Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare. <\/p>\n
E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca. <\/p>\n
Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune). <\/p>\n
Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril. <\/p>\n
O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari. <\/p>\n
<\/p>\n
Anul a inceput insa cu mult mai putin (la 64 de dolari pe baril), ajungand abia in iulie la 78 si in octombrie la 80, numai ca apoi a crescut din ce in ce mai repede. Liviu Voinea, analist si director de cercetare la Grupul de Economie Aplicata (GEA), crede ca de-acum inainte pretul petrolului nu va mai creste totusi atat de rapid: „Cu siguranta va atinge in curand 100 de euro pe baril, dar 150 in 2008 este prea mult“. Voinea crede ca acum 150 este pragul psihologic care ar putea fi mai greu de trecut de catre piata: „Cred ca 150 de dolari este un prag periculos, ce ar putea aduce transformari in economia mondiala“. <\/p>\n
Pentru o serie de analisti americani, pericol pentru economie ar insemna nu atat atingerea pragului de 100 de dolari, urmata de recaderi, ci mentinerea la acest nivel pret de cel putin cateva saptamani. Rationamentul lor e ca, pe cat de adevarat e ca petrolul s-a scumpit continuu in ultimii ani, pe atat e de adevarat ca scumpirea a fost graduala, permitand economiei sa se adapteze din mers, astfel incat nu s-a putut vorbi de un soc. Acum, de un soc ar putea fi vorba doar daca se inrautatesc conditiile geopolitice pe termen scurt, adica in ipoteza unui conflict militar in Iran; altminteri, criza creditelor ipotecare din SUA si consecinta ei, incetinirea cresterii economice a Americii, vor crea premisa unei reduceri a cererii de energie si deci o intoarcere a pretului la petrol spre 70-80 de dolari pe baril in urmatoarele luni. Intr-o asemenea logica are sens si decizia Rezervei Federale a SUA de a reduce dobanda de referinta la dolar, tocmai cu scopul de a contracara atat incetinirea cresterii economice, cat si presiunile inflationiste de pe urma scumpirii petrolului. <\/p>\n
Toate bune si frumoase pana aici, daca n-ar exista, in afara de jocul cererii si al ofertei concrete de petrol, jocul speculatiilor. „Exista mai multe piete ale petrolului: una este piata fizica si alta piata financiara. In fiecare zi se tranzactioneaza de zece ori mai mult petrol \u00abpe hartie\u00bb decat in piata fizica“, explica Dinu Patriciu. El spune ca „paper trading“ este extrem de influentabila la factori din afara cererii si ofertei, care nu au nicio legatura cu volumul stocurilor existente, ci doar cu informatia. „La un discurs al lui Chavez, la un discurs al lui Bush sau o amenintare a iranienilor, piata se duce imediat in sus, iar daca luam in calcul ca presa se uita in primul rand la stirile negative si nu la cele pozitive, e normal ca pretul sa se duca in sus“, comenteaza Dinu Patriciu. <\/p>\n
La jumatatea lunii octombrie, secretarul american pentru energie Sam Bodman a atins ideea ca furnizorii traditionali de petrol, in primul rand OPEC, au pierdut intr-o oarecare masura fraiele preturilor, care se stabilesc acum in ringurile burselor de marfuri. Daca pana nu demult OPEC era socotit principalul vinovat, pentru ca refuza sa mareasca productia pe masura cererii, intretinand astfel scumpirea titeiului, acum e destul de limpede ca organizatia nu poate controla singura nivelul de pret. La aceeasi conferinta de saptamana trecuta de la Londra unde seful Total isi rostea previziunile pesimiste, presedintele OPEC, Mohammed bin Dhaen al-Hamli, spunea ca piata petrolului e condusa din ce in ce mai mult de „forte dincolo de controlul OPEC – evenimente geopolitice si influenta crescanda a investitorilor financiari“. <\/p>\n
„Daca poti sa silabisesti \u00abderivative\u00bb, ai luat imediat sase cifre si oricine intra pe piata petroliera ia un milion de dolari numai pentru ca semneaza un contract.“ Citatul apartine unui executiv al unei companii de brokeraj si rezuma cum nu se poate mai bine sentimentul pe care il traiesc cei implicati pe piata petroliera. Sau, cum spune un director pentru tranzactiile globale pe energie la fondul de investitii Macquarie Futures, argumentand de ce preturile vor ajunge si vor trece de 100 de dolari: „E un singur mod de a face bani pe piata asta, sa cumperi sus si sa vinzi si mai sus“. <\/p>\n
The Times invoca, in septembrie, un studiu realizat de o companie petroliera europeana care arata ca speculatorii adauga la pretul final al barilului de petrol intre 15 si 20%, adica in jur de opt dolari la momentul realizarii studiului. Stephen Schork, editorul unui influent buletin pe probleme de energie, spune ca deprecierea monedei americane si recenta criza imobiliara din Statele Unite au dus la intrarea pe piata de marfuri a unui mare numar de investitori, siliti sa caute plasamente alternative mai bune si sa se protejeze de eventualele pierderi rezultate din expunerea lor pe piata creditelor: „Avem de-a face cu o piata unde coada fugareste cainele, deturnata de speculatori din Connecticut sau Calgary, oameni care nu fac diferenta dintre metanul obtinut prin distilarea carbunelui si flatulentele vitelor“. <\/p>\n
