BusinessMagazin

Blog

  • EADS

    PROFIL European Aeronautic Defence and Space Company este cea mai mare firma aerospatiala din Europa si a doua pe plan mondial, dupa Boeing

     

    FONDATORI  DaimlerChrysler Aerospace (DASA, Germania), Aerospatiale Matra (Franta), Construcciones Aeronaúticas (CASA, Spania)

     

    VANZARI 37,8 mld. dolari (2003)

     

    ANGAJATI 109.000

     

    CONDUCERE Arnaud Lagardcre, Martin Bischoff (copresedinti ai consiliului de administratie), Rainer Hertrich, Philippe Camus (copresedinti executivi)

     

    CONCURENTI BAe Systems, Boeing, Lockheed Martin

     

    PARTICIPATII industria aeronautica: Airbus (80%); elicoptere: Eurocopter; aviatie militara: Dassault Aviation (46%) si Eurofighter (43%); rachete: MBDA (38%); sateliti: Arianespace (29%)

  • Reorganizare la varf

    Dupa ce a ocupat trei ani functia de director al diviziei de corporate banking din cadrul HVB Bank Romania, Wolfgang Schoiswohl este, de la inceputul anului, noul vicepresedinte al bancii.

     

    BUSINESS Magazin: Cum credeti ca va fi 2005 pentru HVB Bank?

    Wolfgang Schoiswohl: Cum va fi anul pe care l-am inceput? Companiile care sunt deja aici si care au inceput afaceri in trecut vor avea nevoie de bani pentru a-si continua investitiile, pentru a se extinde, pentru a-si asigura o pozitie pe piata. Cred ca in anii urmatori micii antreprenori romani vor avea tendinta de a-si vinde afacerile obtinand preturi cat mai bune din partea investitorilor. Pentru noi, acesta este un semnal pozitiv. Pentru ca toti acesti investitori vor avea nevoie de banci cu activitate complexa, care sa inteleaga ce este o finantare structurata si sa  ii poata sfatui.

     

    Cred ca avem o mare oportunitate in fata, pentru ca domeniul corporate banking-ului este unul pe care l-am dezvoltat bine in timp. Un alt domeniu care cred ca va avea o dezvoltare exploziva in anii care vin, si pe care il vedem ca o oportunitate, este cel imobiliar. Acest sector al constructiilor este foarte activ, aici, in Romania, atat in Bucuresti, cat si in alte centre din tara.

     

    Exista, in afara de acesti mari investitori, si companiile mici si mijlocii care, de multe ori, nu gasesc finantarile de care au nevoie. Avem planuri sa dezvoltam produse si pentru companiile mici si medii. Concurenta pentru companiile mari, pentru multinationale care sunt prezente in Romania, este pe zi ce trece tot mai puternica. Castigurile bancilor care lucreaza cu aceste companii sunt, de aceea, mai mici decat in trecut. Exista o metoda clasica de evaluare a unei companii atunci cand solicita o finantare, dar aceasta poate dura mult timp.

     

    Cand vorbim despre companii care au profit de doar cateva sute de mii de euro si solicita imprumuturi de 20-50 de mii de euro, timpul consumat pentru problemele administrative trebuie sa fie redus foarte mult, pentru a fi un business profitabil. De aceea, trebuie avuta in vedere o abordare diferita. Evident, nu se poate exclude etapa de analiza a situatiei financiare,  dar intregul proces trebuie sa se poata desfasura mult mai rapid decat in cazul unor companii mari, si a unor sume imprumutate mari.

     

    … in aceste conditii, apreciati ca este o piata interesanta?

    Este o piata interesanta pentru orice banca dornica sa desfasoare toate categoriile de operatii, si care vrea sa fie o banca universala. Desi pe acest segment de activitate riscurile pot fi mai ridicate, este important ca banca sa poata face afaceri si cu aceste companii. Mi-e greu sa dau o data exacta pentru momentul in care vom lansa serviciile adresate specific IMM-urilor, pentru ca e nevoie de o perioada de pregatire. Dar, pentru anumite firme de acest fel pe care le cunoastem deja, selectiv, cred ca vom lansa acest program in primavara.

     

    … lupta se duce, totusi, pentru segmentul de retail…

    Cu siguranta, marea competitie este de acum pentru retail. Asa cum se stie deja, in planurile noastre de viitor intra si achizitia unei banci, fie ca se numeste CEC, fie BCR. Dorim sa ne extindem in acest fel reteaua de sucursale si prezenta in tara, pentru ca acest lucru iti da capacitatea de a dezvolta produse de masa, cu preturi scazute, foarte accesibile. 

     

    Cum vedeti peisajul bancar in viitor?

    Cu siguranta vom asista la cateva schimbari majore ale peisajului bancar. Cred ca depinde foarte mult de modul in care va avea loc transformarea CEC si a BCR, dupa ce se vor finaliza procesele de privatizare. In timp, multe dintre bancile existente azi vor deveni, probabil, jucatori de nisa. Multe vor fuziona sau isi vor vinde activitatile altor jucatori… In aceasta perioada, e normal ca si bancile sa fie profitabile. Dar ce se va intampla cu acele banci, care dau credite haotic atunci cand cresterea economica nu va mai fi atat de puternica? A face profit rapid, astazi, nu inseamna neaparat ca vei face profit si maine. E important sa ai o politica de creditare bine gandita, in care riscul sa fie bine calculat, in asa fel incat activitatea bancii sa poata fi profitabila pe termen lung.

     

    Ce credeti ca este cel mai dificil, in postul pe care l-ati preluat?

