Pericolele pot sa apara daca tendinta de concentrare ce se manifesta deja pe piata pensiilor private va lua amploare, „in sensul in care peste 80% din participanti s-ar cumula la nivelul a trei jucatori“, declara pentru BUSINESS Magazin Marius Floarea, presedinte al OTP Fond de Pensii. Compania lui se plaseaza, la jumatatea perioadei legale de vanzare, pe locul 11 dintre cei 18 administratori autorizati, cu putin sub 14.000 de adeziuni adunate in portofoliu. <\/p>\n
In situatia unei concentrari excesive, pericolele la adresa clientului deriva din doua cauze, in opinia lui Floarea. Pe de o parte, acestea tin de capacitatea administratorilor de a gestiona investitiile, intr-o piata unde instrumentele de investitii sunt insuficiente. Pe de alta parte, riscurile provin din faptul ca o evolutie nesatisfacatoare a unuia dintre acesti administratori ar discredita intreaga reforma a sistemului de pensii. Pana una-alta, constata presedintele OTP Fond de Pensii, „exista o tendinta de concentrare in piata pensiilor private, dar in acest moment nu este periculoasa pentru participantii la fonduri“. <\/p>\n
Perspectiva se schimba semnificativ privita din varful clasamentului de pana la jumatatea lui noiembrie. „Existenta pe piata a catorva companii foarte puternice, cu un numar mare de participanti, este fara doar si poate benefica pentru contributori“, spune Radu Vasilescu, directorul ING Fond de Pensii, liderul clasamentului de pana acum, ce detine circa 35% din contractele semnate. Paradoxal, argumentele sale tin, in esenta, tot de aspectele aduse in discutie de Floarea – doar ca unghiul se schimba. In primul rand, spune Vasilescu, un fond cu foarte multi participanti va avea, pe masura, si un volum mai mare de active pe care sa le investeasca. Ca atare, „posibilitatile de investitii sunt mult mai mari, plaja plasamentelor accesibile fiind mai larga“, sustine directorul ING, adaugand ca acest lucru permite si o dispersie mai mare a riscului (dat fiind ca banii sunt plasati in mai multe instrumente). Al doilea argument tine de costurile fixe implicate de participarea la un fond de pensii si care, impartite la un numar mai mare de participanti, diminueaza povara fiecaruia dintre ei. <\/p>\n
Pe masura investitiilor mai mari si cu un grad mai mare de diversificare, randamentele pe care le poate obtine un fond mare pot fi mai consistente decat ale celor cu putini participanti, considera si Dorin Boboc, director de investitii al Allianz-Tiriac, care sustine ca nu vede in concentrarea pietei un pericol pentru participantii finali. Dupa primele doua luni de vanzare, Allianz-Tiriac Pensii Private se claseaza pe locul secund, cumuland mai bine de un sfert din numarul de adeziuni semnate. <\/p>\n
La politica de investitii a unui fond ce ar ajunge sa aiba o greutate prea mare se refera si Silvia Sarb, director al companiei de pensii create in comun de Banca Transilvania si Aegon, care detine in prezent locul sapte in randul administratorilor. „Un pericol demn de luat in seama tine de puterea acestor companii de a influenta semnificativ atat viitorul participantilor, cat si economia Romaniei in ansamblu“, atrage atentia Sirb. In opinia ei, o astfel de concentrare majora a pietei ar echivala cu existenta unui numar mai mic de zece companii de administrare, „iar modul in care s-a conceput, elaborat si ulterior completat legislatia pensiilor private obligatorii faciliteaza tendinta de concentrare a acestei industrii“. <\/p>\n
Statisticile de la jumatatea perioadei legale de vanzare – campanie ce se va incheia pe 17 ianuarie 2008 – lasa sa se intrevada o piata dominata de cativa mari jucatori. Zece dintre cele 18 companii autorizate sa vanda pensii private obligatorii au atras peste 98% din totalul celor 2,2 milioane de adeziuni ex-primate, alti opt administratori impartindu-si mai putin de doua procente. Restrangand insa calculul doar la primii trei, gradul de concentrare a pietei este si mai evident: ING, Allianz-Tiriac si Generali strang aproape 70% din totalul semnaturilor. Este adevarat ca, cel putin teoretic, mai e inca suficient timp pentru ca aceia ce au luat startul mai tarziu ori s-au mobilizat mai greu sa poata recupera macar in parte aceste diferente – dar este totusi greu de crezut ca mai poate avea loc o rasturnare dramatica a clasamentelor. Mai ales ca, pana in prezent, mai bine de jumatate din clientii potentiali (sau chiar spre 70%, in functie de estimarea mai optimista sau mai pesimista privind piata totala) si-au ales deja un administrator sau altul. <\/p>\n
