BusinessMagazin

Blog

  • Curat afacere!

    O afacere care s-a dezvoltat la noi, ca atatea altele, ca element al culturii de business occidentale: multinationalele au adus aici serviciile de cleaning profesionist, care alimenteaza astazi o piata in plina crestere. E drept, deocamdata, mai mult in Bucuresti.

    In 1991, cand presta servicii de curatenie in vagoanele de calatori din Germania, lui Cristian Grecu i-a venit ideea sa incerce marea cu degetul si in Romania. A fost printre pionierii serviciilor de curatenie in tara natala. In peste 13 ani de activitate in Romania, compania pe care a infiintat-o – Derubar – nu a inregistrat nici un an de regres, desi admite ca „in primii doi-trei ani de activitate nu ne-am putut lauda cu realizari deosebite“.

    Motivul e lesne de inteles. Piata nu era pregatita pentru astfel de servicii, nu neaparat din punct de vedere financiar, cat al mentalitatii. „Era ceva atipic sa spui «facem curatenie in incinta firmei sau acasa cu o firma specializata». Ce-i aia firma specializata de curatenie?, intrebau cei mai multi“, isi aminteste administratorul Derubar. Incet-incet, situatia s-a modificat substantial, iar pentru anul acesta Grecu estimeaza o cifra de afaceri de circa 400.000 de euro, cam cu 20% mai mare fata de 2004.

    In general, notiunea de curatenie ca serviciu prestat s-a schimbat foarte mult, cel putin in ce priveste sediile din firme: de la femeia de serviciu inarmata cu galeata si mop catre firmele specializate in astfel de servicii, care au nevoie de personal antrenat sa foloseasca nu numai echipamente profesionale, ci si substante speciale. Unele produse de curatat „sunt acide si pot face mai mult rau, decat bine“, spune Cristian Panait, director general al firmei de curatenie Bog’art, unde angajatii se specializeaza la locul de munca.

    Administratorul Derubar, in schimb, prefera sa-si trimita personalul la cursuri de calificare pentru cleaning. Diplomele pentru cursurile de curatenie sunt normale, spune Cristian Grecu. De cativa ani, in nomenclatorul meseriilor a aparut cea de „agent de curatenie de cladiri si mijloace de transport“. 

    In ultimii patru ani, piata a explodat. „Asta o arata cel mai simplu Paginile Aurii. Din trei in trei ani, segmentul firmelor de curatenie creste o data cu numarul de pagini“, spune Grecu, care estimeaza la cateva sute firmele din domeniu. 

    „Statistic“, numai in Pagini Aurii sunt listate 382 de firme de curatenie. Totusi, daca sunt excluse asociatiile familiale cu doi-trei angajati si firmele foarte mici, numarul acestora se reduce drastic. De fapt sunt cam 30 de firme, spune Anca Nastase, proprietara A&B Cleaning, o firma infiintata in 1999, si care a realizat in 2004 o cifra de afaceri de circa 90.000 de euro. In opinia sa, piata se va aseza in urmatorii ani, iar firmele se vor „cerne“ o data cu introducerea obtinerii acreditarilor de calitate ISO, „care nu sunt deloc banal de obtinut“. 

    In aceste conditii, singura nisa ramasa libera pentru firmele de talie mica va fi cea a persoanelor fizice. Deocamdata, mai nici una dintre firmele mari sau medii din domeniu nu pun mare baza pe clientii „fizici“. Si asta pentru ca din partea lor vin comenzi ocazionale, pe baza carora „nu-ti poti face un business plan sau investitii“, dupa cum spune administratorul companiei Derubar.

    In schimb, un teren tot mai manos pare sa fie cel al cleaning-ului de locuinte. „Pentru cineva care are venituri cel putin medii, cumpararea serviciilor de curatenie este ca si cum ar lua o masina de spalat“, este de parere Grunia Chitu, actionar la Perfect Clean din Bucuresti. Infiintata in 1997, firma curata cam 4-5 apartamente/zi. Pentru un apartament de doua camere, de exemplu, cu o suprafata de 50 mp, tarifele percepute de Perfect Clean variaza intre 50 si 400 RON, in functie de diversi factori, intre care gradul de ocupare si tipul serviciilor solicitate.

    Cei de la Perfect Clean remarca, drept tendinte ale pietei, faptul ca anul acesta a scazut cererea pentru servicii de intretinere, in schimb s-au inmultit serviciile pentru cei ce au terminat de renovat sau de construit o casa sau un apartament.

    Diferenta pe piata serviciilor de curatenie au facut-o in timp multinationalele, care au adus cu ele si ideea externalizarii serviciilor de cleaning si au determinat cresterea pietei. Acum, insa, in acest tip de afaceri, sumele mari vin mai ales de la companiile care fac abonamente pentru curatenie – contracte permanente. 

    Astfel de clienti fac 90% din cifra de afaceri a firmei Bog’art, infiintata in 2000. Serviciile au fost „cerute de clientii grupului“, spune Cristian Panait, directorul general al firmei de curatenie Bog’art, parte din grupul de constructii omonim.

    „Cladirile construite de compania de constructie Bog’art sunt predate la cheie“, spune Panait. Ceea ce inseamna si „curatenie la cheie“. Iar curatenia oferita de firma a costat anul trecut 300.000 de euro, in vreme ce in prima parte a acestui an, cifra de afaceri a crescut cu 15-20% fata de perioada similara a lui 2004. Cele mai profitabile segmente sunt activitatile speciale, ca prelucrarea si intretinerea marmurii sau interventiile cu alpinisti, care sterg geamurile exterioare, tencuiesc calcane, zugravesc si vopsesc cladirile in exterior. Astfel de servicii sunt cautate pentru ca „sunt mult mai ieftine decat daca s-ar realiza prin montarea de schele“, explica Panait.

    Reprezentantul Bog’art admite ca firma are avantajul de a face parte din grupul de firme Bog’art, care a avut in 2003 o cifra de afaceri de 26 de milioane de dolari, pentru ca multi clienti vin pe filiera constructorului. Iar domeniul serviciilor de curatenie este atipic in ceea ce priveste promovarea. „Clientii sunt foarte reticenti daca le este prezentata o oferta fara s-o fi cerut. Este genul de afacere in care clientii te cauta cand au nevoie de tine“, spune Anca Nastase de la A&B Cleaning. 

