{"id":8763,"date":"2007-11-27T16:58:32","date_gmt":"2007-11-27T16:58:32","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=8763"},"modified":"2026-04-02T10:44:32","modified_gmt":"2026-04-02T10:44:32","slug":"salariile-si-productivitatea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=8763","title":{"rendered":"Salariile si productivitatea"},"content":{"rendered":"
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: In moneda, in euro, cat inseamna asta?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.<\/div>\n

<\/p>\n

BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: De ce?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Pentru ca de-a lungul timpului au fost date niste „tunuri“. Si fiind vorba de un consum zilnic, in cazul produselor de carne, poti lua cate putin ca sa „aprovizionezi“ alte zone, de influenta. Iar alegeri sunt din 4 in 4 ani… Iar pe vremea in care se putea, cei interesati mai faceau o zona defavorizata, o scoatere de taxe la materii prime pe perioade determinate, cand cine trebuia sa fie pregatit era s.a.m.d. Acum vedem, la o cautare pe internet sau diverse firme de evaluare care intreaba: „Nu v-ar interesa o fabrica de carne? E noua, facuta pe fonduri!“. Dar pe noi chiar nu ne intereseaza, pentru ca si noi am accesat toate fondurile. Dar pe noi ne-a interesat mai intai nu cat putem produce, ci cat putem vinde. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Se gaseste si forta de munca in piata, ca si liniile de productie? Ce s-a intamplat cu salariile dupa plecarea macelarilor?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Am luat alti oameni, necalificati, din piata si a trebuit sa-i invatam. Pe ei nu puteam sa-i platim la acelasi nivel, dar au crescut incet-incet. S-a ajuns acum in cadrul companiei noastre la un salariu mediu net de 350 de euro. La 100.000 de angajati din industria alimentara, ce cumuleaza si bauturile, realizeaza o cifra de afaceri de 7 miliarde de euro, ceea ce inseamna cam 70.000 de euro pentru fiecare angajat. La noi productivitatea se plaseaza pe la 80.000 de euro anual pe angajat. Mai sus se afla producatorii de bauturi, ce au un grad de tehnologizare superior noua. La noi e foarte greu, pentru ca transarea se realizeaza manual. Exista linii de transare automate, le-am vazut in SUA, au capacitati foarte mari, dar nici nu poti folosi utilajul pentru alte operatiuni, cum se intampla cu forta de munca.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Cum ati simtit insa evolutia mediei salariale in acest an?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE: Cred ca a fost putin fortata anul acesta fata de anul trecut, lucru ce s-a datorat, in cea mai mare parte, deschiderii granitelor pentru muncitori, pentru ca nu puteam sa urcam la nivelul unui salariu de 1.000 de euro. Dar putem sa-i oferim alte lucruri, ca stabilitatea. Si cei mai buni oameni sunt in acest moment cei care au fost afara si s-au intors. Sunt extraordinari, pentru ca stiu sa munceasca, sa-si faca treaba si nu trebuie sa-i organizeze nimeni. Ei stiu ce-au patit afara pentru 800 de euro din care nu ramaneau cu mare lucru, iar conditia lor este cu totul alta aici, unde sunt respectati. In strainatate nu e asa, pentru ca era privit la fel ca si filipinezul si altii care stateau la usa sa-i ia locul.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: In afara de plecarile angajatilor peste hotare, nu intampinati dificultati si pe plan local? <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Pe partea comerciala, unde lucreaza mai mult de jumatate din totalul angajatilor nostri, ne luptam cu marile retele de magazine. Si exista o reala problema, pentru ca nu este legiferata in niciun fel operarea marilor magazine in zonele centrale. Inca se mai dau tunuri cu terenuri. Iar marile magazine plasate in centrul orasului produc o serie de probleme intre care, dincolo de dereglarea traficului, cele legate de discutia de fata sunt cele cu forta de munca: pe de o parte, pentru ca are nevoie de angajati pe care ii ia de la alte magazine; iar pe de alta parte, pentru ca falimenteaza magazinele de proximitate, ai caror angajati raman fara slujbe.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Deci productivitatea pe angajat scade, daca e vorba de munca mai putin calificata, cazul macelarilor de exemplu. Pe de alta parte salariile cresc. Are dreptate, in aceste conditii, guvernatorul Isarescu cand spune ca toate castigurile de productivitate inregistrate dupa 2000 s-au anulat?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Eu cred ca problema este alta, de fapt, si ca ritmul de crestere a consumului ar trebui sa fie mai mic decat ritmul de crestere a productivitatii. Resursa umana este o mare problema in Romania, in toate domeniile, din multiple motive. Plecand de la ideea ca orice absolvent viseaza sa ajunga bancher (asa cum visam si eu in tinerete) sau exodul de muncitori calificati care pleaca peste hotare poate pe aceiasi bani, dar pleaca pentru ca aici nu au acces la credite, pentru ca veniturile au fost, o buna bucata de vreme, intr-o zona „gri“. Noi, de exemplu, avem o problema care vine din invatamant, pentru ca dupa ’90 inginerii au fost pusi la colt si infierati. „Sunt prea multi ingineri, vrem economisti si avocati!“ Acum este excedent de avocati si economisti, iar eu nu reusesc sa gasesc ingineri chimisti, metalurgisti si, in general, oameni calificati in industrie.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n