    Pentru mine este foarte important acum sa ma concentrez pe definirea directiilor strategice pe care sa le urmam. In ultimii trei ani am fost foarte implicat in tot ceea ce se numeste activitate pentru corporatii. Acum am reorganizat aceasta divizie, ceea ce imi va permite sa aloc mai mult timp strategiilor pentru dezvoltare ale bancii. In Romania exista in acest moment o piata care se dezvolta si se misca atat de repede incat este nevoie de o ajustare permanenta a activitatii. Nu poti sa spui „daca am avut succes pana acum, vom avea cu siguranta si de acum inainte“, fara a te adapta permanent pietei.

  • O industrie in cheia sol

    Mai putem spune azi: „Vezi ca-ti suna mobilul?“. Nu prea. Mobilele canta, mai degraba. Si pe moftul unor tonuri de apel la moda s-a intemeiat o formidabila industrie. In 2008, tonurile de apel vor reprezenta 12% din vanzarile de muzica, estimeaza analistii de la Baskerville/Informa Media.

     

    Industria tonurilor de apel infloreste tocmai pentru ca mosteneste una dintre principalele caracteristici ale industriei muzicale. Topurile muzicale sunt intr-o permanenta schimbare – prin urmare, utilizatorii de telefoane mobile isi schimba si ei regulat tonul de apel, inlocuindu-l cu una dintre ultimele melodii la moda.

    Cum functioneaza aceasta noua si profitabila industrie? Foarte simplu. In principiu, o firma prelucreaza melodiile in formate care pot fi suportate de telefoanele mobile si isi publica oferta intr-o revista, de unde cumparatorul selecteaza codul atasat soneriei dorite, pe care il trimite printr-un SMS la un anumit numar. Pretul unui SMS variaza intre 1,5 dolari si 2,5 dolari, in functie de calitatea soneriei. In schimbul banilor, clientul primeste 15-20 de secunde din ultimul hit al lui Beyonce sau Britney Spears, care inlocuieste taraitul obisnuit al telefonului. Asa s-a nascut o industrie adevarata: in 2004, din SMS-uri de 1,5-2,5 dolari, s-au strans 3 miliarde de dolari in intreaga lume. Procentual, putem vorbi de circa 10% din valoarea totala a pietei muzicale de 32,3 miliarde de dolari in 2004. Si lucrurile nu se opresc aici: in urmatorii doi ani se estimeaza ca piata tonurilor de apel va atinge 5,2 miliarde de dolari.

     

    Principalii clienti sunt adolescentii (11-17 ani) si tinerii (18-24 ani), care in multe din tarile Europei Occidentale isi descarca lunar pe telefonul mobil cel putin doua sau trei tonuri de apel noi. Ironia face ca tot tinerii sunt cei care provoaca si cele mai mari pierderi caselor de discuri pentru ca descarca muzica ilegal de pe Internet.

     

    Cert este ca in lumea intreaga vanzarile de tonuri de apel sunt pe cale sa le depaseasca in valoare pe cele de CD-uri single, care in prezent reprezinta categoria cu cele mai mari vanzari din industria muzicala.

    Si tinerii din Romania isi pot programa mobilele sa cante dupa ultimul hit, platind intre 90 de centi si 1,5 sau chiar 2 dolari. In peste 50% din cazuri, spun analistii, este vorba despre manele, insa oferta existenta pe piata cuprinde toate hiturile momentului, atat romanesti cat si straine. In Europa de Vest, SUA si Japonia, vorbim despre o industrie cu venituri considerabile. In Romania, multe firme de profil considera fie ca tonurile de apel sunt o afacere pe duca, fie ca e un segment de business care ar urma sa se dezvolte in viitor, apropiat sau nu. „Noi avem nevoie sa ne marim traficul ca sa vindem mai mult. Deocamdata suntem in pierdere“, afirma Paul Vilcov, director general al firmei Televox, care a intrat pe piata din septembrie 2004.

     

    Cu alte cuvinte, principala problema in Romania este numarul inca mic de posesori de telefon mobil care accepta sa mai plateasca si pentru o sonerie muzicala. Daca in Germania traficul lunar de mesaje scrise era acum un an de 2 miliarde pe luna, din care cateva milioane bune erau doar mesajele de achizitie a unui ton de apel, in Romania traficul lunar de SMS-uri variaza intre 30 si 40 de milioane de mesaje, din care jucatorii din piata estimeaza ca aproximativ 50.000 – 60.000 ar fi cereri de cumparare de sonerii. „Cred ca vor mai trece cel putin doi ani pana cand Romania va conta pe piata de SMS-uri premium“, este de parere Roberto Lazarov, country manager al companiei Itouch – Movilisto care a intrat pe piata din Romania la mijlocul lunii iulie 2004 prin firma Mobitop.

     

    Este interesant de observat ca primele intrari pe piata romaneasca ale unor companii straine cu experienta in vanzarea de tonuri de apel s-au produs in semestrul doi al anului trecut, respectiv grupul francez CellCast Media prin Televox, si grupul britanic Itouch prin Movilisto. La acestea se adauga si alte firme romanesti desprinse din companiile mai vechi, astfel ca in acest moment clientii romani au la dispozitie cataloagele de sonerii a opt firme.

     

    Pentru un jucator cu vechime in domeniu precum Telemedia Consult, care este prezenta pe piata din 2002 cu mobilogo.ro, cresterea numarului de oferte a condus la o saturare a pietei, pentru ca nu a fost insotita si de o crestere a cererii. „Vanzarile mele de tonuri de apel au scazut cu 30% in 2004 fata de 2003. Momentan nu am nici un motiv de optimism“, spune Andor Toth, director executiv al Telemedia.

