Un francez la Bastilia <\/p>\n
Jean Clauteaux este director general al L’Or\u00e9al Professionnel Romania. S-a nascut in Venezuela, a fost cautator de aur in Amazonia si a practicat jurnalismul in Franta. S-a mutat in Romania de un an impreuna cu familia sa. Vorbeste despre bucataria franceza ca un connaisseur. <\/p>\n
La fel si despre noua linie L’ Or\u00e9al Professionnel, „sweet gourmet“. „In bucataria frantuzeasca vocabularul este foarte important. Fiecare fel de mancare este prezentat detaliat, definindu-se. Iar in meniu se vad secvential etapele de lucru ale chefului“, explica Jean Clauteaux, deschizand meniul restaurantului La Bastille. In viziunea sa gastronomia franceza se joaca mult cu antagoniile dulce\/sarat, rece\/cald, salate\/carne, fructe\/carne. <\/p>\n
„Este o bucatarie foarte ludica si deschisa catre noi ingrediente.“ Spre deosebire de bucataria romaneasca, in Franta nu se amesteca totul in farfurie. „Fiecare ingredient este lasat sa se vada. Se compune foarte mult pe o anumita tema, dar se pastreaza autonomia ingredientelor. Nu este o bucatarie matematica, dar este foarte organizata. Aromele trebuie sa se amestece in gura, nu neaparat si vizual“, explica Clauteaux. <\/p>\n
Managerul de la L’Or\u00e9al nu si-ar putea imagina Franta fara branza, caci „exista cate un fel de branza pentru fiecare zi din an. Branzeturile sunt pasiunea mea, ca si asociatiile dintre branza si vin. Se obtine o reactie chimica si se nasc variatiuni foarte interesante de gust“. Cantitatea este foarte importanta atunci cand vorbim despre meniurile fran t uzesti. De altfel, acestea cuprind mai multe etape, asa cum ar fi „mise en bouche“, antreu, fel principal (sau „plat“), „plat de r\u00e9sistence“, salata, branza cu vin, desertul, fructe (obligatoriu), cafea sau ceai (cu putin desert) si digestiv. „De obicei in Franta restaurantul si hotelul sunt foarte aproape unul de altul si este de inteles dupa o masa asa de lunga“, glumeste managerul francez. <\/p>\n
Si cum doar un pranz poate dura cateva ore, era imposibil ca in Franta sa nu se faca afaceri la restaurant. „In Romania masa inseamna placere, se mananca linistit, fara discutii de afaceri. La noi se mananca si se semneaza contracte. Exista un intreg ritual, iar pranzul este un loc comun pentru business.“ Jean Clauteaux marturiseste ca pe vremea cand era director comercial in Franta, avea intalniri la masa care costau mai mult de 3 mii de euro. <\/p>\n
„Acolo anual se face un buget pentru mesele de business. Eu am pierdut 10 kilograme de cand am venit in Romania, fara niciun efort. Asta pentru ca aici nu se mananca foarte mult si nu prea se fac afaceri la masa.“ <\/p>\n
Obiceiurile legate de sarbatorile de iarna inseamna pentru francezi mai degraba „un soin sp\u00e9cial“. Adica nu sunt neaparat servite feluri de mancare traditionale. Dar mesele festive si mancarurile sunt mult mai elaborate. Si dureaza mai mult decat de obicei. Managerul francez se declara indragostit deja de Romania si ii plac aproape toate mancarurile traditionale de la noi. <\/p>\n
„Toata echipa mea este formata din romani si am fost invitat la masa. Imi place foarte mult mamaliguta cu smantana, imi plac sarmalele in foi de vita si mancarurile preparate pentru Craciun. Ciorba de burta este exceptionala. Aveti o bucatarie simpla, fara lucruri sofisticate, dar e foarte naturala si sanatoasa.“ <\/p>\n
Jean Clauteaux recunoaste ca nu prea a frecventat restaurantele cu specific francez din Bucuresti, pana acum ajungand doar in localurile cu specific international. Despre meniul La Bastille spune ca se bazeaza pe retetele din sudul Frantei. A ales pentru cina „Duo de carpaccio de saumon et de sandre…“, dar recomanda si combinatiile dulce\/sarat ale salatei „Mesclun“ cu andive, feta si mere. <\/p>\n
