BusinessMagazin

Blog

  • Edward Snowden nu va fi extrădat din Elveţia în SUA în anumite condiţii – raport

    Condiţiile în care nu va fi extrădat acest informatician care a dezvăluit lumii întregi vastul program de spionaj al Statelor Unite sunt prezentate în mod detaliat într-un raport întocmit de către Ministerul Public al Confederaţiei helvetice (MPC), pe care agenţia de presă ATS a putut să-l procure.

    Snowden este inculpat în Statele Unite pentru spionaj şi furt de documente care aparţin statului, infracţiuni pasibile de o pedeapsă de 30 de ani de închisoare.

    Informaticianul, un avertizor de integritate, a obţinut la sfârşittul lui august un permis de rezidenţă pentru o perioadă de trei ani în Rusia, după ce a beneficiat de azil politic timp de un an. Acest statut îi permite să muncească în Rusia şi să se deplaseze liber în străinătate. El nu mai deţine un paşaport american, care i-a fost retras de către autorităţile americane.

    Potrivit raportului MPC, Elveţia nu-l va preda pe cetăţeanul american în cazul în care cererea de extrădare “îmbracă un caracter politic potrivit concepţiei elveţiene”.

    O extrădare va fi respinsă “dacă acţiunile pentru care este solicitată reprezintă un delict politic sau dacă cererea pare motivată politic”. Acuzaţii de trădare sau de trădare de stat vor fi considerate ca delicte politice de către Elveţia. În plus, orice extrădare va fi respinsă în cazul în care Edward Snowden riscă pedeapsa cu moartea în Statele Unite.

    De asemenea, Snowden poate obţine de la Ministerul Public, în cadrul unei proceduri penale, un permis de liberă trecere. În acest caz, Biroul federal al Justiţiei nu-l va putea aresta în vederea extrădării.

    Numai “obligaţii de stat superioare”, ca acorduri între state care prevăd alte dispoziţii, ar putea să modifice această poziţie, relevă Parchetul.

    Acesta din urmă efectuează în prezent “diverse verificări” cu privire la “diverse activităţi desfăşurate de către state străine în Elveţia”, a declarat Francesco Maltauro, coordonatorul afacerilor procurorului general al MPC, contactat în legătură cu informaţii publicate de “SonntagsZeitung” şi “Le Matin Dimanche”.

    Elveţia creează, în prezent, o comisie de experţi, în urma unei moţiuni depuse de către un ales socialist, adoptată de către Parlament şi transmisă în iunie Guvernului. Ea va rămâne în funcţiune până la redactarea unui raport de către experţi, timp de maximum trei ani de zile.

    Potrivit Parlamentului, în faţa amplorii supravegherii cetăţenilor, Elveţia are nevoie de o comisie interdisciplinară de experţi.

    Snowden a transmis presei zeci de mii de elemente care dovedesc amploarea activităţilor NSA, dezvăluiri catalogate drept “acte de trădare” de către preşedintele Comisiei pentru informaţii secrete din cadrul Camerei Reprezentanţilor.

  • Compania Halliburton vrea să participe la dezvoltarea proiectelor de mare adâncime în Marea Neagră

    Potrivit unui comunicat al Executivului remis duminică MEDIAFAX, prim-ministrul Victor Ponta s-a întâlnit, joi, la Palatul Victoria, cu preşedintele pentru Emisfera Estică al companiei Halliburton, Joe Rainey.

    Preşedintele Rainey şi-a exprimat cu acest prilej interesul pentru cunoaşterea evoluţiilor din sectorul energetic din România şi a prezentat noile investiţii ale Halliburton în România.

    “Halliburton se focalizează pe două domenii cu un mare potenţial de creştere în România, sporirea producţiei din câmpurile petroliere mature şi dezvoltarea de proiecte de mare adâncime în Marea Neagră”, se arată în comunicatul Guvernului.

    Reprezentanţii Halliburton s-au interesat totodată despre perspectivele diverselor ramuri ale industriei de petrol şi gaze, în timp ce premierul Ponta a solicitat implicarea expertizei locale din România în viitoarele operaţiuni ce vor fi dezvoltate de companie.

    Premierul a încurajat conducerea companiei, cu sediul atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în Emiratele Arabe Unite, să dezvolte investiţii în România, luând în considerare posibilele oportunităţi în producţia de petrol din câmpurile mature şi în operaţiunile din zona românească a Mării Negre.

    “Ne dorim ca România să devină pentru companiile americane din industria petrolului un punct de operaţiuni regional pentru Europa de Sud Est şi vecinătatea Estică. Compania Halliburton este binevenită în România şi am aprecia ca aceasta să îşi diversifice activităţile aici, în industria petrolului şi a gazelor”, a spus Ponta în cadrul întâlnirii.