     

    Orice firma care vinde tonuri de apel mai are in oferta si alte aplicatii multimedia pentru telefonul mobil, de la logo-uri si imagini la jocuri Java sau chiar videoclipuri. La firmele de pe piata romaneasca vanzarile de tonuri de apel pot insemna pana la 60% din totalul cifrei de afaceri sau doar 5-6%, in functie de portofoliul de servicii al firmei. „Vrem sa avem mai multe aplicatii, ca sa nu depindem de un singur punct de business“, spune Dan Virtopeanu, general manager al Voxline Communication, firma care activeaza pe piata tonurilor de apel inca din 2002.

     

    Mai trebuie precizat ca pe langa oferta acestor firme, clientii romani mai au la dispozitie si serviciile similare oferite de Connex si Orange, cu precizarea ca in oferta operatorilor nu se gasesc si mult cerutele manele. Mai mult, Orange are inca din iunie 2002 un parteneriat cu MTV prin care ofera tonuri de apel dupa melodiile aflate in topurile postului muzical. „Clientii Orange achizitioneaza cateva zeci de mii de tonuri de apel in fiecare luna. Este vorba de o piata in dezvoltare, care va evolua si in Romania, concomitent cu cresterea gradului de penetrare a terminalelor WAP/MMS“, spune Amalia Fodor, PR Manager la Orange Romania.

     

    Nici Connex nu se lasa mai prejos, si de curand a lansat o campanie publicitara vizibila mai ales in presa scrisa prin care isi promoveaza oferta de tonuri de apel. De altfel, promovarea in presa scrisa este un element esential in asigurarea vanzarilor, pentru ca decizia de cumparare are loc dupa ce potentialul client consulta lista de sonerii publicata de fiecare firma. „Noi schimbam continutul reclamei in fiecare saptamana, in functie de ce merge cel mai bine“, declara Paul Vilcov de la Televox. „Depind foarte mult de reclama. Daca dispar o saptamana din reviste se simte imediat in vanzari“, adauga Paul Vilcov. Mai mult, unele firme au dezvoltat un sistem de coduri, astfel ca aceeasi sonerie are un cod diferit pentru fiecare publicatie in care i s-a facut reclama, astfel incat o firma poate sa determine in mod precis cat de rentabila a fost reclama dintr-o anumita publicatie. „Revistele pentru tineri, gen PopCorn si Bravo si Libertatea de weekend sunt cele mai vizate de reclamele noastre“, spune Dan Virtopeanu, de la Voxline.

     

    Schema unei afaceri cu tonuri de apel, si in general cu orice produs multimedia pentru telefonul mobil are in componenta doua pozitii cheie: furnizorul de continut si operatorul retelei de telefonie. Evolutia ascendenta a vanzarilor de tonuri de apel a facut ca in strainatate schema sa fie completata si cu o treia pozitie: casele de discuri. Astfel, pretul platit pentru un ton de apel care suna ca ultimul hit al lui Jay-Z este impartit intre operatorul retelei mobile, firma care a furnizat soneria si i-a facut reclama si casa de discuri care incaseaza drepturile de autor. In alte tari, marile case de discuri – precum EMI sau Universal Music – au incheiat contracte direct cu retelele de telefonie mobila, pentru vanzarea melodiilor din catalogul lor ca tonuri de apel. Mai mult, ultima gaselnita in materie de marketing si promovare a unui nou single, este ca o data cu lansarea lui pe piata, casa de discuri publica si un numar la care melodia respectiva poate fi solicitata ca ton de apel pentru mobil. De exemplu, in contractul de un an incheiat de grupul EMI cu Vodafone in 2004, casa de discuri primeste 60% din venituri iar operatorul de telefonie 40%.

     

    In Romania casele de discuri lipsesc din ecuatie, iar partea leului din incasari revine operatorilor de telefonie mobila. „Connex si Orange pastreaza in mod curent pana la 60% din venituri, iar asta impiedica companiile sa investeasca mai mult in produse si reclama pentru a genera un trafic mai mare“, spune Roberto Lazarov de la Itouch – Movilisto. Cu cat se aleg firmele pana la urma? In general profitul realizat de un provider de continut pentru mobil ajunge la aproximativ 15% din costul unei sonerii, dupa ce se scad cheltuielile de publicitate si cele cu operatorii retelelor.

     

    Majoritatea soneriilor vandute pana acum (monofonice sau polifonice), redau doar partea instrumentala a unei melodii insa ultimele generatii de telefoane mobile permit inclusiv soneriile true – tone care pot sa redea si vocea artistului. De aici si pana la a infiinta o casa de discuri care sa produca sonerii muzicale pentru telefonul mobil drumul a fost foarte scurt. Grupul francez de media Lagardcre a lansat in SUA marca BlingTone destinata doar tonurilor de apel, si deja a semnat mai multe contracte cu producatori importanti, care lucreaza in mod curent cu artisti precum Missy Elliot, Jay-Z sau 50 Cent.

     

    Si in Romania firma Televox se afla in discutii avansate cu o trupa importanta de rock, dar deocamdata aceste discutii nu s-au putut finaliza in lipsa unui cadru legal. Cat despre plata drepturilor de autor, situatia este si mai confuza, pentru ca pana in prezent nimeni nu a platit drepturi de autor pentru melodiile folosite in realizarea tonurilor de apel. Motivul este simplu si cu specific local: nu au avut cui, pentru ca legislatia romaneasca nu contine nici o prevedere cu privire la soneriile muzicale. Daca pentru melodiile straine, firmele care sunt filiale ale unor companii din afara tarii spun ca drepturile de autor au fost platite la nivel international, pentru melodiile romanesti nu s-a incasat nici un ban. „Pana acum nu am platit nimic ca drepturi de autor pentru ca Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) ne-a spus mereu ca nu exista metodologia pentru a ne lua banii“, declara Dan Virtopeanu de la Voxline.

     

    In sfarsit, incepand cu acest an, soneriile de pe mobilele romanilor vor intra in legalitate, pentru ca UCMR a elaborat cadrul legal, care acum asteapta sa fie publicat in Monitorul Oficial pentru a intra in vigoare. Conform lui, drepturile de autor vor insemna o taxa de 10% din valoarea incasarilor brute, dar nu mai putin de 3.000 de lei pentru o sonerie descarcata. „Daca o firma a platit drepturile de autor pentru piesele straine la nivel international, trebuie s-o demonstreze cu acte, iar noi vom lua legatura cu omologii din strainatate“, afirma Ana Achim, director general al UCMR.

     

    Care ar mai putea fi asteptarile pentru 2005? Daca se iau in calcul cele zece milioane de utilizatori de telefonie mobila, s-ar putea spune ca piata din Romania are potential. Pe de alta parte aproximativ doua treimi din acesti utilizatori sunt pe cartele preplatite, si traiesc din beep-uri, deci e putin probabil ca vor cheltui bani pentru un ton de apel muzical. In plus, telefoanele care sunt in uz in Romania sunt inca in marea majoritate de generatie veche, deci nu permit descarcarea tonurilor polifonice. Daca se mai ia in calcul si taxa anuntata de UCMR, situatia nu este deloc roza. Pe de alta parte, numarul jucatorilor de pe piata este mai mare ca oricand si nici operatorii de telefonie nu par dezinteresati. Desi nu se asteapta o crestere semnificativa a numarului de utilizatori de mobil, toata lumea spera ca vor fi mai multe telefoane noi si ca va creste puterea de cumparare. Cert este ca nimeni nu se da batut.

     

    Intre timp, in strainatate tonurile de apel au trecut de la moda la fenomen de masa, cu propriile topuri, cum este cel publicat de cunoscuta revista de muzica Billboard. In Romania, Beethoven ramane deocamdata la putere.

  • La ce ne-am uitat in 2004

    La un consum de TV mai mic fata de 2003, oferta de programe a anului trecut a fost mare si diversa. Cert este ca televiziunile „mari“ au mai pierdut din spectatori in favoarea statiilor „de nisa“, insa ierarhia a ramas neschimbata: Pro TV in pozitia de lider, urmata de Antena 1 si TVR 1.

     

    Pe segmentul publicului activ din mediul urban, cu varsta cuprinsa intre 18 si 49 de ani cotele medii de audienta inregistrate de Pro TV atat in prime time (orele 19 – 23) cat si pe durata unei zile au fost in fiecare luna cele mai mari de pe piata. Pe de alta parte, decalajul de audienta dintre Antena 1 si postul public s-a micsorat in 2004,  apropiind TVR 1 periculos de mult de locul doi ocupat de televiziunea din Baneasa. „Postul public este un jucator important pe care celelalte statii trebuie neaparat sa-l ia in calcul. Un exemplu ar fi aici tendinta de suprapunere a Antenei 1, prin „productii proprii“ dar si prin target, ceea ce creeaza un avantaj Pro TV-ului“, este de parere Cristian Parvan, research manager la agentia de media Zenithmedia.

     

    La nivelul ofertei de programe, grila postului din Pache Protopopescu a reusit cel mai bine sa se mentina intre primele optiuni ale telespectatorilor, avand in vedere cresterea ofertei mai ales din zona televiziunilor „de nisa“. In acelasi timp, Antena 1 a pierdut mai mult teren, pentru ca programele din grila postului din Baneasa au oscilat intre o crestere a audientei generale la nivel urban, iar aici varful de lance a fost emisiunea „Din dragoste“ si tintirea unor grupe de public mai tinere.

     

    „Pro TV a suportat cu mai mult succes decat Antena 1 aceste schimbari de pe piata, scaderea cotei sale de piata fiind mai slaba, cel putin in parte datorita constructiei unei grile de programe care este extrem de stabila si bazata pe programe mature si sigure pe piata romaneasca precum «Teo» si «Vacanta Mare»“, afirma Liviu Boitan, research manager la agentia de media Media Direction.

     

    In ceea ce priveste audienta atrasa de grila TVR 1, criteriile de masurare sunt mai nuantate, avand in vedere numeroasele surse de finantare ale postului public, care ii confera un anumit avantaj in achizitia de programe, fie ele filme, emisiuni de divertisment sau transmisiuni sportive. Formatele traditionale „Surprize, surprize“ si „Iarta-ma“ au reprezentat si in 2004 varfurile de audienta ale TVR 1 la care s-au adaugat transmisiunile de la cele doua evenimente sportive ale anului trecut, respectiv Campionatul European de Fotbal si Olimpiada de la Atena.

     

    De altfel, in luna iunie, cota de piata pe durata unei zile, a postului public la nivel urban pe segmentul 18-49 ani a depasit-o pe cea a Antenei 1, astfel incat 13,1% din persoanele care s-au uitat la televizor in acea perioada au ales programele TVR 1, fata de 10,9% care le-au preferat pe cele difuzate de Antena 1. „Cresterea provocata de aceste evenimente a permis si promovarea celorlalte emisiuni din grila, si chiar daca TVR 1 respecta tendinta de scadere a statiilor mari, situatia sa in raport cu competitorii s-a ameliorat fata de a doua jumatate a lui 2003“, spune Liviu Boitan de la Media Direction.

     

    In categoria emisiunilor de stiri, oferta Pro TV a atras cei mai multi telespectatori cu „Stirile diminetii“, care au fost lider de audienta pe publicul urban 18-49 de ani in toate editiile sale si „Stirile de la ora 17:00“, care pe acelasi public au condus audientele in 98,4% din editii. „Stirile de la ora 19:00“ au castigat teren in fata „Observatorului“ Antenei 1, avand un avantaj de 3,1 puncte de rating si un leadership de 93,2%. „Valorificarea unei perioade mai mari din timpul telespectatorului, in conditiile in care celelalte statii s-au centrat pe prime time, prin formate gen stirile de dimineata, «Teo», serialul «Tanar si nelinistit» si «Stirile 17» este unul din motivele pentru care Pro TV a reusit sa se mentina in fata celorlalte statii“, afirma Cristian Parvan de la Zenithmedia.

