{"id":5481,"date":"2006-10-10T11:31:00","date_gmt":"2006-10-10T11:31:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=5481"},"modified":"2006-10-10T11:31:00","modified_gmt":"2006-10-10T11:31:00","slug":"moda-ca-o-prada","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=5481","title":{"rendered":"Moda ca o prada"},"content":{"rendered":"

Mormane de haine ultimul racnet, petreceri non-stop cu sampanie si lume buna, multa stralucire – cam asa arata lumea modei in ochii profanilor. Poate de aceea varianta ecranizata a romanului \u0084Diavolul se imbraca de la Prada\u0093 a fost asteptata cu atata nerabdare de milioanele de prozeliti ai Modei.<\/o:p><\/SPAN><\/P>

 <\/P>

Lansarea oficiala a filmului a avut loc in luna iunie, insa productia a venit in Romania odata cu toamna. \u0084Diavolul se imbraca de la Prada\u0093 a creat atata valva pentru ca este considerat primul film al secolului care ilustreaza lumea modei asa cum este ea in realitate. In plus, este inspirat dupa romanul omonim al lui Lauren Weisberger, cea care din 2003 face ravagii in industria chick lit, un roman care i-a adus autoarei faima internationala si milioane de dolari. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Scriitoarea a mizat pe faptul ca a lucrat ca asistent al celebrei Anna Wintour, redactorul-sef al revistei Vogue (editia americana). Pornind cu avantajul de a prezenta versiunea unui insider, asteptarile legate de film au fost cu atat mai mari: cum vor arata personajele, ce haine vor purta, cum vor fi decorurile si mai ales cum arata pe ecrane lumea prezentata atat de detaliat in carte. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

