BusinessMagazin

Blog

  • Ucraina: Armata a preluat controlul asupra unui oraş de lângă Doneţk şi a fost atacată din Rusia

    Militari loialişti s-au angajat în confruntări armate şi la Ilovaisk, la aproximativ 20 de kilometri est de Doneţk, a precizat Statul Major al operaţiunilor ucrainene în est, într-un comunicat.

    După ce au preluat controlul asupra bastionului rebel de la Slaviansk, la începutul lui iulie, forţele ucrainene câştigă teren treptat şi se apropie de marile oraşe din regiune în care s-au regrupat separatiştii, şi anume Doneţk şi Lugansk.

    Ele şi-au intensificat în ultimele zile eforturile atât în zona dintre cele două oraşe, cât şi în apropiere de frontiera cu Rusia, acuzată de către Kiev şi Occident că alimentează rebeliunea cu armament şi combatanţi.

    Statul Major, care a precizat că trupele ucrainene nu au înregistrat nicio pierdere în noaptea de marţi spre miercuri, a anunţat că acestea au fost vizate de mai multe atacuri, în special marţi seara, când au fost efectuate tiruri de pe teritoriul rusesc asupra unui punct de trecere a frontierei, la Dovjanski.

    Trupele ucrainene au fost vizate miercuri dimineaţa de un atac cu şapte tancuri, susţinute de vehicule care au traversat frontiera din Rusia, în apropiere de satul Dibrivka, la nord-est de Doneţk, potrivit aceleiaşi surse.

    La Lugansk, un civil a fost omorât în confruntări armate în ultimele 24 de ore, au anunţat miercuri dimineaţa autorităţile locale.

     

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Preţ şi dispreţ

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Probabil că la ură facem cu toţii faţă mult mai uşor, este oarecum digerabilă, dar când vine vorba despre dispreţ, ajungem să fim îngenuncheaţi. Este un cuvânt rar folosit care are un nonverbal inconfundabil, dar efectele pe care le produce sunt devastatoare. Este cea mai opacă trăire pe care o poate avea cineva. Din păcate o au foarte mulţi oameni şi se folosesc de ea ca de o calitate, fără să simtă măcar pentru o secundă că, de fapt, este vorba despre o tară de caracter. Da, dispreţul este apocaliptic.

    Cred că dacă mâncăm cartofi prăjiţi şi fumăm toată viaţa ajungem mult mai sănătoşi la sfârşitul vieţii, oricând ar fi acesta, decât dacă ne rafinăm în practicarea dispreţului. Plus că lumea din jurul nostru va fi infinit mai fericită.
    Am ales „dispreţul“ ca temă pentru că este foarte mare controversa prin organizaţii în legătură cu cât de mult trebuie să ne iubim colegii, cât de mult să ne iubim între noi şi pe noi înşine? Nu prea există un cuvânt sau un concept corporate pentru această emoţie organizaţională, utilă de practicat şi de operaţionalizat. Răspunsul meu categoric este că nu trebuie să ne iubim absolut deloc!

    Dacă vreodată aţi simţit că „nu mai puteţi“ sau că este „de ajuns“ în relaţie cu cineva, aceste stări vin pe calea dispreţului. Ura este gestionabilă. Dispreţul tulbură. Deşi ura este emoţională, ea poate fi înţeleasă şi acceptată raţional (mă urăşte, nu pot să fac mai mult, ne vom evita), pe când dispreţul, care este raţional, nu poate fi digerat emoţional (ce are cu mine, nu înţeleg ce vrea de la mine?). Dispreţul este produs de oamenii care sunt copleşiţi de propriul sentiment de inferioritate şi pe care îl depăşesc, în propria percepţie, aparent, prin superioritatea pe care cred ei că o capătă dacă au lipsă de consideraţie pentru interlocutor. Îşi fac loc în lume nu prin înlăturarea altora, ci prin lipsa completă de consideraţie faţă de oameni, prin ducerea în derizoriu a oricui şi a orice cu o foarte mare uşurinţă.

    Practicanţii de dispreţ sunt adesea fiinţe foarte deştepte care scapă din vedere un amestec subtil şi esenţial de nuanţe: logica corectă a sentimentelor care sunt puse în opoziţie. Dacă nu este bine să avem lipsă de consideraţie nu înseamnă că trebuie să ne iubim, ci doar că putem să avem consideraţie.

    Dacă iubirea vine la pachet cu ura, fiind generate de acelaşi organ (să zicem inima, în tot iraţionalul ei), dispreţul nu are nicio legătură cu iubirea, ci fix cu decizia de a preţui conştient ceea ce este de preţuit. Decizia de a vedea ce este bun în fiecare şi de a folosi potenţialul maxim al fiecărui om pleacă numai şi numai din cap şi este o alegere. A decide sau a alege conştient nu este ceva dat, ci este ceva antrenat. Capacitatea de conştientizare este o calitate pe care numai şi numai experienţele de viaţă ne-o antrenează. După acest moment, de conştientizare, deciziile ne aparţin.