Numarul optim de administratori care sa isi imparta piata fara a ridica riscuri de concentrare, dar si fara societati care sa nu aiba capacitatea de a administra bine banii clientilor lor, ar trebui sa fie „undeva intre sapte si zece“, crede Roxana Vasiliu, director operatiuni la Bancpost Fond de Pensii. Daca piata va ajunge insa sa fie dominata de 4-5 administratori, „nu cred ca acestia vor fi foarte interesati de obtinerea unor randamente mari pentru clientii lor, preferand sa joace un joc cat mai sigur“, anticipeaza directorul Bancpost Fond de Pensii – companie ce a raportat la jumatatea lunii noiembrie aproape 12.500 de contracte semnate, corespunzator unei cote de circa 0,6% din total. <\/p>\n
Mergand pe aceeasi idee, „e stiut ca atunci cand sunt putini jucatori care \u00abfac piata\u00bb, pot sa apara diverse intelegeri intre acestia, fie in privinta investitiilor, fie in cea a randamentelor“, spune si Cristina Nitescu, director general al Omniasig Pensii, companie plasata dupa doua luni de vanzare pe locul al zecelea. „Iar astfel de intelegeri nu sunt in beneficiul clientilor finali, pentru ca pur si simplu omoara concurenta.“ Un numar optim de jucatori pentru o piata de marimea celei romanesti – unde piata potentiala este de circa 3,5-4 milioane de participanti, in estimarile optimiste – ar fi undeva intre 8 si 10 administratori „si probabil ca pe aici se va ajunge nu in foarte mult timp“, crede Nitescu. <\/p>\n
Asteptarile administratorilor privind eventuale fuziuni si achizitii s-au schimbat destul de mult in ultima vreme, pe masura ce au inceput sa apara rezultatele de vanzari. Daca in urma cu cateva luni se discuta mai degraba despre declansarea acestui proces undeva in urmatorii doi-trei ani (pe masura ce apareau primele informatii despre randamentele obtinute de fonduri), acum parerile converg aproape in totalitate spre un start foarte rapid. <\/p>\n
Primele fuziuni si achizitii vor aparea, potrivit acestor noi pareri, „destul de rapid, probabil ca imediat dupa incheierea \u00abloteriei\u00bb“, crede Roxana Vasiliu, proces ce va avea loc undeva la sfarsitul lunii ianuarie, potrivit calendarului actual. Practic, dupa finalizarea celor patru luni de vanzare, angajatii cu varsta de maxim 35 de ani care nu si-au ales un fond (desi au aceasta obligatie) si participantii ale caror adeziuni au fost, dintr-un motiv sau altul, invalidate vor fi automat redistribuiti aleatoriu spre cele 18 fonduri – direct proportional cu cota de piata a acestora. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi. Si, crede Roxana Vasiliu, „circa 20% din piata va ajunge, probabil, in loterie“. <\/p>\n
<\/p>\n
Radu Vasilescu, director al ING Fond de Pensii, pare a fi insa de alta parere: „Eu nu cred ca pe piata vor ramane mai mult de sase fonduri in final“, spune el, prevazand foarte curand un val de fuzionari si achizitii. „Se va intampla cu mult inainte de cei doi ani despre care se vorbea pana acum“, spune Vasilescu, in conditiile in care pentru multe fonduri cu putini participanti va fi foarte greu sa supravietuiasca. „Si cu cat se vor lupta mai mult, cu atat va fi mai putin bine pentru participantii lor“, conchide Vasilescu, cu detasarea celui care se plaseaza in varful ierarhiei. <\/p>\n
In mod destul de evident insa, pentru cei ce nu reusesc sa atraga in timpul perioadei de campanie suficienti participanti pentru a-si asigura o masa critica, „afacerea este prea putin rentabila“, explica Silvia Sarb de la BT Aegon. In opinia ei, acest numar minim „ar fi in jurul a 200.000 de participanti“, insa exista si estimari mai optimiste – de 100.000, in opinia Roxanei Vasilescu de la Bancpost. „Depinde mult si de calitatea acestor contributori“, spune ea, referindu-se la nivelul veniturilor lor si, ca atare, la valoarea contributiilor. Odata incheiata perioada de vanzare, „va fi foarte greu sa mai cresti in mod semnificativ numarul de participanti, pentru ca piata se inchide“, spune Cristina Nitescu de la Omniasig Fond de Pensii. Pe de o parte, numarul de persoane care vor intra in campul muncii anul viitor este mic, cifra estimata situandu-se in jurul a 100.000-150.000 de oameni. „Extrem de putin pentru a ajunge celor 18 fonduri“, puncteaza Nitescu. Pe de alta parte, spune tot ea, rezultatele campaniei de vanzare de pana acum au produs o oarecare surpriza chiar si administratorilor – ingustand si mai mult campul de bataie pentru anul urmator. Mare parte dintre angajatii cu varste intre 35 si 45 de ani – care ar mai fi putut fi inscrisi si in perioada ulterioara campaniei de patru luni – si-au ales deja un fond. Motiv pentru care, dupa Nitescu, chiar de la jumatatea anului viitor vom vedea deja achizitii si fuziuni intre administratori. <\/p>\n
O portita de scapare pentru acele fonduri ce nu reusesc, in perioada campaniei de vanzare, sa isi atraga masa critica de clienti ar putea fi, in anii urmatori, si transferurile dinspre un fond spre altul. „In primii doi ani vor fi destule transferuri, mai degraba de la fondurile mari la cele mici si medii“, spune Carmen Radu, CEO al KD Fond de Pensii. In opinia ei, exista posibilitatea ca „fondurile mici sa devina mai repede profitabile si sa atraga mai multi clienti din acest motiv“. Oricum ar fi insa, presedintele KD Fond de Pensii nu anticipeaza pe piata pensiilor o concentrare atat de puternica incat lucrurile sa devina periculoase sau sa existe implicatii cu risc financiar. „Chiar si o concentrare, pana la urma, daca fondurile merg bine, nu este in defavoarea pietei“, apreciaza Radu, argu-mentand ca daca ar fi client, nu ar interesa-o prea mult daca piata se concentreaza, ci doar daca fondurile merg bine din punctul de vedere al randamentelor. <\/p>\n
Revenind insa la problema migratiei intre fonduri, „transferurile ar putea fi o problema importanta pentru administratori, dat fiind ca vor avea ceva amploare“, crede Cristina Nitescu de la Omniasig. Dupa ea, cei ce vor stimula o astfel de miscare nu vor fi neaparat agentii de vanzare (peste 250.000 in prezent), ci mai degraba brokerii de pensii. „Ei au investit niste bani seriosi in crearea companiei, iar acum vor ramane fara obiectul muncii si sursa de venituri“, puncteaza Nitescu. <\/p>\n
Mijloacele de a impiedica o migratie de amploare sunt, pe de o parte, in mana Comisiei de Pensii, care ar trebui sa nu dea o legislatie prea permisiva, crede Radu Vasilescu, dar si in mana administratorilor. „In Polonia, de exemplu, administratorii au intelegeri tacite pentru a evita astfel de miscari masive“, spune Roxana Vasiliu, adaugand ca in Romania astfel de miscari ar putea implica si 10% din piata, „plecand mai ales dinspre fondurile mari spre cele mici“. Despre acelasi procent, „nu mai mare de 10-15% din numarul de participanti care se vor transfera de la un fond la altul in primii doi ani“, vorbeste si Marius Floarea de la OTP Fond de Pensii, apreciind insa ca nu vor fi transferuri masive de la un fond la altul dupa incheierea campaniei de vanzare. <\/p>\n
Care ar fi deci numarul de administratori ideal pentru o piata de dimensiunea celei romanesti? Este, poate, prea devreme pentru a putea da un raspuns, dar statisticile vecinilor aflati cu cativa pasi inaintea Romaniei pot contura o parere. Spre exemplu, piata ungara a luat startul, in 1998, cu 38 de fonduri, din care primele sase detineau 83%, dupa criteriul numarului de participanti atrasi. Dupa sase ani de la start (in 2004) disparusera deja 20 de fonduri, insa gradul de concentrare era exact acelasi: primii sase controlau tot 83% din piata, potrivit unui studiu al Bancii Mondiale din decembrie 2005. In Polonia, la finele anului in care s-a dat startul pilonului II (respectiv in decembrie 1999), pe piata existau 21 de fonduri. Dintre acestea, primele cinci cumulau circa 70% din numarul total al participantilor, iar primele zece adunau mai bine de 87%. Astazi mai exista doar 15 din fonduri – iar puterea primilor cinci nici nu a scazut si nici nu a crescut: procentul ramane, aproape neschimbat, putin peste 69%. <\/p>\n
Repartizarea aleatorie pentru participantii nevalidati sau care nu au aderat in timp util la un fond de pensii, cat si a celor nou-intrati in randul persoanelor eligibile, ar trebui sa se faca in mod egal si nu proportonal cu cota de piata – propune Marius Floarea de la OTP Fond de Pensii o cale de a evita concentrarea excesiva a pietei. Introducerea unor cerinte minime privind personalul de specialitate direct proportional cu numarul de participanti, precum si introducerea unor cerinte privind capitalurile administratorilor, direct proportional cu numarul de participanti, s-ar inscrie pe aceeasi lista a masurilor preventive. Floarea este unul dintre cei care au declarat deja, nu cu multa vreme in urma, ca firma sa analizeaza posibilitatea de a incheia un parteneriat sau chiar a prelua un alt administrator pentru a-si intari pozitia pe piata. Fuziunile si achizitiile nu vor fi insa un fenomen generator de concentrari de piata, spune el, „ci un element de echilibru al acesteia“. Totusi, existenta unui numar de 12-14 administratori in sistem va fi o conditie care, crede presedintele OTP Fond de Pensii, trebuie urmarita de catre autoritati, „pentru a mentine sanatatea pietei“. <\/p>\n