Blog

E sezonul alegerilor in Orientul Mijlociu. Siria tocmai a tinut alegeri prezidentiale si parlamentare. Algeria si Egiptul au avut alegeri parlamentare. In curand vor fi scrutinuri in Iordania, Maroc si principatul Oman, iar mai apoi in Qatar. Infloreste cumva democratia in Orientul Mijlociu.

Consensul in randul avocatilor democratiei, al diplomatilor si al cetatenilor chestionati este ca, departe ca aceste randuri de alegeri sa denote o inflorire a democratiei, realitatea e taman pe dos. Alegerile par sa fi devenit doar un mijloc folosit de liderii autoritari pentru a castiga legitimitate. „E un soi de dezamagire si o lipsa de incredere in aceste regimuri din partea popoarelor arabe. Si putini cred ca aceste alegeri pot aduce schimbarea pe care o spera toata lumea”, spune Jaffar al-Shayeb, membru al consiliului municipal din Qatif, Arabia Saudita, o organizatie consultativa, fara autoritate legislativa.

Problema nu e doar ce inseamna o atare situatie pentru oamenii care sunt obligati sa traiasca intr-un regim autoritar, ci ce efecte are ea pentru perceptia mai larga a democratiei in toata regiunea. Tari ca Egiptul si Siria, care au avut alegeri organizate dupa toate regulile, permit in acelasi timp unei clase conducatoare sa detina monopolul puterii, sa limiteze libertatea de expresie si de asociere si neaga prin asta vointa cetatenilor.

„Nu exista niciun regim democratic in toata lumea“, spune Abbas Mroue, 29 de ani, stand intr-o cafenea cu prietenii lui in Beirut, la o conversatie despre politica si guvernare. „Da“, spune si Hussein Jaffal, 31 de ani – „exista democratie, dar nu exista libertati“. Si aceasta viziune, care confunda procesul electoral cu principiile democratiei, pare sa se extinda.

Este o concluzie care ar putea sa-si aiba originea chiar la Washington, unde oficialii au caracterizat adesea alegerile ca pe un barometru al progresului, dar care ar putea la fel de bine si sa contribuie la subminarea conceptului de democratie, dupa cum admit destui diplomati si militanti pentru democratie din Orientul Mijlociu. Irakul, unde un guvern ales in mod liber a fost paralizat de dispute sectare, e un contraexemplu cu deosebire nociv. „Insasi democratia si-a pierdut credibilitatea ca mod de guvernare“, spune un diplomat occidental din Alger, sub protectia anonimatului, ca sa respecte protocolul diplomatic. „Cred ca experimentul irakian, inclusiv votul cu degetele muiate in cerneala purpurie, nu a ajutat la nimic. Oamenii spun acum ca democratia nu e chiar raspunsul pentru orice.“   

„Degetul cu cerneala“ al alegatorului irakian a fost initial un simbol al increderii in ceea ce se spera sa fie democratia pe cale sa se nasca in aceasta tara. Milioane de irakieni au mers sa voteze in primele alegeri dupa rasturnarea lui Saddam Hussein, inmuindu-si un deget in cerneala ca sa evite votul dublu. Dar acelasi deget colorat a devenit, pe drept sau pe nedrept, un simbol al esecului. „Am votat pentru ca eram asa de entuziast – in sfarsit puteam sa aleg candidatul pe care il voiam“, spune Hussein Marzouk, un refugiat irakian care traieste in Liban. „Apoi mi-am dat seama ca-mi riscam viata pentru nimic. S-a dovedit ca totul era o pacaleala pe care americanii au adus-o cu ei si care mustea de frauda. Asa ca de ce as mai vota?“

Timp de zeci de ani, alegerile din Orientul Mijlociu au fost prea putin democratice, cu formatiunile de guvernamant care au controlat accesul candidatilor si al electoratului la scrutin, dar si numararea voturilor. In alegerile parlamentare din Egipt de anul trecut, martorii au relatat ca politia a folosit munitie de razboi impotriva votantilor – omorand cativa – ca sa-i impiedice sa-si dea votul pentru candidatii afiliati la Fratia Musulmana. In alegerile de anul acesta, agentii de securitate au inchis peste 150 de membri ai Fratiei, care – desi oficial in afara legii – reprezinta totusi singura opozitie viabila din tara.

