Blog

  • Intrare neaşteptată în cea mai disputată privatizare a anului, Cupru Min: îşi face apariţia Doamna de Cupru

    În pofida scandalului uriaş care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câştigarea de către o companie necunoscută din Canada şi apoi anularea licitaţiei, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informaţiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu şase angajaţi care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.

    “Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru şi cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanţii Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acţionarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuţie pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.

    “Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export şi de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuinţe din apropierea pieţei Obor din Bucureşti, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporţie de 95%, să preia toată producţia de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenţiei datorită procesului de privatizare şi rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roşia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro şi 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.

    Gherghe spune că vinde producţia de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanţi traderi internaţionali, precum Trafigura, Marc Rich sau elveţienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanţa sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulţi ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar şi controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost graţiat de preşedintele Bill Clinton.

    Gherghe mai spune că la licitaţiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu şi Horia Pitulea, care deţineau Cuprom. Horia Simu şi Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezenţă discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.

    Cei doi, foşti bancheri la Citi­bank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judi­ciară, de aici şi prezenţa în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foşti bancheri au avut de asemenea şi un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.

    Cititi aici mai mult despre “bancherii cuprului”

    Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” şi-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu şi Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieşit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei priva­tizări, spunând doar că nu are nicio legătură.

    Firma deţinută de Maria Gherghe, care are şase angajaţi, a înregistrat anul trecut ex­por­turi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cum­părate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb şi cupru preluate de la Acumulatorul Bistriţa şi din zguri de cu­pru.

    Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creştere cu circa 27% faţă de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) şi un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei şi 1,3 milioane de lei profit net. Creşterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a pro­ducţiei şi încetarea contractului de aso­ciere a Cupru Min cu “bancherii” cupru­lui. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producţia de la Cupru Min?

    “Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min şi probabil că de asta am reuşit eu să iau producţia pentru că nu am pe nimeni în spate şi n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulţi angajaţi ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în ca­mioane şi vagoane, de protejarea riscului pentru variaţia preţului la cupru, de pre­le­varea, inspectarea şi pregătirea probelor şi pen­tru protecţie. Nu este o acti­vi­tate uşoară şi este o responsabilitate foarte mare. Aproa­pe tot timpul sunt pe drumuri şi nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-şi por­nească o afacere pentru că înainte de Re­voluţie în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiţi, mai bine chiar şi decât aviatorii, iar după revoluţie s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultăţii câştigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluţie. Legea salarizării din Ro­mânia permitea acest lucru”, îşi amin­teşte Gherghe.

    La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din Bucureşti (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluţie s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a tran­sformat în Conef prin hotărâre de guvern.

    “Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului şi mai apoi a SIF Banat-Crişana, deţinea mare parte din companiile metalurgice româneşti, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare şi Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) şi care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare şi Ampelum Zlatna, producătorul de plumb şi zinc Sometra Copşa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele româneşti şi din import şi le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, şi Laromet, care producea tablă şi bandă de cupru şi alamă.

    “Am fost în consiliul de administraţie şi ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună şi rafina cuprul în proporţie de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporţie de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internaţională.

    “Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variaţiilor mari ale preţului la cupru în condiţiile în care costurile la energie şi la gaze au fost numai în creştere. Au fost perioade şi când preţul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă şi când a atins şi 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluţie. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preţ tot creştea, şi din cauza preţului mic la cupru s-a închis”, îşi aminteşte Maria Gherghe.

    În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crişana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acţionari ruşi.

    “Atunci tot managementul şi-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschişi şi au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu şi îi cunoşteam foarte bine pe cei de pe piaţa internaţională care se ocupă cu comerţul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitaţie pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral şi Metanef, fostă camera de comerţ din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici şi întotdeauna am putut să ofer un preţ mai mare”, spune Maria Gherghe.

    În 2006 statul a încheiat cu consorţiul Cuprom, Energomineral şi Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorţiu tot la export.

    În 2008 Cuprom a intrat în insol­venţă, iar preţul scăzut al cu­prului nu a permis Cupru Min să-şi continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea pre­ţu­lui la cupru, aceasta s-a redeschis şi de la acea vreme prin Ronefer s-a co­mercializat toată producţia de con­centrate a companiei, con­ducând la o creş­tere pu­ternică a afa­cerilor so­cietăţii.