    Cum spuneam într-un text, mai vechi, afirmaţia Aşa sunt eu! este o încăpăţânare, nu o conştientizare.

    Cinismul este varianta benignă a dispreţului. În comparaţie cu dispreţul este chiar înduioşător, iar dacă vine şi cu un pic de umor ironic sau dacă este autoironic poate stârni zâmbete. Dispreţul face ravagii însă.

    Emoţia organizaţionlă corectă este preţuirea sau consideraţia, care de fapt este cea mai sănătoasă şi longevivă formă de iubire, fără a fi iubire. Preţuirea este o artă, iar simţul artei se educă şi se rafinează în timp. Este drept, nu toată lumea apreciază, înţelege sau colecţionează artă. Nu trebuie să preţuim pe oricine şi oricum, dar este musai să preţuim orice este de preţuit în fiecare dintre oamenii cu care interacţionăm.

    Decizia de a vedea ce este bun în jurul nostru şi de a consolida relaţiile pe calităţi, nu de a le consuma pentru defecte, este proba fiecăruia de maturitate şi de înţelepciune. N-am întâlnit niciodată oameni înţelepţi care să dispreţuiască, dar am întâlnit foarte mulţi oameni inteligenţi care o fac. Nu am întâlnit absolut niciun om matur, în sensul profund al maturităţii (nu în sensul buletinului), care să dispreţuiască, dar am întâlnit adulţi rămaşi în teribilismul adolescenţei, evident, plini de dispreţ faţă de orice. Din contră, ce îi face înţelepţi şi maturi pe aceşti oameni este fix capacitatea de a preţui valoarea, oricâtă şi oriunde se găseşte ea.

    Altminteri, când vor vedea tabloul scump cu floarea-soarelui vor zice: A, îl ştiu eu pe băiatul ala care l-a pictat, Vincent cumva parcă! Era şi un pic nebun la cap, şi-a tăiat o ureche singur!

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Despre visual management

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Fiecare a luat-o în felul său: o ingineră s-a apucat să comande cutii colorate şi a pus componentele în cutii de altă culoare. S-a dovedit a fi o idee excelentă: astfel, dacă aveai nevoie de un rezistor – cutie albastră, un condensator găseai în cutia galbenă, şi aşa mai departe. Pentru toţi a devenit mai uşor să identifice materialele. O domnişoară manager a comandat uniforme de culori diferite; astfel ştiai imediat unde să găseşti un inginer (albastru) sau un şef de tură (portocaliu) sau dacă avem vizitatori în site (verde). Şi uite aşa, managementul vizual se dovedea util într-o grămadă de cazuri: bibliorafturile aveau culori specifice departamentelor sau înregistrărilor stocate, graficele şi sistemul de comunicare au început să capete culori diferite în funcţie de subiectul adresat, şi tot aşa…

    Şi pentru că am ajuns la comunicare, am ajuns şi la persoana desemnată să se ocupe de management vizual. Care după ce a încercat să scoată în evidenţă îmbunătăţirile enumerate mai sus, dar şi multe altele pe care le-am uitat între timp, s-a lovit de dorinţa şefului de trib (Lean), care avea un task nou: să scoată în evidenţă puterea lean în faţa potenţialilor clienţi.

    Şi uite aşa a apărut primul panou cu poze şi grafice slăvind marile realizări.

    A avut succes la managementul de top (care se afla în lipsa altei idei, dar era deopotrivă presat de nivelurile superioare să ia măsuri).

    Aşa a apărut al doilea panou cu realizări, cifre, tabele, grafice şi alte lucruri.

    Apoi au apărut galeriile foto (alte panouri).

    În cele din urmă, s-a format o alee, un labirint creat din panouri publicitare, ce slăveau măreţele realizări Lean, creşterile constante de productivitate, oamenii fericiţi care lucrau în firmă şi aşa mai departe.

    Şi dacă am avut aleea, am început să o folosim.

    Oricine venea în fabrică avea parte de o vizită la „managementul vizual“; indiferent ce întrebare aveau oamenii, se găsea drept răspuns un panou, un perete cu poze, grafice şi explicaţii. Voia vizitatorul să vadă linia de producţie? Aveam poze cu linia.

    Nu ştiu câţi dintre cei care veneau în vizită nu se simţeau realmente aburiţi de abordarea noastră; oricum cei curioşi să facă afaceri nu se lăsau până nu vedeau şi linia de producţie pe bune, ca să se convingă cu ochii lor de ce se întâmpla acolo.