Ca fel principal managerul a ales „Foie gras po\u00eal\u00e9 sur du pain d’\u00e9pices“, unul dintre cele mai cunoscute nume din meniurile frantuzesti.<\/p>\n
\nCititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI<\/a>Un elvetian in Mica Elvetie <\/p>\n Serge R. Gonvers este senior partner al firmei Audiconsult SRL Romania, o firma elvetiana de consultanta financiara. A venit de aproape 15 ani in Romania ca expat manager al unei companii internationale. Acum si-a intemeiat aici o familie si nu intentioneaza sa se mute inapoi in Elvetia. Conduce Asociatia Elvetiana din Bucuresti si vorbeste despre gastronomia elvetiana ca fiind nesofisticata si traditionala. <\/p>\n „Cand am ajuns aici, lucrurile cu care eram obisnuit acasa nu se gaseau nicaieri. Mergeam in Elvetia o data la cateva luni pentru a-mi face cumparaturile necesare. Imi lipseau in special branzeturile. Acum nu mai este nevoie, pentru ca piata romaneasca s-a dezvoltat foarte mult“, marturiseste Serge Gonvers. Daca ar fi sa enumere cateva elemente reprezentative pentru tara sa de origine in materie de gastronomie, in fruntea listei s-ar afla branzeturile si vinul. <\/p>\n „Desigur ca si in Romania exista mai multe tipuri de branza, dar nu au nimic de-a face cu branzeturile elvetiene, care sunt tari.“ Cele mai cunoscute preparate elvetiene pe baza de branza sunt fondue si raclette. Cat despre vin, elvetienii il prefera pe cel alb, foarte sec. „Si in Romania sunt vinuri seci, dar sunt considerabil mai dulci fata de acelea cu care suntem noi obisnuiti in Elvetia“, completeaza Gonvers. <\/p>\n „Vinul nostru nu este foarte cunoscut, pentru ca nu se exporta, dar imi lipseste, pentru ca alaturi de o branza buna, prefer un vin bun.“ Gastronomia in Elvetia este diferita de la o zona la alta, in functie de apropierea de Germania, de Franta sau de Italia. In Ticino, partea italiana a Elvetiei se mananca, de exemplu, polenta. Este, de fapt, mamaliga la fel ca in Romania. <\/p>\n „Cea de-a patra zona a Elvetiei se numeste Grizon. Aici se vorbeste limba romanche, o limba foarte asemanatoare cu romana. Din aceasta zona provine si proprietarul restaurantului Mica Elvetie, unde am ales sa luam pranzul“ explica managerul de la Audiconsult. <\/p>\n In viziunea sa, bucataria elvetiana nu este sofisticata, ci mai degraba traditionala. „O cina tipica in Elvetia este compusa din doua \u00abBuche de Noel\u00bb -, o rulada cu crema si cu trei feluri de branza si cartofi. Se mananca simplu si, de obicei, un singur fel de mancare – „plat du jour“. Si iei si desertul doar daca esti un gurmand. Cu toate acestea se spune ca cei mai buni bucatari sunt elvetieni“, este de parere Gonvers. <\/p>\n De altfel managerul vorbeste despre elvetieni (din punct de vedere gastronomic) ca fiind „basic people“, fermieri si mici producatori care traiesc in munti. <\/p>\n Elvetienii respecta cu strictete cateva reguli. Pranzul se ia la ora 12, iar cina, seara la 6. Afacerile se fac doar la pranz, seara fiind rezervata familiei. „Nu ne place sa petrecem ore in sir la masa“, spune Serge Gonvers. Sarbatorile de iarna sunt foarte importante pentru elvetieni, chiar daca din punct de vedere culinar nu exista foarte multe elemente specifice. <\/p>\n „De Craciun se prepara curcan, ca in restul lumii. Copiii primesc in traistute de mos Nicolae mandarine, alune de padure, ciocolata si turta dulce. Exista o prajitura speciala pentru sarbatori – cacao pudra pe deasupra, care seamana chiar cu un butuc“, explica managerul. <\/p>\n Revenind la Mica Elvetie, managerul a ales mai intai „Bundner Platte“ – un platou cu mezeluri uscate si afumate, cu specific traditional. „Raclette este, de fapt, o roata mare de branza uscata taiata in jumatate si montata la o \u00abmasinarie\u00bb specifica. Este incalzita la foc pe partea plata, pentru ca branza incalzita sa fie \u00abtrasa\u00bb cu ajutorul unui cutit lat direct in farfurie. Se serveste cu cartofi copti si muraturi (castraveti si cepe mici)“, explica Serge Gonvers. <\/p>\n Am incercat si fondue, care poate contine de la 3 pana la 20 de tipuri de branza. „Se pune branza intr-un bol (uns cu usturoi), se adauga vin alb, kirsch (palinca de cirese) si se amesteca la foc mic. Se inmoaie foarte bine bucatile de paine“, explica managerul care a asortat branzeturile din meniu cu un pahar de vin alb.