    Ce spune despre privatizarea Cupru Min?

    Roman Copper Corp, un vehicul înfiinţat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitaţie pe 100% din ac­ţiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari reali­zării in­vestiţiilor de mediu, de 32 mil. euro.

    Cititi mai multe pe

    www.zf.ro

  • Cele două feţe ale sărbătorilor pascale

    600% este creşterea vânzărilor în perioadele de post pentru mezelurile şi pateurile fără carne din portofoliul CrisTim, unul dintre cei mai mari procesatori de carne de pe piaţa românească. 16 produse are compania special pentru perioadele în care consumatorii evită alimentele “de dulce”, cele mai vândute din această categorie fiind pateurile. “În postul Paştelui din acest an, vânzările au fost mai mari cu 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”, declară Mihaela Crăciun, brand manager în cadrul grupului CrisTim, care anul trecut a avut o cifră de afaceri de 83 de milioane de euro, previziunile pentru anul în curs fiind de creştere cu 30%. Totuşi, punctează reprezentanta CrisTim, tendinţa pieţei pentru produsele vegetale este “relativ liniară, fiind produse sezoniere”. Totuşi, pentru cumpărătorii care preferă alimentele fără carne, compania are în ofertă pe tot parcursul anului şase produse, din categoriile pate, salam, parizer, crenvurşti şi burger.

    De-a lungul ultimilor ani, “oferta pe acest segment a crescut foarte mult”, spune Andreea Mihai, director de marketing în cadrul Carrefour România. Prin urmare, şi numărul de produse de pe rafturile magazinelor reţelei a crescut, cele mai mari rulaje fiind înregistrate de pateurile vegetale, soia şi preparatele gastronomice, spune reprezentanta Carrefour, companie care operează 25 de hipermarketuri, 50 de supermarketuri şi 3 francize. Vânzările Carrefour în România au crescut anul trecut cu 4,8%, la 1,184 miliarde euro (include TVA).

    În perioadele de post, de pe rafturile magazinelor cel mai repede pleacă produse specifice, precum margarina, şniţelele vegetale sau băuturile pe bază de soia, punctează Adina Tîmplaru, head of corporate communications, Metro Cash & Carry România. Desigur, adaugă ea, lista se completează cu alimente de bază, ca orezul sau pastele fără ou, dar şi cu miere, fasole sau dulciuri precum halvaua, napolitanele sau biscuiţii.

    Pe un plus în vânzările de post mizează şi Agricola Bacău, ai cărei reprezentanţi se aşteaptă ca în acest sezon volumele de produse vegetale rulate să ajungă la 45 de tone. Spre comparaţie, compania a vândut 33 de tone în perioada similară a anului trecut şi 31 de tone în perioada postului de Crăciun. “Din vânzările din acest post, circa 10 tone se datorează unui produs nou lansat, şniţel vegetal refrigerat”, spune Lucica Benedic, director general al Europrod, companie din cadrul grupului de firme Agricola Bacău. Noul şniţel are o reţetă complet nouă, fiind preparat din soia şi legume deshidratate, iar timpul de preparare este de două minute. Firma este specializată în fabricarea produselor semipreparate, iar în gama produselor de post se regăsesc hamburgeri, nuggets şi pârjoale vegetale, pe bază de soia şi legume.

    Altădată privită cu scepticism, soia este în prezent unul dintre alimentele în vogă, regăsindu-se în reţete variate, de la lapte şi brânzeturi şi până la mezeluri, băuturi sau maioneză. Inedit Food, divizie a filialei locale Dr. Oetker, are în ofertă peste 20 de produse din soia care se regăsesc pe rafturile reţelelor de magazine.

    De acest sezon se bucură şi alţi producători care au în portofoliu produse adaptate. “În timpul postului, produsele preparate din ingrediente vegetale cresc în vânzări cu aproximativ 30% faţă de perioadele standard”, declară Andreea Toloacă, marketing manager al Orkla Foods România. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 141 milioane de lei, în creştere faţă de 2010 (119,5 milioane de lei) şi are în portofoliu mărci precum margarinele Linco, Wiesana, Holland, Fruhstuck, margarina pentru gătit Linco şi pateul Ardealul. Pe parcursul ultimului an, “am extins marca Unirea cu variante specializate pe tipurile de prăjituri preparate de gospodinele din România”, spune Toloacă.