    Vă întrebaţi, poate, ce am împotriva galeriei de artă menţionată. Păi în principiu mă deranja că era botezată management vizual şi nu galerie de reclamă. Şi mai aveam la ora aia o supărare: costul menţinerii celebrei galerii de artă, unde picturile, graficele şi alte cele se actualizau zilnic. Pe de o parte eram certaţi nonstop, ca să reducem costurile, să păzim pădurile şi să avem grijă la demersuri ecologice, să economisim hârtia şi curentul. Din această pricină inginerii ajungeau să recicleze din greu hârtie şi ar fi tipărit şi pe a treia faţă a paginii de ar fi existat. Dar, pe de altă parte, ei bine, departamentul de visual management avea în permanenţă hârtie de calitate superioară, imprimante color şi vreo cinci asistente care să pună afişe pe panouri.

    Şi degeaba se supăra managementul de top pe băşcălia la adresa celebrei galerii; nu poţi să ratezi prilejul de a face puţin mişto de cei care au comandat doar patru panouri pătrate ca să construiască un cub, cub ce ar fi trebuit să aibă câte un set de învăţăminte pe fiecare suprafaţă.

    Un alt aspect al visual management se leagă de… fericirea angajaţilor. Îmi amintesc de vizita unui guru în LeanSixSigma, care a remarcat că oamenii sunt cam trişti în fabrică. Era evident că exista ceva în neregulă cu condiţiile oferite. Cei din fabrică au recunoscut că le scapă ceva şi au cerut indicaţii. Urmare a acestei cereri, au primit şi o sugestie: faceţi ceva cu mediul înconjurător, înveseliţi-l. Puneţi, de exemplu, o mică fântână arteziană.
    Mă credeţi dacă vă spun că până a doua zi a fost montată o fântâniţă kitschoasă care se pune pe perete, are un mic bazin şi o pompiţă pentru a recircula apa? Undeva în holul principal, unde nu se potrivea cu nimic (decât dacă ar fi fost în vila vreunui manelist de soi).

    A apărut apoi omul cel mare şi ne-a văzut pe toţi zâmbind. Ce mai! Abia ne abţineam să nu râdem cu hohote din cauza inepţiei din hol. Dar, senin, el a declarat: „Vedeţi? O investiţie mică, o idee atât de simplă, şi uite cum oamenii au început să zâmbească!“

  • Doborârea MH17 creşte presiunea pe umerii lui Vladimir Putin. Conflictul din Ucraina devine internaţional

    PÂNĂ ÎN URMĂ CU MAI BINE DE O SĂPTĂMÂNĂ, EUROPA DE VEST A PRIVIT RĂZBOIUL CIVIL DIN UCRAINA CA PE UN CONFLICT ÎNDEPĂRTAT, ÎN CARE SE BAT BĂRBAŢI CU BĂRBI MARI ŞI UNIFORME CIUDATE. Doborârea avionului civil care zbura din Olanda în Malaezia a adus brusc conflictul mult mai aproape de Occident, scrie revista germană Der Spiegel.

    Racheta lansată de separatişti ar fi putut lovi pe oricine se afla înt-un avion către Asia. Ruta aeriană care traversează estul Ucrainei este parte a unuia dintre cele mai aglomerate coridoare de zbor din lume. Oricine a călătorit din Frankfurt, Amsterdam sau Londra către Singapore, Hong Kong sau Mumbai a traversat, probabil, această regiune.

    La momentul incidentului, zboruri operate de Singapore Airlines şi Air India se aflau în spaţiul aerian al teritoriului controlat de separatişti, la numai câţiva kilometri de MH17. Câteva ore mai târziu, avionul Lufthansa LH 797 urma să traverseze zona revenind de la Hong Kong la Frankfurt. Piloţii au fost însă nevoiţi să schimbe cursul după tragedia din Ucraina, iar spaţiul aerian din estul ţării este în prezent ocolit de zborurile comerciale.

    UN MOMENT DE COTITURĂ

    Doborârea MH17 ar putea rămâne în istorie drept punctul de cotitură în conflictul ucrainean. Dacă se întâmplă aşa, nu ar fi pentru prima dată când un dezastru al aviaţiei civile are consecinţe politice majore. Politicianul rus de opoziţie Boris Nemţov a caracterizat doborârea aeronavei malaeziene ca fiind echivalentul european al momentului 9/11 (9 septembrie 2001, dată la care mai multe obiective importante din SUA au fost atacate cu avioane civile deturnate de terorişti).

