{"id":49465,"date":"2011-07-25T09:00:00","date_gmt":"2011-07-25T09:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=49465"},"modified":"2026-04-03T05:10:21","modified_gmt":"2026-04-03T05:10:21","slug":"mesajul-si-masajul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=49465","title":{"rendered":"Mesajul si masajul"},"content":{"rendered":"<p>De vreo 12 ani (adica din mileniul trecut) moderez un grup de<br \/>\ndiscutii pe teme de politici IT si alte subiecte conexe. La inceput<br \/>\nera un &#8220;mailing list&#8221;, adica mesajele circulau prin e-mail si erau<br \/>\ndistribuite tuturor celor inscrisi. Am regasit zilele trecute o<br \/>\narhiva de la inceputuri si am fost surprins de stilul mesajelor:<br \/>\nerau &#8220;discursive&#8221;, multe erau destul de ample, iar autorii incercau<br \/>\nsa-si demonstreze ideile intr-o maniera coerenta. In acea vreme am<br \/>\nfost activ si pe unele forumuri web si, cu exceptia unor<br \/>\ninevitabili &#8220;spargatori de discutii&#8221; (trolls), stilul era cam<br \/>\nacelasi. Cam tot pe atunci au aparut retelele de socializare si<br \/>\ngaseam in unele comunitati din LiveJournal dezbateri de cea mai<br \/>\nbuna calitate pe tematici interesante, cum ar fi sociologia<br \/>\ninternetului sau ingineria programarii.<\/p>\n<p>Totul pare foarte indepartat. Astazi, pe grupul de discutii IT<br \/>\n(mutat pe Google) rar mai posteaza cineva mesaje de mai mult de<br \/>\n10-15 randuri. Majoritatea contin cateva referinte si scurte<br \/>\ncomentarii, iar raspunsurile sunt laconice si de regula insotite de<br \/>\nalte link-uri. Forumuri web de discutii serioase sunt putine si<br \/>\naccesul de multe ori permis pe baza de invitatii (printr-un abuz de<br \/>\nlimbaj termenul &#8220;forum&#8221; se aplica acum mai degraba comentariilor de<br \/>\nsub articolele din editiile online ale unor publicatii). Pe<br \/>\nFacebook rareori am citit replici dincolo de nivelul unei fraze. De<br \/>\nfapt, totul pare sa convearga spre Twitter, dar nu ca instrument,<br \/>\nci ca stil: 140 de caractere sunt suficiente pentru orice. Sau<br \/>\nmesajele SMS, unde rareori se trece peste o propozitie. N-as fi<br \/>\nmirat daca ar fi vorba, in mare masura, de aceiasi oameni, doar cu<br \/>\nzece ani mai in varsta. Ce sa mai zic atunci despre cei care la<br \/>\nsfarsitul anilor 90 erau prescolari sau incepeau scoala<br \/>\nprimara?<\/p>\n<p>Unii spun ca limbajul se destructureaza, dar gresesc. In<br \/>\nrealitate, ceea ce se destructureaza este &#8220;povestirea&#8221;<br \/>\n(storytelling), naratiunea care a insotit omenirea de la inceputuri<br \/>\nsi pana astazi. Sau, mai precis, pana ieri. Oralitatea primordiala,<br \/>\ntranspusa mai tarziu in text tiparit, evocand fapte reale sau<br \/>\nimaginare care s-au petrecut intr-un trecut care devine din ce in<br \/>\nce mai indepartat, a fost zguduita mai intai de o revolutie in<br \/>\nteleviziune numita &#8220;reality show&#8221;: actiune care se petrece sub<br \/>\nochii tai, care nu trebuie (si nu merita) evocata. Insa lovitura<br \/>\ncea mai grea i-a fost data de noile medii gazduite de internet: &#8220;un<br \/>\nom se intoarce de la razboi pe calea marii si dupa multe peripetii<br \/>\najunge acasa&#8221;. Odiseea in versiunea pentru Twitter, fara<br \/>\npunctuatie, fara context, fara localizare in timp sau in spatiu,<br \/>\nfara dramatism, fara detalii, fara nimic. Homer inca are sansa sa<br \/>\nfie citit in 82 de caractere, dar James Joyce cu al sau Ulise<br \/>\npierde orice sansa de a fi trimis prin SMS, asa ca un curios va<br \/>\narunca un ochi peste primul paragraf din articolul din Wikipedia si<br \/>\nii va fi de ajuns. Sau va cauta pe YouTube si va gasi cateva<br \/>\nvideoclipuri de 5 minute in care cineva citeste un paragraf sau<br \/>\ndoua.<\/p>\n<p>Privit din acest punct, &#8220;dezastrul&#8221; de la bacalaureatul de anul<br \/>\nacesta isi pierde latura senzationala, iar cautarea vinovatilor<br \/>\ndevine irelevanta, pentru ca singurii nevinovati sunt elevii. Ceea<br \/>\nce era inevitabil s-a intamplat fara ca societatea sa bage de<br \/>\nseama: generatia celor de varsta majoratului sunt &#8220;nativii<br \/>\ndigitali&#8221; de care vorbeam cu cativa ani in urma, complet<br \/>\ndeconectati de la sistemul de referinta al generatiei precedente,<br \/>\nformata din parintii si profesorii lor. Nu sunt nici mai prosti,<br \/>\nnici mai lenesi, nici mai impertinenti decat noi, singura lor vina<br \/>\nfiind ca au fost inregimentati intr-o scoala din alte vremuri, in<br \/>\ncare educatorii si cei educati nu mai comunica. Nu spun neaparat ca<br \/>\ntelefonul mobil, mess-ul sau Facebook-ul i-au format sau i-au<br \/>\ndeformat, spun doar ca noile tehnologii au marit distanta dintre<br \/>\ngeneratii pana la ruptura, iar recunoasterea acestei stari ar<br \/>\nproduce un disconfort major intregului sistem. Acum toata<br \/>\ninformatia e la un clic distanta, dar elevii sunt obligati sa<br \/>\nacumuleze cunostinte in loc sa invete sa le utilizeze. Nostalgia<br \/>\n&#8220;povestirii&#8221; inca exista (asa cum Harry Potter a dovedit-o), dar<br \/>\nelevii sunt manati spre Sadoveanu si &#8220;La Medeleni&#8221;&#8230;<\/p>\n<p>Sigur ca McLuhan are dreptate: mediul de comunicare iti<br \/>\ntransmite propriul mesaj, iar schimbarea acestuia are efecte majore<br \/>\nasupra intregului esafodaj social, politic si economic. Traim<br \/>\nastfel de vremuri si ar fi cazul sa ne adaptam, dar se pare ca n-am<br \/>\nreceptionat mesajul. Sau masajul.\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se implineste un secol de la nasterea lui Marshall Mcluhan, cel care a enuntat celebrul \u201eThe medium is the message&#8221;. Dintr-o eroare, pe coperta unei carti din 1967 a aparut \u201emassage&#8221;, iar autorului i-a placut atat de mult incat l-a pastrat pentru un joc de cuvinte: mass-age si mess-age. Ambele actuale.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[529],"tags":[193,23723,7107,7104,7105],"class_list":["post-49465","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-opinii","tag-it","tag-mcluhan","tag-mircea-sarbu","tag-opinii","tag-weboscop"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49465","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49465"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49465\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66559,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49465\/revisions\/66559"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}