  • Cu o listare nu se face primăvară

    “Transgaz era o poveste izolată la vremea respectivă, care venea la un an după listarea Transelectrica. După cele două momente importante existau deja discuţii cu patru-cinci emitenţi de anvergură privaţi de pe piaţa locală care brusc au devenit curioşi.” Listarea Transelectrica din septembrie 2006 a fost prima mare ofertă de acţiuni derulată de stat, iar acţiunile au crescut puternic după listare, ajungând ca, în şase luni de la oferta publică iniţială, să se tripleze banii investitorilor. În cazul Transgaz, investitorii au suprasubscris, în decembrie 2007, de aproape 28 de ori, valoarea de aproape două miliarde de euro devenind un record în istoria pieţei de capital din România. Miliardele atrase atunci din piaţa de capital arătau potenţialul bursei de la Bucureşti, însă lucrurile nu au evoluat conform traseului atât de aşteptat de investitori.

    Adrian Lupşan, vicepreşedintele Bursei de Valori Bucureşti şi director general adjunct al companiei de brokeraj Intercapital Invest, parte a consorţiului de intermediere a ofertei Transelectrica, face trimitere la cel mai recent exemplu de eşec – soarta ofertei publice a Petrom de anul trecut – care “a afectat foarte mult imaginea României şi a pieţei de capital”. Pentru oferta publică secundară de vânzare a 9,84% din acţiunile Petrom, derulată la mijlocul anului trecut, subscrierile înregistrate au fost sub nivelul necesar de 80%. Lupşan spune că a fost prima ocazie când ţara noastră apărea pe radarul marilor investitori, însă mesajele date de majoritatea brokerilor la acea vreme sunt sugestive pentru a înţelege nivelul la care se află piaţa de capital românească – “cei mai mulţi au criticat operaţiunea fără ca măcar să citească prospectul”.

    Oferta publică a Transelectrica a reuşit însă să evite soarta ofertei Petrom de anul trecut: investitorii au suprasubscris cu aproape 59%, valoarea ordinelor plasate fiind de 269 milioane de lei. Ca urmare a schimbării conducerii bursei din 2011 şi a mâinii de ajutor întinse de stat, piaţa de capital va trece, după cum spune Lupşan, printr-un nou început, “fragil, dar de la care aşteptările sunt foarte mari”. Elementul cel mai important care poate creşte notorietatea bursei îl reprezintă tocmai emitenţii. Câteva nume importante, cum se anunţă a fi Romgaz, pot atrage jucători de amploare în România. Dacă astăzi companii precum Deutsche Bank sau JP Morgan îşi trimit câte un reprezentant cu avionul pentru a culege informaţii despre piaţa locală, o operaţiune de succes şi noi nume mari listate ar putea determina chiar deschiderea unor filiale la Bucureşi, cum se întâmplă deja de ani buni în cazul vecinilor polonezi. “Când cineva vine şi vede rulaje de cinci milioane de euro pe zi, îşi dă seama că nu merită să fie aici. La o lichiditate medie zilnică de 50 de milioane, atunci devii atractiv. Dimensiunea pieţei o construiesc emitenţii”, spune Lupşan.

    Vicepreşedintele BVB vorbeşte despre 2012 ca despre cea mai mare provocare a pieţei de capital de după Revoluţie, al cărei succes depinde de modul cum se vor derula privatizările companiilor de stat şi de apariţia emitenţilor privaţi de anvergură, capabili să înţeleagă că şi bursa de la Bucureşti e o soluţie viabilă de finanţare.

    Vicepreşedintele BVB spune că momentul ales pentru listarea unei companii la bursă nu poate fi catalogat drept bun sau rău: “Dacă evaluai un apartament în 2007 sau îl evaluezi astăzi, valorile sunt diferite. Deşi piaţa a căzut cu 50-70% faţă de anii buni, banii atraşi acum pot să valoreze în termeni reali mult mai mult prin investiţiile posibile în momentul de faţă”. Succesul ţine, deci, mai puţin de momentul ales şi mai mult de modul cum se folosesc banii atraşi, iar exemplul Băncii Transilvania – “unul dintre puţinele reuşite” – este relevant, dat fiind că a reuşit să devină un jucător important pe piaţa bancară românească tocmai prin fondurile atrase prin bursă.