    Halliburton Energy Services Romania SRL a furnizat deja servicii şi echipamente, în schimbul a 9,76 milioane dolari (fără TVA), pentru un program de forare în Marea Neagră derulat de ExxonMobil Exploration and Production, subsidiară a ExxonMobil, şi OMV Petrom. Acestea din urmă vor investi, timp de patru ani, circa 68 milioane de dolari (fără TVA) pentru forări în Marea Neagră.

    Halliburton este unul din cei mai mari furnizori globali de produse şi servicii din industria de petrol şi gaze, având peste 80.000 de angajaţi în circa 80 de ţări.

  • Băsescu: Vor fi costuri şi pentru România în planul de acţiune NATO. Avem capacităţi de depozitare

    Întrebat cât de pregătită este România pentru a răspunde deciziilor de la Summitul NATO, preşedintele Traian Băsescu a declarat că acestea sunt decizii politice şi ele trebuie puse în aplicare “de toate instituţiile, în principal militari, fie că vorbim de comandamente, fie că vorbim de spaţii de depozitare a tehnicii de luptă şi a muniţiei, fie că vorbim de amenajarea unor infrastructuri care ar fi, eventual, necesare pentru a se putea desfăşura forţele care la nevoie vin imediat să ajute România”.

    Şeful statului a explicat că au fost modernizate aeroporturile de la Kogălniceanu şi Turda şi va fi terminat şi cel de la Feteşti, dar s-ar putea să mai fie nevoie de un aeroport.

    Totodată, Băsescu a spus că România are “capacităţi de depozitare mari”. “Aduceţi-vă aminte că România a avut o armată de 300.000 de oameni şi acum avem armată de 80.000 de oameni. Dar capacităţile ne-au rămas”, a punctat şeful statului.

    În ceea ce priveşte costurile operaţiunilor, Traian Băsescu a avertizat că acestea nu vor fi suportate doar de ţările care vor disloca mijloace şi militari. “Trebuie să asigurăm şi noi spaţiu de cazare, trebuie să ne revitalizăm câteva cazarme care au fost abandonate probabil, trebuie să ne revitalizăm depozitele de muniţie, de armanent, pe care probabil că armata nu le-a mai întreţinut. Vor fi costuri şi din partea noastră, dar nu le vom plăti hrana, le vom plăti muniţia, nu le vom plăti combustibilul”, a spus Băsescu.

    El a dat ca exemplu faptul că România va cheltui 140 de milioane de lei anual, dacă va accepta să asigure paza şi securitatea Aeroportului din Kabul, sumă necesară timp de trei zile pentru “marşul” unei fregate americane din flota de la Mediterană către Marea Neagră.

    De asemenea, Băsescu a precizat că rmata română este pregătită să primească echipamente noi, dar “problema este dacă bugetul este pregătit să-i pună la dispoziţie resurse”. “Avem o industrie de apărare care încă poate să construiască maşini blindate, tancuri moderne echipate cu ultimele tehnologii. Deci, la Mizil oricând am putea să plasăm o comandă pentru transportoare blindate la standard NATO, cu condiţia ca armata să primească bani din bugetul de stat pentru asta”, a explicat Băsescu.

  • Tăriceanu: Luni încep să strâng semnături pentru suspendarea lui Băsescu

    El a menţionat, la Antena 3, că este nevoie de o treime din semnăturile tuturor parlamentarilor pentru iniţierea suspendării, care este un demers al Parlamentului.

    Tăriceanu a spus că preşedintele a încălcat Constituţia când s-a întâlnit cu Elena Udrea şi cu lideri ai PMP la Cotroceni pentru susţinerea în campania electorală. De asemenea, potrivit lui Tăriceanu, Băsescu a încălcat Constituţia atunci când a intervenit în procesul de negociere legat de postul de comisar european care va aparţine României.

    Întrebat dacă are semnale potrivit cărora există voinţă politică pentru suspendarea şefului statului, Tăriceanu a spus: “Nu am feed-back”.

    El a mai spus că argumentele împotriva suspendării legate de faptul că Traian Băsescu se află la final de mandat nu stau în picioare, pentru că şeful statului trebuie să respecte Constituţia până în ultima zi în care deîine funcţia.

    Premierul Victor Ponta a declarat, duminică, la Antena 3, că iniţiativa lui Călin Popescu Tăriceanu privind suspendarea şefului statului va fi discutată în PSD, menţionând că este vorba despre un demers serios şi precizând că orice zi fără Traian Băsescu reprezintă un rău mai puţin pentru ţară.

