{"id":8433,"date":"2007-11-13T16:43:35","date_gmt":"2007-11-13T16:43:35","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=8433"},"modified":"2026-04-02T10:36:45","modified_gmt":"2026-04-02T10:36:45","slug":"doua-exxonuri-si-patru-bp","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=8433","title":{"rendered":"Doua Exxonuri si patru BP"},"content":{"rendered":"
Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.<\/div>\n

<\/p>\n

Cum era de asteptat, vestea a fost primita cu scepticism de multi analisti in domeniul energiei, care au speculat chiar ca PetroChina ar fi avut nevoie de un impuls pe bursa, odata ce in lunile dinainte, presa financiara occidentala incepuse sa comenteze ca productia de petrol la unele exploatari ale companiei a scazut si ca in schimb costurile incep sa urce cam tare, din cauza dificultatii tehnologice de a extrage din zacaminte deja indelung exploatate. In plus, unii s-au intrebat cum de o asemenea comoara, situata intr-o zona de unde se extrage petrol din anii ’60, a trecut neobservata de companii ca Anadarko sau Chevron, care au forat deja pe acolo. Au existat si comentarii ironice, de genul „Nu cumva China a reusit singura sa evite criza mondiala a petrolului?“. Numai ca, la foamea de energie a economiei chineze, si mult mai putin decat 7 miliarde de barili ar fi buni – iar atata vreme cat compania isi permite sa se finanteze de pe bursa ca sa dezvolte zacamantul, sansele ca macar o parte din estimarile ei sa se adevereasca nu trebuie subestimate.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
O nota catre investitori redactata saptamana trecuta de analistii de la Credit Suisse pomeneste si de un alt „catalizator tehnic al pretului pe actiune“: apropiatul anunt oficial al descoperirii unor resurse noi de gaze naturale. Este vorba in principal de zacamantul de la Longgang, in provincia sud-vestica Sichuan – cel mai mare din tara si calificat de presa de la Beijing drept capabil sa furnizeze gaz pentru mai bine de un deceniu, la actualele rate de consum. Despre Longgang a vorbit prima oara Han Xuegong, senior consultant la China National Petroleum Corp. (CNPC), actionarul majoritar al PetroChina, ce spunea prin mai ca un anunt oficial va fi facut in lunile urmatoare. Graba de a fi iesit deja in presa cu el de pe atunci se explica, cel mai probabil, prin presiunea constanta a statului asupra companiilor de a raporta alte si alte dovezi ca incearca sa reduca pe cat posibil dependenta Chinei de furnizorii straini, care ii asigura acum aproape jumatate din necesarul de petrol si gaze. Resursele Longgang au fost estimate de CNPC la 700 de miliarde mc de gaze exploatabile, plus rezerve geologice de pana la 2.000 de miliarde de metri cubi. Nimeni n-a pomenit inca nimic despre costurile de extractie.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Cu aceasta ne intoarcem insa la aceeasi bursa, prin care am vazut cum statul ajuta companiile sa castige daca au nevoie de bani. Investitorii straini si analistii din domeniu nu pot decat sa spere intr-o lume ideala, unde strainii pot investi fara restrictii la bursele chinezesti, chinezii pot sa-si plaseze economiile pe orice piata de capital vor, iar statul nu mai tine in frau nici cursul yuanului, nici tarifele la utilitati. Pana atunci insa, e lesne de vazut cat de mult ar castiga PetroChina daca statul ar relaxa macar usor controlul asupra preturilor la combustibili, permitand astfel companiilor petroliere sa profite in mod firesc de pe urma a ceea ce produc. Cei ce au acuzat supraevaluarea companiei lui Jiang Jiemin, cu argumentul ca ea are abia un sfert din incasarile Exxon, vor fi observat totusi ca o parte din cresterea la bursa a PetroChina in octombrie a venit dupa ce Beijingul a scumpit combustibilii cu aproape 10%, cand pretul petrolului ajunsese la 96 de dolari pe baril. A fost prima asemenea miscare din ultimul an si jumatate, avand in vedere politica guvernului de a tine fixe preturile, ca sa nu stimuleze inflatia. <\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Pe o crestere a pretului de vanzare a petrolului si pe o eventuala scadere a fiscalitatii in sectorul petrolier isi intemeia previziunile, la 30 octombrie (deci inainte de lansarea PetroChina la bursa din Shanghai), un analist al Standard & Poor’s Equity Research pe nume L. Tan. Acesta scria ca titlurile companiei au un potential limitat de crestere pe termen scurt, in schimb ar putea ajunge in curs de 12 luni la 292 de dolari pe actiune la bursa din New York, luand in calcul valoarea potentiala de piata a rezervelor de petrol si gaze si o evaluare „sum-of-parts“ a activelor (cat ar valora adica fiecare din operatiunile sau diviziile firmei daca ar fi separate si vandute astfel). Pe Google Finance, un comentator se intreba saptamana trecuta ce va fi tras pe nas acest Tan, din moment ce se incumeta la asemenea estimari. Pretul pe actiune saptamana trecuta: un pic peste 200 de dolari.<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
\u00a0<\/div>\n
Petrochina co. ltd.<\/strong><\/div>\n
    \n
  • \n
    Anul Infiintarii: 1999, prin restructurarea China National Petroleum Corp. (CNPC), de la care a preluat operatiunile acesteia pe piata interna – explorare si productie de petrol si gaze, rafinare si marketing, produse petrochimice<\/div>\n<\/li>\n
  • \n
    Pozitie pe piata: PetroChina produce doua treimi din petrolul si gazul Chinei (productie totala de 1,05 mld. barili de echivalent petrol), controleaza rezerve certe de aproape 20 mld. barili de echivalent petrol, 20.000 km conducte de gaz, 26 de rafinarii, 12 uzine chimice, 16.600 de benzinarii<\/div>\n<\/li>\n
  • \n
    Rezultate financiare: cifra de afaceri – cca 88 mld. dolari, profit net – cca 19 mld. dolari (2006)<\/div>\n<\/li>\n
  • \n
    Numar de angajati: 440.000 (2006)<\/div>\n<\/li>\n
  • \n
    Actionari: CNPC (86%); din 2000, circa 12% din actiuni sunt listate la NYSE (American Depositary Shares si actiuni clasa B) si la bursa din Hong Kong (actiuni clasa H si B); din 2007, 2% au fost listate la bursa din Shanghai (actiuni clasa A)<\/div>\n<\/li>\n<\/ul>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Sunt supraevaluate, nu sunt cifre realiste, nu va incredeti in ele. Cam acestea au fost verdictele, saptamana trecuta, pentru toate afacerile chinezesti care au ajuns in topul celor mai mari firme din lume dupa capitalizarea bursiera. Oare? Pietele isi au adevarul lor, fie si de moment, iar rasturnarile brutale de ierarhie provocate acum de chinezi ar putea sa insemne mai mult decat o dovada ca investitorii s-au aruncat cu capul inainte.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[531],"tags":[201,150,7616,353],"class_list":["post-8433","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-energie","tag-companii","tag-energie","tag-petrochina","tag-petrol"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8433"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8433\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29632,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8433\/revisions\/29632"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8433"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}