    Lupşan spune că încă o poveste de succes după cea a Transelectrica va putea schimba modul cum e privită astăzi bursa de la Bucureşti. Ar trebui totuşi să se întâmple tot în acest an şi nu după alţi patru, aşa cum s-a întâmplat în cazul Transgaz. Până acum, 2012 a arătat că veştile bune pot veni mult mai repede decât ne-a învăţat istoria: “Piaţa de capital nu arăta nicio deschidere în decembrie, iar la numai două luni distanţă s-au strâns peste 50 de milioane de euro în zece zile”.

  • Premiera “Invincibilii” in Romania, la 20 aprilie (GALERIE FOTO)

    Lasand la o parte lipsa lui de experienta, cand vine vorba despre umor lucrurile se schimba radical. Toate barierele dispar, lasand loc celor mai nebunesti, ciudate si incredibil de amuzante aventuri, in care Philippe si Driss se antreneaza constant, cladind o prietenie puternica, desi improbabila.

    Pentru ca pe cei doi tocmai ceea ce ii desparte ii transforma in “Invincibilii”, doi prieteni capabili sa mute muntii impreuna, sa-l faca pe Vivaldi sa traiasca din nou alaturi de Earth, Wind and Fire, intr-un cuvant sa creeze cu foarte mult umor un univers comun din doua lumi aparent incompatibile.

    Premiera “Invincibilii” in Romania, la 20 aprilie (GALERIE FOTO)

    Cu un joc actoricesc remarcabil, un scenariu genial, bazat pe intamplari reale, dialoguri inteligente si umor de calitate, “Invincibilii” este unul dintre putinele filme aclamate de critici si iubite de public in egala masura. Muzica este semnata de Ludovico Einaudi.

    Filmul a doborat atat recorduri de premii, cat si de box-office, fiind al treilea cel mai vizionat film din toate timpurile in Franta si primind 10 nominalizari la Premiile Cesar, premiul Cesar pentru cel mai bun actor (Omar Sy), premiul pentru cel mai bun actor (pentru Omar Sy si Francois Clouzet), precum si Tokyo Grand Prix pentru cel mai bun film la Tokyo International Film Festival.

    Din 20 aprilie, MediaPro Distribution prezinta “Invincibilii” in cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucuresti), Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex – Baneasa, Glendale Studio (Bucuresti), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Bacau, Braila, Timisoara, Pitesti), Odeon Cineplex Cluj, Cinema Elvira Popescu (Bucuresti).

  • Săptămâna Patimilor şi Paştele, în întreaga lume – GALERIE FOTO

    Pelerinaje, reconstituiri ale răstignirii lui Isus, slujbe speciale, procesiuni – o galerie foto cu totul specială a diversităţii credinţei şi a unităţii acesteia, în acelaşi timp.

  • Cea mai valoroasă operă semnată de Ştefan Luchian, scoasă la licitaţie (FOTO)

    Capodopera centrală a licitaţiei din 11 aprilie, organizată de casa Artmark la hotel Athénée Palace Hilton din Bucuresti, este pictura “După baie” de Ştefan Luchian (pastel pe hârtie lipită pe carton, 57 x 40,5 cm, pret estimat 100.000 – 200.000 de euro), datată 1907, care provine din colecţia antebelică Alexandru Bogdan-Piteşti. Opera a participat la trei expoziţii importante de-ale artistului, prima în 1908, la Palatul Ateneului şi a fost reprodusă în mai multe volume de specialitate şi cotidiene din epocă. Pictura a trecut, de-a lungul timpului, prin alte patru colecţii private, ultima în Germania.

    Recordul de autor pentru opera lui Ştefan Luchian a fost stabilit de pictura “Flori de primăvară”, adjudecată cu 155.000 euro la licitaţia Artmark organizată anul trecut.

    O altă operă valoroasă, “Suflete slave (Crimă şi pedeapsă)” este semnată de Nicolae Vermont (ulei pe pânză, 120 x 90 cm, pret estimat 15.000 – 30.000 de euro) şi provine din colecţia L. P. din Bucureşti, pictată în jurul anului 1900.