In Siria, alegerile prezidentiale au fost de fapt un referendum pentru un singur candidat, presedintele Bashar Assad, intr-o tara care a condamnat la inchisoare militanti pentru democratie pentru ca au semnat o petitie in care cereau reforme politice si unde recent s-a pronuntat o sentinta de 12 ani de inchisoare pentru un membru al Fratiei Musulmane. „Sistemul este programat astfel incat sa-i aduca la putere pe cei care detin deja puterea“, spune Daoud Kuttab, directorul Institutului pentru Presa Moderna, la universitatea Al Quds din orasul Ramallah din Cisiordania. „Asa se explica prezenta scazuta la urne si de ce alegerile ii indeparteaza pe oameni.“

Rezultatul fiind de cele mai multe ori cunoscut si manipularea atat de evidenta, de ce se mai obosesc atunci conducatorii acestor state? Din Siria in Bahrein, alegerile au contribuit la disiparea unei parti din presiunea interna si externa in favoarea reformelor, fara sa aduca totusi modificari substantiale structurii de putere, spun diplomatii si liderii politici ai opozitiei. Alegerea unui parlament in Bahrein sau a unui consiliu local in Arabia Saudita, spre exemplu, a ajutat la satisfacerea aspiratiei publice catre un guvern mai responsabil. De-a lungul vremii, a devenit insa evident ca parlamentul si consiliile aveau o autoritate redusa si ca alegerile au fost ele insele cea mai mare realizare. „Stim ca acestea sunt lucruri care au fost adoptate ca sa-i incurajeze si mai tare pe conducatori, sa-i serveasca pe ei mai degraba decat pe cetateni“, spune Nabeel Rajab, militant pentru drepturile omului din capitala Bahreinului, Manama.

Un membru al parlamentului algerian, Said Boughadja, care este si un fruntas al partidului de guvernamant, spune ca asemenea critici sunt nedrepte, pentru ca prezenta la vot este scazuta peste tot in lume, inclusiv in Occident. O comisie algeriana de monitorizare independenta a scrutinului a sustinut ca la recentele alegeri parlamentare s-a utilizat pe scara larga tehnica „voturilor din oficiu“, cu buletine de vot indesate in urne de organizatori. Boughadja a respins aceasta acuzatie, spunand ca daca partidul lui sau adeptii acestuia ar fi folosit asa ceva, prezenta la urne ar fi trebuit sa fie peste 50%. In schimb, ea a fost de 36,5%, cu 10 procente mai scazuta decat la alegerile parlamentare din 2002.

Dar Boughadja nu si-a ascuns cea mai mare nemultumire fata de democratie: aceea ca dupa niste alegeri cu adevarat libere nu se stie cine va accede la putere, ceea ce poate ajunge sa reprezinte un risc pentru stabilitatea tarii. La inceputul anilor ’90, armata algeriana a anulat alegerile dupa ce un partid islamic moderat parea pe punctul de a prelua controlul parlamentului. Decizia de anulare a declansat un razboi civil de aproape un deceniu, care a facut peste 100.000 de victime. „Curentul islamist a prins teren tocmai in urma unui proces democratic“, spune el.

Aceasta este o realitate care a devenit evidenta si pentru sustinatorii democratiei din Washington. Asa s-ar putea explica de ce in aceste zile se vorbeste atat de putin despre sustinerea unor alegeri total libere in tot Orientul Mijlociu. Dar politologii si sociologii din regiune spun ca aceasta viziune pierde din vedere esentialul, punand accent pe procesul in sine si nu pe substanta lui. 

„Ar trebui sa insistam pe concepte mai largi de democratie, pe valorile democratice“, spune Abdel Nasser Djabi, profesor de sociologie la Universitatea din Alger, care sustine ca alegerile sunt vazute tot mai mult ca o metoda de a induce oamenii in eroare. „Exista un pericol real ca aceasta atitudine sa duca la respingerea conceptelor democratiei.“

Nada Bakri a contribuit la acest articol din Beirut