Ca unul dintre cei mai respectati antreprenori din Silicon Valley, Marc Andreessen este oarecum un cunoscator a ceea ce el numeste „productivity porn“ – tehnici care sa maximizeze productivitatea personala. In ultimele luni, lui Andreessen – fondator al Netscape Communications si mai recent al Ning, care le permite utilizatorilor sa-si creeze propriile lor retele sociale – i-a atras atentia un tip neobisnuit: Timothy Ferriss, un autor motivational cu fata de copil, aflat la prima sa carte, fost la viata lui kickboxer profesionist si campion de tango. <\/p>\n
Lectiile de business ale lui Ferriss, axate pe eliminarea informatiei nefolositoare, au fost culese din cei sase ani pe care i-a petrecut conducand o modesta companie de produse de nutritie pentru sportivi care vinde, in special pe internet, suplimente utilizate de atleti pentru a-si creste viteza de reactie si forta musculara. Lui Andreesen, o autoritate in cercurile tehnologice, nu prea pare sa-i pese de asta. „Tim de fapt aduna toate teoriile privind folosirea eficienta a timpului si productivitatea personala din ultimii 20-30 de ani si le reda cu volumul dat la maximum“, a explicat Andreesen intr-un e-mail. <\/p>\n
In Silicon Valley, Andreessen nu e singur in entuziasmul sau pentru ideile lui Ferriss. Dupa ce a citit best-seller-ul lui Ferriss, „Saptamana de lucru de patru ore“, Jason Hoffman, fondatorul Joyent, care creeaza aplicatii software de internet pentru afacerile mici, le-a cerut angajatilor lui sa renunte la mesageria instant si la multitasking. De acum inainte, le-a spus el, folosirea e-mail-urilor va fi sever restrictionata, iar afacerile vor fi facute ca odinioara, la telefon. „Dintr-o data“, povesteste Hoffman despre rezultate, „serile tuturor au devenit libere. Dintr-o data, ziua de luni n-a mai parut atat de coplesitoare.“ <\/p>\n
Prin primavara, Jason DeFillippo, fondator al Metroblogging Global Blog Network – o companie ce administreaza peste 700 de bloguri dedicate oraselor – l-a auzit pe Ferriss predicand „dieta cu continut scazut de informatie“ unui grup de fani high-tech la o conferinta despre tehnologie. Inainte ca discursul sa se termine, DeFillipo, care locuieste la San Francisco, isi comandase deja cartea de pe Amazon. La putina vreme dupa ce a citit-o, a inceput si el o cura de renuntare. Dependenta lui sacaitoare de feed-uri de RSS este acum de domeniul trecutului, spune el. „E greu de descris“, spune DeFillipo, in varsta de 36 de ani, „dar viata a devenit dintr-odata mai linistita.“ <\/p>\n
Ferriss, care are 30 de ani, nu a condus niciodata o companie din domeniul tehnologiei. N-a facut niciodata milioane de pe urma unei oferte publice initiale. Cu toate acestea, fara ca Ferriss sa fi facut macar un tur de prezentare a cartii, volumul a devenit rapid un bestseller, in mare parte datorita discutiilor de pe bloguri din cadrul comunitatilor tehnologice. In acelasi timp, Ferriss a devenit si un fel de guru in Silicon Valley, in special prin predicarea apostaziei pe taramul gadget-urilor stralucitoare, in privinta carora el recomanda pur si simplu scoaterea din priza si dezafectarea, cu scopul clar de a-i scapa pe posesori de sub tirania excesului de informatie. <\/p>\n
Metodele lui includ practicarea „ignorantei selective“ – renuntarea la comunicatele fara rost, la urmarirea noutatilor de pe retelele sociale si chiar a stirilor externe (Ferriss spune ca majoritatea stirilor le afla intrebandu-i pe chelneri). Criza a fortei de munca? Plateste pe altcineva sa se ingrijoreze de ea – cel mai bine pe cineva din Bangalore. Ca urmare a unui pariu, Ferriss chiar a angajat din strainatate niste oameni priceputi, platiti modest, care sa-i gaseasca partenere de pe internet. (Si a functionat.) Odata ce veti elimina noianul de e-mail-uri, spune el, va va ramane o gramada de timp pentru a face scufundari in Belize – asa cum face el. Sau macar ca sa visati la asta. <\/p>\n
La urma urmei, comunitatea tehnologica impartaseste un apetit imens pentru evazionism, spune Fabio Rosati, director executiv al Elance, o companie din Mountain View, California, care ofera servicii de outsourcing pentru companii specializate si pentru micile companii si pe al carei site se gaseste un interviu cu Ferriss. De aceea lucreaza unii cate 14 ore pe zi: ca sa dea lovitura, sa ajunga bogati si apoi sa se retraga. Dar Ferriss vinde promisiunea ademenitoare ca nu trebuie sa astepti acea imensa – si poate chiar mitica – oferta publica initiala. <\/p>\n
Dupa cum spune si Rosati: „Silicon Valley este unic prin aceea ca inglobeaza un spirit antreprenorial profund si o forta de munca foarte ambitioasa, dar toti se gandesc: \u00abOf, de-as mai avea o ora in plus, chiar m-as putea duce sa fac acea plimbare cu bicicleta, as putea chiar sa ma duc sa fac surf\u00bb. Tim predica tocmai acest mod de viata“. <\/p>\n
<\/p>\n
Nu chiar toti din Bay Area sunt convinsi de cuvintele lui. Po Bronson, autor al cartii „Nudistul din tura de noapte si alte povesti adevarate din Silicon Valley“ (1999), este de acord ca volumul lui Ferriss si-a pus amprenta in lumea tehnologica. „Se pare ca nu pot sa treaca doua ore fara ca cineva sa aminteasca de ea“, spune el. Cu toate acestea, Bronson spune nu cunoaste pe cineva care sa fi citit cu adevarat cartea, cu atat mai putin pe cineva care sa-si fi lasat slujba de la birou ca sa studieze yabusame (tir cu arcul calare) in Japonia, asa cum a facut Ferriss in octombrie. <\/p>\n
Ca majoritatea celorlalti guru motivationali, Ferriss le ofera cititorilor o poveste personala impanata cu amintiri din zilele lipsite de speranta din 2003 cand era pierdut in pustiu – sau cel putin in internet caf\u00e9-urile din Florenta, lucrand cate 10 ore pe zi pentru compania lui de suplimente nutritive in loc sa se bucure de ceea ce trebuia sa fie concediul lui. Urmand linia previzibila, el ofera apoi istoria iluminarii sale, in care isi revine dupa o cadere nervoasa datorata stresului de la munca, jurandu-si sa elimine tot ce sta in calea fericirii – incepand cu telefonul mobil. „BlackBerry-urile si e-mail-ul nu sunt rele prin ele insele“, spune el. „Sunt ca medicamentele: marimea dozei duce la intoxicare.“ <\/p>\n
Punandu-si convingerile la lucru, afirma el, a inceput sa renunte la clientii care necesitau mai multa munca decat valoarea comenzilor pe care le faceau. Si-a redus numarul de angajati, a externalizat o parte dintre ei, de la 250 pana la mai putin de 15 si i-a instruit pe subordonatii lui cum sa abordeze aproape toate urgentele majore de unii singuri. <\/p>\n
Cel mai mult, Ferriss s-a inversunat impotriva e-mail-ului. Si-a angajat asistenti personali in India si in Filipine care sa i le sorteze, sa raspunda la majoritatea lor si sa ignore restul. Chiar si astazi, spune el, isi verifica zilnic casuta postala o singura data, la 2 dupa-amiaza, si le vede doar pe cele putine care sunt urgente si pe care asistentii lui externalizati i le transmit. (Este, insa, foarte prompt in a raspunde interpelarilor venite din partea mass-media, dupa cum a dovedit-o redactarea acestui material.) <\/p>\n
Cu tot timpul ramas liber in acest fel, spune el, a trait viata pe care cei mai multi o amana pana la pensie. Numai in ultimele luni a calatorit in Scotia, Sardinia, la Viena si la Bratislava, dar si in Japonia, in timp ce din punct de vedere tehnic isi conducea compania unde sustine ca toti angajatii au venituri personale lunare cu cate cinci cifre. <\/p>\n
N-a fost o surpriza ca unii dintre adeptii lui Tim Ferriss au descoperit ca adoptarea „dietei“ lui informationale a produs un soc in sistem. Ryan Carson, in varsta de 30 de ani, care tine conferinte tehnologice in toata lumea de la sediul lui din Bath, Anglia, spune ca de cand a citit „Saptamana de lucru de patru ore“, ii ia si doua sau trei zile ca sa raspunda la e-mail-uri. „Oamenii se cam enerveaza“, recunoaste el. Mai mult, Carson a introdus in compania lui, Carsonfield, saptamana de lucru de patru zile (nu ore, ce-i drept) dupa ce in martie a auzit discursul lui Ferriss la o conferinta despre tehnologie in Austin, Texas. „M-am gandit cine o fi facut regulile astea, ca trebuie sa lucrezi cinci zile pe saptamana?“, spune Carson. Angajatii lui comprima acum munca din cinci zile in patru, partial si datorita reducerii activitatilor care ii distrageau de la munca. (Acum si ei sunt fanii lui Ferriss, afirma el.) <\/p>\n
Criticii ar putea obiecta ca Ferriss nu e primul guru de perfectionare personala care predica o viata fara mormane de deseuri. Intr-adevar, aceasta e probabil cea mai frecventata tema a literaturii de self-help. Chiar si admiratorii lui, precum Andreessen, iau in ras ideea ca cineva din Silicon Valley – cu atat mai putin ocupatul Ferriss – ar putea in mod real reduce timpul la birou de zece ori sau chiar mai mult. Iar Ferriss nu prea pretinde ca si pune in practica ceea ce predica – cel putin daca socotim autopromovarea ca „munca“. <\/p>\n
„Daca definitia despre munca este o activitate dictata in primul rand de interese financiare si de care ai vrea sa scapi cat mai mult, asa cum e cazul cu compania mea, eu petrec mult mai putin de patru ore pe saptamana muncind“, spune el. Toate celelalte lucruri – tinerea de prelegeri in campusurile corporatiilor ca Google sau PayPal sau scrierea neincetata de insemnari pe blogul sau www.fourhourworkweek.com – ei bine, asta se cheama „evanghelizare“, sustine el. <\/p>\n
<\/p>\n Traducere si adaptare: Mihai Mitrica<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Timothy Ferriss, autorul \u201eSaptamanii de lucru de patru ore\u201c, a devenit un fel de guru in Silicon Valley, in special prin predicarea apostaziei pe taramul gadget-urilor: scoateti-le din priza! Tarati-va afara de sub maldarul de date! Stati drepti in fata torentului de informatie!<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[6148,8015,8014,8016],"class_list":["post-8932","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-date","tag-informatie","tag-silicon-valley","tag-texnologie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8932"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8932\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30092,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8932\/revisions\/30092"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n