    Printre obiectele oferite colecţionarilor sunt si 23 de lucrări de artă decorativă caracteristice pentru Belle Époque. Majoritatea loturilor sunt piese de argintărie, cristal şi sticlă cu decoraţii vegetale şi figurative fin realizate, dedicate servirii mesei.

    Cel mai important lot de artă decorativă este o piesă de colecţie – o fructieră din argint, jubiliară, decorată cu simboluri ale muncilor agricole naţionale, executată de Paul Telge, în 1906 (argint turnat, presat, cizelat, parţial aurit, 1.075 de grame, pret estimat 5.000 – 10.000 de euro). Realizată cu prilejul aniversării a 40 de ani de domnie ai lui Carol I de către cunoscutul bijutier al Casei de Habsburg, piesa este decorată cu alegoria agriculturii, simbolurile casei regale şi efigia regelui.

  • Operatorii telecom vor începe în SUA blocarea smartphone-urilor furate

    Decizia a fost luată pentru a reduce din amploarea fenomenului furturilor de smartphone-uri, scrie Bloomberg.

    Există o “epidemie” a furturilor de telefoane mobile, iar peste 40% din toate furturile din New York implică smartphone-uri şi alte dispozitive wireless.

    Operatorii de telefonie mobilă care participă la acest acord, Verizon, AT&T, Sprint Nextel şi T- Mobile USA, controlează peste 90% din piaţa abonamentelor din SUA.

    Acţiunea companiilor “va ajuta la descurajarea furturilor de smartphone-uri şi protejarea informaţiilor personale pe care le conţin”, a declarat, într-un email, preşedintele Asociaţiei Wireless-CTIA, Steve Largent.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preţul ridicat al petrolului riscă să zdruncine zona euro

    Estimările standard privind impactul preţului petrolului asupra economiei zonei euro sunt că o majorare de 10% a acestuia va încetini creşterea economică anuală cu circa 0,2 puncte procentuale, în următorii trei ani.

    Totuşi, previziunile nu ţin cont de rata de schimb euro/dolar şi ar putea subestima impactul într-o perioadă de austeritate. De asemenea, estimările nu iau în calcul diferenţele dintre economiile ţărilor din zona euro.

    Calculat în dolari, preţul petrolului este cu 13% sub maximul absolut de 147,5 dolari pe baril atins în iulie 2008.

    Fondul Monetar Internaţional anticipează că PIB-ul zonei euro se va contracta cu 0,5% în 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Deşi mai reţinuţi din cauza crizei, românii îşi doresc în continuare o creştere a consumului

    Cifrele sunt concluziile unui studiu realizat de Cetelem, companie prezentă pe piaţa creditelor de consum din România, în parteneriat cu societatea de studii şi consultanţă BIPE.

    Studiul a fost realizat pe baza unei cercetări derulate în noiembrie-decembrie 2011 de Institutul de cercetare TNS Sofres, pe un eşantion reprezentativ format din persoane de peste 18 ani din Spania, Franţa, Italia, Portugalia, Germania, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, România şi Rusia.

    În acest an, consumatorii europeni rămân pesimişti, încrederea lor atingând un nivel minim istoric, de 3,8 puncte din 10 posibile.

    “Percepţia românilor asupra situaţiei lor materiale este în tonul mediei est-europenilor, 39% dintre cei chestionaţi declarându-se satisfăcuţi sau foarte satisfăcuţi de situaţia lor”, se spune într-un comunicat remis de Cetelem România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministerul Transporturilor a avizat pentru finanţare europeană un proiect pentru transport intermodal la Aeroportul Cluj

    Proiectul prevede realizarea unei infrastructuri care să conecteze actualele terminale de pasageri şi serviciile oferite la reţeaua de cale ferată pentru călători, precum şi realizarea unei legături de transport marfă între reţeaua feroviară şi terminalul cargo propus.

    Finanţarea va fi asigurată în proporţie de 50% din fonduri nerambursabile europene, iar 50% din fonduri proprii ale aeroportului.

    Înainte de a fi depus la Comisia Europeană pentru a primi aprobarea de finanţare, proiectul trebuie să fie vizat de MTI.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro