De
\ncand un premiu Nobel pentru pace il rasplateste pe un economist
\ncare imprumuta bani la saraci? Juriul a avut insa viziune: saracii
\nde azi nu-s decat clientii de maine ai bancilor, ultimii asezati la
\nmasa unei globalizari care cu cat ii invita mai devreme, cu atat
\nare mai mult de castigat de pe urma lor.<\/p>\n
\n <\/span><\/p>\n \nFotbalistul francez Zin\u00e9dine Zidane va sosi luna viitoare in \n \nValoarea investitiei, un milion de dolari, nu inseamna nimic in \n \nDecizia juriului norvegian de a-i acorda lui Yunus Premiul Nobel \n \nOr, ce demers spectaculos pentru pace a facut bancherul din \n \nPentru cine ar crede insa ca povestea cu Zidane si Danone e o \n \nPledoariile lui Clinton pentru metoda lui Yunus au fost socotite \n \nCum se explica o astfel de evolutie, de la un experiment izolat la \n \nIn acelasi timp, afluxul de imigranti ilegali, in special din \n \nToate acestea sunt insa actiuni \u0084de sus in jos\u0093, care nu pot si \n \nIn schimb, sustine economistul Stanley Fischer, ceea ce face ca \n \nComentatorii au observat ca demersul lui Yunus se bazeaza pe o \n \nPe de alta parte, voga actuala a microfinantarii e legata de \n \nAstfel incat in joc au intrat si grupuri financiare importante, de \n \nAstfel se explica de ce acestea izbutesc sa se capitalizeze nu \n \n\u0084Atata vreme cat institutiile de microcreditare raman marginale pe \n \nPartea proasta a faptului ca microfinantarea a ajuns o idee la moda \n \nMai mult inca, tocmai aceia care ar putea folosi cu succes un De cand un premiu Nobel pentru pace il rasplateste pe un economist care imprumuta bani la saraci? Juriul a avut insa viziune: saracii de azi nu-s decat clientii de maine ai bancilor, ultimii asezati la masa unei globalizari care cu cat ii invita mai devreme, cu atat are mai mult de castigat de pe urma lor.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[4952],"class_list":["post-5653","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-veniti-de-luati-credite"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5653","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5653"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5653\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27020,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5653\/revisions\/27020"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5653"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5653"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5653"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nBangladesh, invitat de proaspatul castigator al Premiului Nobel
\npentru Pace, bancherul Muhammad Yunus. Zidane vine ca sa
\ninaugureze, undeva intr-un oras din nordul tarii, fabrica de
\nlactate Grameen Danone Food Factory, operata de o societate mixta
\npe care grupul francez Danone a infiintat-o impreuna cu banca lui
\nYunus, Grameen Bank.<\/p>\n
\nraport cu veniturile anuale de 16 miliarde de dolari ale Danone.
\nNu-i impresionant nici faptul ca aceasta e de fapt prima dintr-un
\nlant de 50 de fabrici de lactate care urmeaza sa fie deschise in
\nBangladesh in anii urmatori, cu o investitie totala de peste 50 de
\nmilioane de dolari. Mai curand ar putea sa trezeasca interesul
\nfaptul ca acelasi Yunus, musulman de fel, a fost amenintat acum
\nzece ani de o serie de grupari islamice conservatoare cu o fatwa
\nimpotriva-i, pe motiv ca strica familiile musulmane pentru ca
\nimprumuta bani femeilor si le ajuta astfel sa ajunga independente
\nfinanciar de soti. Dar, cum bancherul din Bangladesh n-a patit
\nnimic dupa atata vreme, nici macar incidentul respectiv nu mai pare
\nsa aiba vreo importanta.<\/p>\n
\npentru Pace si cele 1,36 milioane de dolari aferente a starnit
\ncriticile saptamanalului financiar The Economist, care a recomandat
\nca data viitoare mai bine sa nu fie acordat premiul, in loc sa se
\nduca la cine nu trebuie si pe niste criterii asa de neclare. Sau
\nsa-l dea in mod generic unei actiuni pentru pace, cum s-a mai
\nintamplat – ca de pilda eforturilor pentru pace in Irlanda de Nord.