<\/p>\n

BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Pentru ca au plecat sau pentru ca nu se mai formeaza?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Pentru ca nu mai exista studenti. La Metalurgie (facultatea – n. red.) existau 50 de locuri si un singur candidat si se chinuiau sa-l treaca si pe ala. Deci in primul rand cantitativ, nu mai ies de pe bancile scolii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Asta desi numarul studentilor e in crestere an de an.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: E in crestere, dar in domenii care sunt la moda. Insa ingineri chimisti nu gasesc. Si atunci n-am avut de ales si am aplicat o metoda veche: am luat oamenii din fabrica, ii formez, isi dau examenele cu profesori din Politehnica, raman in productie si ii duc de pe postul de maistru pe cel de inginer. Cu pregatire de la inginerii nostri, un fel de sistem de pregatire la „seral“ intern. Si ii pastrez la mine. In domeniul nostru (al productiei de aluminiu – n. red.) migratia de personal nu este la fel de mare ca si in alte industrii. Nici eu n-am de unde sa iau oamenii, nici n-au unde sa plece aceia care sunt calificati, pentru ca sunt singurul din Romania care face asa ceva. Ar trebui sa aduc personal din alte tari – din Cehia, Polonia etc.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Care inseamna si mai multi bani…<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Din pacate, la noi exista o alta mentalitate. Daca in SUA munca dusa la extrem duce la carierism, iar individualismul e deja un stil de viata, la noi angajatul zice: „dom’le, indiferent cati bani mi-ar da, parca n-as mai munci asa… ca daca se poate sa fie un pic mai lejer…“.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Dar asta n-a fost asa dintotdeauna, cel putin nu direct de pe bancile scolii, te apuca mai tarziu un pic. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Eu am un prieten cu o firma care merge foarte bine. Si plateste pentru niveluri de intrare, pentru oameni iesiti direct de pe bancile facultatii, salarii foarte mari, mult peste salariul mediu. Iar baietii, in loc sa munceasca mai mult, pentru ca treaba ar fi pana la 10 seara, la ora cinci rup usa, se duc acasa sa se schimbe si la cinci dimineata ies din cluburi. Ritmul de viata nu li s-a schimbat, dar li s-au schimbat radical veniturile.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Iar principala lor grija este sa-si creasca salariul.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Nu este acesta un moment de easy money, un castig prea facil al banilor?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Ba da, categoric este.<\/div>\n
\u00a0<\/strong><\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Pentru ca una este sa intri cu 300-400 de lei si sa creasca ulterior…<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si sa-i simti si sa-i meriti…<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Eu cand am terminat facultatea dupa ‘90, toti colegii mei si eu visam sa fim direct directori generali. Pentru ca asa era conceptul: am intrat in capitalism, trebuie sa fim toti directori generali. Dar lucrurile nu sunt asa de simple, pentru ca lucrurile trebuie luate de jos, de la factura, de la facut o inregistrare contabila. Revenind la noii absolventi din ziua de azi: este o situatie speciala, dar cred ca lucrurile se vor aseza: cei ce fac clubbing nu vor rezista.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n

<\/p>\n

BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Care ar fi factorul care ar determina acest lucru? Pentru ca proaspatul absolvent care e incapabil si castiga o mie de euro, fie este dat afara, fie este racolat de concurenta pe bani mai multi?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: E posibil, dar la un moment dat se termina. Mai mult de trei-patru tipuri de astfel de angajari nu poti sa faci, pentru ca te duci cu referinte dupa tine.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Dar lumea stie pentru ca sunt lucruri cunoscute in diferite domenii de activitate.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si la noi in bransa ne sunam intre noi si avem oarecum o intelegere sa nu ne luam oamenii, pentru ca niciunuia dintre noi nu ne place sa incurajam aceasta migratie. Daca vezi ca n-a stat (candidatul la o slujba – n. red.) decat 3-5-7 luni la doua-trei slujbe, te intrebi „de ce?“.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Chiar daca in acel moment compania trece printr-o criza de personal?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Chiar si asa, pentru ca asta nu rezolva criza.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Iar cineva care schimba locul de munca de trei ori pe an nu e serios.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si nu-ti rezolva criza. Iti genereaza mai departe una mult mai puternica. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Inteleg ca si-a schimbat o data locul de munca pentru ca era nemultumit de salariu, de locul de munca, a avut o altercatie… Asta pot sa o inteleg pentru o schimbare pe an, dar nu de trei ori.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Deja la a doua schimbare intervine un semn de intrebare. Sigur, sunt vanatorii de interviuri, dar asta nu tine mult. Plus ca eu aplic intotdeauna angajamentul de proba. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Si mai e o problema de integrare. Una e sa vii de pe bancile scolii si alta este practica. Primele trei luni sunt cruciale, oriunde te-ai duce, vezi ce se intampla acolo. Daca din prima zi vrei sa arati ce stii si ce poti, probabilitatea sa te dai cu capul de zid este foarte mare. Perioada de proba este critica si dintr-un alt punct de vedere. Un inginer bun, spre exemplu, se formeaza in trei ani. In vanzari sau in domeniul financiar, perioada este intre trei si sase luni ca sa prinda niste baze si sa inceapa sa se miste. Or, unui inginer numai dupa trei ani poti sa-i dai pe mana o instalatie complexa de 10-15 milioane de euro, si atunci te gandesti cu foarte mare grija daca sa i-o dai sau nu in grija. Pentru ca poate sa explodeze, in industrie la noi riscurile sunt foarte mari. Daca face o greseala si nu respecta tehnologia, perforeaza o cuva sau arunca in aer un cazan. De aceea am preferat sa oferim pachete de pensionare anticipata pentru cei ce mai aveau trei-patru ani pana la pensie si in acest timp sa-mi formez oameni tineri pe acelasi post. Evident, aceasta este o sabie cu doua taisuri, pentru ca sunt si oameni buni care vor sa plece si pe care trebuie sa-i convingi sa ramana, rezolvand ceea ce nu le convine. Desi ar prefera sa ia banii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: Eu am citit un studiu despre preferintele angajatilor din Europa de Vest. Salariul se afla pe locul 18, altele erau criteriile care ii tineau pe ei la locurile de munca. Sigur, acolo salariile fiind oarecum echilibrate nu reprezinta un element la fel de important ca si la noi. Insa eu cred ca nu numai gestiunea angajatilor este importanta, pentru ca este evident ca noi am fost surprinsi, in industria de IT, de amploarea crizei fortei de munca. Si problemele continua si acum, de la lipsa fortei de munca si pana la calificare. De-aia o sa vedeti in perioada urmatoare ca investitiile straine vor continua sa scada. Pentru ca nimeni nu vine aici ca sa-i dea unui inginer 1.000 de euro pe luna, in conditiile in care poate sa plateasca aceeasi suma unui specialist in tara din care vine.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n

<\/p>\n

BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Deja e clar ca la nivel de top management salariile din Romania le-au depasit pe cele de pe piete ca Ungaria sau Cehia…<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: Deja nu mai avem unde sa mai crestem, este evident. Dar aici cred ca intervine capacitatea angajatorilor – pentru ca statul este surprins si nu stie sa reglementeze – de a rezista unor practici pe termen scurt si trebuie sa aplice politici de personal sau practici salariale diferite. Ceea ce vad eu ca importanta maxima este ca trebuie sa faci afacerea diferit fata de ceea ce se facea. Inainte de intrarea in Uniunea Europeana noi am avut sesiuni de prezentare a modului cum SAP poate ajuta companiile sa se pregateasca. Noi vorbeam, noi auzeam, indiferent ca era vorba de companii sau autoritati. In industria de IT este mult mai greu de facut o apreciere a productivitatii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Se pot face comparatii intre o companie romaneasca si una de peste hotare?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: Sigur ca se pot face, dar care este sansa ca in cazul in care gandesti businessul in mod traditional sa-ti poti face treaba mai repede si mai bine? Se dovedeste ca nu poti, nu rezisti in fata concurentei, mai ales a celei de afara care face treaba asta dintotdeauna.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si ganditi-va ca Romania abia a ajuns la o productivitate de 40% fata de media europeana, in conditiile in care a plecat de la 23%.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: In aceste conditii trebuie sa lucrezi la capitolul productivitate, pentru ca salariile oricum trebuie sa le cresti. In industria de IT, de exemplu, nu poti sa angajezi alti si alti oameni cu 1.500-2.000 de euro. Ca atunci mai bine il iei din Italia, unde se plateste cu 800 de euro pe luna un junior consultant SAP. Este mai ieftin decat la noi.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
BUSINESS MAGAZIN<\/strong>: Dar mai sunt alte cheltuieli cu un angajat adus de peste hotare. Nu se aduna la total?<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: Se aduna, sigur ca se aduna. Dar productivitatea este inca net superioara in cazul unui strain. De aceea trebuie sa inovezi, sa gasesti noi formule de a te adresa pietei, noi metode de marketing s.a.m.d. Eu cred ca indiferent de domeniul de activitate sansa tine de inovatie si investitii.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Eu sunt de parere ca estul este mai capitalist decat vestul. Pe primele 17 locuri, inaintea salariului plasat pe 18, se afla lucruri de genul „vreau vacanta de cutare fel“ sau „vreau saptamana de lucru mai redusa“. Nemtii au avut greva pentru ca pauza de masa trebuia sa fie mai lunga cu 18 minute. In est, situatia e un pic diferita. Depasirea orelor de program nu are nicio importanta, aici se munceste ca sa termini treaba. Se ponteaza, nu zic nu. Dar omul vine. In timp ce acolo omul zice „imi pare rau, de ce sa fac overtime (ore peste program – n. red.)? Am prin contract atat si asta vreau“.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
STEFAN PADURE<\/strong>: Si daca s-a terminat programul, nu mai incarca nici camionul si-l lasa la jumatate.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Si pentru ca estul este mai capitalist decat vestul sunt probleme in aducerea expatilor, nu in pozitii de top management, ci mai jos. Pentru ca sunt obisnuiti sa lucreze intr-un anumit fel si nu renunta usor. Pe de alta parte, el munceste opt ore, dar in cele opt ore este brici. Nu face pauza de tigara sau de orice. Si e disciplinat.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
VALENTIN TOMSA<\/strong>: Si eu am ramas mirat de ce am vazut in Europa, pentru ca merg des peste hotare. Si am spus ca atat cat muncesc ei in opt ore nu fac nici eu in 12 ore. Pentru ca lucreaza altfel: se concentreaza, nu citesc ziarele, n-o suna pe soacra de trei ori pe zi, nu se uita pe internet sa-si caute ceva anume. Si apropo de tanara generatie, vreau sa va spun ca avem acum in internship (stagiu de practica – n. red.) un tanar venit din Austria. Si am avut si anul trecut unul venit de la ASE. Nu se pot numi diferentele dintre ei, este ca si cum ai compara un Ferrari cu o Dacie. Austriacul, de cate ori ajung la birou, il gasesc acolo. Ganditi-va ca e un internship si ar putea sa vina cand vrea el, dar nu l-am vazut niciodata intarziind. De obicei, vine chiar inainte de ora 9:00. Niciodata n-a plecat lasandu-si treaba nefacuta. Din punctul de vedere al modului in care lucreaza este foarte responsabil: vine la noi si zice „am terminat, da-mi de lucru“. Cultura muncii si productivitatea, fata de ce experiente am avut pana acum cu romanii si el; este deosebirea de care ziceam deja: intre un Ferrari cu o Dacie. Romanului daca nu-i dai nimic de facut toata ziua sta linistit intr-un colt, daca nu cumva pleaca. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
MARIAN NASTASE<\/strong>: Nu este o chestie legata de diferentieri geografice, ci doar de mentalitate.<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca Romania intrase deja in zona vest-europeana cu salariile managerilor de top, 2007 a adus cresteri spectaculoase ale veniturilor si pe celelalte niveluri. Guvernatorul BNR Mugur Isarescu spunea recent ca Romania a pierdut din avantajele pe care le marcase la cresterea productivitatii dupa 2000, iar oamenii de afaceri spun ca, in acest an, majorarea salariilor a depasit cu mult avansul productivitatii.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[1765],"class_list":["post-8763","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-club-bm"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8763","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8763"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8763\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29924,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8763\/revisions\/29924"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8763"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8763"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8763"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}