Vitezele diferite de modernizare ale pietelor europene de retail au polarizat perceptiile fata de puterea reala a supermarketurilor. <\/p>\n
Binevenite in spatiile unde oferta a fost decenii de-a randul deficitara – cazul fostelor tari comuniste, avantajoase pentru consumatorul ocupat si incercat permanent de penuria timpului liber destinat cumparaturilor, supermarketurile apar ca o binecuvantare in satisfacerea nevoilor noastre prin promovarea asa-numitului comert modern. <\/p>\n
Producatorii, furnizorii si consumatorii de pe pietele britanice, franceze si germane, unde puternicele lanturi de magazine europene au prins cele mai adanci radacini, sunt si primii care au resimtit acut efectele perverse ale dominatiei supermarketurilor si au cautat caile potrivite de solutionare. Voci efervescente ale asociatiilor de producatori si mici comercianti au dus in ultimii ani la investigatii initiate de catre autoritatile de concurenta. <\/p>\n
Ele semnaleaza tot mai desele practici comerciale abuzive promovate pe propriile lor piete libere, invocand de cele mai multe ori lipsa parghiilor specifice de remediere. Asa se explica aparitia in aceste tari a solutiilor unilaterale pentru reglementarea abuzului de pozitie dominanta de pe piata comertului cu amanuntul de produse alimentare si nealimentare. Spre pilda, codurile de conduita au reprezentat solutia britanica (2000). <\/p>\n
Legi specifice care interzic expres vanzarea produselor sub costurile de productie (Legea Galland, 1996), dar si a adaosurilor pentru servicii pe care distribuitorii le solicita abuziv furnizorilor (Legea Dutreil II, 2005) au caracterizat abordarea franceza . Nemtii au introdus nu demult un pachet de reforme legislative pentru a limita puterea marilor companii de a impune termenii si conditiile speciale “nejustificate si repetate” furnizorilor (2005). <\/p>\n
Toate aceste eforturi nationale sunt subsumate de fapt principiului de transparentizare a conditiilor contractuale si de liber acces al producatorilor si furnizorilor la consumatorul european. <\/p>\n
Sunt asteptate pe parcursul anului curent detalii din partea Directoralui General (DG) al Concurentei cu privire la efectele concentrarii pietei europene de retail, la intentiile sale de modernizare a politicilor de combatere a abuzului de pozitie dominanta pe piata cu amanuntul. Declaratia scrisa a Parlamentului European este mai degraba o chemare, procedural limitata ca dimensiune la maximum 200 de cuvinte. <\/p>\n
Astfel, ea solicita initierea unei investigatii de catre DG Concurenta si eventuale reglementari pentru a proteja consumatorii, lucratorii si producatorii de orice abuz de pozitie dominanta sau de efectele negative identificate in cursul respectivei anchete. Daca se verifica acuzatiile europarlamentarilor vom asista, foarte probabil in mai putin de doi ani, la o noua directiva, dar numai dupa ce se finalizeaza analiza Comisiei Europene.<\/p>\n
Se stie insa ca aceste anchete pot dura si ani de zile (de exemplu in Anglia, o ancheta in privinta pretului de comercializare al laptelui a durat aproape doi ani). Multi vor invoca apoi riscul ca pana la finalul comunicarii primelor rezultate, efectele sa fie tardive si sa nu mai fie de folos nimanui. Ei nu fac decat sa sugereze ca majoritatea povestirilor moderne fie incep bine si se sfarsesc prost, fie incep prost si se sfarsesc si mai prost. Pana nu vedem concluziile analizei DG Concurenta discutam doar ipotetic. Perpetuarea imobilitatii de pana acum nu ar face decat sa amplifice efectele negative semnalate.<\/p>\n
Cert este ca mediatizarea problematicii practicilor comerciale abuzive induce o noua conduita supermarketurilor – pasibile a face obiectul unor viitoare sanctiuni -; a furnizorilor si producatorilor agricoli- care isi constientizeaza labilitatile colective si se vor organiza probabil in grupuri de negociere mai puternice; a consumatorului – mult mai atent la preturile si calitatea produselor comercializate in supermarketuri. <\/p>\n
Nu in ultimul rand, atrage atentia autoritatilor din tarile unde piata comertului cu amanuntul este mai putin concentrata, asa cum este cazul Romaniei, ca exista riscuri asociate pe termen mediu si lung. Cota de piata cumulata a primilor 5 distribuitori cu amanuntul era de 30% in 2007. Ea urmeaza acum exploziv tendinta europeana, Romania fiind a treia destinatie atractiva pentru expansiunea marilor lanturi europene de magazine in urmatorii ani, dupa Rusia si Cehia .<\/p>\n
Nu putem insa sa nu ne intrebam si care va fi reactia forurilor decizionale romanesti in aceasta privinta? Mai intai de toate, declaratia adoptata a fost transmisa de catre Parlamentul European atat Comisiei si Consiliului, cat si parlamentelor statelor membre, inclusiv Romaniei. <\/p>\n
Fiind insa intr-un an electoral cred ca vom asista mai degraba la pasivitatea Parlamentului si al Guvernului Romaniei. Sper insa ca cel care se va autosesiza va fi Consiliul Concurentei si ca va demara o investigatie din oficiu pe piata romaneasca de retail. Presiunile asociatiilor de mici producatori sau a petitiei lansate de catre revista Prezent ar putea impulsiona lucrurile. Pana in prezent, din cate stiu, nu s-a intamplat nimic in acest sens.Orice reglementare, fie ea nationala sau europeana, va trebui sa porneasca de la identificarea mijloacelor de depistare a practicilor anticoncurentiale, evitand riscul sanctionarii castigatorilor sau al imixtiunii politicului sau birocratiei in functionarea pietelor libere. Legile de functionare a pietei si ceea ce inseamna pret corect intr-o conjuctura data ne sunt mult mai clare astazi. Insasi caile de care dispun guvernele pentru a controla miscarea preturilor, in special in sensul temperarii acestora, sunt astazi mult mai subtile si puternice. Autoritatile dispun de instrumente fiscale si monetare pentru a controla cererea si oferta fara a le distorsiona, adica facand ca preturile sa se mentina scazute fara alterarea jocului liber al fortelor pietei. Apare evident insa ca in cazul pietei de retail aceste masuri nu sunt suficiente pentru a tempera presiunile exercitate de marile lanturi de magazine asupra furnizorilor si producatorilor si nu rezolva problema accesului micilor actori pe piata si nici pe cea a garantarii libertatii de alegere a consumatorului. <\/p>\n
O treime din consumatorii romani prefera sa-si faca cumparaturile in supermarketuri , dar pana in 2010 se estimeaza ca ponderea lor va creste la 50%. Magazinele traditionale realizeaza, asadar, inca mult peste jumatate din vanzarile de produse alimentare si nealimentare. Pe termen lung, acest raport se va schimba semnificativ in favoarea comertului modern (hipermarketurile, supermarketurile, magazinele de tip discount si cash&carry), care inregistreaza in Romania cel mai mare ritm de crestere din regiune, de circa 5% pe an . Spre pilda, Consiliul Concurentei a autorizat chiar de curand operatiunea de concentrare economica realizata de catre SC Carrefour Romania SA Bucuresti prin preluarea controlului unic, direct, asupra SC Artima SA. Pe piata relevanta romaneasca nu exista inca indoieli serioase privind compatibilitatea acestor concentrari cu un mediu concurential normal.<\/p>\n
Menirea Consiliul Concurentei este tocmai aceea de a preveni si elimina denaturarile concurentei. In Romania nu sunt putine cazurile in care partenerii comerciali „se bucura” de conditii inegale la prestatii echivalente, provocand unora dintre ei, in acest fel, un dezavantaj in pozitia concurentiala. Nici cazurile de exploatare a starii de dependenta a unui agent economic sau a consumatorilor pe o piata nu ne sunt straine. Nici chiar practicarea unor preturi excesive pe piata interna care sa poata sustine vanzarea la export sub costul de productie. Din pacate, Consiliul Concurentei nu are in palmares prea multe investigatii in acest sens si, cu atat mai putin, interdictii si sanctiuni. Cautarile noastre au evidentiat un singur caz de amenda aplicata in 2004 impotriva unui agent economic care, dupa concentrarea economica initiata, si-a crescut preturile cu 50%. El a fost obligat sa le reduca si sa prezinte trimestrial, timp de doi ani, situatia financiara lunara si fundamentarea costurilor, iar semestrial situatiile privind negocierile purtate cu beneficiarii produselor sale in vederea stabilirii preturilor in conditii de piata (Decizia 329\/2004). <\/p>\n
Intransigenta Consiliul Concurentei a fost cvasi-inexistenta in cazul preturilor impuse si comisioanele ascunse ale facturilor solicitate de catre supermarketuri furnizorilor, nefiind vreodata subiect de ancheta in Romania. In schimb, Consiliul Concurentei a reglementat, de facto si de jure, situatiile in care furnizorii introduc in contractele de distributie clauze anticoncurentiale. De pilda, este renumita speta din practica Consiliului Concurentei prin care, la sfarsitul anului 2005, a amendat cu peste 200 miliarde ROL (peste 5,5 milioane EURO) compania Wrigley si un numar de 26 agenti economici distribuitori de produse Wrigley, datorita incalcarii art. 5 alin.(1) din Legea concurentei prin fixarea pretului de revanzare, direct prin clauza contractuala referitoare la pret si indirect prin politica de discounturi. <\/p>\n
Cu toate acestea, potrivit Legii nr. 21\/1996 a concurentei (art. 5, 6 si 8), sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc: <\/p>\n
• fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
\n•\tlimitarea sau controlul productiei, distributiei;
\n• aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala.
\nPot fi exceptate de la interdictiile de mai sus acele intelegeri care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
\n• efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de respectivele intelegeri;
\n•\tbeneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere;
\n• eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar, prin respectiva intelegere, partilor nu li se impun restrictii care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate mai sus;
\n• respectiva intelegere nu da partilor posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor la care se refera;
\n• intelegerea contribuie sau poate contribui la ameliorarea productiei ori distributiei de produse; intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna; practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori. Exceptarile sunt acordate de catre Consiliul Concurentei pentru cazuri individuale de intelegeri, sub forma de dispensa.<\/p>\n
Legislatia in domeniul concurentei interzice, asadar, orice intelegeri intre furnizori si distribuitori care au ca obiect sau efect impunerea sau fixarea directa sau indirecta a pretului de revanzare. Aceste categorii de intelegeri sunt atat de grave incat nici nu intra sub incidenta regulii de minimis prevazuta de aceeasi lege, care se refera la agenti economici cu cifre de afaceri si cote mici de piata. O piata concurentiala functionala se bazeaza chiar pe principiul ca distribuitorii\/furnizorii de produse identice sau substituibile ofera consumatorilor preturi diferite, in functie de raportul cerere\/oferta, politica si regulile de concurenta interzicand orice forma de stabilire a pretului. <\/p>\n
Vigilenta Consiliului Concurentei va trebui sa se indrepte acum si spre monitorizarea practicilor potential anticoncurentiale ale marilor lanturi de magazine active in economia romaneasca. Aspectele majore care trebuie analizate tin de riscurile de deformare sau chiar de impiedicare a accesului fermierilor si al producatorilor la consumatori. Sunt vizati aici indeosebi cei care nu pot sau nu vor sa se conformeze conditiilor restrictive impuse sub presiunile pozitiei dominante a supermarketurilor. Taxa de intrare in magazin, taxa de raft, taxa de deschidere pentru cazul noilor magazine inaugurate, taxa de catalog – iata doar cateva exemple din categoria asa-numitelor taxe din spatele facturii impuse producatorilor. Ele pot ajunge pina la 30% din pretul produselor, efectele directe tinand de comprimarea performantelor producatorilor. Efectele indirecte se rasfrang apoi asupra salariilor angajatilor, furnizorilor de materii prime s.a.m.d. Dependenta furnizorilor de cateva supermarketuri este deci tot mai puternica si da celor din urma forta de a dicta unilateral termenii si preturile. Furnizorii sunt obligati de retaileri sa le reduca apoi artifical. La randul lor, ei isi obliga angajatii sa lucreze mai mult timp si intr-un ritm mai rapid, cu efecte perverse asupra conditiilor de munca si a securitatii slujbelor.<\/p>\n
Totusi, care ar fi solutiile pentru piata noastra, avand in vedere ca, inca, aici puterea supermarketurilor este mai mica comparativ cu alte tari din Comunitatea Europeana Am putea vorbi de masuri legislative care sa impuna o reglementare mai clara a raporturilor dintre producatori si marile lanturi de retail, fara sa aducem atingere regulilor pietei concurentiale? Apelarea la solutii precum noi reglementari sau noi structuri birocratice nu face decat sa reactiveze statul maximalist. Avocatii marilor lanturi de magazine vor deveni rapid experti in eludarea lor. Micii producatori si consumatorii nu vor beneficia de pe urma unor astfel de interventii pe piata. Solutiile reale tin tocmai de limitarea birocratiei, de crearea de conditii pentru aparitia concurentei, astfel incit producatorii sa aiba o alternativa la vanzarea prin intermediul supermarketurilor.
\nIntroducerea unei noi legi nationale ar fi plauzibila doar daca reglementeaza de pilda, relatiile dintre furnizor si retailer prin interzicerea vanzarii la preturi mai mici decat costurile si daca reuseste sa reduca dependenta in relatiile comerciale prin favorizarea conditiilor de concurenta libera, a accesului micilor producatori la consumatori. <\/p>\n
Producatorii agricoli romani acuza vehement "embargoul" supermarketurilor, considerand ca preturile alimentelor din Romania sunt printre cele mai mari din UE din cauza lipsei unei concurente reale intre produsele romanesti si cele de import, dictata de politicile marilor magazine. Solutiile la indemana noastra tin, in definitiv, de modelarea culturii de consum, extinderea spatiilor alocate pietelor taranesti la orase, interzicerea interdictiilor absurde impuse comerciantilor, asigurarea dreptului producatorilor de a vinde produsele direct oricarui magazin de cartier. Din contra, initiative romanesti precum cele legate de reducerea TVA la produsele alimentare de baza la 5% se vor rasfrange in mare parte asupra importurilor si nu a producatorilor locali. Apoi, vanzarea produselor alimentare primare restrictionate doar la producatori sau la rudele de gradul I si II ale acestora in pietele locale continua sa limiteze libertatea economica. Birocratia suplimentara primeste aplauzele presei, relevand masura ca pe o lupta impotriva bisnitarilor. Din pacate, mass-media insasi traieste din publicitate. Supermarketurile aloca fonduri in acest sens, dar micii intreprinzatori nu. <\/p>\n
Agricultorii romani sunt insa acuzati, la randul lor, de neadaptare la principiile concurentei libere, de incapacitatea de a furniza constant volume mari de produse, de slaba capacitate de negociere si oferta a unor discounturi atractive. Solutia care o intrevad aici tine de stimularea fiscala a cooperarii producatorilor agricoli in ferme puternice sau in organizatii care sa propuna o oferta comuna ca o masura utila. Cert este ca actualul deficit comercial este puternic alimentat de importurile "ieftine", incurajate de retelele de retail, iar absenta reactiei noastre si din partea statului transforma piata romaneasca in scena celor mai dure experimente in materie de preturi de consum.<\/p>\n