<\/p>\n
Nu e vorba insa numai de dorinta de a castiga a investitorilor speculativi, ci si a companiilor petroliere care detin rezerve si au tot interesul ca pretul sa urce. „Sa ne uitam la logistica, la costurile de extractie. Fata de momentul cand barilul era 12 dolari, acum sase ani, chiar in conditiile in care valoarea dolarului american a scazut intre timp, nu ne putem imagina ca preturile cu logistica au crescut chiar de noua ori. E clar ca aspectul speculativ a devenit o manivela in mainile celor care au rezervele“, apreciaza Constantin Tampiza, directorul Lukoil Romania. Iar atunci cand companiile sunt de stat, e vorba direct de interesul statelor producatoare. „A crescut foamea statelor furnizoare, ce taxeaza din ce in ce mai mult resursele minerale. Rusia, de exemplu, incaseaza 250 de euro la tona de petrol. Asa a reusit sa ajunga a treia din lume dupa rezervele valutare“, spune Tampiza. Directorul Lukoil considera ca statele producatoare practica strategii care nu permit pretului sa scada: „Multe companii dintre cele care extrag au simtit gustul majorarii preturilor si, dupa cum ati observat, imediat ce se duce pretul in jos, ba Yemenul micsoreaza productia, ba se intampla nu stiu ce conflicte“. <\/p>\n
Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, e de parere ca salturile de preturi nu tin neaparat de o lacomie a statelor producatoare: „Cred ca mult mai importante in aceste cresteri sunt ciclicitatea industriei petroliere si limitarea in timp a rezervelor, elemente care cresc tensiunea in aceste piete“. Despre relatia dintre innoirea rezervelor si consum, Dinu Patriciu spune ca momentul critic intr-adevar „se apropie asimptotic, unii zic ca in 2012, altii in 2030, altii mai optimisti in 2050“. <\/p>\n
Mariana Gheorghe apreciaza insa ca un pret ridicat al petrolului e un fel de rau necesar: „Nu cred ca pretul crescut al petrolului e un rezultat al lacomiei umane, pentru ca rezultatul, beneficiul acestei cresteri, este chiar cel social si economic, banii putand fi directionati in lungirea vietii activelor si in cresterea gradului de recuperare a zacamintelor, care implica investitii considerabile“. Directorul Petrom precizeaza ca recuperarea zacamintelor este destul de scumpa si pentru compania sa: „Numai ca sa restabilim productia, trebuie sa facem un efort financiar mare; la momentul privatizarii, efortul financiar estimat numai pentru mentinere era de circa 200 de milioane de euro pe an, astazi acest efort este in jur de 700 de milioane de euro pe an“. <\/p>\n
Acesta este si unul dintre motivele pentru care Mariana Gheorghe considera ca modul in care opinia publica blameaza companiile petroliere atunci cand cresc preturile la carburanti, in functie de cotatiile internationale, nu este corect: „Perceptia publica e determinata de valorile absolute publicate la preturile internationale, fara sa se inteleaga ca inclusiv pe partea de venituri impactul la noi este mult mai mic“. Gheorghe explica prin faptul ca, deoarece Petrom nu vinde petrolul pe piata externa, pretul trece prin doua schimburi valutare. La aceasta se adauga costurile companiei, care au crescut cu 100% in 2005 si 2006, in timp ce pretul barilului a crescut de aproape trei ori. <\/p>\n
Ramane adevarat insa ca marile companii petroliere sunt castigatoare evidente ale cursei preturilor. Conform unui raport al Consiliului National pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Petrom a fost in 2006 cea mai profitabila companie romaneasca, cu un profit brut de 2,5 miliarde de lei (750 de milioane de euro), inaintea Orange si a Vodafone. Exista insa o nuanta, spune Mariana Gheorghe: „In aceasta industrie a petrolului marimea conteaza, iar obiectivul fiecarei companii este sa isi creeze un echilibru intre capacitatile upstream si cele downstream“. Cu alte cuvinte, castiga companiile care pot sa-si bazeze veniturile pe explorare si productie, nu pe rafinare si distributie, unde de obicei cresterea pretului la materia prima afecteaza marjele, mai ales in perioadele cand cererea pe piata pentru produse petroliere se diminueaza. Din cauza marjei negative de rafinare, Petromidia, de pilda, principala companie a Rompetrol, a raportat pentru perioada iulie-septembrie pierderi de 25,2 milioane de dolari (18 milioane de euro), fata de un profit de 0,5 milioane de dolari in aceeasi perioada a anului trecut. <\/p>\n
