Cum probabil toti italienii si-au dat seama, cateva dintre principalele noastre cotidiene au aparut timp de cateva zile, in decembrie, fara semnatura autorilor – cel putin in masura in care cei in cauza nu erau colaboratori externi sau ocazionali, ci \u0084publicisti\u0093 angajati in cadrul departamentelor.<\/SPAN><\/P> <\/SPAN> <\/P> <\/SPAN> <\/SPAN> <\/P> Dar problema nu este personala. Ma gandesc mai degraba la senzatiile mele de cititor, care s-a trezit in fata unor articole sa le numesc acefale, in care cineva imi vorbea si nu stiam cine era. Unii ar putea obiecta: \u0084Dar scuza-ma, un ziar furnizeaza stiri si avem speranta ca o face conform adevarului; asadar, daca stirea pe care ti-o da este importanta si tu consideri ca este adevarata, ce te intereseaza cine ti-a dat-o?\u0093 Obiectie de nezdruncinat daca ziarele ar fi toate precum acele foite ce se distribuie gratis in gari, in care citesti ca a mai avut loc un atentat la Bagdad, ca a nins la Lampedusa si au crescut banane la Stockholm (intamplari din ce in ce mai probabile) sau ca Berlusconi a lesinat in timpul unei sedinte. Insa cotidienele sunt acum din ce in ce mai putin de acest gen. <\/SPAN> <\/P> Au trecut timpurile in care se discuta daca presa este obiectiva si daca sau cum pot fi deosebite faptele de opinii. Imi amintesc de furibunde, desi extrem de cordiale discutii cu Piero Ottone, in cursul carora el era sustinatorul unui jurnalism numit pe-atunci \u0084in stil englezesc\u0093, in care se separau faptele de opinii (cred ca Ottone de-acum s-a resemnat, avand in vedere ca publica doar o coloana de editorial), in timp ce eu si altii sustineam ca si acolo unde aceasta deosebire este respectata in mod formal (exemplul cel mai bun este New York Times, unde opiniile, semnate, apar doar in ultimele pagini, impreuna cu scrisorile de la cititori, iar restul ar trebui sa fie stiri), chiar si atunci, a pune doua stiri pe aceeasi pagina (de exemplu doua stiri legate de un jaf facut de calabrezi) inspira o opinie; iar multe reportaje anglo-saxone in care se citeaza, in ghilimele, doua persoane cu pareri diferite (asupra aceluiasi fapt) sunt de multe ori destul de ipocrite, avand in vedere ca reporterul a ales pe cine sa citeze si ce opinie sa prezinte. <\/SPAN> <\/P> Problema nu mai este acum acea veche disputa. Problema este ca la ora actuala un ziar este nevoit sa prezinte stiri despre care s-a vorbit deja pe larg la jurnalul din seara trecuta (ca sa nu mai zic de cei ce pescuiesc stiri proaspete de pe Internet). Asadar nu se poate rezuma la a da noutati despre fapte, fiindca nimeni n-ar mai citi ziare. <\/SPAN> <\/P> Uitati-va in Corriere della Sera, care in ultima pagina are un fel de sumar al intamplarilor din ziua precedenta. Super, pentru cine dispune de putin timp si n-a vazut jurnalele de stiri (desi daca evenimentul este notabil, potentialul cititor l-a aflat deja printr-un SMS de la un prieten). Iar daca acesta ar fi rolul unui ziar, Corriere della Sera ar putea fi distribuit gratis in gari in format de carte de vizita si nu cred ca sefii de la Rcs (Rizzoli Corriere della Sera, n.red.) ar fi prea incantati. <\/SPAN> <\/P> Eu pomenesc mereu de doua intamplari. Una dintre ele este masacrul din Piazza Fontana. Atunci cand a avut loc ma aflam la New York (de fapt eu ma distrez sa-mi confectionez alibiuri pentru toate delictele si macelurile secolului) si am aflat de cele intamplate foarte rapid, tinand cont de faptul ca la New York era cu sase ore in urma. Ingrijorat, am telefonat la Milano, iar sotia mea, care nu vazuse stirile de seara, nu stia nimic despre asta. Spun intotdeauna ca eu am aflat de macel cu sase ore inainte sa se petreaca: nu este adevarat, dar ati prins ideea. <\/SPAN> <\/P> La multi ani dupa aceea, pe la sase seara un prieten m-a sunat sa-mi spuna ca a murit Bettino Craxi. Imediat dupa aceea m-a sunat si secretara mea, din alt motiv: stia deja, cineva o sunase pe mobil. Am sunat la sotia mea: stia deja, o sunase cineva inainte sa se dea stirea la televizor. Spuneti-mi voi atunci la ce mai serveste un cotidian. Un cotidian serveste de-acum la a infasura in opinii faptele. Si ceea ce acum cerem de la el este ca atunci cand este vorba despre opinii asupra faptelor, sa stim cine isi exprima opinia respectiva, daca este un autor in care avem incredere sau un mazgalitor de hartie pe care in mod normal l-am dispretui. <\/SPAN> <\/P> Din acest motiv, un ziar care face greva eliminand semnaturile devine mut. Iar asta inseamna ca protestul sindical capata astfel o oarecare relevanta. Umberto Eco este autorul romanelor \u0084Baudolino\u0093, \u0084Numele trandafirului\u0093 si \u0084Pendulul lui Foucault\u0093. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 7 februarie. <\/P><\/SPAN><\/o:p><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Cum probabil toti italienii si-au dat seama, cateva dintre principalele noastre cotidiene au aparut timp de cateva zile, in decembrie, fara semnatura autorilor – cel putin in masura in care cei in cauza nu erau colaboratori externi sau ocazionali, ci \u0084publicisti\u0093 angajati in cadrul departamentelor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[5399],"class_list":["post-6117","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-ziare-anonime"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6117","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6117"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6117\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27473,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6117\/revisions\/27473"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6117"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6117"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6117"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe<\/EM><\/SPAN>