa de avocatura Freshfields Bruckhaus Deringer. Care este rolul legii antitrust? Neelie Kroes, comisar european pe problemele concurentei, spunea in luna mai ca „atunci cand desfiintam cartelurile, o facem ca sa impiedicam (companiile) sa fure banii din buzunarul consumatorilor… iar atunci cand nu aprobam o fuziune n-o facem din cauza unei opozitii orbesti fata de companii mari“. De fapt, regulile sunt foarte clare: marimea n-are importanta atunci cand e vorba de o fuziune. Pertinente sunt argumentele oferite de analistii financiari care dovedesc ca entitatea care rezulta dupa fuziune isi va calca in picioare competitorii si va ignora consumatorii. „Aceste fuziuni sunt inacceptabile si vor fi oprite, indiferent daca in cauza se afla companii mari sau mici“, a mai spus Neelie Kroes.

    Sub aceeasi incidenta a legii antitrust cad insa si preluarile, nu numai fuziunile. Astfel, Consiliul Concurentei nu a aprobat preluarea firmei Chimpex de catre compania Azomures, hotarare care poate fi atacata in termen de 30 de zile. Cauza? Prin achizitia Chimpex de catre Azomures „se realizeaza o puternica integrare pe verticala, operatiunea in cauza prezentand dubii in ceea ce priveste compatibilitatea sa cu un mediu concurential normal“. De fapt, Azomures este principalul actor de pe piata romaneasca a producerii si comercializarii ingrasamintelor chimice. La randul sau, Chimpex, societatea achizitionata, este operatorul portuar traditional pentru ingrasaminte chimice, aflandu-se, la randul sau, intr-o pozitie dominanta pe piata serviciilor de operare a ingrasamintelor chimice. Mai mult, pentru un anumit tip de ingrasaminte chimice (ureea vrac), Chimpex are o pozitie de monopol, fiind singurul operator portuar specializat in acest tip de operatiuni. Un exemplu fericit este preluarea integrala a companiei Ardealul de catre norvegienii de la Orkla Foods Romania (ORF). Tranzactia a primit lumina verde din partea Consiliului Concurentei, asa ca in trimestrul doi, OFR va integra Ardealul, compania numarul doi din Romania in domeniul productiei pateurilor si a conservelor din carne.

    Afacerea Orkla-Ardealul a fost un exemplu pozitiv. Dar problemele pot aparea nu numai din partea firmelor care, din diverse motive, nu respecta intocmai cerintele Consiliului Concurentei. Ci insusi Consiliul are cateva aspecte de reglementat, dupa cum precizeaza Ana Diculescu – Sova, partener senior in cadrul Casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). Pentru ca, spune ea, Consiliul Concurentei este atat acuzator si judecator, iar „acuzatorul nu poate aplica in mod rezonabil principiile conform carora trebuie sa functioneze, daca este pus sa il judece pe cel acuzat“. Mai mult de-atat, legislatia concurentei contine cateva reguli contrare acquis-ului comunitar. Spre exemplu, legea concurentei impune exportatorilor romani o conditie suplimentara la vanzarea produselor lor: acoperirea tuturor costurilor, declara Carmen Peli, avocat asociat senior in cadrul NNDKP. Aceasta obligatie nu este impusa producatorilor din actualele state membre ale UE si, prin urmare, „concurenta pe piata comuna va fi distorsionata in defavoarea exportatorilor romani, daca s-ar mentine aceasta reglementare“, adauga Carmen Peli.

    Dar nu cumva alte noi reglementari vor inaspri conditiile concurentiale de pe piata romaneasca?  

     

  • Legislatia concurentei

    Consiliul Concurentei are o natura ambigua, intrucat este, in acelasi timp, acuzator si judecator.

    ACUZATOR: In calitate de autoritate administrativa, declanseaza investigatii la plangere prealabila sau din oficiu, atunci cand exista indicii ca Legea concurentei nr. 21 / 1996 a fost incalcata.

    JUDECATOR: La sfarsitul investigatiei, in calitate de autoritate jurisdictionala, in urma audierilor partilor in mod independent emite o decizie de sanctionare.

  • Anti-monopol

    Una din principalele griji ale autoritatilor din domeniul concurentei este felul in care companiile isi exercita puterea in piata. De aceea, legea concurentei dirijeaza:

    COMPORTAMENTUL jucatorilor prin:
    Interzicerea intelegerilor care ar restrictiona competitia (fara nici un beneficiu).
    Prevenirea situatiilor in care companiile care detin monopol pe o piata ar putea abuza de pozitia lor.