A-ti baza veniturile pe extractie si productie inseamna sa dispui insa de rezerve, iar problema resurselor este un factor care va limita dezvoltarea economiilor si a companiilor petroliere ce depind de materia prima de la altii, considera Constantin Tampiza. „Astazi supravietuiesc doar companiile cu resurse: eu am resurse, Dinu Patriciu are resurse, noi putem spune ca avem tehnologiile si materia prima necesara pentru a creste prin achizitii sau organic.“ Tampiza da ca exemplu compania unde lucreaza; importanta resurselor Lukoil s-a vazut in interesul firmei americane Conoco Philips, care in 2004 a investit 2,5 miliarde de dolari pentru a intra in actionariatul companiei rusesti, adaugandu-si astfel la rezerve 1 milion de barili de petrol. Acelasi lucru l-a urmarit Rompetrol cand a vandut pachetul majoritar de actiuni companiei KazMunaiGaz, o companie care a extras numai in prima jumatate a anului mai mult decat toata productia pe anul trecut a Romaniei. <\/p>\n
<\/p>\n
„Nu are nicio sansa cine nu are rezerve“, spune si Dinu Patriciu. Un pas mai departe insa, omul de afaceri considera ca pentru ca o companie petroliera sa se descurce pe piata, trebuie sa-si modifice modelul de business, intrand pe taramul investitorilor financiari, si sa devina mai mica si mai mobila. Pentru seful Rompetrol, victimele scumpirii petrolului vor fi companiile mari, greoaie si legate prea mult de comertul fizic (productie, rafinare, lanturi industriale complexe): „Companiile au invatat sa lucreze cu aceste resurse si nu se mai comporta ca in urma cu 30 de ani, cand trebuia ca resursa de care dispuneai sa fie egala cu capacitatea de rafinare si egala cu capacitatea de a te duce in piata sa vinzi. S-au adaptat si macar hedging isi fac pe pietele financiare. Dar acum e momentul cand companii mici si medii se reasaza intr-un alt camp de activitate, devenind pe jumatate institutii financiare, pe jumatate companii industriale“. Dinu Patriciu precizeaza ca a dezvoltat Rompetrol pe acest model si il va dezvolta si in continuare, tinand cont de faptul ca vanzarea pachetului majoritar de actiuni catre KazMunaiGaz a fost conditionata de pastrarea conducerii de catre Dinu Patriciu si de aplicarea unui astfel de model. Patriciu crede ca aceasta evolutie va face ca, in urmatorii ani, companii medii din piata petroliera sa aiba „cresteri fabuloase“, devansand companiile mari. Iar in final, castigul va fi de partea pietei, fiindca va creste concurenta si arbitrajul preturilor nu va mai putea fi facut de o singura categorie de jucatori in dauna celorlalte. <\/p>\n
Mariana Gheorghe, care se considera mai traditionalista din acest punct de vedere, spune ca reteta activitatii bazata pe active reale e solutia si pe viitor: „Cred in continuare intr-un model de business bazat pe active reale, modelul nostru, dar accept ca exista o componenta de inginerie financiara care poate creste pana la risc valoarea unei companii petroliere. Nici compania noastra (OMV – n. red.) nu ignora instrumentele financiare folosite la nivel de grup – dar sunt mecanisme de protectie si nu de speculatie. Pozitia domnului Patriciu e un alt model de business“. <\/p>\n
Resurse deci sau speculatie? Vom vedea care din strategiile companiilor va avea castig de cauza si ce efecte vor avea ele asupra economiei. Pariul e insa complicat pentru ambele si cu bataie lunga, iar soarta pretului pe baril depinde deocamdata de prea multe variabile pentru ca viitorul apropiat sa ne dea un raspuns. La 28 septembrie 2004, pretul barilului de petrol a atins 50 de dolari chiar in ziua in care Rezerva Federala americana a lansat noua bancnota de 50 de dolari, redesenata si cu elemente suplimentare de siguranta. O noua bancnota de 100 de dolari ar trebui lansata in prima jumatate a anul viitor. Sa fie in aceeasi zi in care barilul va ajunge la valoarea noii bancnote? Sau biletul verde de 100 nu va mai fi de mult suficient atunci ca sa cumpere un baril de titei? <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pretul petrolului se apropie de 100 de dolari barilul si exista voci ce deja vorbesc de un orizont de 150 de dolari. Cat de realiste sunt astfel de estimari? Ce are de facut Romania si care sunt pericolele pentru economie in conditiile actuale ale pietei?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[698],"tags":[7584,73,188,7585,353,340,7586],"class_list":["post-8371","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cover-story","tag-baril","tag-combustibil","tag-economie","tag-estimari","tag-petrol","tag-preturi","tag-rezerve"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8371","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8371"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8371\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29571,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8371\/revisions\/29571"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8371"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8371"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8371"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}