    Care este, totusi, algorimul la care recurg acestia? In momentul in care o companie vrea sa contracteze o firma de servicii de curatenie, cere mai multe oferte, din care face selectii si, ulterior, poate chiar organiza o licitatie. Pe baza unui pret standard, clientul si furnizorul de curatenie stabilesc termenii contractului: servicii si pret. „E ca atunci cand cumperi o masina. Diferenta e data de optionalele alese din «pliantul» de prezentare“, explica Cristian Grecu. 

    Acesta ar putea fi si unul dintre motivele pentru care estimarile in cazul serviciilor de curatenie variaza in plaje foarte largi, in functie de aglomerarea spatiului de curatat, de zona in care este plasat (si costul carburantului intra in pret), de intervalul orar in care trebuie efectuate serviciile de curatenie, dar si cat de amanuntit este serviciul propriu-zis. Astfel, intr-o oferta standard de intretinere zilnica a unui spatiu, sa spunem, nu este inclusa si spalarea geamurilor, care intra intr-o alta mai completa.

    Promovarea prin media nu are foarte mare cautare in randul companiilor din domeniu. „Eu nu vand un produs care sa se adreseze publicului larg, cum e sapunul sau o bautura racoritoare“, spune Cristian Grecu. „Ce sens are sa cumpar spatiu publicitar la radio sau TV? Un om caruia ii este sete, daca aude o reclama la un suc, poate merge imediat sa-si ia unul. Dar un spot pentru servicii de curatenie ce impact poate sa aiba? Ar trebui ca un om care vrea sa faca «o curatenie» sa auda chiar atunci spotul meu. Si sa-si spuna «Ia sa angajez o firma». Dar nici atunci n-am sanse foarte mari sa ma caute pe mine. Poate alege orice alta firma listata intr-un ghid“, marturiseste el. 

    Dar fara radio si TV, care oricum au rate-card-uri prohibitive pentru afacerile din domeniu care cel mai adesea nu depasesc cifre de afaceri de cateva sute de mii de euro, in cel mai fericit caz, ce le ramane la indemana? Cum pot fi/sunt, totusi, promovate astfel de servicii? Raspunsul e mai simplu decat pare: prin pliante, anunturi pe Internet, listari in ghiduri de servicii, reclame in anuare. Dar mai presus de toate, recomandarea – chiar cea „prin viu grai“ – joaca un rol esential, admit, la unison, cei direct implicati.

    Pentru ca, in licitatii si oferte pentru un anumit contract, recomandarile constituie cartea de vizita. Mai ales daca e vorba de un client nou, care nu a mai lucrat niciodata cu cel care face oferta. Iar pentru ca multinationalele care merg pe outsourcing au sediul, de regula, in Bucuresti, e limpede ca tot e si e si piata. Sau „grosul“ ei. Pentru ca, usor-usor, firmele de cleaning se extind si catre provincie, deci exista oferta si-acolo. Diferenta e ca acolo „clientii nu sunt aproape deloc dispusi sa scoata bani din buzunar pentru curatenie profesionista“, spune Anca Nastase. Tot ea explica felul in care a ajuns in provincie, „deocamdata doar la Constanta, Sibiu si Galati“: prin clientii ei, care s-au extins si i-au pastrat ca furnizori. Tot prin clienti se extinde si Bog’art, care va deschide anul acesta reprezentante la Timisoara si Constanta.

    Dar sunt doar primii pasi. Urmand modelul comunitar, si Romania trebuie sa-si indrepte tot mai multa forta de munca in domeniul serviciilor. Si mai e cale lunga.

    E bine, totusi, ca macar exista oferta. 

  • O piata in trepte

    Din sutele de firme care au ca domeniu de activitate prestarea de servicii de curatenie, doar cateva zeci au contracte ferme, de durata, care le asigura nu doar o cifra de afaceri confortabila, ci si stabilitate.

    MARI: Cam 12-15 firme care ofera, de obicei, si servicii specifice, cum sunt cele de curatare a parchetului sau a marmurii. Sunt cele care au o cifra de afaceri de peste 100.000 de euro anual.

    MEDII: In jur de 15 firme care lucreaza si ele pe baza de contracte pe perioade de unu, doi sau mai multi ani.

    MICI: Sunt de ordinul sutelor la nivelul intregii tari, au o cifra de afaceri mai mica de 10.000 de euro si doar cativa angajati. 

    • CAT COSTA CURATENIA

    Valoarea serviciilor de curatenie variaza foarte mult, in functie de aglomerarea spatiului, perioada in care se efectueaza serviciile, frecventa acestora, gradul de „profunzime“ – mentenanta sau de curatenie dupa amenajarea spatiului etc.

    SPATIU DE BIROURI: Curatenie zilnica de intretinere pentru un spatiu de 1.000 de metri patrati: intre 600 si 900 de euro pe luna (A&B Cleaning).

    APARTAMENT: Doua camere, cu o suprafata de 50 mp: 50 – 400 RON (Perfect Clean). Trei camere, 70 mp: 250 – 300 RON (Derubar).

    SPATIU DE BIROURI: Curatenie zilnica de intretinere pentru un spatiu de 100 de metri patrati: 1 euro / 1 mp (Derubar). 

    • TIPURI DE CLEANING

    Serviciile de curatenie se impart in mai multe tipuri. In afara de frecventa, curatenia este clasificata si dupa spatiul in care este realizata.

    BIROURI: Fie ca sunt contractati de proprietarul spatiului sau de firma care functioneaza in spatiul respectiv.

    LOCUINTE: Serviciile sunt fie de intretinere, fie de anvergura – de tip curatenie generala.

    DUPA CONSTRUCTOR: In spatii proaspat construite sau renovate.

    SERVICII SPECIALE: Cum ar fi prelucrarea si intretinerea marmorei sau interventiile echipelor de alpinisti.

    SERVICII SUPLIMENTARE: Sunt variate si merg de la furnizarea produselor consumabile (cum sunt sapunul si hartia igienica) pana la ofertele de preluare a administrarii cladirii.