    Chiar dacă nu este chiar cea mai bună comparaţie, dezastrul de pe 17 iulie din Ucraina marchează un moment important pentru Rusia şi preşedintele Vladimir Putin, precum şi pentru preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, instalat în post cu numai două luni în urmă. Momentul este important şi pentru Occident, în special pentru europeni, pe care i-ar putea forţa să adopte o poziţie mai hotărâtă în conflictul din Ucraina. Afirmaţia Rusiei că acesta este un conflict regional, care nu priveşte restul lumii, nu mai poate rămâne în picioare.

    Investigaţia oficială va continua o perioadă lungă şi este puţin probabil ca toate părţile implicate să accepte concluziile experţilor. Suspecţii sunt, însă, pentru toată lumea deja clari: separatiştii proruşi care au primit în ultimele săptămămâni armament sofisticat din Rusia. Aceştia au doborât probabil avionul de pasageri cu o rachetă crezând că este o aeronavă militară ucraineană.

    Preşedintele Statelor Unite Barack Obama a acuzat rebelii pentru această ”tragedie globală„. Potrivit presei americane, imaginile înregistrate de sateliţii militari ai SUA susţin poziţia preşedintelui. Cancelarul german Angela Merkel a fost, pe de altă parte, mai rezervată, deşi mulţi diplomaţi din Ministerul de Externe cred că rebelii sunt, probabil, cei vinovaţi.

    INE POATE FI TRAS LA RĂSPUNDERE?
    Dacă se dovedeşte că responsabili sunt rebelii proruşi, pe care i-a înarmat, atunci şi Putin va avea de înfruntat critici serioase şi posibil noi sancţiuni cu impact major pentru Rusia. Acesta ar putea fi motivul pentru care separatiştii au refuzat iniţial accesul observatorilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) la rămăşiţele avionului. ”Nu avem timp de propagandă. Nu avem timp de jocuri„, a spus Obama la scurt timp după tragedie. Preşedintele parlamentului ucrainean, Oleksandr Turcinov, a cerut chiar ca Occidentul să înceapă să înarmeze Ucraina.

    În Europa, mulţi lideri şi-au exprimat indignarea faţă de doborârea avionului. |ntr-un editorial în Sunday Times, premierul britanic David Cameron a afirmat că atacul este ”rezultatul direct al acţiunilor Rusiei de destabilizare a unui stat vecin, căruia i-a violat integritatea, prin susţinerea, înarmarea şi antrenarea miliţiilor. (…) Trebuie să transformăm acest moment de indignare într-unul de acţiune„.

  • Morala perlelor de la Bac: forţa de muncă bine calificată pe care o oferă România începe să dispară

    PERLĂ DE LA BACALAUREATUL 2014: ”Lapona Enigel era prea frumoasă în comparaţie cu Riga Crypto, care era mic, alb şi chel„. Perlă de la evaluarea naţională 2014: ”Genul liric se întâlneşte cam peste tot în această poiezie, de aceea a menţiona numai două trăsături din toată poiezie este o întrebare-capcană„. Abia s-au terminat râsetele stârnite de vehicularea pe net, ca în fiecare vară, a unor astfel de perle şi a apărut un studiu al institutului de cercetare Bruegel care calculează că aproape 62% dintre locurile de muncă din România sunt în pericol să dispară din cauza automatizării activităţilor, rata fiind cea mai ridicată din UE, unde media se situează la 54%. Cel mai puţin expuse riscului de asalt al roboţilor sunt ţările bogate din nordul şi vestul Europei, din motivul simplu că automatizarea distruge în primul rând slujbele ieftine, cu nivel de calificare slab.

    Acest studiu se corelează cu raportul din iulie al Băncii Mondiale pentru UE11 (Europa Centrală şi de Est şi ţările baltice), care pune la loc de frunte printre frânele dezvoltării economice ale regiunii dubla problemă a şomajului mare în rândul tinerilor şi a îmbătrânirii rapide a populaţiei. ”Ţările cu ponderi mari ale tinerilor între 15 şi 24 de ani care nici nu muncesc, nici nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie (NEET – Not in Education, Employment or Training) tind să fie aceleaşi unde populaţia scade cel mai mult, aşa cum sunt Bulgaria, România, Croaţia şi Ungaria„. Banca Mondială adaugă şi că ”ţările din est au dificultăţi în a echipa tinerele generaţii cu abilităţile necesare – alfabetizare, ştiinţe, matematică„, conchizând că ”persistenţa unor ponderi mari ale şomajului în rândul tinerilor prezintă riscul creării unei generaţii pierdute pentru piaţa muncii„.

    La sfârşitul anului trecut, ocuparea agregată în UE11 s-a situat la aproape 44 mil. persoane, cu 1,6 milioane sub vârful atins în 2008. Iar comparaţia cu membrii vechi ai Uniunii arată aici o diferenţă structurală importantă: în ţările occidentale există programe de training sau educaţie vocaţională care pot oferi refugiu şi perspective tinerilor şomeri, în timp ce în ţările din est astfel de ”plase de siguranţă„ nu sunt dezvoltate, iar tinerii şomeri decad rapid la stadiul de NEET şi, când reuşesc să se angajeze, rămân cantonaţi în zona slujbelor prost plătite.

