Marian Popa isi aminteste si acum de singura intrevedere pe care a avut-o cu „tovarasa“. Elena Ceausescu l-a convocat intr-o zi din iarna anului 1987, deoarece era acuzat de iredentism. Povestea a fost cam asa: la fiecare sfarsit de an, companiile multinationale trimiteau agende la institut ii precum ambasade, ministere sau companii de stat partenere. <\/p>\n
Agendele veneau de la compania-mama, iar Mike Popa (cum il cunosc prietenii si partenerii de afaceri), cel care conducea operatiunile Xerox in Romania de cativa ani, le-a primit de la Londra. <\/p>\n
„Pe agende era insa o greseala la harta“, isi aminteste Mike Popa, raul Mures fiind din greseala unit cu Milcovul si dand impresia ca Moldova si Ardealul fac parte din Ungaria. Echipa Xerox din Romania a observat acest lucru si din doua rele, a nu da deloc agendele sau a le da cu cele doua pagini lipite, Mike Popa a ales varianta a doua. <\/p>\n
„Cineva a observat, s-a facut un raport si am ajuns la \u00abtovarasa\u00bb, mai ales ca ei au amplificat problema dupa ce au aflat ca Sighisoara este locul meu de nastere.“ Concluzia a fost ca timp de un an jumatate, majoritatea intalnirilor trimestriale, a lansarilor si a conferin- telor Xerox s-au tinut la Bucuresti, deoarece Mike Popa avea pasaportul suspendat. In afara de episodul „agenda“, omul de afaceri are destule povesti din experienta sa de manager in comunism, inclusiv cateva despre propunerile de colaborare cu Securitatea, care apareau de fiecare data cand conducerea Xerox ii oferea o promovare. Mike Popa tocmai terminase liceul cand s-a angajat ca translator la Camera de Comert si Industrie, pentru a evita repartitia undeva in tara. <\/p>\n
Dupa trei ani, a fost transferat la Publicom, agentia de publicitate a Romaniei pentru comertul exterior. Aici, i-a cunoscut pe cei de la Xerox, cu care a lucrat pe mai multe proiecte pana la sfarsitul anilor ’70, cand oficialul Xerox in Romania nu s-a mai intors in tara dintr-o delegatie si compania britanica i-a oferit postul responsabilului cu publicitatea. „Nu am putut sa ma mut acolo, pentru ca transferul la o companie straina era foarte dificil, iar mutarea implica si un fel de \u00abcomportament\u00bb care nu imi era pe plac“, justifica Popa. <\/p>\n
Pana la urma, cei de la Xerox au luat pe altcineva, dar dupa un an si jumatate si acea persoana a ramas peste granita intr-o delegatie. „Atunci am acceptat oferta Xerox, mai ales dupa ce mi-am dat seama ca pentru activitatea de colaborationism e nevoie de doi ca sa se intample ceva efectiv. Dupa ce mi-am dat seama de asta, am actionat in consecinta si nu am stat in frig si nici nu mi-a smuls nimeni unghiile“, spune Popa, preciza nd ca nu a avut conflicte cu Securitatea, chiar daca nu a raportat efectiv nimic. <\/p>\n
Acceptarea ofertei Xerox l-a facut insa pe Mike Popa sa intre intr-o categorie speciala la vremea respectiva, mai precis in departamentul Argus al Camerei de Comert, unde erau angajati cu carte de munca toti directorii generali ai companiilor straine. Se intalneau cu totii la contabilitate, cand isi luau salariul (conform, dupa cum spune el, cu salariul unui director de firma romaneasca si cu vechimea in munca, dar departe de suma pe care Camera de Comert o cerea pentru un reprezentant oficial in Romania, suma care se invartea in jurul a 6.000 de dolari), dar si cand mergeau sa isi ia vizele. <\/p>\n
„Numarul firmelor straine prezente in Romania era in jur de 100, fiindca indiferent cat incerca Romania sa le faca pe toate, chiar nu reusea“, spune Mike Popa. <\/p>\n
Astfel, era coleg cu directorii generali ai Dow Chemical, Ansaldo, General Electric (deoarece predominau companiile straine din domenii industriale), dar si cu directori ai unor companii producatoare de cosmetice si alimente. „Acestea aprovizionau in special casele de comenzi ale gospodariei de partid, care aveau circuit inchis si trebuia sa fie aprovizionate foarte bine“, povesteste fostul director, care isi aminteste, ca, puse cap la 21 cap, produsele importate de reprezentante precum Dior sau Chanel „dadeau zece containere pe an“. <\/p>\n
Iar companiile, chiar daca aveau rulaj mic, preferau sa stea in Romania: „Pe vremea comunismului, afacerile Xerox erau undeva intre 1,5 si 2 milioane de dolari anual, dar atat Xerox, cat si Dior sau altii preferau sa isi pastreze prezenta aici pentru cand piata va exploda: fie in sensul vestic, fie in sensul estic, precum China“, spune Popa, care precizeaza ca toate companiile care au fost aici in 1990, cand s-a deschis piata, au avut o crestere interesanta. <\/p>\n
Asa s-a intamplat si in cazul Xerox: afacerile au sarit de la 3 milioane de dolari in 1988 la 10 milioane de dolari in 1990 pentru ca in 1996, cand Popa a decis sa plece de la Xerox, sa sara de 26 de milioane de dolari.Dupa 1990, Mike Popa a fost CEO la Xerox, iar apoi la ICL si Fujitsu – pana in 2004, cand a decis sa ia o pauza: „Am decis sa stau un an acasa, mai ales ca implineam o varsta rotunda (50 de ani) si ma intrebam daca mai pot face si altceva in afara de a conduce companii“, spune Popa, care in acest an a mai primit patru oferte de a conduce companii mari. „Le-am refuzat, pentru ca 30 de ani de activitate corporatista mi-au ajuns. Activitatea corporatista e foarte buna cat esti tanar, deoarece ai un intreg sistem in spate care te sustine, dar pe de alta parte ai o fanta destul de ingusta in care sa actionezi“, isi explica el decizia din 2004. <\/p>\n
In acel an s-a gandit la un proiect nou pe care sa il dezvolte, mai ales ca siguranta financiara nu ii era amenintata: „Incepand din 1995, au aparut diverse initiative, unele ale mele, altele ale altora, iar la nivelul anului 1997 eram actionar in 27 de firme, dintre care acum mai sunt sase“, rezuma Popa. <\/p>\n
El spune ca au fost ori initiative ce i-au placut (cum a fost editura Finmedia) sau mai recenta initiativa Heritage, ori inta mplari precum diverse creante care nu i-au mai putut fi rambursate si s-au transformat in plati in actiuni (cum a fost participarea dobandita la fabrica de apa minerala din Iasi, Aquamold). <\/p>\n
Mike Popa recunoaste ca nu a investit sume mari, mai ales ca majoritatea acestor afaceri au inceput „intr-o perioada cand cu 10.000 de dolari puteai face foarte multe“, dar dupa un calcul scurt admite ca din 1995 pana in 2005 a investit in firmele la care este actionar aproximativ jumatate de milion de dolari. <\/p>\n
„Acum valoreaza mult mai mult, chiar daca ne gandim doar la cifrele de afaceri anuale, care sunt echivalente de multe ori in Romania cu cifrele de vanzare ale companiilor“, spune Popa, calculand ca aceste cifre de afaceri sunt undeva intre 25 si 30 de milioane de euro pe an. Cam la 10 milioane de euro isi estimeaza acum Mike Popa detinerile personale: parte din ele din postura de actionar majoritar in toate afacerile in care este implicat, parte din afacerile imobiliare „interesante“ pe care le-a inceput, dar si de pe urma Endava, companie care a inceput sa se dezvolte in 2004. Popa a intrat atunci in legatura cu un prieten din Marea Britanie, care tocmai incepuse un experiment de dezvoltare in IT in Republica Moldova. <\/p>\n
„M-a intrebat daca ma intereseaza sa ne asociem ca sa extind activitatea locala pentru a o creste si in final sa listam compania la bursa.“ In 2004, Endava – pe atunci Brains Direct – avea un birou cu sub 100 de angajati si 2 milioane de euro cifra de afaceri la Chisinau, dar si un mic birou in „country side“-ul britanic. Popa rezuma evolutia de pana acum si planurile de viitor foarte scurt: „Astazi avem 500 de angajati in sapte filiale din trei tari si 23 de milioane de euro cifra de afaceri pe 2007, in 2008 intentionam sa avem 800 de persoane angajate si afaceri de peste 30 de milioane de euro, pentru ca in 2009 sa ajungem la capacitatea de a ne lista la bursa secundara din Londra“. <\/p>\n
Directorul general al Endava pentru Romania si Republica Moldova sustine ca, daca vor mentine ritmul, la nivelul lui 2010 vor putea ajunge sa se lupte pentru primele locuri pe piata din zona, concura nd pe segmentul de dezvoltare de software la cerere cu Softwin sau TotalSoft. Firma a inceput cu un birou de dezvoltare la Chisinau, apoi a deschis un birou de vanzari in Marea Britanie, apoi unul de reprezentare si vanzari la Bucuresti, iar in cele din urma a achizitionat cu aproximativ 2 milioane de euro o firma de software din Cluj, Alfa Global Solutions (AFG), infiintata in 1997. <\/p>\n
„Dupa achizitia AFG am avut discutii si cu alte firme pentru a le cumpara, dar ulterior am decis sa ne axam pe dezvoltare organica“, spune Mike Popa, motivand prin faptul ca Endava nu era la momentul respectiv o companie destul de mare si cu o istorie destul de lunga pentru a „inghiti“ fara probleme un nou-venit. <\/p>\n
Astfel, Popa si colegii de la Londra au crescut mult biroul de la Chisinau, unde acum lucreaza 250 de oameni, Endava fiind cea mai mare companie de dezvoltare de soft de acolo. Ultimele birouri sunt cele de la Iasi si Cahul, iar urmatoarele locuri unde se va stabili sunt Balti, Galati, Targu-Mures si Craiova – tot orase universitare, unde are in plan parteneriate cu universitatile locale. <\/p>\n
„Problema este la resurse: ar fi mult mai simplu sa deschidem un birou cu 600 de oameni la Iasi, dar nu gasim atatia oameni, iar modul nostru de lucru ar dezechilibra un sediu atat de mare“, explica Popa. Asa ca prefera varianta de birouri mici spre medii in cat mai multe orase: „In toate locurile unde suntem prezenti vom avea, in minim trei ani, cel putin cate 100 de oameni“. <\/p>\n
Modelul de lucru se bazeaza pe repartizarea de oameni pe proiecte (pentru implementare, de obicei pe perioade lungi, un an sau mai mult), in special in Marea Britanie si in special in domeniul bancar, media si telecomunicat ii, dar si in Romania, unde Endava are clienti precum Banca Transilvania, Raiffeissen, ING, BRD. <\/p>\n
Acesta este si motivul pentru care Mike Popa si ceilalti 39 de actionari ai Endava vor sa extinda compania: „Nu vrem sa ajungem la peste 1.000 de oameni din ambitie, ci pentru ca doar asa ne putem gandi la proiecte foarte mari si am putea concura cu alte companii cu acelasi profil“. Popa spune ca in acest tip de afacere, ofertele se fac in zile\/om. <\/p>\n
„Practic, trebuie sa ai disponibilitatea sa poti disloca simultan cat mai multi oameni fara sa iti dezechilibrezi activitatea de dezvoltare de soft. De aceea, dezvoltarea soft e ca si culesul de capsuni – daca nu ai multi oameni, nu ai cum sa te ocupi de suprafete mari“, compara Popa. <\/p>\n
Mutarea temporara a oamenilor in Marea Britanie ii face insa pe cei de la Endava sa piarda avantajul fortei de munca mai ieftine din Republica Moldova (unde salariile pe care le plateste Endava sunt printre cele mai mari de pe piata locala si totusi cu 30-40% mai mici decat in Romania, dupa cum spune Popa). <\/p>\n
„Cand duc un om de la Cahul la Royal Bank of Scotland si acesta este foarte apreciat, devine sef de echipa in locul unui localnic, nu ii fac salariul cat al localnicului, dar ii dau macar o treime din acel salariu“, explica Popa. Iar cand proiectul se termina, salariul ramane aproximativ acelasi cand persoana se intoarce la Cahul. <\/p>\n
Dar omul de afaceri nu considera ca Endava ar avea de pierdut din cauza asta: „Nu ne putem gandi la proiecte globale si in acelasi timp sa ne impiedicam de faptul ca trebuie sa platim si salarii globale“.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din CV-ul lui Mike Popa, un om de afaceri care isi estimeaza momentan averea la 10 milioane de euro, se vede ca este manager de multinationala in Romania de 23 de ani. Adica din 1985? Da, Mike Popa a fost unul dintre cei aproximativ 100 de manageri care conduceau multinationale in Romania comunista.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7228],"tags":[8371,474,8370,7827],"class_list":["post-9336","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-industrie","tag-endava","tag-industrie","tag-mihe-popa","tag-xerox"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9336","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9336"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9336\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30459,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9336\/revisions\/30459"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9336"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9336"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9336"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}