  • CENTRE COMERCIALE: Analistii cred ca investitia intr-un mall se recupereaza mai repede decat orice alt timp de proiect imobiliar

    Mall-ul a fost inventat pentru a vindeca o frustrare. Un socialist austriac, Victor Gruen, si-a pus in gand sa daruiasca americanilor care migrasera spre suburbii propriul lor „downtown“, locul de promenada marginit de buticuri cu vitrine elegante fara de care se simteau mai putin oraseni. Azi in America sunt mai multe mall-uri decat licee – circa 47.000. Noi avem mai putin de zece, dar numaratoarea abia a inceput.

    Mall-urile romanesti nu vindeca o frustrare, pentru ca romanii n-au apucat sa migreze spre suburbii si nu „centrul“ e cel care le lipseste. Nu le-a lipsit niciodata: pe vremea lui Eminescu, oamenii ieseau la promenada pe strada mare, in perioada interbelica faceau plimbari „la bulevard“ si targuiau in pravalii cu nume nemtesti si italiene, in anii comunismului ieseau „in centru“ si-si faceau cumparaturile „la magazinul universal“ – iar acum exista centrul comercial si varianta sa cea mai sofisticata si mai completa, importata cu nume cu tot: mall-ul.

    Daca in cei 15 ani care au trecut de la Revolutie s-au construit in intreaga tara doar 5 complexe de acest tip, analistii se asteapta in anii urmatori la o adevarata explozie de noi proiecte. Iar primele „proiectile“ vor fi trase in urmatoarele saptamani, cand este asteptata inaugurarea altor doua mall-uri: unul la Bucuresti, in zona Eroii Revolutiei (City Mall) si altul la Timisoara (Iulius Mall). Primul dintre ele apartine firmei Jaguar Development, detinuta de investitori greci si israelieni, iar cel de-al doilea omului de afaceri iesean Iulian Dascalu, care a mai deschis un mall in orasul natal. 

    Ce ii determina pe investitori sa parieze, brusc, pe acest tip de afacere, in conditiile in care in primii opt ani de dupa 1990 nu s-a construit nici macar un singur mall? Valentin Preda, director general al Jaguar Development, este de parere ca bancile „poarta“ o buna parte din „vina“, dovedindu-se in ultima perioada „foarte flexibile in relatiile cu dezvoltatorii“. Si nu e de mirare. In cazul unui astfel de proiect, investitiile ating zeci de milioane de euro. City Mall, de exemplu, a costat 30 de milioane de euro, iar cel de la Timisoara 25 de milioane de euro. 

    E mult? E putin? Analistii imobiliari sunt de parere ca investitia intr-un mall se recupereaza mai repede decat cea intr-o cladire de birouri sau intr-un alt tip de proiect imobiliar. Intr-adevar, daca, in cazul unei cladiri de birouri de clasa A, chiria lunara pe metru patrat nu trece de 20 de euro, cel care inchiriaza un spatiu intr-un mall poate scoate din buzunare si peste 150 euro/luna pentru aceeasi suprafata. Chiar si la acest nivel al tarifelor, mall-urile nu se pot plange ca ar duce lipsa de clienti. Dimpotriva. 

    City Mall Bucuresti – complexul comercial care se va deschide la jumatatea lunii octombrie – bunaoara, a fost ocupat in totalitate cu mai bine de o jumatate de an inainte de inaugurare. Practic, a fost „arvunit“ intreg spatiul de 25.000 de metri patrati inchiriabili de catre peste 100 de firme (magazine si restaurante) din diverse domenii. „In acest moment, mai mult de 50 de alte companii sunt pe lista de asteptare pentru spatii in acest complex“, spune Costel Alecu, directorul departamentului de spatii comerciale si industriale din cadrul agentiei imobiliare Regatta, companie care s-a ocupat de inchirierea spatiilor din noul mall. Din cate spune acesta, spatiile din City Mall s-au inchiriat la preturi cuprinse 40 si 120 euro/metru patrat/luna, carora li se adauga alti 9,63 euro/metru patrat/luna, cu titlu de cheltuieli de intretinere – curatenia si iluminatul pe spatiile comune, serviciile de paza si incalzirea. Curatenia in magazinul propriu si curentul electric sunt platite separat. Tarifele amintite nu includ TVA. 

    Un calcul simplu – 40 de euro x 12 luni x 25.000 de metri patrati – arata ca Jaguar Development incaseaza intr-un singur an din inchirieri cel putin 12 milioane de euro. In aceste conditii, investitia initiala (30 de milioane de euro) ar putea fi amortizata in decurs de 3 ani. Cat de aproape de realitate este acest calcul?  Raspunsul il da acelasi Costel Alecu: „In afara impozitelor si taxelor pe proprietate, proprietarul unui mall dat in folosinta nu mai are alte mari cheltuieli“. 

    Cei care au adus in Romania acest gen de centru comercial sunt turcii de la Anchor Group, care au deschis Bucuresti Mall acum sase ani. Tot ei sunt si cei care au inaugurat anul trecut cel mai mare spatiu comercial din tara, Plaza Romania. Cele doua mall-uri construite in Bucuresti – primul in zona Vitan, iar al doilea in cartierul Militari – au costat 50 de milioane de dolari, respectiv 45 de milioane de euro. Rezervati in declaratii, turcii spun totusi ca, in functie de mai multi factori (in mod special in functie de suprafata inchiriata), chiria pe metrul patrat variaza intre 6 si 160 de euro. „Zil-nic primim atat de multe cereri de spatii comerciale, incat am putea inchiria inca un mall“, marturiseste Ali Ergun Ergen, directorul general al Anchor Group Romania. 

    Daca asa stau lucrurile, cate mall-uri mai poate „inghiti“ Bucurestiul? Dar restul Romaniei? La aceasta ora, aproape 1.000 de firme se pot lauda ca au inchiriat un spatiu in cele cinci mall-uri de pe piata romaneasca: doua la Bucuresti si cate unul la Iasi, Constanta si Oradea. Alte cateva sute de companii s-au inscris deja pe listele de asteptare. Iar rabdarea lor ar putea incepe sa dea roade. La sfarsitul saptamanii trecute, compania Magnum Development SRL din Bucuresti a castigat o  licitatie organizata de Primaria Mangalia pentru vanzarea unui teren cu o suprafata de aproape 6.000 de metri patrati, pe care urmeaza sa fie construit un complex comercial de tip mall. Potrivit caietului de sarcini, acesta trebuie sa fie inaugurat de firma castigatoare in cel mult doi ani de la obtinerea autorizatiei de constructie.

    Printre viitoarele proiecte ale firmei GTC Romania, controlate de grupul israelian Kardan, se numara si construirea unui mall in nordul Bucurestiului. Primul pas a fost deja facut: o investitie de 15,5 milioane de euro intr-un teren cu o suprafata de 12 hectare.  Si Bank Austria-Creditanstalt (BA-CA), filiala a grupului german HVB, a anuntat ca are in vedere  finantarea unor proiecte imobiliare din segmentul de retail, mai exact a unui mall in Bucuresti si a unei retele de astfel de centre comerciale mai mici in provincie.

    Planuri asemanatoare au si cei de la fondul de investitii elen Global Emerging Property Fund (GEPF), care intentioneaza sa investeasca 270 de milioane de euro pe piata imobiliara romaneasca. „Obiectivele“ vizate de GEPF sunt birourile de clasa A, spatiile comerciale de tipul complexelor mall si spatiile industriale. Pe langa  acestea, s-a anuntat si construirea a ceea ce ar insemna cel mai mare centru comercial de acest tip din Romania – Baneasa Mall, care necesita fonduri de 50 mil. euro si va fi realizat, in parteneriat, de societatea Euro Mediterranee Consulting (EMCT) si o asociatie formata  din Aeroportul International Bucuresti Baneasa si firma Grivco. Centrul comercial va avea o suprafata totala de peste 105.000 de metri patrati (cu 1.000 de metri patrati mai mult decat Plaza Romania) si va fi amplasat in apropierea drumului national 1 Bucuresti-Ploiesti, in zona Aeroportului Baneasa, si ar putea fi dat in folosinta la sfarsitul anului viitor.  

    Tot saptamana trecuta, grupul francez Flash Consulting Invest a anuntat ca va dezvolta in Romania o serie de mall-uri sub marca Euromall, prima „veriga“ a noului „lant“ urmand sa fie inaugurata la Pitesti, la sfarsitul anului viitor. Valoarea investitiei: 30 de milioane de euro. Suprafata: 32.000 de metri patrati, din care vor fi inchiriati 20.000. „Speram sa obtinem o cifra de afaceri de peste sase milioane de euro in primul an“, marturiseste Mosche Turgeman, responsabil cu activitatile de marketing ale companiei.

    Dupa finalizarea proiectului, cei de la Flash Consulting si-au propus sa mai deschida mall-uri si in alte orase cu peste 200.000 de locuitori, primul pe lista fiind Galatiul.  Pana atunci, mall-ul din Pitesti, care va include 170 de magazine, a semnat deja primele contracte de inchiriere. Printre cele parafate pana acum, spun proprietarii Euromall, se numara cele cu MobiFon si Altex. De altfel, grupul Altex, liderul pietei de electronice si electrocasnice din Romania, este prezent cu cate un magazin de mare suprafata in toate mall-urile care s-au construit sau urmeaza sa se construiasca in perioada imediat urmatoare. „Din punctul nostru de vedere, prezenta intr-un mall presupune un win-win situation.

    Pe de o parte, un magazin de tip «destinatie», de electrocasnice, electronice, IT si multimedia, dispus pe suprafete mari atrage, prin oferta bogata de produse si servicii, un numar mare de vizitatori, care, cu siguranta, merg si in celelalte magazine Pe de alta parte, mall-ul, printr-o oferta atragatoare de posibilitati de divertisment, atrage la randul sau peste 80% din populatia din proximitate, asigurand un trafic constant de clienti si facand astfel diferenta dintre magazinul nostru din mall si magazinul nostru din afara mall-ului, cu exact aceeasi oferta de produse si servicii“, explica Adrian Urda, Chief Operation Officer la Altex.

    Cat de importanta este diferenta dintre vanzarile unui magazin dintr-un mall si unul din afara lui o spune chiar Iulian Dascalu, proprietarul mall-urilor de la Timisoara si Iasi: „In general, un magazin prezent intr-un mall vinde de peste doua ori mai mult decat unul similar din cartier“. Si tot raportat la cartiere, Dascalu isi exprima convingerea ca mall-ul suplineste cumva lipsa asa-numitelor strazi comerciale. Idee agreata si de sociologul Mircea Kivu, in opinia caruia „mall-urile inlocuiesc institutia Corso-ului. Mall-ul poate fi privit ca un mod de socializare, unde important este si elementul de noutate, si aerul occidental. Oamenii merg la mall sa faca cumparaturi, dar si sa se plimbe, sa vada si sa fie vazuti“. 

    Este limpede pentru toata lumea ca aceste plimbari cu aer „socio-monden“ sunt, in fond, motorul unor bune afaceri. Iar cifrele spulbera si cea mai mica urma de indoiala: numai anul trecut, spune Dascalu, la Iulius Mall din Iasi au fost eliberate peste 4,5 milioane de bonuri de casa, valoarea totala a cumparaturilor ridicandu-se la mai bine de 60 de milioane de euro. 

    Estimarile celor de la Anchor Group indica pentru primul an de functionare al City Plazza un numar de 15 milioane de vizitatori, recordul absolut fiind detinut de Bucuresti Mall, cu circa 70.000 de vizitatori/zi. 

    Anchor Group a refuzat sa comenteze volumul vanzarilor anuale din cele doua mall-uri, invocand faptul ca toate cifrele de afaceri ale clientilor lor sunt confidentiale. Cert este ca Anchor Group intentioneaza sa construiasca mall-uri si in provincie, primele orase vizate fiind Cluj, Timisoara si Galati.

    Analistii imobiliari sunt de parere ca, in urmatorii ani, abia cu greu se va putea gasi pe harta Romaniei un oras cu peste 200.000 de locuitori in dreptul numelui caruia sa nu existe si un mall. Iar exemplul cel mai des invocat de ei este cel al Ungariei. „Numai in Budapesta sunt peste 20 de mall-uri“, arata Costel Alecu. Optimismul sau este impartasit si de Iulian Dascalu: „In fiecare oras cu peste 150.000 de locuitori este nevoie de cel putin un mall“. Iar cand spune asta, e foarte probabil ca Dascalu tine cont si de faptul ca mall-ul pe care-l va deschide la sfarsitul acestei luni la Timisoara a fost inchiriat in totalitate inca de acum patru luni. „La mall-ul de la Iasi avem pe lista de asteptare peste 50 de firme, iar la cel de la Timisoara, peste 100“, spune Dascalu, care estimeaza ca in urmatorii ani va mai deschide cel putin alte trei astfel de complexe comerciale. 

    Incet, dar sigur, mall-ul a inceput sa-si dezvaluie valentele si pentru romanul de rand: afacere cu multe zerouri la coada, locul in care poti gasi de toate pentru toate gusturile, „moft“ socio-monden, iar lista ramane deschisa. Promenada prin mall-urile Romaniei a inceput.

  • Le iubim la fel de mult“

    Belgienii de la Dexia au deschis doua „fronturi de lucru“ in Romania: BCR si CEC. Noul CEO al grupului explica, in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin, de ce.

    BUSINESS Magazin: Doua banci scoase la privatizare, doua scrisori de interes din partea Dexia. Este Romania interesanta?

    AXEL MILLER: Ne uitam catre Romania de ceva vreme… Un an-doi am incercat sa cunoastem Romania mai bine, sa intelegem cat mai bine aceasta tara si sa vedem daca suntem interesati sa venim aici. Acum sunt cateva elemente care inclina balanta in a ne face sa credem ca vrem sa fim prezenti in Romania. Vedem o tara cu aproximativ 22 de milioane de locuitori si o tara ai carei indicatori merg in aceeasi directie – cea buna. Dar vedem si o tara care are nevoi importante in materie de infrastructura, ce vor trebui finantate de catre autoritatile publice, probabil in parteneriat cu sectorul privat. Sunt o multime de lucruri care trebuie facute in materie de infrastructura – drumuri, poduri, multe lucruri legate de partea de mediu, apa, energie – si toate acestea in contextul aderarii la Uniunea Europeana in urmatorii ani.

    Inteleg ca finantarea sectorului public este unul dintre domeniile „forte“ in activitatea grupului….

    Dexia are acum o capitalizare de piata de aproape 21 miliarde de euro, este una dintre primele 20 de banci ca marime din zona euro si exista de aproape 150 de ani. In trecut eram o banca prezenta in Belgia si in Franta, care avea ca scop principal finantarea autoritatilor locale, a municipalitatilor, a provinciilor – acesta este business-ul in care activam de mult timp. Dupa al doilea razboi mondial ne-am dezvoltat, devenind o banca universala – am investit in piata de retail, piata de corporate.

    Va concentrati pe anumite piete?

    Suntem acum prezenti in 24 de tari din intreaga lume. Ne-am dezvoltat si in afara celor doua piete de origine, Franta si Belgia, avem o pozitie buna in Spania, Italia, pe cateva piete din Europa Centrala si de Est. In afara Europei, o pozitie interesanta detinem si in SUA. Strategia globala a Dexia este ca pornind de la pietele mature sa se extinda si in alte zone – pana de curand in Europa de Vest, si de cativa ani si catre zona central si est-europeana. 

    Ati inceput sa intrati Europa Centrala si de Est. In ce alte tari din Europa Centrala si de Est mai sunteti prezenti?

    AXEL MILLER: De cativa ani suntem prezenti in Slovacia, am cumparat acum 5-6 ani o banca axata in principal pe finantarea municipalitatilor si a sectorului corporate, dar care isi dezvolta si o activitate de retail. Am intrat si in Polonia, unde vrem sa ne adresam sectorului public, ne cream de asemenea o pozitie in Bulgaria tot pentru finantarea sectorului public. De cativa ani, incercam sa finantam nevoile publice in toata regiunea, fara a avea neaparat o prezenta acolo. Ne uitam de asemenea si la alte posibilitati de dezvoltare in regiune: Bulgaria, sa vedem cum ne putem extinde prezenta acolo; Turcia este de asemenea o tara interesanta. 

    Revenind la cazul celor doua privatizari, care dintre banci este mai apropiata de profilul grupului Dexia?

    Interesul nostru este pentru Romania, nu neaparat pentru o banca sau alta. BCR si CEC sunt doua banci foarte diferite, si fiecare are parti bune si parti mai putin bune…. Este un pic cam devreme sa spunem care ni se potriveste mai bine, abia acum ne uitam la cele doua banci. In acest moment stim doar ca sunt doua banci extrem de diferite, si va trebui sa implementam modele diferite de afaceri pentru fiecare dintre ele. 

    Nu cunoasteti bancile, dar trebuie sa stiti bine ce va doriti…

    Sa spun altfel…sunt tatal a patru copii, si ii iubesc pe toti, desi sunt foarte diferiti unul de celalalt…Cam la fel stau lucrurile si cu cele doua banci. Sunt foarte diferite, dar le „iubim“ pe amandoua. Si la un moment dat, in functie de ce vom afla in urma procesului de analiza al celor doua, vom vedea ce vom decide. 

    Nu vad, in acest moment, nici un motiv pentru care am prefera-o pe una sau pe cealalta. Acum le consider pe fiecare dintre ele puncte de intrare foarte valide pentru a intra pe piata romaneasca. 

    …dar nu au existat pana acum astfel de „puncte valide de intrare“?

    Asa cum am spus, ne uitam la piata romaneasca de un an jumatate-doi. Si, ca sa fiu sincer, de anul trecut s-au schimbat multe in Romania. Nu doar conditiile macroeconomice, nu doar situatia politica, dar a avut loc si o dezvoltare a pietei bancare romanesti, Banca Comerciala Romana si Casa de Economii si Consemnatiuni sunt si ele foarte diferite de ceea ce erau anul trecut 

    Si daca nu veti cumpara in final, nici una…? Ramaneti interesati de Romania si in aceasta situatie?

    Vom traversa podul abia in clipa in care ajungem acolo… 

    Ati mai participat si la alte procese de privatizare in aceasta parte a Europei?

    Nu de curand… 

    Care este valoarea bugetului pe care l-ati alocat pentru piata romaneasca?

    Sa spunem ca nu am venit aici doar ca turisti… Suntem aici pentru ca vrem cu adevarat si suntem pregatiti sa punem pe masa oferta necesara.

  • Lupta pentru Bucuresti

    AES CORPORATION, SUA: Corporatia AES, cu sediul central in Virginia, SUA, detine si deruleaza afaceri in domeniul generarii si distributiei de energie electrica in 27 tari, fiind prezenta pe toate continentele, cu o cifra de afaceri de 9,5 miliarde de dolari in 2004. AES furnizeaza energie electrica prin 20 de distributii pentru 16 milioane de clienti din intreaga lume. Compania are 30.000 de angajati, dintre care 90% in afara Statelor Unite. In regiune, AES este deja prezenta in Ungaria, Republica Ceha, Ucraina si Bulgaria.

    Compania are o pozitie puternica in Marea Britanie, unde a construit compania Barry, pe baza tehnologiei CCGT si a castigat inca o uzina pe aceeasi tehnologie CCGT, Medway. Ca urmare a micsorarii capacitatii National Power, AES a cumparat cea mai mare termocentrala pe baza de carbune, Drax. Aceste miscari au transformat AES in una din primele doua jucatoare de pe piata britanica de energie, alaturi de Edison. In Marea Britanie, AES mai detine termocentrala pe carbuni Belfast West si termocentrala pe carbuni si petrol Kilroot. Cea din urma, alaturi de Ballylumford, asigura 90% din productia de energie electrica a Irlandei de Nord. 

    CEZ A.S., REPUBLICA CEHA: CEZ, al doilea mare exportator energetic din Europa, detine in Europa de Est distribuitorul roman de electricitate Electrica Oltenia si trei retele de electricitate in Bulgaria. CEZ a fost scos la privatizare de statul ceh in 2003, iar dupa esuarea privatizarii, guvernul a angrenat CEZ, producator si distribuitor al peste trei sferturi din energia electrica furnizata la nivel national, intr-un program ambitios de achizitii regionale, pentru a-i creste valoarea de piata. Astfel au fost cumparate capacitati importante de productie si distributie din Bulgaria, Romania si Polonia, cu bani asigurati printr-o emisiune internationala de obligatiuni, in valoare de 500 de milioane de euro.  

    ENBW ENERGIE AG, GERMANIA: Energie Baden-Wurttenberg AG (EnBW este a treia mare companie furnizoare de energie din Germania. Alaturi de pachetele de actiuni detinute de EnBW la companii din Elvetia (EnAlpin AG – 100%) si Austria (Energieversorgung Niederösterreich AG, EVN – 13%), participatiile EnBW sunt concentrate in special pe tarile noi membre ale Uniunii Europene – Ungaria, Republica Ceha, Polonia. In Ungaria, grupul detine actiuni la centrala electrica pe baza de lignit Matra (22%) si la doi furnizori regionali EMASZ (27%) si ELMÜ (27%).

    In Republica Ceha, EnBW are participatii la Praûská energetika (PRE) (34%), compania care distribuie si alimenteaza cu electricitate Praga, si Praûská teplarenska (PT), companie furnizoare de agent termic (49%), aflata de asemenea in Praga. In Polonia, germanii detin pachete de actiuni la centrala electrica pe baza de carbune Rybnik (26%) si la centrala de cogenerare Wroclaw (Kogeneracja SA – 16%). De asemenea, mai au actiuni (33%) la compania distribuitoare de agent termic Wroclaw (MPEC Wroclaw SA). Compania EnBW a obtinut in 2004 venituri din vanzari de peste 9,8 miliarde de euro si are peste 10 milioane de clienti.

    ENEL SPA, ITALIA: Enel este una din cele mai mari companii de energie electrica din lume si principalul operator de energie electrica din Italia, cu o capacitate instalata de peste 40.000 MW si cu aproximativ 30 de milioane de consumatori. De asemenea, Enel este a doua companie de distributie de gaze naturale din Italia, cu aproximativ doua milioane de consumatori de gaze naturale. In afara Italiei, Enel are o filiala in Spania, Enel Viesgo, cu o capacitate instalata de 2.400 MW si este actionarul principal al centralei electrice Maritza East 111 de 900 MW din Bulgaria. Enel produce energie regenerabila in America de Nord si America Latina, dar si energie nucleara in Slovacia. Enel este proprietarul Electrica Banat si Electrica Dobrogea, pe care le-a cumparat cu 112 milioane de euro, dupa ce a ramas singurul ofertant din competitie. Enel Italia are ca proprietar statul italian (60%). 

    E.ON ENERGIE AG, GERMANIA: E.ON Energie AG este cea mai mare companie privata de electricitate din Europa cu activitati in Germania si in alte 9 tari europene, incluzand Olanda, Ungaria, Slovacia, Republica Ceha, Elvetia, Italia si Polonia. E.ON AG detine E.ON Energie AG si E.ON Ruhrgas. Compania deserveste mai mult de 14 mil. consumatori de energie electrica si gaze naturale in Europa. In 2004, E.ON detinea capacitati de productie de 27.542 MW, inregistrand vanzari de energie electrica de 244 mld. KWh si vanzari de gaze naturale de 102 mld. KWh. Cu o cifra de afaceri de 21,3 mld. euro pe an, grupul a achizitionat 51% din actiunile Electrica Moldova, platind  100 mil. euro.

    EVN AG, AUSTRIA: Probabil cea mai „mica“ din lupta pentru EMS, EVN AG este o companie din Austria care furnizeaza mai multe servicii de interes public, nu doar electricitate. Societatea, care apartine municipalitatii, are o cifra de afaceri de peste un miliard de euro, din care jumatate se realizeaza din vanzarea de energie electrica, si circa 750.000 de consumatori. Concernul german EnBW detine 5,1% din actiunile companiei austriece. Grupul s-a retras de pe lista scurta de la privatizarea Electrica Banat si Dobrogea.

    GAZ DE FRANCE, FRANTA: Grupul asigura servicii pentru aproape 11 milioane de clienti din Franta, la care se adauga peste patru milioane in restul Europei. In prezent, societatea se afla ea insasi in proces de privatizare. A inregistrat in 2004 o cifra de afaceri de 18,1 miliarde de euro si un profit de 1,1 mld. euro. Activitatile economice din afara Frantei reprezinta 28% din cifra de afaceri totala a companiei franceze. In Belgia, unde grupul este prezent in distributie de energie electrica si servicii, Gaz de France a achizitionat 50% din Asociatia de gaz din Liege. Grupul este prezent in Europa prin Egaz si Degaz in Ungaria (un total de 752.000 de consumatori), Gasag in Germania (mai mult de 700.000 de consumatori), Arcalgas si Italcogim in Italia (155.000, respectiv 552.000 de consumatori), SPP in Slovacia (1,4 milioane de consumatori) si Portgas in Portugalia (mai mult de 139.000 de consumatori).