    ”Nu cred că România mai trebuie să se marketeze pe piaţă ca o destinaţie a salariilor mici, pentru că aşa vom concura cu ţări din Africa şi Asia şi într-o astfel de concurenţă vom pierde. Investitorii străini nu mai trebuie să vină aici fiindcă găsesc forţă de muncă ieftină, ci fiindcă găsesc oameni bine pregătiţi„, comentează Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El spune că în toate discuţiile pe care le-a avut recent în diverse oraşe din ţară cu oamenii de afaceri, laitmotivul a fost că aceştia nu găsesc angajaţi cu calificarea de care au nevoie. ”Forţa de muncă produsă de sistemul de învăţământ românesc tinde să fie ori supracalificată, ori subcalificată, lipsind calificarea medie. Aceasta este una din problemele României şi poate chiar una dintre cauzele pentru care numărul de angajaţi nu creşte. Iar aici nu se poate să nu avem în vedere importantul bazin de forţă de muncă subeducată din zona rurală: foarte mulţi dintre ei pot să devină oameni cu calificare medie, adică exact ceea ce lipseşte mai mult la ora actuală de pe piaţă„, continuă economistul-şef al BCR. 

  • Transportatorii aerieni vor să fie informaţi asupra riscurilor, după prăbuşirea MH17 în Ucraina

    Prăbuşirea zborului MH17 al companiei Malaysia Airlines, doborât de o rachetă în estul Ucrainei, a precipitat o reuniune a oficialilor din domeniul transportului aerian sub egida Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO).

    “Zborul MH17 a punctat, posibil, o defecţiune în sistemul” securităţii aeriene, a afirmat Tony Tyler, directorul general al Asociaţiei Internaţionale pentru Transport Aerian (IATA).

    “Avioanele civile sunt vehicule paşnice şi nu ar trebui să fie niciodată ţinta armelor de război”, a subliniat Tyler, declarându-se “convins” că guvernele ar putea “găsi mijloace pentru a lărgi cadrul legal internaţional”, în scopul de a proteja transportul aerian.

    “Nu există nicio lege sau convenţie care să impună statelor obligaţia de a gestiona proiectarea, fabricarea şi amplasarea armelor antiaeriene”, în timp ce convenţii pentru armament nuclear şi biologic există, a adăugat Tyler.

    Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Prăbuşirea MH17, care zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur, s-a soldat cu 298 de morţi.

  • COD ROŞU de inundaţii în judeţele Olt, Teleorman şi Argeş. Circulaţie blocată pe mai multe drumuri

    UPDATE 09:30 – Circulaţie blocată pe drumuri din judeţele Vâlcea, Hunedoara şi Argeş

    Circulaţia rutieră este blocată pe mai multe drumuri din judeţele Vâlcea, Hunedoara şi Argeş, din cauza viiturilor şi a alunecărilor de teren, a anunţat miercuri Centrul Infotrafic din Poliţia Română.

    În judeţul Vâlcea, circulaţia este în continuare întreruptă pe DN65C, în zona Măldăreşti, iar pe DN7A Brezoi – Voineasa, traficul a fost permis pentru scurt timp, pe un fir, în zona Malaia, însă drumul rămâne închis. În oraşul Călimăneşti, încă se curăţă partea carosabilă, iar traficul rutier se desfăşoară pe centura ocolitoare, respectiv DN7CC, se arată într-un comunicat de presă al Centrului Infotrafic

    În judeţul Hunedoara, este blocată circulaţia pe DN7A, în zona oraşului Petrila, între kilometrii 96 şi 105.

    În judeţul Argeş, traficul rutier este închis pe DN67B Piteşti – Drăgăşani, în zona Vedea, unde un podeţ a fost afectat de viitură. Un alt pod a fost avariat în urmă cu două luni, la intrarea în localitatea Poiana Lacului dinspre Piteşti, la kilometrul 175+900.

    De asemenea, pe DN7 Piteşti – Râmnicu Vâlcea nu este permis accesul autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 7,5 tone, din cauza unei alunecări de teren produse în zona Deduleşti. Rutele ocolitoare pentru traficul greu sunt: DN64 Râmnicu Vâlcea – Găneasa, DN65 Găneasa – Slatina -Piteşti, DN1 Veştem – Braşov, DN1A Braşov – Ploieşti – Bucureşti.

    Circulaţia feroviară este în continuare întreruptă pe secţia de cale ferată 906, între Piteşti şi Curtea de Argeş, în zona localităţii argeşene Borleşti, după ce un tren a deraiat marţi, în jurul orei 16.50, din cauza unei viituri.

     

    Potrivit noii avertizări emise de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, ca urmare a evoluţiei situaţiei hidrometeorologice din bazinul superior al râului Vedea, se menţine şi se extinde avertizarea cod roşu, începând de miercuri, ora 08.00, pe Vedea şi pe afluentul său Cotmeana, din judeţele Olt, Teleorman şi Argeş.

    Pe cele două râuri pot fi depăşite cotele de pericol, ca urmare a propagării viiturilor formate anterior.

    Râurile Gilort, în amonte de staţia hidrologică Târgu Cărbuneşti (judeţul Gorj), Lotru (judeţul Vâlcea), Olteţ şi afluentul său Cerna (judeţele Gorj, Vâlcea şi Olt) au fost sub avertizare cod roşu de inundaţii, de marţi, ora 23.00, până miercuri, la ora 09.00.

     

  • Apele Române: Debite istorice în bazinul superior al Oltului, cu probabilitate de revenire la 100-200 de ani

    În urma precipitaţiilor, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a emis marţi o avertizare cod roşu de inundaţii pe râurile Gilort (judeţul Gorj), Lotru (judeţul Vâlcea), pe cursul superior al Olteţului şi pe afluentul său Cerna (judeţele Gorj şi Vâlcea), valabilă până miercuri, la ora 09.00.

    Miercuri, hidrologii au extins codul roşu de inundaţii pe râurile Vedea şi Cotmeana, în judeţele Olt, Teleorman şi Argeş, noua avertizare fiind valabilă până joi, la ora 08.00.

    Cotele de pericol au fost depăşite marţi în judeţele Vâlcea, Gorj şi Vrancea, pe râurile Lotru (la staţiile hidrometrice Valea lui Stan şi Mălaia), Voineşiţa (la staţia Pichet), Olteţ (la staţiile Nistoreşti şi Oteteliş), Latoriţa (la staţia Gura Latoriţiei), Olăneşti (la staţia Râmnicu-Vâlcea), pe Bistriţa (la staţia Băbeni) şi pe râul Cerna (la staţia hidrometrică Cerna).

    “Debitele înregistrate la staţia Nistoreşti, de pe râul Olteţ şi la staţia Râmnicu-Vâlcea, de pe râul Olăneşti, sunt debite care au probabilitate de revenire odată la 100-200 de ani”, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Naţionale “Apele Române” (ANAR).

    În judeţul Vâlcea, pe râul Lotru, echipele Apelor Române au luat măsuri de atenuare şi tranzitare a viiturilor prin acumulările Vidra, Malaia şi Brădişor. La staţia Malaia a fost depăşită cota de pericol cu 13 centimetri, iar la staţia Valea lui Stan, cu 45 de centimetri.

    Din cauza precipitaţiilor cumulate înregistrate în zonă, s-a produs o alunecare de teren care a blocat albia râului Lotru, în aval de acumularea Brădişor, localitatea Saliştea. Pentru limitarea efectelor produse, echipele Apelor Romane, prin Sistemul de Gospodărirea Apelor Vâlcea, au intervenit cu oameni şi cu un buldozer, un excavator şi două camioane.

    De asemenea, a fost inundat DN 7A, în zona localităţii Saliştea, iar localităţile aflate în aval de acumularea Brădişor (Saliştea, Pascoaia, Valea lui Stan şi Brezoi) au fost sub supraveghere.

    Lucrări hidrotehnice de apărare de mal au fost făcute în zona Novaci-Pociovalistea, dar lucrările principale de îndiguire au rezistat. Pe acest sector, echipele Apelor Romane au intervenit pentru diminuarea efectelor inundaţiilor, stoparea eroziunilor şi menţinerea lucrărilor în stare de funcţionare.

    În aval de localitatea Robaneşti, pe Teslui, au fost inundate doar terenuri agricole, fiind evitată astfel inundarea gospodăriilor.

    Pe râul Jiu, care a atins un debit de 950-1000 mc/s, a fost tranzitată viitura formată pe sectorul Răcari – Podari.

    În judeţul Argeş, au fost atenuate viiturile de pe râul Arges şi râul Doamnei, prin acumulările Vâlcele, Budeasa şi Goleşti. Echipele Apelor Romane au intervenit în zona localităţii Bascov şi au acordat sprijin populaţiei, atât pentru evacuare, cât şi pentru îndepărtarea efectelor produse de inundaţii, cu motopompe şi personal de intervenţie.

    De asemenea, a fost semnalată depăşirea capacităţii proiectate a digurilor pe râul Vediţa din zona localităţii Coloneşti, judeţul Olt, apa trecând peste ele cu o lamă deversantă de circa 10 centimetri pe o lungime de aproximativ 1,5 kilometri pe ambele maluri. De asemenea, apa a trecut peste podul DN Piteşti – Craiova.

    Având în vedere caracterul rapid şi efectele viiturilor formate pe râurile mici, ANAR a făcut un apel către populaţie să nu traverseze cursurile de apă aflate sub avertizare, să evite circulaţia pe podeţe şi punţi şi să respecte indicaţiile reprezentanţilor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.

     

  • Doi români au renunţat la joburile la Twitter. Acum fac dezvăluiri din culisele corporaţiei unde oricine ar vrea să muncească

    Mircea Paşoi şi Cristian Strat, ambii absolvenţi ai Universităţii din Bucureşti, după internshipuri la Google şi Microsoft în Statele Unite ale Americii, au fondat în România afacerea online ReadFu. Produsul – al cărui nume a fost schimbat ulterior în Summify – a primit la începutul anului 2010 o finanţare de la incubatorul Bootup Labs din Vancouver, Canada. La începutul anului 2012, start-up-ul a fost cumpărat de Twitter, iar cei doi tineri s-au mutat în San Francisco, unde au lucrat ca ingineri manageri.

    După achiziţia Summify de către Twitter, cei cinci membri ai start-up-ului au fost angajaţi ca software engineers în cadrul echipeiTwitter. După câteva luni, Cristian Strat şi Bogdan Paşoi au intrat pe traseul de management al companiei.

    Paşoi şi Strat şi-au anunţat recent plecarea de la Twitter, pentru o pauză şi pentru a stabili planurile privind dezvoltarea unui nou start-up în San Francisco.

    „Am învăţat foarte mult în cadrul Twitter.Am pornit ca software engineers, iar când am plecat de acolo, eram  seniors managers: ne ocupam de o echipă de manageri care la rândul lor lucrează cu alţi ingineri, era un rol puţin diferit de managementul direct”, explică Strat atribuţiile postului ocupat. Cei doi români au avut astfel două dintre cele mai râvnite poziţii de ingineri software din lume, ţinând cont că salariul mediu pentru inginerii software în cadrul Twitter este de 124.863 dolari, mai mult decât la Apple, unde acesta este de 124.330 dolari şi decât la Oracle, unde salariul mediu este de 122.905 dolari, potrivit Business Insider.

    Atât în momentul în care start-up-ul lor a fost preluat de către Twitter, cât şi după obţinerea posturilor în cadrul companiei, cei doi au avut ocazia să discute în repetate rânduri cu CEO-ul Twitter, Dick Costello. „Cred că mulţi CEO au un fel de strong suit, au un talent anume, astfel că dacă Steve Jobs era foarte bun pe design şi produse, iar Zuckerberg pe produsul la care lucrează, Dick Costello este foarte bun pe management, pe modul în care se scalează o organizaţie, pe pregătirea de noi manageri, echipe, organizaţii, antrenarea lor şi fondarea unei organizaţii foarte mari”, spune Strat. El a observat că în momentul în care Costello a trecut din poziţia de COO în funcţia de CEO, Twitter era o companie imatură, în care lucrurile nu funcţionau perfect. „El a preluat-o şi a făcut curăţenie foarte bine, a scalat-o şi acum e o companie listată public, cu venituri foarte mari, cu peste 3000 de angajaţi, e un manager foarte bun”.

    Unul dintre lucrurile care dovedesc implicarea lui Costello sunt cursurile pe care le organizează în cadrul companiei şi pe care le conduce personal. „Ai ocazia astfel să petreci un număr destul de mare de ore cu el, predă el însuşi cursuri de management” descrie Strat programul lansat de Costello prin care orice angajat care trece într-o poziţie de manager trece prin cursurile cu CEO-ul.

    Programul de muncă de la Twitter este echilibrat, astfel încât să permită angajaţilor să aibă o familie şi viaţă personală: „Se lucrează circa 8-10 ore zilnic, asta înseamnă normal după standardele de acolo, eu sunt obişnuit să lucrez 10-12 ore pe zi, dar în principiu fiecare stă cât vrea”. Strat pune în paralel activitatea din cadrul Twitter cu activitatea la propriul start-up, pentru care munceau 12-14 ore zilnic, şase zile din şapte, iar „cele mai urâte săptămâni erau cele în care în cea de-a şaptea zi picau serverele”.