    El a spus, într-o intervenţie telefonică, răspunzând unei întrebări, că iniţiativa lui Tăriceanu este legată de un lucru foarte serios.

    “Mi se pare un lucru extrem de serios şi important. Evident că îl vom discuta în cadrul grupurilor parlamentare şi la PSD. Dar ca să ne stabilim poziţia tactică, pentru că strategic vreau să vă spun un lucru foarte clar: evident că şi eu şi cred că şi cei mai mulţi nu doar din cei din PSD, cei mai mulţi din cei 7,4 milioane de români consideră că orice zi mai puţin în care Traian Băsescu rămâne preşedinte înseamnă un rău mai puţin pentru România şi înseamnă mai multă dreptate”, a precizat Ponta.

    Tăriceanu a propus, vineri, iniţierea procedurii de suspendare şi demitere a preşedintelui Băsescu, el avansând şi un calendar, vizând suspendare în preajma datei de 23 septembrie şi referendum de demitere în 2 noiembrie, ziua primului tur al prezidenţialelor.

    Preşedintele Traian Băsescu declara, vineri, răspunzând unei întrebări legate de un eventual demers pentru o nouă suspendare a sa din funcţie, că intră în campanie “şi nu o să le fie bine”, el adăugând că în campanie are “capacitate uriaşă de revitalizare”.

    Traian Băsescu a fost întrebat, în conferinţa de presă susţinută la Newport, după summit-ul NATO, dacă îi este teamă de o nouă suspendare din funcţie. “Intru în campanie şi nu o să le fie bine, să ştiţi că în campanie am capacitate uriaşă de revitalizare”, spunea şeful statului.

  • Cea mai puternică femeie din România vorbeşte în premieră despre ziua pe care nu o va uita niciodată

    Mariana Gheorghe este din 2006 CEO al OMV Petrom, companie energetică listată blue chip. Anterior preluării conducerii Petrom, a fost timp de 14 ani bancher internaţional la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, la Londra, unde a condus, iniţiat, structurat, negociat şi implementat numeroase tranzacţii financiare mai mari de 1,5 miliarde euro. Înainte de a pleca la Londra, a fost director general adjunct pentru finanţe Internaţionale la Ministerul de Finanţe al României, unde a gestionat relaţiile financiare internaţionale ale României după revoluţia din decembrie 1989 – cu Uniunea Europeană, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Investiţii (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), G24, Naţiunile Unite -, dar şi relaţiile bilaterale guvernamentale.

    Iată discursul Marianei Gheorghe de la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    “Mă bucur mult că sunt parte din ediţia 2009 a BM Storytellers, deoarece 2009 a fost anul cel mai important pentru noi. A fost o placă turnantă, un an care dacă s-ar fi terminat altfel ne-ar fi schimbat cursul şi evoluţia ulterioară. A fost cel mai important an din istoria Petrom.

    După 2004, datorită privatizării, Petrom a avut acces la cash şi a început să crească. Îmi aduc aminte că în anii premergători lui 2009 începusem o perioadă de reorganizare, de eficientizare, de creştere; făceam şi restructurări şi mereu ne întrebau jurnaliştii de ce facem restructurări când piaţa mergea foarte bine, când noi investeam şi creşteam de la o zi la alta. Atunci spuneam că nu trebuie să faci restructurări atunci când apar problemele, ci trebuie să te pregăteşti pentru competitivitate şi performanţă atunci când lucrurile merg bine, deoarece, atunci când debutează criza, capacitatea de răspuns este limitată. Pentru a face restructurare, nu trebuie să ai probleme şi trebuie să ai cash, să ai clienţi, furnizori, trebuie să faci restructurarea pe o piaţă activă ca să nu pierzi. Când a venit criza, modificările şi restructurarea făcute anterior ne-au ajutat să ne ajustăm mult mai bine. 

    Două lucruri au fost şocante pentru mine în 2008 şi în 2009. În primul rând, că a fi mare nu este o garanţie. Ba mai mult, să fii mare devenea o slăbiciune. În al doilea rând, nu am crezut niciodată că preţul ţiţeiului poate să colapseze astfel. Am avut în luna iulie 2008 un preţ de 147 de dolari şi am ajuns la 35 de dolari în decembrie.

    Îmi aduc aminte că, deşi la nivel internaţional criza fusese acceptată, România nu a acceptat că este în criză în 2009. Răspunsul la criză nu a venit însă în 2009 – deşi au fost luate câteva măsuri, precum creşterea CAS la angajator sau tăieri bugetare. Au fost luate măsuri mici, deoarece toată lumea credea că sursa crizei este financiară, iar sistemul financiar românesc era solid, susţinut de măsurile BNR, aşadar nu va avea de suferit. Credeam aşadar că nu vom resimţi impactul crizei. Dar noi aveam 60% dintre exporturi care mergeau în pieţele europene.

    Personal, în 2009 mi-a plăcut că am reluat relaţiile cu organizaţiile financiare internaţionale. Eu veneam de la BERD, iar în anii de creştere economică organizaţiile financiare internaţionale au lipsit din peisajul financiar românesc, deşi ele pot să aibă un rol constructiv într-un dialog cu o ţară gazdă. Pachetul de finanţare pe care România l-a accesat în 2009 a avut un rol important în poziţionarea politicului şi a ţării în general. În plus, mediul de afaceri a privit acest parteneriat cu organizaţiile internaţionale ca pe o plasă de siguranţă. Chiar dacă sistemul bancar nu avea probleme, a oprit creditarea şi aşa a apărut problema sistării investiţiilor, nu numai a celor private, dar şi a celor publice.

    2009 a fost un an de testare a calităţii managementului oricărei instituţii sau companii. A fost important să poţi să accepţi că ai probleme şi apoi să începi să găseşti instrumentele cu care să lupţi. Răspunsul trebuia să vină din interior. În industria noastră, am avut un semnal mai devreme decât alţii, scăderea brutală a preţului petrolului ne-a spus că se întâmplă ceva grav la nivel mondial sau european. Semnele despre colaps au venit de la mijlocul anului 2008, aşa că noi am fost nevoiţi să începem să ne pregătim.

    Am început din 2008 să atragem resurse financiare. Mai aveam bani de la privatizare, am generat un cash flow bun datorită creşterii, dar am generat şi un portofoliu de investiţii, iar în 2008 am realizat că nu vom avea suficienţi bani pentru investiţii, vedeam că lucrurile se precipită şi trebuia să reuşim cumva să finanţăm proiectele fără de care nu mai aveam producţie, deci nu mai aveam viitor. Aşa că am intrat pe piaţa financiară. Ceea ce a fost foarte interesant şi ce mi-a rămas întipărit în minte din  acea perioadă este povestea accesului Petrom pe piaţa financiar-bancară.

    Eram în data de 15 octombrie 2008, dată pe care nu o voi uita niciodată, când a avut loc finalizarea unui club deal, o tranzacţie bancară sindicalizată. Pentru noi a fost extraordinar de important să primim în acel moment acei 3-400 milioane de dolari, ca să trecem prin perioada grea care urma şi pe care o aşteptam. Este un lucru pe care l-am spus tuturor băncilor care ne-au ajutat atunci: că nu o să uităm niciodată votul de încredere pe care ni l-au acordat. În ciuda crizei care se instalase în septembrie şi în ciuda faptului că noi nu aveam un istoric de creditare (avusesem bani din privatizare şi cash flow), au avut încredere să ne dea 400 milioane de dolari.

    Votul de încredere decisiv a fost în 2009, când băncile au îngheţat creditarea. Băncile mari au apelat la ajutoare de la stat, iar mari companii din lume şi manageri cu ani de experienţă şi cu istoric de creditare mult mai mare decât al nostru au avut probleme în a accesa finanţare. Pe baza istoricului de creştere, nu neapărat de creditare, pentru că nu fusese cazul, am accesat 1,5 miliarde de euro.

  • Dan Şucu, despre lecţiile crizei: “Dacă mă uit la prostiile pe care le-am făcut în 2009, cred că ajung la spitalul 9”

    În 1993, Dan Şucu, fost ghid turistic la ONT, a deschis primul spaţiu cu vânzare de mobile de import în locul cu cel mai bun vad din Capitală – magazinul Unirea. Vânzările peste aşteptări l-au încurajat să intre în producţie în 1994. Grupul Mobexpert operează o reţea de 32 de magazine şi hipermagazine, cu o suprafaţă de expunere de peste 110.000 mp, dar şi şase fabrici de mobilier.

    Iată discursul lui Dan Şucu de la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    “Primul semnal pe care l-am primit eu a fost la o discuţie cu una dintre băncile cu care noi lucram de mulţi ani. Un economist din centrala lor vorbea despre o schimbare absolut halucinantă de politică. De la politica de a câştiga cotă de piaţă cu orice preţ schimbau politica la 180 de grade şi decideau să funcţioneze doar pe baza resurselor locale şi să încurajeze economisirea, nu creditarea. O astfel de atitudine în sistemul bancar este echivalentă cu un şofer care trage brusc stânga când de fapt vira spre dreapta şi are mari şanse să răstoarne camionul.

    Era în noiembrie 2008. Eu am crezut că nu am înţeles bine şi am plecat de acolo, alături de ceilalţi clienţi ai băncii care fuseseră invitaţi la această discuţie, gândindu-mă că sunt protejat prin modul cum au fost făcute contractele mele cu banca respectivă. Am făcut iarăşi confuzia dintre situaţia mea şi cea a clientului, ştiam că nu se poate interveni abuziv asupra mea, dar nu ştiam foarte clar ce contract aveau băncile cu clientul final, ceea ce era un lucru determinant, pentru că dacă clientul era înghesuit de bancă şi nu îi mai rămâneau bani liberi să cumpere nimic piaţa era în derivă.

    Am plecat de la premisa că sunt atâtea de făcut în ţara asta încât efectul crizei asupra României ar trebui doar să reducă rata de creştere de la 7-8% la 2-3%. Din 2009 am început să vedem cu toţii că lucrurile nu sunt deloc aşa. Primul pas este să încerci să ajustezi cheltuielile la nivelul veniturilor. Dar cum faci când ţie venitul îţi scade în următoarele trei luni cu o treime sau chiar şi mai mult? Este o scădere dramatică pentru orice întreprindere. E normal să îţi ajustezi cheltuielile. E normal să te întrebi de unde ţi se trag problemele. Nouă ni s-au tras problemele cele mai mari de la faptul că toţi monopoliştii din România au decis să transfere problemele lor către altcineva.

    Monopolul bancar a decis să încurajeze economisirea de unde până atunci încurajase cota de piaţă. A forţat pe cel care avea deja credite să plătească mai mult. Au schimbat politica pe cheltuiala altora. Este un mod foarte simplu de a rezolva problemele. Monopolul energetic a crescut preţurile. Monopolul de stat a mărit taxele.

    Am reluat absolut toate procesele interne, am câştigat 0,50% într-un loc, 0,25% în alt loc, am reevaluat, ne-am uitat la costurile de fabricaţie, la transport, la retail, am reuşit să micşorăm preţul cu aproximativ 5%. Totul s-a întâmplat economisind, dând oameni afară, redimensionând tot businessul aşa cum fusese el ani la rând. Câteva luni mai târziu, totul s-a dat peste cap şi a venit creşterea TVA de 5 puncte procentuale. Monopolistul stat a decis că nu vrea să se adapteze la noua realitate, dar are nevoie de mai mulţi bani la buget, aşa că i-a luat de la noi.

    Efectul deciziilor luate de principalii monopolişti a fost că au scos din piaţă nişte bani care altfel erau liberi. Schimbarea de atitudine a clientului ne-a schimbat şi nouă atitutdinea şi am încercat să gândim ca el; dacă nu are bani să schimbe dormitorul cu totul, ceva tot trebuie să schimbe: cuvertura, draperia, salteaua (am avut creşteri de 100% la vânzările de saltele), textilele (creşteri de 200%), corpuri de iluminat (în ultimii cinci ani cu câte 20% pe an). Aceste creşteri au acoperit pierderile din afacerea de bază, care sunt legate de lipsa de tranzacţii şi de lipsa de construcţii. Adaptările acestea le-am făcut pentru că am învăţat din mers că trebuie să privim tot ce se întâmplă ca pe o oportunitate. Am avut noroc deoarece compania avea o situaţie solidă (2007 şi 2008 au fost ani foarte buni), contractele cu băncile erau foarte bune, am avut resursele să schimbăm şi cred că prezenţa noastră actuală în piaţă este rezultatul acestor schimbări făcute atunci.

    Prima oară în viaţa mea de om de afaceri când am văzut o lună a unui an mai slabă decât aceeaşi lună a anului anterior a fost decembrie 2008. Scăderea a fost relativ mică, dar problema era că nu aveam creştere. A fost însă doar începutul. În aprilie, lucrurile erau deja foarte clare. Din martie am început adaptările. Dacă trag linie cu mintea de acum şi mă uit la toate prostiile pe care le-am făcut atunci, în 2009, cred că ajung la spitalul 9. Erau mii de lucruri pe care le puteam face mai bine, dar eram cumva sigur că lucrurile or să se aşeze.

  • A dat 20 de milioane de euro pe un teren de lângă Bucureşti unde a vrut să ridice un oraş. Acum regretă fiecare cent

    La începutul anilor ’90, la patru ani după ce a absolvit Institutul de Ştiinţe Economice din Cluj, Lorand Szarvadi a fondat Domo, unul dintre cei mai cunoscuţi electroretaileri din România. În 2007, împreună cu ceilalţi acţionari ai Domo, familia Hegedus şi fondul RAEF, a vândut pachetul majoritar de acţiuni către fondul de investiţii Trans Balkan Investment (fostul Equest Investments Balkans), pentru suma de 62,5 milioane euro.Szarvadi a mai rămas în companie până în primăvara lui 2014. După vânzarea Domo, Lorand Szarvadi a cumpărat hotelul Best Western din Balvanyos (pentru 2 milioane de euro), iar în 2009 a investit pentru a achiziţiona un teren de 100 de hectare în Chitila (pentru care a plătit 20 milioane de euro) şi a dezvoltat reţeaua de magazine de jucării Toyplex, care a ajuns la sfârşitul lui 2013 la 19 unităţi.

    Iată discursul lui Lorand Szarvadi de la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    “2009 a fost unul dintre cei mai intenşi ani, când entuziasmul de odinioară era încă intact. Mai aveam încă 25% din Domo şi aşteptări mari de la alte proiecte pe care abia le începusem după vânzarea pachetului majoritar, câteva proiecte imobiliare sau brandul Toyplex, pe care tocmai îl lansam. 2009 era încă o perioadă bună pentru electroretailul clasic, probabil ultimul. Eu vândusem pachetul majoritar din 2007, iar noul acţionar majoritar nu a înţeles că rezervele financiare ale anilor precedenţi trebuie păstrate în companie pentru a avea un backup pentru vremuri grele, dar şi a păstra puterea de negociere cu furnizorii. În retail este foarte important să ai rezerve financiare. Planul lor a fost însă altul: din 2008 ei au insistat foarte mult să extindă reţeaua şi au pus la bătaie toţi banii cash din companie. 2009 a fost ultimul an de profit al Domo şi ultimul an bun în general al companiei. În a doua parte a lui 2009, am început să fiu conştient de criză – o criză despre care nici nu ştim cât de lungă o să fie, că încă nu s-a terminat, iar din 2010 am început să le spun acţionarilor majoritari că nu fac bine ce fac cu strategia companiei.

    Am mai stat în companie cinci ani după vânzarea pachetului majoritar. Până în 2012 am fost director general, ulterior m-am ocupat de divizia online, până în mai 2014. Nu-mi pare rău că am luat decizia să mă rup de Domo, deoarece în ultimii cinci ani acolo am făcut treabă de pompier, încercând să contracarăm criza şi să găsim soluţii rapide de contracarare, nu mai era nevoie de muncă de creaţie sau de viziune, ca înainte de 2009. Perioada cea mai frumoasă a Domo a fost în anii 2000, cu consolidarea, formarea reţelei şi rebrandingul.

    Când mă gândesc la 2009, îmi pare rău că nu am fost destul de ferm cu strigătul de alarmă către acţionarul majoritar. Într-un domeniu care se mişcă atât de rapid, deciziile trebuie să fie rapide şi ferme, fără aprobări, fără şedinţe interminabile, fără decizii strategice luate de oameni care nu cunosc industria sau nu ştiu piaţa locală. Nu vreau să se înţeleagă greşit, dar Domo este  copilul meu, care mi-e drag, orice s-ar întâmpla, şi ţin pumnii noilor acţionari şi noului management să reuşească în strategia lor. Îmi pare însă rău pentru că, după 20 de ani de experienţă, ştiu exact care ar fi strategia de urmat în acest moment şi e greu să accept că Domo se îndepărtează din ce în ce mai mult de aceasta.

    Pe de altă parte, după aproape 20 de ani de electroretail, e frumos să faci şi altceva. Nu îmi pare rău că am vândut Domo. Am vândut la un preţ foarte bun , dar banii i-am investit in proiecte care azi valorează cam o treime din costul lor de atunci. Optimismul după o tranzacţie reuşită este enorm, simţi că poţi oricând să cucereşti lumea. Credeam că voi da lovitura şi în imobiliare, şi în alte categorii de retail.

  • Ce faci când băieţii răi ţin frâiele?

    Să o luăm în ordine, cumva: unu, băieţii răi taie capete. Capete de oameni care îşi fac doar meseria, informează, şi nu prea au de-a face cu precepte religioase sau cu noua ordine mondială sau cu altele de acest fel. Şi curge sânge roşu, cald, omenesc, degeaba. Iar cei ce ar trebui să fie băieţii buni se indignează în faţa camerelor de luat vederi şi zic nişte vorbe bine ticluite de specialişti în comunicare, vorbe care nici nu rezolvă situaţia, nici nu pun apărători în jurul gâturilor şi nu ajută nici rudele celor care s-au prăpădit.

    Mă rog, scriu înaintea unei întâlniri a NATO care ar putea lua oareşce decizii, deşi, sincer, nu cred. Preventiv, spun clar că aici nu este vorba despre religie, ci despre inşi cu apucături ciudate, care folosesc religia drept paravan.

    Doi: alţi băieţi răi zic: „Bucata asta de pământ este a mea!“ şi o iau. Băieţii răi nu sunt numai răi, ci sunt şi şmecheri, lucrează prin interpuşi şi iau apă de gură ca să mascheze mirosul de usturoi. Dar, chiar şi aşa, cu interpuşi, din nou curge sânge cald, omenesc, şi oameni sunt alungaţi din case şi dezbrăcaţi şi puşi să danseze, umili, sub ameninţarea armelor; pentru că băieţii răi au suflete de artişti, le place dansul şi trupul uman dezgolit. Iar băieţii buni se indignează din nou şi vin cu fraze întortocheate în faţa camerelor de luat vederi şi pe urmă nimic.

    Băiatul Rău numărul unu e aşa de rău, încât răspunde cu „out-of-office“ la telefonul Băiatului Bun numărul unu, prilej pentru ultimul de a plânge, iarăşi, în faţa camerelor de luat vederi. Îi dau, totuşi, o bilă albă preşedintelui francez Hollande, pentru suspendarea livrării navei de tip Mistral; este un gest care mi se pare curajos şi cu valoare de simbol, măcar pentru faptul că puţini îşi permit să piardă sume de ordinul miliardelor de euro.

    Alţi băieţi fac pur şi simplu ce le taie capul, iar când nu au nimic de făcut stabilesc vinovăţii, fac pomeni electorale, stârnesc conflicte şi dispute aiurea. Merg în cea mai puternică economie a lumii, dar nu-i duce capul să ia o delegaţie de oameni de afaceri, cum bine au remarcat colegii mei de la Ziarul Financiar. Instituţionalizează oportunismul politic, pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală, nu? Nu mai adaug nimic, deschideţi orice site de ştiri şi puneţi degetul la întâmplare pentru a completa lista.Vedeţi dumneavoastră, pe băieţii răi nu-i pui la punct cu o postare pe Twitter sau cu un like pe Facebook. Pentru a-i dovedi pe băieţii răi, trebuie înainte de toate să porţi o discuţie cu tine însuţi, cetăţean al lumii.

    Un fragment de istorie: în jurul anului 60 înainte de Hristos Roma era la cheremul unui senator pe nume Lucius Sergius Catilina, şeful unei cete de depravaţi uniţi de lăcomie şi dorinţa de a face avere. Ei i-au netezit calea unui rege namibian pe nume Jugurtha, care a mituit un grup important de senatori, determinându-i să treacă cu vederea actele sale de piraterie, indiferent de efecte. Efectele au fost că romanii au pierdut controlul mării, iar comerţul exterior s-a oprit cu totul.

    Practic, Jugurtha le-a demonstrat mândrilor romani, stăpânii lumii, că la ei totul este de vânzare şi că banii au învins onoarea. A fost nevoie de un Cicero care să dovedească trădarea şi să acţioneze, punându-şi viaţa în pericol. Ciudat, mai târziu romanii şi-au dat seama că au avut mereu la îndemână mijloacele de a lupta; a fost nevoie doar de un grup de furioşi care au venit şi au demonstrat neputinţa în care s-a complăcut naţia şi că până la urmă a fost o simplă problemă de voinţă politică şi socială. 

    Aşa că zic: poate că ar trebui doar un grup de furioşi în lupta cu băieţii răi.
    Ilustrez cu „Cicero denunţându-l pe Catilina“, frescă de Cesare Maccari, aflată în sediul Senatului italian.)


  • BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Lorand Szarvadi, Mariana Gheorghe şi Dan Şucu

    În ultimii şase ani, fiecare om de afaceri care a dat un interviu a răspuns cel puţin la o întrebare legată de criză. Înţelegerea fenomenului, acceptarea, măsurile luate şi abordarea problemelor au făcut diferenţa între businessuri care au rezistat sau nu crizei. Pentru cei mai mulţi respondenţi la această întrebare, revelaţia venirii crizei a apărut diferit: în timpul unei discuţii, la o privire pe un grafic de preţuri sau la vederea unei schimbări bruşte de curs valutar. Spre deosebire de oamenii de afaceri americani sau vest-europeni, care au acceptat venirea crizei în bloc, odată cu anunţul Lehman Brothers sau cu colapsul burselor, în România acceptarea s-a produs cel mai greu şi asta a contat mult în gravitatea la care au ajuns problemele economice locale. „Românii se cred mai norocoşi“, spunea în ediţia anterioară a BM Storytellers Radu Enache, omul de afaceri care conduce reţeaua de hoteluri Continental. „Dacă altcineva are probleme, românul tot speră că el o să scape, pentru că aşa este felul nostru de-a fi. 2008 şi 2009 ne-au demonstrat că ne pot atinge şi pe noi ghinioanele.“ Cei mai mulţi oameni de afaceri din România nu au acceptat că este criză în 2009 nici după ce prognoza de scădere economică indica un minus de 14% – de la plus 7% la minus 7% – , care este un şoc pentru orice economie.

    Cei trei invitaţi ai ediţiei BM Storytellers cu numărul 6 au începul anul 2009 în diverse faze de acceptare a noii realităţi economice. În funcţie de activitatea din anii anteriori, reactivitatea la problemele economice a fost diferită.

    Mariana Gheorghe, la BM Storytellers, despre ziua pe care nu o va uita niciodată

    Dan Şucu, la BM Storytellers, “Dacă mă uit la prostiile pe care le-am făcut în 2009, cred că ajung la spitalul 9”

    Citiţi aici povestea lui Lorand Szarvadi, fondatorul Domo, la BM Storytellers. A dat 20 de milioane de euro pe un teren de lângă Bucureşti unde a vrut să facă un oraş. Acum regretă fiecare cent

    Lorand Szarvadi era euforic în 2009. De aproape doi ani devenise milionar în cash după ce vânduse partea sa din reţeaua Domo şi a început anul investind. A plătit 20 de euro pe metrul pătrat pentru un teren de 100 de hectare lângă Chitila şi a lansat brandul de magazine de jucării Toyplex, care a crescut în trei ani (de criză) până la 19 magazine. Nu a durat mult până a realizat că pariul imobiliar pe care l-a făcut nu va avea succes, iar reţeaua de magazine de jucării nu a rezistat unei pieţe intens concurenţiale. „M-am gândit că dacă am dat lovitura o dată, o să dau lovitura de fiecare dată, în orice domeniu aş încerca. Optimismul după o tranzacţie reuşită este enorm, simţi că poţi oricând să cucereşti lumea. Credeam că voi da lovitura şi în imobiliare“, spune acum Lorand Szarvadi, care a renunţat din primăvara anului în curs la orice relaţie contractuală cu Domo şi lucrează intens la faceliftul hotelului său de la Balvanyos.

    Dan Şucu a început 2009 într-o stare pe care acum o descrie ca fiind „apropiată şocului“. Luna decembrie 2008 fusese prima din istoria Mobexpert când vânzările nu urmaseră o curbă ascendentă. „Prima oară în viaţa mea de om de afaceri când am văzut o lună a unui an mai slabă decât aceeaşi lună a anului anterior a fost decembrie 2008. Noi nu ne raportăm la trimestre sau la ani, ci doar la luni. Scăderea a fost relativ mică, dar problema era că nu aveam creştere. A fost însă doar începutul. În aprilie, lucrurile erau deja foarte clare“, îşi aminteşte Dan Şucu starea de spirit cu care a început cel mai slab an din istoria Mobexpert. Dan Şucu spune că a trăit criza companiei sale foarte intens, deoarece Mobexpert este, în afară de familie, singura sa pasiune: „Mie nu îmi plac ceasurile, maşinile sau excursiile safari. Eu trăiesc prin familia mea şi prin Mobexpert, iar suferinţa companiei am resimţit-o profund“.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 8-14 septembrie

    8-9.09
    Al şaselea Forum European al Coeziunii regionale (Bruxelles)

    9.09
    INS difuzează datele comerţului exterior în luna iulie

    10.09
    INS prezintă cifra de afaceri în comerţ şi servicii de piaţă pentru populaţie pe primele 7 luni

    10-14.09
    Târgul internaţional de mobilă BIFE-SIM 2014 (Romexpo, Bucureşti)

    11-12.09
    Forumul European de Turism (Torino)

    12.09
    INS publică statistica lucrărilor de construcţii pe primele 7 luni

    12.09
    Reuniunea Eurogroup (Bruxelles)

    12.09
    Eurostat difuzează cifrele producţiei industriale în UE şi zona euro pe luna iulie

    12-14.09
    Balkanik! Festival (Grădina Uranus, Bucureşti)

    până la 27.09
    Concursul internaţional “George Enescu” (Ateneul Român, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti)