{"id":5641,"date":"2006-10-31T14:01:00","date_gmt":"2006-10-31T14:01:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=5641"},"modified":"2026-04-02T09:12:22","modified_gmt":"2026-04-02T09:12:22","slug":"internet-alegerile-din-sua-si-cabina-de-wwwot","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=5641","title":{"rendered":"INTERNET: Alegerile din SUA si cabina de wwwot"},"content":{"rendered":"

Una dintre caracteristicile cele mai des pomenite ale Internetului ar fi aceea ca pune in legatura sute de milioane de oameni si comunitati cu interese comune. Daca asa stau lucrurile, de ce nu ar fi Internetul si locul ideal pentru o campanie electorala cu impact la mase?<\/P>

 <\/P>

Pe 7 noiembrie americanii vor merge la vot. Era digitala va schimba insa modul in care candidatii isi vor derula campania<\/st1:State><\/st1:place> electorala, institutiile pe care alegatorii se bazeaza pentru a afla informatii si chiar procesul de votare in sine. In interiorul cabinelor cu perdele alegatorii vor gasi nu clasica foaie de hartie si tusiera, ci dispozitive electronice cu ecrane sensibile la atingere prin care isi vor exprima alegerea. <\/P>

 <\/P>

De fapt, nici macar nu e o modalitate nemaiintalnita de vot. In 2000, de cea mai mare atentie a avut parte procesul electoral din Florida<\/st1:State><\/st1:place>, stat in care, date fiind anterioarele mari probleme legate de distributia formularelor de vot din hartie, oficialii au preferat sa mearga pe mana ecranelor \u0084touch-sensitive\u0093. Si cu toate ca o parte dintre aparate nu au functionat ireprosabil, procesul electoral s-a derulat in cea mai mare parte a sa fara vreun incident de proportii. <\/P>

 <\/P>

Revenind la alegerile din 7 noiembrie, de data aceasta se vor inregistra cel mai probabil doua premiere: cel mai scump scrutin si cele mai tehnologizate campanii. Intr-un raport publicat recent, Centrul pentru Politici Responsabile din Statele Unite a calculat ca republicanii vor cheltui 1,4 miliarde de dolari, iar democratii in jur de 1,2 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a banilor va merge, la fel ca si pana acum, in campanii derulate prin intermediul televiziunilor. Dar multi candidati incearca acum sa foloseasca internetul pentru o comunicare mai rapida si, mai ales, mai ieftina.<\/P>

 <\/P>

Cei care inchid televizoarele in timpul mesajelor electorale care se insinueaza in programul majoritatii televiziunilor, nu vor scapa de politica nici pe internet, cu diferenta ca, in mediul online, vor fi la fel de bombardati de reclame care apar din senin prin pop-up-uri. Totusi, trusturile media reporteaza castiguri mai mari ca niciodata din publicitatea electorala. Sa fie acesta un semn oare ca internetului ii lipseste in continuare ceva? Will Feltus, vicepresedinte pe media research la National Media, agentia de media buying care a cumparat spatiul publicitar la televiziuni pentru campania<\/st1:State><\/st1:place> lui Bush din 2004, da exemplul campaniei democratului <\/SPAN>Howard Dean, care a pierdut nominalizarea in favoarea lui John Kerry desi a avut o puternica promovare online. <\/P>

 <\/P>

Feltus spune ca, in vreme ce internetul poate \u0084aprinde motoarele\u0093, o campanie web puternica \u0084nu te va face sa castigi alegerile de una singura\u0093. Date fiind audientele importante de care se bucura (inca) televiziunea, \u0084daca ai nevoie de 51% dintre voturi intr-o perioada scurta de timp, televiziunea este alegerea cea mai buna\u0093, spune Carter Eskew, strategul-sef din spatele campaniei prezidentiale pentru Al Gore din 2000. John Hendricks, reprezentantul canalelor de televiziune Fox, spune ca bugetul de care s-a bucurat la alegerile din 2004, de 25 de milioane de dolari, va fi depasit anul acesta cu 40%. <\/P>

 <\/P>

In total, firma de monitorizare a investitiilor in publicitate TNS spune ca pentru campania<\/st1:State><\/st1:place> din noiembrie va fi cumparat spatiu publicitar pentru toate televiziunile in valoare de 710 mil. dolari, suma care aproape tripleaza investitiile similare pentru alegerile non-prezidentiale din 2004.<\/P>