\nFiindca laureatul de anul acesta, spune The Economist, e un
\nadmirabil promotor al campaniei antisaracie, dar ar fi o
\nextrapolare ciudata sa fie numit luptator pentru pace. Mai ales
\ncand pe lista candidatilor se gaseau figuri mult mai strans legate
\nde cauza pacii, incepand cu clasicii Bob Geldof si Bono de la U2 si
\nterminand cu favoritul – fostul presedinte finlandez Marti
\nAhtisaari, cel ce a mediat anul trecut negocierile de pace intre
\nguvernul din Indonezia si gruparile separatiste, dupa treizeci de
\nani de conflict sangeros.<\/p>\n
\nBangladesh? Sa fi fost un merit in sine faptul ca omul e musulman,
\nceea ce ar releva o predilectie anume a juriului de Nobel, care ii
\npremia anii trecuti pe seful Agentiei pentru Energie Atomica,
\negipteanul Mohamed El Baradei, sau pe iranianca Shirin Ebadi?
\nPrezentarile care i s-au fa-cut au pus accent pe faptul ca Yunus a
\najutat peste 6,6 milioane de cetateni din Bangladesh, din care 97%
\nfemei, sa iasa din saracie, oferindu-le, din 1976 pana acum,
\ncredite marunte in valoare totala de 5,72 miliarde de dolari. Banca
\nlui Muhammad Yunus, Grame-en (\u0084Banca Rurala\u0093), al carei sediu din
\nDhaka e cea mai inalta cladire din oras, e acum un soi de simbol al
\ntarii: in 2000, presedintele american Clinton, primul care a
\nvizitat Bangladeshul, s-a oprit in vizita la Yunus, iar afacerea
\nbancherului s-a transformat intr-un conglomerat in toata legea, cu
\ninvestitii in agricultura, pescarii, telefoane mobile, proiecte de
\nenergie regenerabila, ba chiar si cu propria casa de moda, Grameen
\nUddog. In acelasi timp, cam jumatate din cei 144 de milioane de
\nlocuitori din Bangladesh traiesc in continuare cu mai putin de un
\ndolar pe zi.<\/p>\n
\nsimpla actiune de imagine merita spus insa ca metoda de
\nmicrocreditare patentata de Yunus a castigat treptat teren in Asia
\nsi in general in lumea a treia datorita eficientei ei. In total,
\nGrameen Bank a reusit de-a lungul existentei sale sa primeasca
\ninapoi 98,5% din banii imprumutati, ceea ce e o performanta demna
\nde invidiat pentru orice bancher comercial, mai ales atata vreme
\ncat banca din Bangladesh n-a avut niciodata la dispozitie vreun
\nmecanism juridic care sa-i garanteze ca-si va recupera creditele.
\nFoarte simpla, metoda se bazeaza pe raspunderea de grup si pe
\nincredere: banii, indiferent ca e vorba de 10 sau de 100 de dolari,
\nsunt dati unui grup de cel putin cinci solicitanti, codebitori,
\ncare actioneaza inclusiv ca un soi de giranti unii pentru ceilalti.
\nAtras de o asemenea inovatie economica, ex-guvernatorul de
\nArkansas, Bill Clinton, l-a luat inca din anii \u009180 drept consultant
\npe Yunus, cu ideea ca un astfel de mecanism de creditare ar fi
\nperfect pentru saracii din SUA.<\/p>\n
\nnebunesti in campania electorala din 1992. Totusi, Banca Mondiala a
\nluat lucrurile in serios, cofinantand trei ani mai tarziu fondarea
\nGrameen Trust Fund, institutie care s-a ocupat sa introduca
\nmicrocreditarea in Burkina Faso ori Arabia Saudita, dar si in SUA,
\nNorvegia sau Australia. Sub influenta unor experti economici
\nconvinsi de importanta acestui gen de finantare, poate in primul
\nrand a lui Stanley Fischer, fost economist-sef al Bancii Mondiale
\nsi actual guvernator al bancii centrale a Israelului, Fondul ONU
\npentru Dezvoltare a decretat anul 2005 \u0084Anul International al
\nMicrocreditarii\u0093, pornind o campanie insistenta de promovare a
\nmetodei in randul institutiilor financiare si al guvernelor. Iar
\nacum, imediat dupa ce Yunus a fost declarat castigator al Premiului
\nNobel pentru Pace, una din concurentele lui la acelasi premiu,