    „Ca manager iei parte toată ziua la şedinţe: în fiecare zi aveam câte 8-10 şedinţe planificate dinainte, iar între şedinţe sau după şedinţe, ne ocupam de e-mailuri”, rezumă el activităţile din cadrul poziţiei de senior manager. Din multitudinea de şedinţe, aminteşte de două dintre ele, la care CEO-ul Dick Costello ţinea foarte mult: one-to-one-urile cu angajaţii prin care, o dată la o săptămână sau la două săptămâni, fiecare manager organiza o discuţie în particular cu fiecare om din echipă prin care încercau să se gândească împreună la soluţii şi probleme – „de departe cele mai importante şedinţe”, dar şi şedinţele tip „daily stand-ups” – un format de întâlnire rapid, de câte cinci-zece minute şi în care fiecare dintre cei implicaţi explica ce a făcut cu o zi în urmă şi planurile pentru ziua respectivă. Scopul celei din urmă, denumită „Scrum”, după termenul din rugby în care jucătorii se strâng la mijloc şi pun la cale o strategie, era să creeze un spirit de echipă prin verbalizarea intenţiilor angajaţilor.

    În ce priveşte decizia de a pleca de la Twitter, aceasta  a fost una personală.  „Dacă mai stăteam câteva luni, începea să mă tracaseze rutina asta. Eu şi Mircea suntem de părere că trebuie să pleci înainte ca lucrurile să devină mai rele, când ţi-e bine, atunci trebuie să pleci, nu după. Am stat în companie doi ani şi trei luni, fiecare dintre noi avea câte o echipă de 30 şi ceva de oameni, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine, dar se simţea că dacă mai stăm încă şase luni de zile, duşurile o să fie mai lungi dimineaţa, o să avem mai puţin chef să venim la muncă, să plecăm mai devreme, probabil că nu am mai fi fost la fel de implicaţi”.

    Abilităţile de management şi recrutare au fost prinicipalele lucruri dezvoltate de cei doi în cadrul companiei, iar printre angajaţii recrutaţi, îşi aminteşte că s-au numărat foarte mulţi români. Cei doi au angajat circa 20 de tineri români în cadrul companiei şi alţi zeci pentru internshipuri. „Erau foarte buni, olimpici internaţional şi au făcut o impresie foarte bună”. Îşi aminteşte că în blocul în care locuiau, aflat chiar vizavi de birourile Twitter, cineva chiar arborase steagul românesc care putea astfel fi văzut din biroul de sticlă al companiei.

    Referitor la posibilitatea IT-iştilor români de a-şi găsi un loc în cadrul giganţilor IT, Strat îi sfătuieşte să obţină o recomandare. „Ideea de warm introduction contează foarte mult pentru orice companie, fie că este Twitter, Facebook sau Google, pentru că o astfel de companie primeşte mii de aplicaţii în fiecare zi”. După obţinerea unei recomandări, angajaţi au o intrare instantă. „Nu este o pilă, este ceva care te ajută să fii luat în considerare, depinde numai de tine ce faci după ce treci de primul pas”. Cristian Strat şi Bogdan Paşoi au condus mai multe procese de recrutare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti şi din cadrul Universităţii din Bucureşti, facilitând astfel intrarea tinerilor IT-işti în cadrul Twitter.

    Într-un interviu pentru giganţii IT, recrutorii pun accent pe experienţa candidatului. Astfel, dacă este „new grad”, a terminat recent facultatea sau are unul sau doi ani de experienţă, ei se vor axa pe lucruri fundamentale, aspecte teoretice, pe algoritmi şi structuri de date, iar dacă potenţialul angajat are experienţă, va fi întrebat şi despre aspecte care ţin de arhitectură, lucruri pe care le dobândeşte în timp. 

    „Candidaţii din România erau foarte buni, ce e clar este că sunt mulţi români talentaţi la inginerie, dar nu sunt diferiţi sau mai speciali decât indienii sau asiaticii, şi ei sunt foarte buni. Cu ce ne putem mândri este că avem foarte mulţi oameni talentaţi raportat la populaţie”, concluzionează Cristian Strat.

  • Moscova cere Kievului să înceteze TIRURILE asupra teritoriului rus: “Se pare că Ucraina se teme de prezenţa observatorilor OSCE”

    Potrivit diplomaţiei ruse, “pe 29 iulie, angajaţi ai punctului vamal rus Gukovo au fost vizaţi de tiruri efectuate cu lansatoare de grenade şi arme automate ale militarilor ucraineni”.

    “Se pare că autorităţile de la Kiev se tem de prezenţa unei misiuni o observatorilor OSCE la Gukovo, chemată să monitorizeze situaţia la frontiera ruso-ucraineană”, apreciază Moscova.

    “Cerem Kievului să înceteze tirurile asupra teritoriului suveran al Federaţiei Ruse şi să garanteze securitatea observatorilor internaţionali”, a afirmat Ministerul rus de Externe.

    Ulterior, serviciile vamale ruse au anunţat evacuarea a peste 120 de persoane la punctul vamal Matveev-Kurgan, la ora 23.00 (00.00, ora României), după tiruri tiruri pe teritoriul ucrainean în apropiere de frontieră.