     

    Evolutia cea mai interesanta in peisajul televiziunilor „mari“ apartine postului Acasa TV, care nu numai ca nu a pierdut din cota de piata, dar a reusit sa o si mareasca in timp. Teoretic, Acasa TV este o televiziune de nisa, numai ca aceasta nisa este din ce in ce mai mare, iar Acasa reuseste sa o capteze tot mai bine. Mai mult, in ultimul an audienta medie zilnica inregistrata de Acasa TV pe segmentul publicului urban 18-49 ani a fost foarte aproape de cele inregistrate de Antena 1 si TVR 1, respectiv la o diferenta de 0,4 si 0,1 puncte de audienta. „Acasa este singura statie care si-a crescut cota de piata, prin dezvoltarea si mentinerea unui public extrem de fidel, la care s-a adaugat si extinderea grilei, de la programe orientate exclusiv pe un target feminin la emisiuni dedicate intregii familii“, comenteaza Liviu Boitan.

     

    Desi a doua editie a „Big Brother“ nu a cunoscut succesul inregistrat de lansarea din 2003, Prima TV si-a mentinut cota de piata, intre un minim de 4,9% in ianuarie si un maxim de 7,1% in aprilie pe segmentul de public urban 18-49 ani, insa la distante semnificative de grupul televiziunilor „mari“. Fluctuatiile din audienta postului se datoreaza in mare parte si schimbarilor repetate din grila de programe, care au tatonat diferite segmente de public. „In a doua parte a anului am avut parte de o redresare, prin programele de vara, o stabilitate mai mare a grilei si formate mai reusite. Probabil acestea sunt premise de crestere in 2005, dar ambitiile de televiziune mare va trebui temporizate“, spune Cristian Parvan.

     

    Din zona televiziunilor „de nisa“, postul de stiri Realitatea TV a inregistrat cresterea cea mai semnificativa la nivelul audientei, reusind chiar sa se apropie la sfarsitul anului de cota de piata a postului Prima TV, in randul publicului din mediul urban. Cele doua scrutine electorale din Romania, alegerile prezidentiale din SUA, cazul Mutu si nu in ultimul rand cutremurul din Asia sunt doar o parte din multitudinea de evenimente din 2004 care au alimentat cresterea unei statii specializate in difuzarea de stiri.

     

    „Realitatea a avut o pozitie sensibil diferita in campania electorala, ceea ce i-a adus si beneficii de imagine dar si avantaje concrete“, spune Cristian Parvan. Astfel, primul interviu al presedintelui Basescu intr-un studio de televiziune a adus pentru prima data Realitatea in pozitia de lider de piata pe un interval orar semnificativ, adauga Parvan.

     

    Evolutia pietei de televiziune din Romania ar trebui sa cunoasca schimbari semnificative in acest an, avand in vedere dorinta statiilor „mari“ de a creste considerabil preturile la publicitate, cat si intentiile de a lansa noi posturi anuntate de diferite grupuri. Cert este ca deja la sfarsitul anului trecut cota de piata cumulata a statiilor de nisa ajunsese la aproape 40% la nivel urban. Cu cat va mai creste felia „ceilalti“ din placinta audientelor sau cum se vor „apara“ statiile „mari“, ramane sa aflam in lunile urmatoare.

  • Topuri digestive

    Au trecut. Gata. Chiar daca mai auzi cate un „La multi ani razlet“, acum telefoanele mobile nu mai suna cu urari, ci cu probleme de serviciu. Iar daca suntem nascuti intr-o zodie norocoasa, atunci suna cu idei si solutii.

     

    Orice s-ar intampla, suntem pregatiti pentru noul an pentru simplul motiv ca stim tot. Am facut bilanturi pentru 2004 si chiar mult mai mult decat atat: am facut topuri.

     

    La sfarsit de ianuarie, stim cine ne sunt femeile, cine ne sunt barbatii, cine sunt cei mai frumosi, cei mai sexy, cei mai bogati, cei mai bine cotati, gafeurii, divele, personalitatile si toate combinatele de trei luate cate patru. Stim ce-a fost, deci stim ce va fi.

     

    Logica topului sustine din spate o retorica a succesului si, ocazional, a insuccesului. Ea nu are intotdeauna la baza o analiza in profunzime a pietei, probata de rezultate cuantificabile. Logica topului este logica imaginii. Si aproape ca sunt tentata sa cred ca aceasta semi-superficialitate este salvatoare de multe batai de cap pentru digerarea anevoioasa a realitatii.

     

    Nici in publicitate lucrurile nu sunt cu mult diferite. Avem repere indeajuns de coerente care sa ne indice clasamentele si sa ne dezvaluie tendintele. Studiile de piata au facut valuri si aici. Festivalurile, la fel. Bugetele, asijderea.

     

    Am aflat care sunt cele mai vizionate si cele mai apreciate spoturi romanesti. Am aflat care sunt marcile internationale cu cel mai mare impact in Romania. N-am aflat insa care sunt cele mai solide brand-uri romanesti. In fapt, n-am aflat „verdictul exact“ pentru logica suprema a existentei agentiilor de publicitate: capacitatea de a fi creatori de brand-uri.

     

    Poate de aceea, pentru 2005, mi-as dori niste instante care sa vorbeasca mai des despre brand-uri puternice decat despre spoturi proaste si spoturi bune. Care sa ia in calcul notorietatea brand-urilor, dar si credibilitatea lor.