\ndisidenta chineza Rebiya Kadeer, i-a cerut bancherului asiatic
\nsprijin pentru a introduce programe asemanatoare de microcreditare
\npentru minoritatea uigurilor musulmani din China.<\/p>\n
\nun concept la moda, un \u0084buzzword\u0093? Pe de o parte, ultimii ani au
\ninmultit incercarile liderilor mondiali si ale economistilor de a
\ndetermina cea mai buna solutie de scoatere din saracie a Africii si
\na unei intinse parti din Asia. Cand, la inceputul anului trecut,
\npremierul britanic Tony Blair vorbea despre problema saraciei ca de
\nuna din cele mai presante probleme pe care ar trebui s-o rezolve
\nmarile puteri, e posibil ca multi sa fi privit asta drept un simplu
\ngest demagogic, tocmai pentru ca in general astfel de lucruri sunt
\nneinteresante pentru presa si opinia publica din tarile dezvoltate,
\niar teza legaturii directe intre saracia extrema si pornirile
\nteroriste a fost indelung combatuta dupa examinarea biografiei lui
\nBin Laden. Doar ca, intre timp, atentatele si tentativele de
\natentate din Marea Britanie, puse la cale de tineri provenind din
\nfamilii ale unor imigranti extrem de saraci din Asia, au reorientat
\ndiscutia spre relatia dintre saracie si terorism.<\/p>\n
\nzonele subdezvoltate ale Africii, creeaza o problema sociala greu
\nde administrat de catre guvernele din tarile dezvoltate, in special
\ndin Europa. Mai toti liderii europeni au ajuns la discutia despre
\nce ar trebui facut pentru a-i determina pe acesti imigranti sa
\nnu-si mai doreasca sa plece din tarile lor de origine, numai ca
\npana nu de mult, unicul raspuns a parut sa fie legat de stergerea
\ndatoriilor externe ale tarilor din lumea a treia si eventual de
\ninvestitii straine sau actiuni caritabile private ale unor companii
\nori indivizi din statele bogate.<\/p>\n
\nnici nu-si propun sa schimbe din temelii situatia. Prezenta in
\nNigeria a multinationalelor petroliere, de pilda, n-a ajutat cu
\nnimic la ridicarea standardului de viata pentru populatia tarii,
\niar stergerea datoriilor pentru o serie de tari din lumea a treia,
\ndemers promovat cu succes indeosebi de acelasi Tony Blair, a avut
\nmai mult un efect simbolic in societatile de acolo.<\/p>\n
\nmicrofinantarea sa fie o idee atat de atractiva este faptul ca
\n\u0084ofera posibilitatea oamenilor sa-si amelioreze situatia prin
\npropriile eforturi\u0093. Presa indiana sustine estimarea potrivit
\ncareia 58% din cei care au luat credite de la Grameen Bank au
\nreusit sa depaseasca pragul de saracie. In ceea ce il priveste pe
\nMuhammad Yunus, acesta spune ca o abordare a saraciei de pe
\nprincipii comerciale va fi intotdeauna mai eficienta decat una
\nbazata pe caritate. \u0084Ca sa eliminam saracia trebuie doar sa facem
\ncateva schimbari in institutiile si politicile noastre si\/sau sa
\ncream unele noi. Filantropia nu e un raspuns la saracie; ea doar
\najuta saracia sa se perpetueze, creeaza dependenta si rapeste
\ninitiativa indivizilor de a-si depasi conditia. Eliberarea energiei
\nsi a creativitatii in fiecare fiinta umana este modul corect de a
\ncontracara saracia. Fiindca toti oamenii sunt intreprinzatori –
\nnumai ca multi nu au ocazia s-o afle\u0093, spune bancherul scolit la
\nuniversitatea Vanderbilt, Tennessee. Si parerea lui despre viitorul
\nmicrofinantarii e mai mult decat optimista: \u0084La ritmul in care
\nevolueaza lucrurile, vom reduce rata saraciei in lume la jumatate
\npana in 2015. Iar in 2030 o sa infiintam un muzeu al saraciei\u0093.<\/p>\n
\nabordare pro-capitalista si pro-piata a chestiunii saraciei,
\ninclusiv pentru ca modul cum clientii microcreditelor folosesc