    IBERDROLA SA, SPANIA: Cel mai mare producator de energie eoliana din Europa, grupul spaniol Iberdrola a preluat in ianuarie 49,9% din actiunile producatorului elen de electricitate eoliana Rokas, care au anuntat ca firma spaniola masoara cu interes viteza vantului si fluctuatiile curentilor din diferite zone din Bulgaria si Romania, deoarece au un potential semnificativ. Iberdrola a participat la privatizarea Electrica Oltenia si Moldova. Grupul are o retea de distributie si transport de 196.000 kmp, compania furnizand energie electrica pentru aproximativ 41% din populatia Spaniei.

    RWE ENERGY AG, GERMANIA: Grupul este prezent in pozitii cheie atat in tara de origine, Germania, cat si in alte tari europene. RWE detine 12% din piata de distributie de electricitate din tarile din Europa Centrala si de Est, de unde are venituri anuale de 2.112 milioane de euro, 4,2 milioane de consumatori si 7.610 angajati. RWE s-a extins in ultimii ani achizitionand companii de furnizare de electricitate, transport de gaz si apa in Spania, Chile, SUA, Marea Britanie, Olanda, Franta si Norvegia. RWE a achizitionat in 2002 pachetul majoritar la societatea de distributie a energiei electrice din Varsovia.

    RWE a avut rezultate solide pe primul semestru al acestui an, atat din operare, cat si ca profit net. Veniturile actionarilor au crescut cu 5,4%, iar datoriile au ramas la un nivel scazut. RWE isi mentine estimarile pozitive si pentru a doua jumatate a anului. Veniturile din operare au crescut cu 5%, iar EBITDA a crescut cu 7%. In 2002, grupul a facut numeroase achizitii, printre care 49% din compania Slovak Vychodoslovenska Energetika (Slovacia), pentru 256 de milioane de euro, 85% din Stoen (Polonia), pentru 395 de milioane de euro, intregul pachet de actiuni al AERSA (Spania), pentru 10 milioane de euro, respectiv 12% din Elettra (Italia), pentru 120 de milioane de euro. 

    UNION FENOSA INTERNACIONAL, SPANIA: Grupul Union Fenosa este al treilea mare producator si distribuitor de energie electrica din Spania. Are investitii in 47 de tari, in domeniul energiei electrice, al distributiei de gaze si de apa. Grupul dispune de centrale termice si nucleare proprii, precum si de un numar mare de hidrocentrale, furnizand peste 23.000 GMh. In 2004, grupul a avut o cifra de afaceri de 5,5 miliarde de euro. Union Fenosa a participat la privatizarea Electrica Banat si Dobrogea, ca parte a unui consortiu alaturi de Power Development Limited din Malta. In Mexic, Columbia si America de Sud, detine producatori de electricitate, prin care livreaza anual 10.000 GW. Din anul 2000, Union Fenosa este proprietara a retelelor electrice de distributie Centru, Sud si Chisinau din Republica Moldova, care aprovizioneaza in aceasta tara aproximativ 720 de mii de consumatori.

  • Radiografia pietei

    Tendinta de consolidare a afacerilor pe segmentul de IT&C si multimedia este resimtita in intreaga industrie locala.  

    MOTIVE: Retailerii se uita spre segmentul de vanzari cu cele mai mari rate de crestere, pe care vor sa si-l adauge in portofoliu, respectiv computerele personale. Anul 2004 a marcat o crestere spectaculoasa a vanzarilor de PC-uri in Romania, cu peste 43% fata de 2003, conform estimarilor companiei de analiza IDC. Segmentul de laptopuri a inregistrat cea mai mare crestere a vanzarilor, de cca. 54,2% fata de 2003.

    CONCURENTA: devine tot mai acerba pe masura ce volumele de vanzari cresc pe segmentul IT&C si multimedia. Marii retaileri simt ca au nevoie sa exploateze acest segment, iar micii jucatori specializati nu mai au resursele necesare pentru a rezista concurentei. In plus, lanturile mari de retail IT&C din Europa se pregatesc sa intre pe piata romaneasca, deci efervescenta industriei va continua.

    AMBITII: Octavian Radu a subliniat faptul ca intentioneaza sa transforme Diverta in cel mai mare retailer de IT&C din Romania. Nici nu e de mirare, avand in vedere dinamica sectorului. Altex a anticipat primul aceasta tendinta si a intrat pe acest domeniu anul trecut cu noul lant de magazine Media Galaxy.  Recent, Domo a anuntat o campanie de rebranding, printr-o orientare care sa cuprinda mai mult IT&C. La randul lor, specialistii in retail general precum Carrefour sau Cora au in oferta calculatoare personale, imprimante, telefoane mobile, jocuri video, componente si accesorii IT&C.

    PREVIZIUNI: Studiile prevad pentru 2005 vanzari totale de computere in valoare de 250 mil. euro, dar si vanzari de componente hardware de peste 200 mil. euro. La fel, cresc si celelalte segmente din IT&C – imprimante si consumabile, echipamente digitale foto, video si audio, echipamente mobile de buzunar, telefoane mobile sau accesorii. Piata de PC-uri din Romania va inregistra o crestere de aproximativ 82% pana in 2008, arata studiile IDC.

  • Trei in unul

    RTC HOLDING BV

    Octavian Radu, proprietarul companiei, isi propune dublarea cifrei de afaceri in 2005 fata de 2004 prin achizitii.

    • CIFRA DE AFACERI: 105 milioane de euro in 2004; 180-200 de milioane de euro in 2005, potrivit estimarilor lui Octavian Radu.
    • PROFIT: 3 milioane de euro in 2004.
    • PROIECTE: Dupa Best Computers, Best Distribution si Sistec, ar trebui sa urmeze, potrivit planului proprietarului RTC, alte doua achizitii pana la sfarsitul anului (o companie de distributie prepay si o firma specializata in service-ul echipamentelor IT). 