<\/p>\n Cititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI<\/a>Fusion romanesc cu aroma de Bella Italia <\/p>\n \nCoordoneaza magazinele Stefanel din Romania, Cehia, Slovacia si Polonia. Astazi se afla la Bucuresti, maine in Venetia pentru ca saptamana viitoare intalnirile de business sa il duca la Bratislava sau Praga. Florin Oprea, general managerul de la Stefanel, se afla intr-un permanent du-te-vino, care insa il poarta prin multe dintre bucatariile lumii. Chiar daca peisajul este intr-o permanenta schimbare, cand vine vorba de mancare, un singur lucru este constant: fructele de mare. <\/p>\n „Cand sunt plecat din tara, prefer fructele de mare, pentru ca sunt intotdeauna proaspete si pregatite asa cum trebuie, iar cand sunt in tara, mananc mancare tra dit ionala, dar imi place sa incerc si restaurantele noi”, spune Florin Oprea. Pentru Pretul Luxului, Oprea a experimentat meniul de la Balthazar, un restaurant fusion, unde mancarea asiatica se imbina cu cea europeana. Aflat intr-o vila veche restaurata, decorata modern cu tapet, mobila minimalista si perdele voluptuoase, intreg restaurantul este o combinatie intre Europa si Asia. <\/p>\n Managerul de la Stefanel a ales Coquilles Saint Jacques si ficat de rata cu vinete si sos de mango. In timp ce degusta din scoicile asezate pe un pat de cartofi, Oprea isi aminteste despre restaurantul preferat din Venetia, Do Forni. „Este un restaurant celebru din Venetia, cunoscut atat de localnici, cat si de turisti. Imi amintesc de ultima data cand am fost in Venetia cu niste parteneri de afaceri si le-am tot povestit pe drum despre mancarea de la Do Forni. Cand am ajuns in fata restaurantului, mare a fost dezamagirea, pentru ca era luni si inchis.” <\/p>\n \nRevenind la Balthazar, Oprea spune ca scoicile Saint Jacques sunt mancarea preferata din restaurantul fusion. Insa nu apuca sa termine bine povestea ca soseste pieptul de rata cu vinete si sos de mango si managerul isi aminteste despre o alta calatorie de afaceri la Budapesta si de o alta experienta culinara. „Stiam ca la Budapesta ficatul de gasca este la el acasa si am comandat o portie. Ma asteptam la doua bucatele, dar mi-au adus un intreg platou.” <\/p>\n Insa, dincolo de toate, bucataria italiana este una dintre preferate, mai ales ca drumurile il duc de cele mai multe ori in Italia. „Exista o diferenta importanta intre nord si sud. In Napoli, de exemplu, mi se pare ca e cea mai buna mancare. Am vorbit cu un italiano vero care a fost acum cateva saptamani la Milano si a vrut sa manance pizza. Imi povestea ca a cerut doua pizza romana si pana la urma i-au facut ceva care nu are nicio legatura. In sud este mult mai traditional si imi doresc sa ajung in Toscana.” <\/p>\n Oprea isi aminteste despre o vacanta in Sorento, unde l-a impresionat un restaurant dintr-un sat din apropiere. „Era ca un fel de taverna de-a lor, unde se strangeau cei din sat. Oamenii se respecta acolo si ies cu familiile la restaurant. Imi aduc aminte ca am mancat o ciorba de peste cu gandul la borsul pe care l-am mancat in Delta si m-a amuzat cand mi-au adus o furculita. Insa de fapt ciorba de peste la ei inseamna bucati de peste acoperite cu un sos”, isi aminteste amuzat managerul de la Stefanel.<\/p>\n