\nbanii probeaza, in societatile din lumea a treia, ca meritul si
\nmunca pot inlocui, ca mijloc de ascensiune in societate, originea
\nsociala, relatiile de familie sau activitatile frauduloase. Aceasta
\na si explicat, de fapt, dificultatile intampinate intr-o serie de
\ntari: in Afganistan, unde microcreditele le-au permis taranilor sa
\naiba o sursa de bani alternativa la veniturile din vanzarea de
\nseminte de mac pentru opiu, traficantii de droguri l-au ucis pe
\nseful unei retele locale de microfinantare. In Bangladesh si India,
\nfundamentalistii islamici au atacat sediile bancilor care aveau
\nmicrocredite in oferta, pe motiv ca nu se cuvine ca femeile
\nmusulmane sa manuiasca bani. \u0084Sotii s-au considerat insultati de
\nfaptul ca nevestele lor capata bani, iar mullahii au decretat ca a
\nlua bani de la Grameen Bank e impotriva religiei. Noi le-am spus
\nca, in istoria Islamului, femeile au fost luptatori si oameni de
\nafaceri – uitati-va la prima sotie a Profetului!\u0093, comenteaza acum
\nMuhammad Yunus.<\/p>\n
\nimpactul ei asupra institutiilor care ofera acum microcredite, in
\nspeta asupra bancilor comerciale, chiar daca institutiile
\nguvernamentale sau organizatiile non-profit au fost pionierele in
\ndomeniu. Anul trecut, The Economist scria ca pentru o serie de
\nbanci din tarile in curs de dezvoltare, microcreditarea s-a dovedit
\nsansa relansarii financiare, dand exemplul bancii indoneziene BRI,
\no fosta institutie de credit rural, care in 1984 a fost
\ntransformata in banca pentru saraci, incepand sa dea posibilitatea
\nclientilor sa-si deschida depozite fara limita minima. Rezultatul a
\nfost peste asteptari, iar la nivelul lui 2005, BRI avea 30 de
\nmilioane de conturi de economii. Studiile economistilor arata ca
\nsaracii sunt puternic motivati sa-si constituie conturi de economii
\nsau sa incheie asigurari, iar atunci cand au <\/span>
\nposibilitatea sa ia credite, sunt la fel de atrasi de ele ca si
\ncetatenii cu venituri medii sau mari.<\/p>\n
\ntalia Citigroup, Deutsche Bank, Commerzbank, HSBC, ING sau ABN
\nAmro. Chiar la inceputul lui octombrie, Citigroup a anuntat un
\nprogram de credite in valoare de 100 de milioane de dolari pentru
\n132 de institutii de microfinantare din 39 de tari. Deutsche Bank
\neste creatorul si administratorul Global Commercial Microfinance
\nConsortium, un fond de investitii cu active de 75 de milioane de
\ndolari destinat finantarii institutiilor de microcreditare din
\ndiverse tari ale lumii, avand printre investitori institutii
\nfinanciare ca Merrill Lynch sau Munich Re. Toamna trecuta, imediat
\ndupa infiintare, fondul avea deja plasamente de 30 de milioane de
\ndolari in institutii de microcreditare din Peru, Kosovo, Nicaragua,
\nAzerbaidjan, India sau Columbia. Intrarea pe piata microfinantarii
\na unor grupuri financiare cunoscute, sustin analistii, a fost de
\nnatura sa creasca in timp credibilitatea, transparenta si
\ndisciplina contabila a institutiilor locale de microcreditare.<\/p>\n
\nnumai de la institutii internationale, din donatii private si din
\nrambursarea imprumuturilor acordate de ele, ci si de pe piata de
\ncapital. Grameen Foundation USA impreuna cu doua fonduri de
\ninvestitii au lansat in 2004 o emisiune de obligatiuni de 40 de
\nmilioane de dolari pe sapte ani, pentru sustinerea
\nmicrofinantarilor din noua tari, prima de acest fel din lume. Drew
\nTulchin, responsabil de programele Grameen Foundation USA pentru
\npiata de capital, aprecia la acea data ca din totalul finantarilor
\npentru institutiile de microcreditare, circa 20% provin din sursa
\ncomerciala, nu caritabila, iar proportia va creste odata cu piata