     

    De altfel, acest lucru nu este deloc departe de a se intampla deoarece evolutia in profunzime a pietei de publicitate a permis o continua profesionalizare a agentiilor.

     

    Astfel, sub amprenta acestei tendinte, boutique-urile de creatie care isi cladisera pana acum o faima doar din a da periodic „tunuri“ incep sa rosteasca tot mai des cuvintele eficienta, strategie si viziune pe termen lung pentru proiectele pe care le dezvolta pentru clienti.

     

    De aceea, pentru 2005, sa ne dorim mai putin joc de glezna in afaceri si mai multe lovituri fulgeratoare. Mai putine topuri de frumusete si mai multe studii de profunzime trecute cu brio.

     

    Mihaela Nicola este matematician si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Masajul care face diferenta

    Client: Allianz Asigurari pentru Asigurarea RCA

    Agentie: Leo Burnett

    Numar difuzari TV in perioada 20 dec. 2004 – 12 ian. 2005: 271 de difuzari (1.153.690 de euro – rate card), conform Alfacont Mediatrack.

     

    Pe o masa de masaj un tanar cam slabanog, imbracat in salopeta si tricou framanta sarguincios spatele grasut al clientului, care traieste din plin deliciile masajului. In incapere intra un alt barbat in salopeta dar mai in varsta, care aplica demonstrativ cateva lovituri cu muchia palmei pe spinarea clientului. Maseurul face semn ca a inteles „tehnica“, si isi reia munca. Colegul mai varstnic pleaca si atunci descoperim ca sala de masaj este amenajata in hala unui service auto, iar „specialistul“ in masaj este unul din mecanicii care lucreaza acolo.

     

    Dotarea salonului de masaj pare destul de completa, insa cum se relaxeaza clientul in zgomotul specific unui service auto? Ema Prisca, senior copywriter la agentia de publicitate Leo Burnett, raspunde: „Daca ne amintim de fata clientului – imagine cu care debuteaza de altfel spotul -, avem deja raspunsul la aceasta intrebare. La cat e de relaxat, nu cred ca-si pune problema“.

  • Steroizi pentru Internet

    WiMax, o tehnologie nou aparuta si destul de controversata, ar putea sa ne aduca Internetul la nas, fara nici un fir, oriunde am fi. A intra pe www va fi la fel de simplu ca a prinde un post de radio.

     

    Laptop cu vaci. Va pare titlul unui tablou suprarealist? Si totusi, in doi-trei ani combinatia poate deveni cat se poate de banala, pentru ca tehnologia WiMax se pregateste sa aduca Internetul pana in cel mai indepartat catun. In pregatire sunt o serie de surprize si pentru citadini.

     

    WiMax este cea mai fierbinte tema de discutie vehiculata in cercurile specialistilor IT. Si pe buna dreptate. Poreclita „Wi-Fi indopat cu steroizi“, WiMax are in maneca doua atuuri unice: acces la Internet fara fir, la viteze de pana la 75 Mbps (de cateva ori mai rapid decat orice tehnologie wireless oferita astazi) si arie de acoperire foarte mare – intre antena emitatoare si utilizator pot exista pana la 50 de kilometri. Spre comparatie, in punctele de acces Wi-Fi – care ne permit acum sa ne conectam, prin unde radio, laptop-ul la Internet in hoteluri sau aeroporturi – ofera conectivitate doar pe o raza de aproximativ 100 de metri. De 500 de ori mai putin.

     

    In afara de potentialul urias care se intrevede pe piata accesului la Internet, despre WiMax se mai spune ca n-ar fi exclus sa schimbe si peisajul industriei de telefonie mobila.

     

    „WiMax da acces liber jucatorilor care nu s-au putut apropia pana acum de piata telefoniei mobile din cauza costurilor mari de licentiere“, spune Dinu Malacopol, director pentru Internet si Date la Astral Telecom. Printre cei interesati se pot numara operatori de cablu sau de retele fixe, adauga el.

     

    Sunt voci in industrie care spun ca in cativa ani este posibil un scenariu ca acesta: va plimbati prin oras si vreti sa dati un telefon. Scoateti din buzunar un dispozitiv care seamana destul de bine cu un telefon mobil. Efectuati apelul si puneti aparatul inapoi in buzunar. In spatele convorbirii nu a stat insa un operator de telefonie mobila, ci o companie telecom care a implementat cateva emitatoare WiMax in tot orasul si ofera servicii mobile de voice-over-IP (vocea este transmisa si receptionata prin Internet).

     

    „Dispozitivul pe care il numim acum telefon mobil va ingloba laptop-ul si organizatorul personal (PDA). Consumatorul va avea acces, folosind un singur dispozitiv, la servicii de voce, date, Internet, multimedia“, spune Dinu Malacopol. Iar caracteristicile tehnice ale WiMax s-ar putea dovedi extrem de utile pentru asa ceva.

    „O statie de emisie-receptie WiMax ar putea sa acopere si o treime din Bucuresti“, spune Malacopol. Ceea ce inseamna ca utilizatorul se poate plimba oriunde in aceasta arie avand acces imediat la un pachet de servicii complete: transfer de date la viteza mare si telefonie mobila ieftina.

     

    Singura problema: WiMax este deocamdata doar o tehnologie de laborator, nefunctionala inca din punct de vedere comercial. Insa Intel, compania care sprijina cel mai tare conceptul, spune ca WiMax va fi gata pentru a intra pe piata chiar de anul acesta. Iar companiile interesate au inceput deja testele.

