{"id":6410,"date":"2007-03-06T13:42:00","date_gmt":"2007-03-06T13:42:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=6410"},"modified":"2026-04-02T09:32:10","modified_gmt":"2026-04-02T09:32:10","slug":"deutschland-unter-alles-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=6410","title":{"rendered":"Deutschland unter alles"},"content":{"rendered":"

Benedikt Thoma isi aduce aminte momentul in care a inceput sa se gandeasca serios sa paraseasca Germania<\/st1:place>. Era in 2004, la o receptie de Revelion si oratorul, un politician proeminent, se lamenta ca in fiecare zi mii de germani educati intorc spatele patriei lor.<\/P>

 <\/P>

Asta m-a sagetat ca un fulger\u0093, spune Thoma, un inginer care conducea pe atunci o companie de lifturi. \u0084M-am intrebat \u00abDe ce sa mai stau aici cand viitorul este mai bun in alta parte?\u00bb\u0093. In decembrie, pe masura ce lucrul in compania sa devenise o corvoada de nesuportat din cauza conflictelor de munca, Thoma si-a dat demisia si si-a facut planuri sa se mute in Canada<\/st1:country-region><\/st1:place>. In vastele spatii deschise ale acestei tari, el spera sa gaseasca acel viitor despre care spune ca acasa e tot mai problematic. Indata ce vor pune mana pe o slujba, Thoma, impreuna cu sotia lui, Petra<\/st1:City>, si cei doi fii adolescenti vor ingrosa randurile emigrantilor veniti din Germania<\/st1:place>.<\/P>

 <\/P>

Un exod constant a existat de-a lungul anilor, dar in ultima vreme acesta a devenit subiectul nr. 1 pe ordinea de zi intr-o tara<\/st1:place> cu o populatie care imbatraneste rapid si se diminueaza intr-unul dintre cele mai accelerate ritmuri dintre toate statele occidentale. Cifrele arata ca, in comparatie cu anii trecuti, din ce in ce mai multi profesionisti parasesc tara<\/st1:place>, iar politicienii si executivii trag un semnal de alarma cu privire la pierderea fortei calificate de munca.<\/P>

 <\/P>

Picatura care a umplut paharul cu neliniste a fost publicarea, toamna trecuta, a unor noi statistici guvernamentale care arata ca 144.800 de germani au emigrat in 2005, in crestere fata de 109.500 in 2001. In acelasi timp, doar 128.100 de germani s-au intors in tara, o scadere cu aproape 50.000 fata de anul precedent. Asta a facut ca 2005 sa fie primul an din aproape patru decenii in care mai multi au plecat decat au venit in Germania<\/st1:place>. <\/P>

 <\/P>

Demografii spun, de asemenea, ca natura emigrantilor se schimba. Nu mai e vorba doar despre tinerii muncitori necalificati, precum cei care au parasit din motive economice Germania de Est dupa reunificarea din 1990, ca sa lucreze in restaurante din Austria<\/st1:country-region><\/st1:place> sau Elvetia. Cei de astazi sunt doctori, ingineri, arhitecti si oameni de stiinta – adica exact genul de profesionisti bine educati de care Germania are nevoie ca sa concureze cu noii tigri economici precum China<\/st1:country-region> sau India<\/st1:country-region><\/st1:place>. <\/P>

 <\/P>

\u0084De cate ori apare subiectul emigrarii, germanii devin nervosi\u0093, spune Claudia Diehl, sociolog la Universitatea din G\u00f6ttingen, care a studiat modelele migratiei. \u0084Mai intai erau iritati pentru ca veneau multi imigranti; acum sunt iritati fiindca oamenii pleaca.\u0093 Cifrele, spune ea, ar putea sa supraliciteze incidenta exodului de creiere, pentru ca nu se face nicio diferenta intre germanii nascuti aici si cei naturalizati. Spre exemplu, muncitorii turci care primesc cetatenia germana si mai apoi pleaca acasa sunt catalogati drept emigranti germani.<\/P>

 <\/P>

Germania nu e singura tara<\/st1:place> care pierde oameni. Nicolas Sarkozy, candidatul conservator la prezidentialele din Franta, a organizat recent o manifestatie la Londra, unde sunt circa 300.000 de emigranti francezi, cerandu-le sa se intoarca si \u0084sa faca Franta o mare natiune\u0093.  <\/SPAN><\/P>

 <\/P>

Numarul de cetateni francezi care traiesc in Marea Britanie a trecut de 8,4% din populatie in 2005, potrivit statisticilor guvernamentale. Dar numarul total de francezi care traiesc in afara tarii a crescut cu doar 1,2%, adica 15.300 de oameni, aproape echivalent cu pierderea neta a Germaniei, de 16.700 de cetateni. <\/P>

Dincolo de scrupulul statistic, sunt o multime de dovezi anecdotice ca Germania<\/st1:place> a devenit mai putin atractiva pentru cei ce vor sa se angajeze in domenii ca medicina, cercetare academica si inginerie. Cei ce parasesc tara<\/st1:place> acuza un somaj cronic, o piata de munca rigida, o birocratie sufocanta, taxe ridicate si o economie greoaie – care, desi s-a descurcat mai bine in ultima vreme, inca e mult in urma celei a Statelor Unite.<\/P>

 <\/P>

Dupa cum o spune doctorul Friedrich Boettner, un chirurg ortoped german de la Spitalul de Chirurgie Speciala din New York<\/st1:State><\/st1:place>: \u0084Castig aici mai bine, am mai multe oportunitati. New York<\/st1:State><\/st1:place> a fost sansa vietii mele\u0093. Salariile din Germania, spune el, nu sunt competitive fata de cele din Statele Unite sau Marea Britanie, iar structura ierarhica fixa a unor profesii din Germania<\/st1:place> ii descurajeaza pe tinerii ambitiosi care ar vrea sa ramana. Sectorul medical, in care avansarea in ierarhie este controlata de medici-sefi cu puteri nelimitate, a fost afectat destul de mult, 2.300 de doctori plecand din tara<\/st1:place> numai in 2005. <\/P>

 <\/P>

\u0084In Germania<\/st1:place> este aproape imposibil sa faci o cariera medicala daca nu stai pe tusa si nu-ti astepti randul\u0093, spune Helmut Schwarz, vicepresedinte al Fundatiei Germane pentru Cercetare. \u0084Ai putin timp la dispozitie pentru cercetare si esti la discretia directorului tau.\u0093 <\/P>

 <\/P>

In opinia inginerului Thoma, citat la inceputul acestui articol, radacinile problemei sunt mai adanci. Germania<\/st1:place>, spune el, are de-a face cu un blocaj in propria societate. \u0084Germanii se complac atat de mult\u0093, a spus el, stand la masa din sufrageria casei din Eschborn, Germania<\/st1:place>. \u0084Nu vor sa schimbe nimic. Totul se discuta la nesfarsit fara sa se ajunga la o solutie.\u0093 <\/P>

 <\/P>

Doctorul Nina Lenhoff, 31 de ani, din M\u00fcnster, s-a mutat la Londra ca sa se specializeze in psihiatrie, pentru ca s-a gandit ca ar fi frumos sa traiasca in alta tara<\/st1:place>. \u0084Insa odata ce am ajuns acolo, am fost uimita\u0093, spune ea. Salariul ei s-a dublat fata de cat castiga in Germania si, cand a nascut un copil in urma cu 18 luni, a putut sa lucreze cu jumatate de norma – asa ceva i-ar fi fost imposibil in tara<\/st1:place> natala.<\/P>

 <\/P>

Acelasi scenariu e valabil si pentru Friedrich Boettner, in varsta de 35 de ani, care a studiat ortopedia in M\u00fcnster si a prins gustul New Yorkului cand s-a specializat timp de un an in artroplastie la Spitalul pentru Chirurgie Speciala. Pe cand era acasa, in 2001, Boettner a descoperit ca in Germania<\/st1:place> specialitatea lui inca nu era apreciata. Il nelinistea si formalismul sistemului medical, cu radacini intr-o societate unde oamenii li se adreseaza superiorilor lor cu titlurile formale, ca \u0084Domnule profesor doctor\u0093. Astfel incat, cand Spitalul pentru Chirurgie Speciala i-a oferit lui Boettner propriul cabinet anul trecut – cu un salariu de inceput de trei ori mai mare decat ar fi castigat acasa -, nu i-a fost greu sa ia decizia. Acum, asezat confortabil in Upper East Side din Manhattan<\/st1:City><\/st1:place> cu sotia si cele doua fiice, spune ca nici nu se gandeste sa mearga acasa. \u0084Daca ma intrebati despre doctori, avocati sau ingineri care au acum in jur de 30 de ani si care au reusit in Germania<\/st1:place>, nu stiu pe nimeni.\u0093<\/P>

 <\/SPAN><\/P>

Traducere si adaptare de Mihai MitricA<\/SPAN><\/EM><\/P><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Benedikt Thoma isi aduce aminte momentul in care a inceput sa se gandeasca serios sa paraseasca Germania. Era in 2004, la o receptie de Revelion si oratorul, un politician proeminent, se lamenta ca in fiecare zi mii de germani educati intorc spatele patriei lor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[5697],"class_list":["post-6410","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-deutschland-unter-alles"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6410"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":83316,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions\/83316"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6410"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6410"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6410"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}