    STRUCTURA pietei
    prevenirea si modificarea fuziunilor care pot concentra piata si altera mediul concurential.


  • Romgaz, inca nu

    Luna trecuta, presedintele Basescu ceruse Guvernului „sa analizeze daca este necesara privatizarea imediata a Romgaz, avand in vedere actuala conjunctura pe piata internationala a energiei“. Guvernul a analizat si a decis: privatizarea Romgaz nu se va face cu un investitor strategic, adica nu va urma schema de vanzare a Petrom, unde cumparatorul devine actionar majoritar. „In actualul context de pe piata energiei, privatizarea acestei societati cu un investitor strategic ar fi dezavantajoasa pentru statul roman“, suna comunicatul de la Guvern.

     

    E greu de spus insa despre ce fel de privatizare va fi vorba, atata vreme cat consultantul strain selectat de autoritati si care va prezenta propuneri pe aceasta tema (consortiul format din Credit Suisse First Boston si Romanian American Enterprise Fund) nu si-a spus cuvantul inca. Totusi, conform Guvernului, consultantul va veni cu propuneri pentru strategia de privatizare in termen de sase luni, ceea ce inseamna ca autoritatile vor lua atunci o decizie. Cu consultant sau fara, curentul de opinie antiprivatizare din Romania castiga teren pe zi ce trece.

     

    Dupa ce Guvernul a sugerat ca e posibil ca privatizarea CEC sa fie amanata cu doi ani sau sa se faca doar cu investitori financiari, Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) a lansat un raport unde apreciaza ca amanarea ar putea fi o decizie gresita, fiindca trecerea timpului nu face decat sa erodeze cota de piata a CEC in favoarea altor banci si implicit valoarea de vanzare a acesteia. Dupa BA-CA, autoritatile au gresit asteptandu-se ca ofertantii pentru CEC sa fie dispusi sa plateasca 500-600 de milioane de euro, cand de fapt ofertele au ramas in jur de 300 de milioane.

     

    De alta parere este insa Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), care spune de-a dreptul ca privatizarea CEC ar trebui sa fie anulata, iar institutia mai bine sa se transforme in casa de economii pur si simplu pentru populatie. Pentru un efect mediatic mai mare, AOAR a ales sa-si expuna acest punct de vedere chiar  in cursul intalnirii de saptamana trecuta cu delegatia FMI venita la Bucuresti.

  • Cum se castiga inimile oamenilor

    Consiliul National al PSD de la Palatul Parlamentului a putut semana, pana la un punct, cu o succesiune de polite platite reciproc intre liderii partidului, mai exact intre cei cu dosare de coruptie si cei fara. Conform acestei logici, propunerile de schimbare a statutului PSD prezentate la Consiliu, care elimina functia de presedinte executiv, au ilustrat faptul ca tabara lui Mircea Geoana a invins tabara lui Adrian Nastase exploatand mostenirea matusii Tamara.

     

    La fel se explica faptul ca Adrian Nastase a folosit tribuna Consiliului ca sa dezminta teoria ca el ar fi lansat in presa dosarul imobiliar legat de varul liderului Mircea Geoana, anume ca sa-l discrediteze pe Geoana si pe adeptii lui. Lucrurile nu pot fi vazute insa numai sub acest unghi. Coruptia intr-un partid social-democrat pune probleme ideologice specifice, mai ales cu cat PSD, asa cum a sugerat senatorul Ion Iliescu, este urmasul moral al FSN – primul partid al Revolutiei, care s-ar fi cuvenit sa-si asume stindardul incoruptibilitatii.

     

    Mircea Geoana, un lider fara o aplecare deosebita spre ideologizarea discutiilor, socoteste faptul ca doua treimi dintre romani asociaza PSD cu coruptia drept o simpla piedica in calea afirmarii electorale a partidului. Ion Iliescu, in schimb, poate omul din PSD cel mai atent la puritatea doctrinara, a izbutit sa ridice sala Consiliului in picioare tocmai pentru ca a pus problema coruptiei intr-un alt plan – acela al responsabilitatii fata de electoratul de stanga etern si idealist.

     

    Un electorat atent la un anume set de valori si la un anume tip de lider – „sarac si cinstit“ in sens larg si cu care intretine o relatie mult mai marcata emotional decat, de pilda, electoratul de dreapta cu liderii liberali. Poate ca viitorul PSD e imposibil de cladit pe platforma acelei stangi propuse de Iliescu, iar existenta mai multor curente ideologice in partid e fireasca.