La avanpremiera filmului in cinematografele din Romania, alaturi de adolescentele care nu rateaza nici o comedie romantica, in sala s-au inghesuit personalitati din lumea modei sau editori de la revistele glossy, ceea ce arata ca imaginea de film de moda a prins si ca este considerat obligatoriu de vazut de catre orice profesionist care se respecta. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Povestea filmului nu este complicata si e deja arhicunoscuta. O tanara absolventa de jurnalism, Andreea Sachs (Anne Hathaway), care viseaza sa scrie la reviste serioase precum The New Yorker, se angajeaza, in lipsa de alternative, ca asistenta a editorului-sef de la Runway (revista de moda numarul 1 din State), Miranda Priestly (Meryl Streep). Desi este slujba \u0084la care viseaza un milion de fete\u0093, povara pare a fi mult prea grea pentru umerii tinerei fara nici un simt al modei. Andy, cum este alintata de cei apropiati, se integreaza totusi pana la urma si ajunge sa traiasca viata pe care o dispretuia la inceput. Filmul pare, din acest punct de vedere, o variatiune a Cenusaresei (genul de rol in care Hathaway e mare specialista), in care Nigel (Stanley Tucci), mana dreapta a Mirandei, apare in rolul \u0084zanei bune\u0093. El este responsabil pentru transformarea lui Andy, care in scurt timp adopta imaginea si manierele \u0084dusmanului\u0093. Dar nu scenariul face ca filmul sa trezeasca pasiuni, ci detaliile care au construit povestea. Accesoriile, gesturile, decorurile, modul in care arata actritele sunt vedetele in acest caz. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Filmul a starnit controverse tocmai din cauza modului in care prezinta lumea modei, iar profesionistii au fost primii care au avut un cuvant de spus. \u0084Unde este partea sic?\u0093, se intreaba David Wolfe, consultant in moda din New York, specialist foarte familiarizat cu excentricitatile adevaratelor dive din lumea revistelor de moda. El considera ca problema de stil a filmului a inceput cu Meryl Streep, care interpreteaza un personaj cu parul prea alb si prea dragut comparativ cu diabolica Miranda descrisa in carte. Mai mult, Wolfe considera ca fiecare personaj care a facut istorie in lumea modei a avut un element prin care s-a individualizat. De exemplu, Diana Vreeland, fost editor de moda la Harper\u0092s Bazaar si redactor-sef la Vogue, cu machiajul sau teatral sau Anna Wintour, cu tunsoarea frantuzeasca, ochelarii fumurii si gentile croite cu precizie care sugereaza parca mana de fier cu care isi conduce revista. Insa Mirandei ii lipseste tocmai acel element care sa ii dea savoare. Desi in carte apare ca o mare pasionata de esarfe Herm\u00e9s, avand sute de variante identice din acelasi model, filmul nu reuseste sa scoata in evidenta acest detaliu. Intr-un cuvant, specialistii sustin ca personajele din film sunt doar dragute, fara a reusi sa se ridice la stacheta de fabulos impusa de lumea modei. Criticii filmului spun ca realizatorii au uitat tocmai de marcile care fac haine cu adevarat sic. Ei se asteptau la o parada de creatii Gucci, Pucci, Dolce & Gabbana si Prada sau de marci precum Chloe, Marc Jacobs sau Marni, care, desi sunt printre preferatele tinerilor trendsetteri, sunt prea putin evidentiate pe ecran. Nici macar Prada nu este foarte prezenta. In locul acestor branduri apar costume de lana boucle, perle cu logo-ul Chanel si cizme inalte. Anne Slowey, directorul de moda de la Elle, crede ca \u0084aceste costume sunt o caricatura a imaginii modei vazute prin ochii celor din afara\u0093. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Responsabila pentru selectia costumelor este Patricia Field, care a devenit faimoasa dupa ce a pus cap la cap garderoba din \u0084Totul despre sex\u0093. Totusi, parerea finala a criticilor este ca look-ul actritelor este mult prea studiat pentru a putea fi considerat real, mai ales ca duce cu gandul la divele din anii \u009180 si nu la cineva care decide moda anilor 2000. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Daca hainele nu au fost pe placul tuturor, filmul a reusit macar sa arate modul in care gandesc personajele din aceasta lume, pentru ca \u0084Diavolul se imbraca de la Prada\u0093 este totodata si un film de lifestyle, un fel de poveste a modului in care traiesc cei care dicteaza tendintele. Dimineata – obligatoriu cafea de la Starbucks, la pranz – carne de vita, iar seara se incheie cu o petrecere stralucitoare printre vedete si haine de lux. Ginia Bellafante, editorul rubricii de moda din New York Times, spune ca filmul descrie cu acuratete modul in care traiesc si gandesc cei din domeniu. \u0084Filmul este de departe cel mai adevarat portret al culturii modei de la \u00abUnzipped\u00bb, documentarul din 1995 despre Isaac Mizrahi, incoace\u0093, scrie ea. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

\u0084\u00abDiavolul se imbraca de la Prada\u00bb arata ca oamenii din moda sunt ambitiosi, dar sunt manati de o ambitie pe care nimeni din exterior nu ar putea sa o inteleaga.\u0093 De exemplu, Emily, cealalta asistenta a Mirandei, lucreaza pana in prag de colaps pentru a-si indeplini scopul de a merge la saptamana modei de la Paris. <\/o:p><\/SPAN><\/P>

<\/SPAN> <\/P>

Bellafante spune ca Emily ii aminteste de mai multe personaje pe care le-a intalnit, ahtiate dupa munca si care ar fi in pragul unui atac daca ar vedea ca nu se afla in primul rand la o parada de moda. Poate ca pentru un om obisnuit aspiratiile lor par superficiale, dar pentru cei care lucreaza in domeniu sunt detalii de viata si de moarte.<\/SPAN><\/P><\/SPAN><\/SPAN><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mormane de haine ultimul racnet, petreceri non-stop cu sampanie si lume buna, multa stralucire – cam asa arata lumea modei in ochii profanilor. Poate de aceea varianta ecranizata a romanului \u0084Diavolul se imbraca de la Prada\u0093 a fost asteptata cu atata nerabdare de milioanele de prozeliti ai Modei.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[586],"tags":[4764],"class_list":["post-5481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arta-si-societate","tag-moda-ca-o-prada"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}