    BEST COMPUTERS

    • CIFRA DE AFACERI: 10 mil. euro in 2004
    • MARJA DE PROFIT: 8% in 2004
    • ACTIONARIAT INAINTE DE TRANZACTIE: 50% Teo Paduraru, 50% Robert Coman
    • ACTIONARIAT DUPA TRANZACTIE: 100% RTC Holding BV 

    BEST DISTRIBUTION

    • CIFRA DE AFACERI: 3 mil. euro in 2004
    • MARJA DE PROFIT: 20-30% in 2004
    • ACTIONARIAT INAINTE DE TRANZACTIE: Teo Paduraru (42,5%), Robert Coman (42,5%), Dan Custura (15%)
    • ACTIONARIAT DUPA TRANZACTIE: 60% RTC Holding BV, 40% vechii actionari

  • Cum si de ce cumparam

    Factorii luati in considerare de clienti la achizitia unui autoturism de import arata ca suntem interesati mai mult de ce masina conducem si mai putin de cati bani vom da pe service. 

    IMAGINE: Cei mai multi dintre clienti considera ca numele unui autoturism e uneori mai important decat pretul de vanzare. 

    PRET: Fara a fi criteriul de baza, pretul unui automobil de import ocupa locul al doilea in topul criteriilor dupa care este ales un autoturism.

    FIABILITATE: Romanii par mai putin interesati de cate ori va trebui sa mearga cu masina la service atunci cand isi achizitioneaza un autoturism.

    SERVICII: Ca urmare a criteriilor enumerate mai sus, cel al serviciilor oferite de dealer este „impins“ pe un loc codas. Este insa de asteptat ca acest lucru sa se schimbe in 2-3 ani.

  • Perla coroanei

    Gerovital este una dintre cele mai cunoscute marci romanesti in strainatate. Descoperit de Ana Aslan, medicamentul Gerovital H3 – care are la baza substanta activa procaina clorhidrat – este utilizat in prevenirea si tratamentul unor probleme de sanatate cauzate de inaintarea in varsta.

    DIVIZIUNE: Marca Gerovital este impartita in prezent de mai multe companii. Sicomed detine drepturile asupra acesteia pentru produse farmaceutice, Farmec Cluj si Gerovital Cosmetics Bucuresti au dreptul de a fabrica produse cosmetice sub acest nume, in timp ce serviciile Gerovital sunt oferite de Institutul Ana Aslan.

    MEDICAMENTE: Sicomed produce Gerovital H3 si Aslavital (un alt medicament geriatric), medicamente care necesita prescriptie medicala.

    VANZARI: Vanzarile anuale de Gerovital H3 se ridica la 500.000 de dolari (peste 400.000 de euro) pe piata interna si 750.000 de dolari (615.000 de euro) la export.

    PERSONALITATI: Peste 50 de milioane de persoane din intreaga lume au apelat la tratamentele dezvoltate de Ana Aslan. Printre acestia se numara si celebritati ca Ronald Reagan, Marlene Dietrich, Kirk Douglas, Greta Garbo, Aristotelis Onassis sau Charlie Chaplin.

    EXTINDERE: In aceasta vara, compania bucuresteana a lansat gama Gerovital Line – suplimente minerale (care nu necesita prescriptie medicala) – medicamente destinate tot problemelor cauzate de imbatranire, dar care nu au la baza procaina.

  • Actorii tranzactiei

    Zentiva, noul proprietar al Sicomed, isi propune sa devina producatorul nr. 1 de medicamente din Europa Centrala si de Est. Nu este exclus ca Zentiva sa aiba in plan si alte achizitii.

    • ZENTIVA

    Zentiva este cel mai important producator de medicamente din Cehia si Slovacia si unul dintre cei mai importanti din Europa Centrala si de Est. Compania este controlata de una dintre cele mai mari firme de investitii din lume – Warburg Pincus.

    ISTORIC: Potrivit informatiilor disponibile, Zentiva isi are originile intr-o veche farmacie pragheza din secolul al XV-lea. Productia de masa a inceput totusi in 1930. Fabrica a fost nationalizata dupa razboi si a trecut prin diferite procese de restructurare dupa 1989. In 1998, a fost privatizata si tot in acelasi an Warburg Pincus a devenit actionar majoritar.

    PRIMA PRELUARE: In 2003, firma americana cumpara si fabrica slovaca de medicamente Slovakofarma, care va fuziona in acelasi an cu Zentiva. In iunie 2004, compania rezultata va fi listata la bursa din Praga in urma unei oferte publice initiale.

    ACTIONARI: Principalul actionar este firma americana de investitii Warburg Pincus (47,7%). Conducerea si angajatii detin 12,1%, iar procentul actiunilor liber-tranzactionabile (free-float) este de 40,2%.

    REZULTATE FINANCIARE: Zentiva a avut anul trecut vanzari de 10,7 miliarde de coroane (circa 370 mil. euro). In prima jumatate a acestui an, vanzarile s-au ridicat la 5,5 mld. coroane (188,5 mil. euro), in crestere cu 5,6% fata de primul semestru din 2004.

    • SICOMED

    Sicomed este cel mai mare producator roman de medicamente, cu o cota de piata – din punct de vedere valoric – de 4,6% la sfarsitul primului semestru, conform datelor firmei de cercetare Cegedim. Ca numar de unitati vandute, Sicomed domina insa vanzarile din Romania, practic o pastila din patru vandute iesind din fabrica bucuresteana.

    ISTORIC: In 1962 a fost infiintata Uzina de Medicamente Bucuresti, numita ulterior Intreprinderea de Medicamente Bucuresti si, din 1990, Sicomed. In 1998, compania este listata la Bursa de Valori Bucuresti. Un an mai tarziu, se finalizeaza privatizarea companiei, pachetul majoritar fiind cumparat de vehiculul de investitii Venoma Holdings, controlat de mai multe fonduri de investitii.

    ACTIONARI: In prezent, Venoma Holdings (detinut in proportii egale de GED Capital si Global Finance) are 50,98% din actiunile Sicomed. SIF Muntenia (11,99%) si SIF Oltenia (10,11%) sunt alti actionari semnificativi, in timp ce restul titlurilor sunt controlate de alti investitori minoritari (26,85%).

    REZULTATE FINANCIARE: Compania a inregistrat in primul semestru al acestui an un profit net de 16,7 milioane de lei (4,6 milioane de euro), in crestere cu 66% fata de perioada similara a anului trecut. Cifra de afaceri a fost de 99,5 milioane de lei (27,6 mil. euro), in crestere cu 15%.