     

    Inclusiv in Romania. Operatorul Astral Telecom efectueaza deja probe in Bucuresti folosind echipamente „WiMax-ready“. Acestea sunt compatibile cu tehnologia, dar nu au inca integrate cipurile WiMax care maresc substantial largimea de banda a comunicarii, spune Malacopol. Cipurile se afla insa pe liniile de productie ale Intel si vor ajunge in curand pe piata. Iar nu mai tarziu de anul viitor, Astral ar putea sa atace deja piata romaneasca cu prima oferta de comunicatii fixe si mobile integrate, adauga oficialul Astral Telecom.

     

    Acest scenariu mai are insa de trecut cateva hopuri. Iar cel mai important este ca pentru utilizarea WiMax guvernele sa nu impuna licente costisitoare, asa cum s-a intamplat cu telefonia 3G. „Semnalele care exista momentan in industrie arata ca WiMax va fi un standard liber“, spune Malacopol.

     

    Teoretic, spun unii analisti, orice companie de comunicatii va putea oferi servicii de telefonie mobila fara prea mari investitii, pe baza WiMax… 3G, tehnologia de ultima generatie in telefonia mobila, in care operatorii au investit pana acum cel putin 100 de miliarde de euro, ar putea fi pusa la pamant in sens literal de catre WiMax. De ce? Pentru ca WiMax permite transferul datelor cu o viteza de 20-30 de ori mai mare si in plus, in cativa ani, WiMax va deveni o tehnologie mobila, sustin avocatii acestei variante. Cu alte cuvinte, utilizatorul se va putea plimba intre „celulele“ WiMax fara sa se intrerupa conexiunea de date sau convorbirea telefonica, situatie care nu va fi posibila in prima faza. Conform Intel, varianta mobila a WiMax va fi gata in 2006.

     

    Insa exista numeroase alte opinii in industrie care spun ca WiMax nu va fi o aplicatie „ucigasa“ pentru 3G. Inclusiv Intel, compania care sprijina cu cea mai mare hotarare tehnologia WiMax, sustine ca cele doua tehnologii nu vor intra in competitie directa, ci mai degraba se vor completa. „WiMax este solutia ideala pentru a aduce Internetul in zonele rurale, intrucat un transmitator poate acoperi o arie de aproximativ 50 de kilometri“, spune Irinel Burloiu, reprezentantul Intel in Romania. „Insa nu cred ca 3G si WiMax sunt competitive, ci complementare.“ 3G a fost creata pentru a permite cel mai inalt nivel de mobilitate pentru dispozitivele care au ca functie principala vocea, cu acces suplimentar la unele aplicatii de transfer de date. In schimb, WiMax se adreseaza in special echipamentelor folosite masiv pentru transfer de date, la volume si viteze foarte mari, cum sunt laptop-urile, a adaugat Burloiu.

     

    Si alte pareri din industrie sunt mai degraba circumspecte cu privire la un posibil razboi intre 3G si WiMax. „Mobilitatea intre celule nu este inca o realitate pentru WiMax“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Martin Blades, director de marketing al diviziei de retele a companiei finlandeze Nokia. „WiMax nu este inca optimizata pentru a oferi utilizatorului o mare libertate de miscare sau accesul din orice punct al unei cladiri, caracteristici pe care sistemele de telefonie mobila, cum este 3G, le au prin definitie“, a adaugat oficialul Nokia.

     

    Si Bogdan Constantinescu, directorul Cisco Romania, crede ca 3G sta bine infipta pe picioare. Faptul ca operatorii au investit deja foarte multi bani in licentele 3G si unii au si lansat servicii comerciale face improbabila varianta in care ei sa faca „o schimbare brusca de directie in perioada urmatoare“, crede Constantinescu.

     

    „WiMax este intr-adevar o alternativa interesanta pentru accesul la Internet in orase, dar si ca acces broadband pentru comunitatile rurale“, mai spune oficialul Cisco.

     

    Discutia este insa departe de a fi incheiata. De pilda, BBC anunta ca regiunea Kent va fi scena primei retele nationale WiMax din Marea Britanie, programata sa intre in functiune in cursul acestui an si care va oferi in premiera acces la Internet satelor din regiune. Mai mult, compania de analiza Telecom View prezice ca WiMax va „fura“ o parte semnificativa din cota de piata a telefoniei 3G si ca va fi chiar castigatoare. O rentabilitate mai mare a investitiilor in WiMax ar putea sa taie din veniturile aduse de 3G, a spus Bob Larribeau, analist principal la Telecom View, citat de BBC.

  • Anul WiMax

    In 2005 se vor desfasura aproximativ 150 de programe de testare WiMax, multe fiind comandate de operatorii de telefonie mobila care cauta noi strategii de micsorare a costurilor. Multi analisti cred ca tehnologia WiMax ar putea schimba radical, in urmatorii ani, peisajul industriei de telefonie mobila.

     

    NUME DE COD: Tehnologia WiMax, cu numele de cod 802.16-2004, a fost aprobat toamna trecuta, iar primele echipamente compatibile vor fi gata in a doua jumatate a acestui an. Exista unele companii care deja vand echipamente „WiMax-ready“, pentru testare.

     

    NOUL STANDARD: Standardul initial se refera numai la comunicarea wireless fixa. Urmatoarea versiune, numita 802.16e, va adauga mobilitate (posibilitatea de deplasare intre celule fara a intrerupe conexiunea) si se estimeaza ca standardul va fi aprobat in iunie sau iulie, anul acesta. Echipamentele compatibile cu versiunea mobila a Wi-Max sunt asteptate pe piata spre finalul lui 2006 sau in 2007.

     

    AFACERI WIMAX: Numarul companiilor care vand echipamente din sfera WiMax a crescut de la 46, anul trecut, la 244 in prezent.

  • Razboi intre 3G si WiMax?