     

    Dar in lipsa unor lideri care sa-si asume doctrina sociala pe care o declara, capabili adica „sa castige inimile oamenilor“, cum a spus Iliescu, promisiunea lui Miron Mitrea ca PSD va aduce pensii mai mari cand va veni la putere sau izbucnirile nationaliste ale lui Ioan Rus nu valoreaza mai mult in ochii electoratului decat aparenta vremelnica de stanga a unui PD trecut intre timp la doctrina populara.

  • Aici or sa fie banii BCR

    Discutiile despre modul de folosire a banilor din privatizarea BCR incep sa se indrepte spre cateva concluzii. Prima ii apartine ministrului pentru lucrari publice, Laszlo Borbely, care spune ca o parte din suma ar putea fi folosita pentru constructia autostrazii Bucuresti-Bors.

     

    Ministrul a anuntat ca e posibil ca suma alocata pentru acest an lucrarilor la autostrada sa fie de 500 de milioane de euro in loc de 100, cat era bugetul initial, astfel incat fondurile necesare in plus sa fie luate din platile pentru BCR.

     

    Pana acum, varianta vehiculata pentru finantarea autostrazii fusese cea a creditului extern, ceea ce explica de ce Federatia Operatorilor Romani de Transport, de pilda, s-a grabit deja sa aprecieze ca folosirea banilor din privatizare pentru Autostrada Bechtel nu e o solutie buna.

     

    Cat despre alte pareri, PSD a continuat sa sustina ca destinatia cea mai potrivita pentru banii din vanzarea BCR este sistemul public de pensii. Problema insa ar putea tine mai curand de calendarul platilor, atata vreme cat, chiar daca Guvernul va aproba in aceasta saptamana planul de finantare enuntat de Borbely, banii nu se afla inca la dispozitia autoritatilor. Erste Bank, cumparatorul BCR, a sugerat ca e posibil ca plata actiunilor sa se faca abia spre toamna.

  • Deceniul grupurilor de interese

    „Grupurile de interese“ acuzate de presedintele Traian Basescu au avut de-a face saptamana trecuta cu un contraatac prezidential de proportii. Mai intai, seful statului le-a rebotezat „grupuri de tip mafiot“, punand capat ambiguitatii asa de des acuzate inainte de comentatorii anti-Cotroceni, dupa care un grup de interese nu-i blamabil ca atare.

     

    Iesirea publica a presedintelui Basescu impotriva grupurilor de interese/de tip mafiot, care ar fi ajuns sa impuna Guvernului ce legi sa adopte, a fost repede interpretata drept o incercare in plus de a slabi pozitia premierului liberal Tariceanu, tocmai in perioada cand PD preseaza PNL in directia unei fuziuni dezavantajoase pentru acesta. Numai ca interventia lui Basescu are un orizont mult mai larg.

     

    Pe de o parte, presedintele si-a tinut discursul dupa o perioada intesata de campanii de presa care au parut in permanenta ca isi replica una alteia, daca nu chiar ca sunt lansate anume ca sa se neutralizeze una pe cealalta: matusa Tamara a lui Adrian Nastase si averea lui Dan Ioan Popescu, afacerile vicepremierului Copos cu Loteria Romana, intalnirea (sau intalnirile) Tariceanu-Macovei-Patriciu, ascultarea telefoanelor lui Dinu Patriciu, initiativa ministrului sanatatii privind taxa pe viciu, alocarea directa de catre ministrul economiei a unui contract de un miliard de euro pentru o firma elvetiana.

     

    Or, presedintele a ales sa nu se pronunte decat de doua ori in toata perioada: dupa convocarea la Parchet a vicepremierului George Copos, atunci cand a condamnat transformarea in show mediatic a anchetarii unor demnitari, si acum, imediat dupa ce a iesit la iveala falsitatea acuzatiilor ca Monica Macovei ar fi incercat sa influenteze justitia in cazul Patriciu. Pe valul acestui deznodamant, care a inchis gura pentru multa vreme de-acum inainte oricarui ziar care ar mai dori s-o critice pe Monica Macovei si reformele initiate de ea, vorbele lui Traian Basescu despre grupurile mafiote care folosesc presa ca sa-si impuna interesele in Guvern capata o greutate noua.

     

    Prezent la sedinta de bilant a MAI, presedintele a cerut de data aceasta ca deciziile emise de Guvern in ultimii zece ani sa fie analizate „cu curaj“, astfel incat sa iasa la lumina cazurile cand un anumit act normativ a fost dat anume spre a avantaja un grup de interese (ulterior, Basescu avea sa ofere si cateva indicii: in industria petrolului, a tutunului sau in cazurile cand s-au dat scutiri de vama pentru anumite produse). Extinderea la zece ani a perioadei presupuse de actiune a „grupurilor“ denota intentia presedintelui de a depasi sfera sugestiei ca tinta atacurilor lui ar fi exclusiv guvernul Tariceanu si scoate din cauza factorul politic, atata vreme cat in ultimul deceniu s-au succedat guvernanti de toate culorile.

