Pentru locuitorii din Auxerre, orasul etalon pentru sondajele preelectorale franceze, Sarkozy si Royal sunt deopotriva doar niste figuri care nu inspira incredere.<\/P> <\/P> Cu casele lui de lemn, strazile intortocheate si catedrala in stil gotic, pitorescul oras Auxerre din Burgundia arata cam la fel ca in urma cu 500 de ani. Principalii angajatori din oras sunt spitalul si primaria; rata somajului este sub media nationala de 9%, iar atmosfera politica este moderata. Etalon al Frantei obisnuite, Auxerre se considera o oaza de \u0084echilibru si seninatate\u0093, spune primarul orasului, Guy Ferez. <\/P> Dar in aceste zile, cu primul tur al alegerilor prezidentiale care bate la usa, orasul de 38.000 de locuitori situat la 150 km sud-est de Paris este stapanit de confuzie, de dezamagire si chiar de un sentiment de tradare. Ceea ce e important, cred votantii de aici, e ca din 1981 incoace, modul in care ei au votat s-a reflectat in rezultatul la nivel national al alegerilor. <\/P> \u0084Eu aud multe si oamenii sunt chinuiti de scrutinul asta\u0093, spune Marie-Claude Verrier, care vinde in piata in aer liber a orasului bijuterii ieftine direct din portbagajul masinii. \u0084Avem aceeasi problema cu toti candidatii. Toti vorbesc bine, insa niciunul nu are o solutie ca sa rezolve problemele Frantei.\u0093 <\/P> Indecizia trece peste clase sociale si granite etnice, unind muncitori, comercianti, lideri sindicali, studenti, birocrati, pe copiii imigrantilor si pe someri. Chiar si cei care si-au ales un candidat recunosc ca sprijinul lor pentru respectivul politician este in cel mai bun caz firav. <\/P> \u0084Alegerile astea sunt ca un thriller politist – invaluit in suspans si intr-o mare incordare\u0093, spune Jean-Pierre Soisson, 73 de ani, un deputat de centru-dreapta care a si fost primar vreme de 28 de ani. \u0084Doar ca principalele personaje din poveste sunt politicieni.\u0093 <\/P> Suspansul are mare legatura cu dilema in crestere daca sa-l alegi pe Nicolas Sarkozy, un justitiar de dreapta care este mai mult temut decat iubit, S\u00e9golcne Royal, o politiciana de stanga care promite cu seninatate sa aiba grija de toata lumea, sau Fran\u00e7ois Bayrou, un om politic de cariera dintr-un partid minuscul, care se promoveaza ca omul de mijloc al celei de-a treia cai. <\/P> Auxerre este atat de reprezentativ, incat institutul de sondaje CSA l-a ales ca \u0084orasul mediu\u0093 al Frantei. Potrivit unui sondaj recent facut pentru cotidianul Le Monde si postul de radio France Inter cu 800 de subiecti de aici, cu doar o luna inaintea votului, candidatul de dreapta Sarkozy era pe primul loc, cu 29% din voturile celor care aveau o optiune concreta. El era urmat de candidatul mai apropiat de centru Bayrou, cu 24%, si de Royal, candidata socialistilor, cu 23%. Jean-Marie Le Pen, liderul ultranationalistilor din Frontul National, a carui popularitate a fost dintotdeauna subestimata, era la doar 14%. <\/P> Totusi, din cele 701 de interviuri care au fost facute in Auxerre, in plus fata de esalonul de baza de 800 de votanti, 46% dintre respondenti nu se hotarasera sau ezitau, cam la fel ca media nationala. Nu-i vorba ca votantilor de aici nu le pasa. Dimpotriva, ei – ca toata Franta – spun ca urmaresc fiecare intorsatura a situatiei. Absenteismul nu le sta in caracter. <\/P> O parte din confuzia lor provine din faptul ca primii doi candidati, Sarkozy si Royal, sunt vazuti ca figuri care nu inspira incredere. Mesajul fiecaruia din ei este privit pe aici mai mult ca un ambalaj lucios, pus la punct in atelierele de la <\/P> \u0084Sarko, S\u00e9go – sunt amandoi la fel\u0093, spune S\u00e9bastien Gomard, 32 de ani, care lucreaza intr-o cafenea. \u0084Toti politicienii zambesc si fac promisiuni si apoi dezamagesc. Chiar si Bayrou devine un showman de reclama, ca ei. Spune ca ii place sa-si conduca tractorul si asteapta ca fermierii sa-l voteze pentru asta. Ei bine, lui Sarkozy ii place sa mearga pe bicicleta, ca si mie de altfel, dar asta nu ma face sa vreau sa-l votez.\u0093 <\/P> Un alt factor este sistemul de vot in doua tururi de scrutin, care cere un balotaj daca niciun candidat nu castiga 50% din primul tur. Iar francezii stiu ca nu-si pot permite sa voteze cu inima din prima. In primul tur de scrutin din aprilie 2002, votul de protest a mers la Le Pen si, spre surprinderea tuturor, acesta l-a detronat atunci pe candidatul socialist si a candidat in al doilea tur impotriva presedintelui Jacques Chirac. Din actualul tablou electoral, cu patru femei si opt barbati, mai fac parte un fermier crescator de oi, luptator impotriva globalizarii si fumator de pipa, liderul unui partid al vanatorilor si pescarilor si o bunicuta comunista. Fiecare are dreptul la timpi de antena egali, iar candidatii mici si nesemnificativi pot scoate chiar si 10-12% din primul tur de scrutin. <\/P> Asa incat, de data aceasta, alegatorii trebuie sa faca un calcul mai atent, pentru ca si-au dat seama ca votul din primul tur poate avea consecinte neasteptate. \u0084Mi-ar placea sa votez pentru Besancenot – un postas simplu care vorbeste omului obisnuit – si sunt multi ca mine\u0093, spune Azzedine Hamet, un metalurgist somer in varsta de 25 de ani, referindu-se la Olivier Besancenot, un candidat trotkist. \u0084Dar simt povara lui 2002. Sa votezi ca atunci inseamna sa-ti irosesti votul.\u0093 <\/P> In cateva sondaje, Bayrou are in al doilea tur o sansa mai mare decat Royal sa-l invinga pe Sarkozy. Aceasta inseamna ca unii alegatori de stanga care sunt decisi sa-l vada infrant pe Sarkozy se gandesc daca sa o sacrifice pe Royal si sa-l sprijine pe Bayrou. <\/P> Ceea ce complica si mai mult tot peisajul e ca puterea structurilor traditionale care odinioara modelau deciziile votantilor – partidele, sindicatele, biserica – s-a erodat. Pentru prima data, principalii candidati sunt exponenti ai baby boom-ului de dupa Al Doilea Razboi Mondial. \u0084Acum e fiecare pentru el\u0093, spune Fran\u00e7ois Hibiki, un proprietar de cafenea. \u0084Nu astept absolut nimic de la politicieni. Sindicatele nu mai exista. Bisericile sunt goale. Si nimeni nu mai are incredere in partide.\u0093 <\/P> Chirac, care a castigat primul mandat in 1995 promitand sa reduca impozitele, sa creeze locuri de munca, sa-i faca pe copii mai fericiti decat parintii si sa vindece \u0084depresia colectiva\u0093 a natiunii, nu si-a indeplinit promisiunile. Locuitorii din Auxerre nu-si fac iluzii ca urmatorul presedinte se va descurca mai bine. <\/P> Chiar si cei absolut siguri de alegerea lor sunt pesimisti. Pentru Christopher Labarre, care are impreuna cu sotia lui Sandrine o brutarie pe strada principala, tara va fi condamnata in continuare daca nu se renunta la legislatia muncii care prevede saptamana de lucru limitata la 35 de ore si beneficii generoase. El are de gand sa voteze pentru Sarkozy, dupa cum spune, dar fara tragere de inima. \u0084Toti se lupta pentru putere\u0093, spune el. \u0084E doar o abureala.\u0093 <\/P> In Sainte-Genevieve, cartierul de locuinte publice de la marginea orasului, locuit in majoritate de etnici arabi, tinerii impartasesc aceeasi viziune. \u0084Alegerile de acum sunt ca un joc de fotbal\u0093, spune Majid Ahammari, 24 de ani, lucrator la un depozit. \u0084Toata lumea alearga dupa minge. Dar nimeni nu se gandeste, spre exemplu, cum sa opreasca firmele franceze sa paraseasca <\/P> Muncitorii de la uzina Yoplait impartasesc nevoia de schimbare a Frantei, dar s-au impacat cu ideea ca niciun candidat nu e in stare de asa ceva. \u0084Bayrou si Sarko, nu-mi povestiti mie despre ei\u0093, spune Jean-Pierre Bertin, muncitor la Yoplait. \u0084Sarko – e dictatura. Bayrou – o girueta.\u0093 Cat despre Royal, spune el, \u0084daca ea e aleasa, noi o sa fim in continuare vacile de muls ale sistemului\u0093. Apoi recunoaste ca probabil nu doar politicienii au lipsuri. \u0084Franta se plange intotdeauna\u0093, spune el. \u0084Ne plangem tot timpul. Dar niciodata nu facem nimic.\u0093 Traducere si adaptare: Mihai MitricA<\/SPAN><\/EM><\/P><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Pentru locuitorii din Auxerre, orasul etalon pentru sondajele preelectorale franceze, Sarkozy si Royal sunt deopotriva doar niste figuri care nu inspira incredere.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[510],"tags":[5983],"class_list":["post-6725","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-actualitate","tag-franta-cei-12-oameni-furiosi-si-electoratul-lor-nedumerit"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6725","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6725"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6725\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28043,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6725\/revisions\/28043"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6725"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6725"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6725"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}