    Exista voci care sustin ca telefonia 3G, in care operatorii au investit pana acum cel putin 100 de miliarde de euro, ar putea fi „pusa la pamant“ de catre WiMax. BUSINESS Magazin a incercat sa afle ce cred cativa oameni de afaceri romani:

     

    ACCES LIBER: „WiMax da acces liber operatorilor de comunicatii  care nu s-au putut apropia pana acum de piata telefoniei mobile din cauza costurilor mari de licentiere“ – Dinu Malacopol, Astral Telecom

     

    AVANTAJ 3G: „WiMax nu este inca optimizata pentru a oferi utilizatorului o mare libertate de miscare sau accesul din orice punct al unei cladiri, caracteristici pe care sistemele de telefonie mobila, cum este 3G, le au prin definitie“ – Martin Blades, Nokia

     

    INTERNET LA SATE: „WiMax este intr-adevar o alternativa interesanta pentru accesul la Internet in orase, dar si ca acces broadband pentru comunitatile rurale“ – Bogdan Constantinescu, Cisco

     

    COMPLEMENTARE: „3G si WiMax nu sunt competitive, ci complementare“ – Irinel Burloiu, Intel

  • Brevete pentru software?

    Spre sfarsitul anului 1999 compania de comert online Amazon.com a primit brevetul pentru o „inventie“ care avea sa devina celebra sub numele de „one-click ordering“.

     

    Celebritatea nu avea sa se datoreze insa meritelor tehnice, ci faptului ca inventia era total triviala. E vorba despre un procedeu software care permite unui magazin virtual sa identifice (printr-un cookie) un client, astfel incat acesta sa nu mai fie nevoit sa-si introduca datele personale, ci doar sa le confirme pe cele deja existente. Odata inarmat cu brevetul in cauza, primul lucru pe care l-a facut Amazon a fost sa cheme in instanta pe principalul sau concurent, Barnes and Noble, pentru incalcarea patentului. Si astfel a izbucnit scandalul.

     

    Numerosi programatori s-au simtit amenintati iar reactia lor – sustinuta si de Free Software Foundation – a fost sa initieze o actiune de boicotare a sitului Amazon. Potentialii clienti erau indemnati nu doar sa cumpere cartile dorite de la alte librarii virtuale (care s-au grabit sa ofere reduceri de pret), ci si sa scrie celor de la Amazon ce carti au cumparat si de unde, astfel incat pierderile sa fie clar evidentiate. Rezultatul nu s-a lasat asteptat: Amazon si-a retras plangerea si nici nu a mai atacat pe nimeni de atunci pe baza patentului „one-click“.

     

    Boicotul a incetat, dar incidentul nu a fost uitat. Dimpotriva, a iscat o discutie ampla despre utilitatea patentelor software. Miza disputei era multipla. Pe de-o parte, partizanii patentelor software afirmau ca acestea incurajeaza inovatia, pentru ca protejeaza investitiile in cercetare, in vreme ce adversarii accentuau asupra faptului ca avantajeaza doar firmele mari si descurajeaza firmele mici, care nu-si pot permite sa plateasca o armata de avocati care sa se descurce prin hatisul legislatiei.

     

    Mai mult, au fost puse in evidenta numeroase patente software comparabile cu „one-click“, care riscau oricand sa fie „re-descoperite“ fara nici o intentie de frauda. In subteran insa mai functionau niste motivatii. Ofensiva miscarii open source, in frunte cu Linux, incepea sa fie resimtita de marile firme de software, iar patentele software reprezentau un mijloc de aparare redutabil. Totodata era vorba si despre Europa, o imensa piata de desfacere pe care firmele americane au incercat mereu sa o subordoneze din punct de vedere tehnologic.

     

    De altfel, Europa este la ora actuala principalul front in disputa privind patentele software. In 1991, Comunitatea Europeana a adoptat o directiva privind protectia juridica a programelor pentru calculator (91/250/ CEE) care nu doar ca excludea brevetarea si admitea doar protectia prin copyright, ci mergea pana acolo incat admitea chiar „decompilarea“ (reverse engineering) pentru obtinerea interoperabilitatii in cazurile in care producatorii nu publicau specificatiile necesare. Aceasta prevedere – care urmarea sa protejeze producatorii europeni, garantandu-le o nisa intr-un peisaj dominat sever de produse americane – i-a nemultumit pe americani, iar patentele software pot fi considerate o reactie.

     

    In 2003, cand Uniunea Europeana a inceput procesul de armonizare a legislatiei in privinta brevetelor, povestea parea sa se repete. Propunerea initiala a Comisiei Europene era de inspiratie americana, dar Parlamentul a amendat-o drastic, limitand semnificativ posibilitatile de brevetare in domeniul software. In schimb, Consiliul European – sub influenta grupurilor de lobby ale marilor companii americane – a admis o forma mult mai laxa, ceea ce a condus la situatia ca Parlamentul sa nu o poata respinge decat cu o majoritate absoluta. Situatia a fost pe muchie de cutit si o ploaie de proteste, petitii si demonstratii ale adversarilor patentelor software au sporit suspansul.

     

    Chestiunea a fost transata abia pe 21 decembrie 2004 prin interventia Poloniei care, in ciuda presiunilor, si-a exprimat ferm opozitia si a determinat excluderea directivei din agenda legislativa europeana. Numeroase situri ale organizatiilor de lobby anti-patente software au afisat in zilele urmatoare un banner cu inscriptia „Thank You Poland“.

     

    Insa marea surpriza avea sa vina de la IBM, care a anuntat recent ca pune gratuit la dispozitia proiectantilor de programe open source 500 dintre patentele software pe care le detine si ca acesta este doar „un prim pas“ care marcheaza schimbarea politicii companiei in privinta proprietatii intelectuale. Desi cele 500 de patente reprezinta doar o picatura dintr-un ocean, semnificatia gestului Marelui Albastru nu va trece neobservata.