\nmicrocreditarii, estimata la 2,5 miliarde de dolari la nivelul
\naceluiasi an 2004.<\/p>\n
\npiata finantarilor si nu devin afaceri profitabile, nu vor putea
\najunge la acea masa critica pentru a schimba realmente situatia
\nsaraciei in lume\u0093, sustine Asad Mahmood, directorul Community
\nDevelopment Group, companie infiintata de Deutsche Bank pentru a
\nadministra primul fond de investitii al bancii germane creat
\nspecial pentru acest segment in 1998 – Deutsche Bank Microcredit
\nDevelopment Fund (MDF). Deocamdata, cert e ca lumea financiara
\nrecunoaste microfinantarea ca o clasa distincta de active: in mai
\nanul acesta, Gray Ghost Microfinance Fund din SUA impreuna cu Gates
\nFoundation (fundatia caritabila a lui Bill Gates de la Microsoft)
\nsi Omidyar Network (fundatia altui miliardar din IT – Pierre
\nOmidyar, initiatorul eBay) au lansat MicroRate, un standard pentru
\nratingul institutiilor si al fondurilor de microfinantare. Cat
\ndespre Omidyar Network, aceasta a decis sa sustina numai companii
\ncomerciale de microfinantare, nu si institutii non-profit, anume ca
\nsa-si demonstreze increderea in viitorul microcreditarii ca
\nafacere.<\/p>\n
\nconsta, previzibil, in tendinta de supraestimare a virtutilor ei.
\nCriticii au remarcat ca exista foarte putine studii de impact al
\nmicrofinantarii, inclusiv din cauza dificultatii de a cuantifica
\nmodul cum un microcredit a ajutat fiecare familie beneficiara sau
\ncat de eficient a fost in raport cu resursele angajate de
\ninstitutia care l-a acordat. Mai apoi, daca microcreditul este
\nrambursat la timp, daca ajuta cativa intreprinzatori, iar altora le
\nimbunatateste un pic viata, dovedeste oare aceasta o reducere a
\nsaraciei mondiale? Caci a vinde orez sau scaune de bambus, a ramane
\nintr-o activitate care asigura doar subzistenta unei familii, nu-i
\nun business in adevaratul sens al cuvantului si nu are capacitatea
\nsa ridice economia unei tari sarace. In fine, microcreditul nu-i
\nsingura forma de finantare la care au acces cei ce altfel nu se
\ncalifica pentru un imprumut bancar clasic: in lumea a treia exista
\nsisteme informale de credit, asociatii de credit sau pur si simplu
\nrude care lucreaza in orasele bogate ori in strainatate si trimit
\nbani acasa.<\/p>\n
\nmicrocredit pentru o afacere in sensul propriu al cuvantului, adica
\ncei ce au deja un mic capital de pornire, nu mai sunt eligibili,
\npentru ca biblia microcreditarii spune ca solicitantul trebuie sa
\nfie foarte sarac. Prin urmare, ar trebui sa vedem in premierea lui
\nMuhammad Yunus un efect nu numai al ideii ca pacea in lume depinde
\ndirect de reducerea saraciei in lume, ci si al ideii ca reducerea
\nsaraciei depinde direct de existenta microcreditelor. Faptul ca
\nYunus a castigat Nobelul in fata lui Bono si Bob Geldof, adepti ai
\ncombaterii saraciei prin donatii si stergerea datoriei externe a
\ntarilor din lumea a treia, dovedeste ca paradigma gandirii
\neconomice s-a schimbat in cercurile liderilor G8. Cu alte cuvinte,
\nzece dolari dati cu imprumut unei satence care vrea sa vanda fructe
\nla piata par sa conteze mai mult decat gesturile zgomotoase si
\nstralucitoare ale unor vedete, de genul spectacolelor Live8. Cu cat
\nsunt mai eficienti insa cei zece dolari de la Grameen decat cele 50
\nde miliarde de dolari pe an pana in 2010 pe care liderii
\noccidentali s-au angajat sa-i ofere Africii, inclusiv dupa
\nstaruintele unor Bono si Geldof? Muhammad Yunus zice ca in 2030 o
\nsa expuna saracia mondiala la muzeu. Vom vedea atunci daca si cine
\no sa aiba ocazia sa taie panglica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"