     

    In acelasi timp insa, aceasta complica spectrul reactiilor din partea „grupurilor de interese“, atata vreme cat respectivele grupuri nu se lupta doar cu Cotrocenii sau cu ministrul justitiei, dar si intre ele, oferind un spectacol extrem de indigest. Imediat dupa discursul prezidential, din directii total diferite au venit cateva astfel de reactii.

     

    Intai au fost acuzatiile liderului PC, Dan Voiculescu, ca vicepremierul Copos ar fi fost santajat de grupul Vantu-Luca-Sorin Rosca Stanescu sa aprobe in Guvern cedarea catre acest grup a pachetului de 8% din actiunile Petrom. A urmat acuzatia lui Valerian Stan, fost sef al Corpului de Control din guvernul Ciorbea, care a declarat ca Traian Basescu ar fi luat in 1994 un credit preferential de la Banca Agricola. De fapt, avea sa replice presedintele, creditul fusese luat de fratele sau si apoi restituit. „Musuroiul e atat de starnit…“, a fost concluzia lui Basescu.

     

    Pozitia presedintelui a fost sustinuta pe parcursul saptamanii trecute de publicarea raportului SRI pe 2004, unde „interferenta unor interese personale sau de grup in derularea actului administrativ“ si „consolidarea unor grupuri de interese cu conexiuni in mediile de decizie“ sunt clar incriminate. Iar Basescu nu s-a ferit sa faca aluzie la comunicarea cu serviciile secrete („Adesea am stiut si cand ofiteri sau magistrati urmeaza sa devina tinta a unor companii“).

     

    In fine, un alt gen de sustinere vine si din partea interlocutorilor europeni: presedintele si-a tinut discursul de saptamana trecuta in prezenta lui Jonathan Scheele, seful Delegatiei CE la Bucuresti, iar saptamanalul The Economist a scris ca Bucurestiul a inceput sa vaneze „pestii cei mari“ ceruti de Bruxelles ca proba ca autoritatile romane combat coruptia.

  • FALSURI IN ROMANIA

    IMBRACAMINTE
    Polo vs. Polo Garage     Multi dintre cei care au trecut prin Unirea Shopping Center din Bucuresti au putut vedea magazinul Polo Garage. Se stie mai putin insa ca acesta nu are legatura cu marca originala, fiind detinut de o companie din Turcia. Avocatul Gabriel Turcu, impreuna cu titularul marcii, a actionat in justitie comerciantul si a obtinut hotarare judecatoreasca definitiva si executorie pentru stoparea activitatii de distributie.  

    DETERGENTI
    Domestos vs. Rixon     Cunoscutul detergent Domestos, produs de Unilever, s-a trezit cu un frate aproape geaman, cu marca Rixon. Atat originalul, cat si falsul se distribuiau in aceleasi magazine, iar diferenta de pret era in favoarea produsului contrafacut. In acest caz s-a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva prin care produsul a fost retras. Producatorii Rixon au scapat intr-o prima faza de obligatia de a plati daune in valoare de 30.000 de euro, cu conditia sa nu revina pe piata. 


    GENTI DE LUX
    Louis Vuitton vs. Vitton Collection Firma Vitton International a vandut o perioada in Romania genti de voiaj sub numele Vitton Collection, care ajunsesera sa detina, potrivit unor surse, 80% din piata. Cazul e in curs de solutionare, insa Vitton International nu mai distribuie produse in Romania. Daunele s-ar putea ridica la circa doua milioane de euro, ceea ce ar reprezenta un record zonal. De notat ca Louis Vuitton isi distribuie produsele doar prin reteaua de magazine proprii. 


    MEDICAMENTE
    Norvasc vs. Samlo O companie indiana a distribuit pe piata romaneasca medicamentul Stamlo, avand o formula farmaceutica foarte apropiata de cea a medicamentului Norvasc, produs de la Pfizer. Ambele tratau afectiuni cardiace, avand aceeasi sub-  stanta reactiva: amlodipina. Proprietarul de drept al formulei medicamentului original a dat in judecata falsificatorul si a obtinut retragerea acestuia de pe piata. Valoarea daunelor a fost de peste un milion de euro.

BusinessMagazin