 <\/P>

Candidatul cu aspiratii prezidentiale la care se referea mai devreme Will Feltus a avut, de fapt, o intreaga platforma electorala web, care a culminat cu un joc pe calculator, postat pe site-ul sau oficial, in timpul caruia vizitatorul trebuia sa depaseasca mai multe obstacole pentru a ajunge la cabina de vot. <\/P>

 <\/P>

De altfel, companiile producatoare de jocuri pe calculator nu au ezitat sa speculeze momentul. Cel mai bun exemplu il reprezinta alegerile organizate in Alphaville, un oras virtual, cel mai mare din versiunea online a jocului Sims. La numaratoarea voturilor, personajul Mr. President (un american de 21 de ani) l-a invins pe Richardson<\/st1:City> (o eleva din Florida<\/st1:State><\/st1:place>) cu 469 la 411. Ashley, eleva din spatele personajului virtual Richardson, a reclamat faptul ca mai mult de 100 de votanti au fost impiedicati sa participe la procesul electoral. Era vorba de cei care foloseau ca furnizor de servicii internet America Online si care nu puteau instala un cookie (un mic program web) care sa le dea posibilitatea de a vota.<\/P>

 <\/P>

In competitia reala, comunitatile internet sunt folosite pentru a raspandi mult mai rapid si ieftin mesajul electoral. Allan Lichtman, de exemplu, are o pagina personala pe MySpace mai putin obisnuita. Ii lipsesc fotografiile de genul carora nu ai vrea sa le vada parintii si briz-briz-urile cu care de obicei un astfel de utilizator isi garniseste pagina de pe internet. Democratul Lichtman candideaza anul acesta pentru unul dintre posturile din Senat din partea statului Maryland<\/st1:State><\/st1:place> si spera ca autopromovarea in randul tinerilor ii va atrage de partea lui aceasta categorie de alegatori.<\/P>

 <\/P>

In site-uri ca MySpace sau Facebook, adevarate comunitati virtuale de milioane de oameni, candidatii vad locuri unde poti sa ai expunere gratuita, intr-un mediu in care tinerii petrec foarte mult timp, postand fotografii, filme, scriind pe bloguri si comunicand cu alti prieteni nevazuti vreodata.<\/P>

 <\/P>

Internetul si site-urile de acest fel au devenit locuri unde staff-ul de imagine al candidatilor este nevoit sa patrunda pentru a se asigura ca ceilalti speculeaza in liniste acest canal de comunicare. In alegerile din 2004, site-ul meetup.com a fost una dintre componentele cheie ale democratului Howard Dean.<\/P>

 <\/P>

Ca profesor de istorie la una dintre universitatile americane, Lichtman nu avea teoretic multe sanse in atragerea publicului tanar. Dar campania<\/st1:place><\/st1:State> lui online a fost orientata strategic pentru a crea imaginea unui politician \u0084altfel\u0093, a unui razvratit in comparatie cu ceilalti candidati. \u0084Tinerii au acum comunitati care nu existau deloc in vremea mea si nu se puteau face auziti\u0093, spunea Lichtman acum doi ani. \u0084Acesta este viitorul politicii.\u0093 <\/P>

 <\/P>

In cele cateva luni inainte de alegeri in care democratul a publicat pe pagina personala de pe site-ul MySpace si-a facut 2.700 de \u0084prieteni\u0093, respectiv persoane care i-au trecut la randul lor pe pagina personala numele si link-ul catre pagina acestuia. In efortul de a parea mai nonconformist si pe placul tine-rilor, o reclama video pe pagina web il arata pe Lichtman sarind imbracat in costum intr-o piscina, o metafora a campaniei lui prin care promitea ca \u0084va face valuri la Washington<\/st1:place><\/st1:State>\u0093. <\/P>

 <\/P>

Dar daca ne gandim la tot peisajul online in perspectiva si la viteza cu care noi tehnologii de comunicare sunt adoptate, o simpla pagina personala apare ca o idee la fel de veche ca politica insasi. Mai aproape de noi, in Marea Britanie, David Cameron, candidatul conservator pentru functia de prim-ministru, are mai multa imaginatie. La randul lui utilizator al unor site-uri de fotografii ca Flickr sau de filme gen YouTube, Cameron si-a lansat propriul video-blog pe 30 septembrie. La adresa webcameron.org.uk, mai putin conservatorul politician poate fi vazut, de pilda, spaland vasele in bucatarie in timp ce explica faptul ca vrea sa curete politica britanica. Din reactiile vizitatorilor si opiniile pe care le-au postat pe site, pare ca strategia lui a dat roade. \u0084Este incurajator sa vezi ceva atat de sincer si de lipsit de interes\u0093, este de parere unul dintre vizitatorii video-blog-ului.<\/P>

 <\/P>

Nu e nici o indoiala ca, in timp blogurile, podcasturile si videoblogurile, in calitate de new-media, vor deveni echivalentul secolului XXI pentru discursurile tinute in locuri publice cu portavoce si poate chiar al dezbaterilor televizate cu candidati fata in fata, unde exista o anumita eticheta. In fapt, acesta este un avantaj important fata de mediatizarea prin televiziune si reglementarea stricta la care este supus acest mediu de comunicare. De exemplu, pe internet nu exista o limita de timp in care candidatii sa-si poata prezenta platforma electorala. \u0084In politica, blogurile si podcasting-ul devin mai puternice decat media traditionale\u0093, este de parere Loic Le Meur, unul dintre cei mai influenti bloggeri francezi. Cu toate acestea, nu toti politicienii privesc cu ochi buni internetul si noile modalitati de promovare media. Nu e greu de inteles. Practic, atunci cand intri in lumea bloggerilor, pierzi mult din controlul strict asupra imaginii personale. Comunicarea pe internet poate fi o buna metoda de manipulare si propaganda electorala atat timp cat ceilalti nu simt ca sunt manipulati. <\/P>

 <\/P>

Un alt mod prin care tehnologia poate sa manipuleze ar fi legat de procesul strict tehnic al votului efectiv. Alegatorii isi spun preferintele apasand cu degetul figura sau numele candidatului de pe ecran, iar rezultatul e transmis imediat catre un centru de date. Evident, avantajul e ca din momentul in care si ultimul alegator a pus degetul pe ecran, este stiut invingatorul. Dar lucrurile nu sunt atat de simple. De exemplu, un grup de studenti de la MIT au demonstrat cum pot fi fraudate alegerile. In mai putin de un minut, o persoana care are acces in cabina de vot poate instala programe care \u0084stiu\u0093 sa \u0084fure\u0093 voturi. Intr-o inregistrare video a demonstratiei celor de la MIT, vizionata de milioane de ori pe site-ul YouTube, unul dintre studenti deschide fara probleme un astfel de echipament, scoate cardul de memorie care ar trebui sa inregistreze voturile si il inlocuieste cu un altul care contine si un program software. Cel care voteaza apoi nu va sesiza nici o diferenta, dar toate voturile vor fi contabilizate in dreptul unui singur candidat. <\/P>

 <\/P>

Iar problemele nu sunt noi. In 2002, Georgia<\/st1:country-region><\/st1:place> a fost primul stat care a folosit sistemul de votare cu ecrane sensibile la atingere. Ca multi alti democrati, Roxanne Jekot, o programatoare din acest stat a fost nemultumita ca in urma acestor alegeri au castigat reprezentantii republicanilor. Suspectand o potentiala frauda, a inceput sa caute nereguli in codul sursa al software-ului folosit de masinile de vot.  <\/SPAN>Ceea ce a gasit a alarmat-o. Masinile in sine, partea hardware a mecanismului erau impecabil construite, dar software-ul avea mai multe \u0084slabiciuni\u0093 usor de exploatat pentru un programator cu experienta. Probabil ca, in viitor, ultima varianta de luat in calcul pentru un candidat la alegeri va fi angajarea unui hacker experimentat. Cat despre restul staff-ului de campanie, cu siguranta va cuprinde si cativa bloggeri.<\/P><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Una dintre caracteristicile cele mai des pomenite ale Internetului ar fi aceea ca pune in legatura sute de milioane de oameni si comunitati cu interese comune. Daca asa stau lucrurile, de ce nu ar fi Internetul si locul ideal pentru o campanie electorala cu impact la mase?<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[571],"tags":[4939],"class_list":["post-5641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-business-hi-tech","tag-internet-alegerile-din-sua-si-cabina-de-wwwot"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5641"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5641\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":27008,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5641\/revisions\/27008"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}