{"id":49462,"date":"2011-07-25T07:30:00","date_gmt":"2011-07-25T07:30:00","guid":{"rendered":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=49462"},"modified":"2026-04-03T05:10:19","modified_gmt":"2026-04-03T05:10:19","slug":"cum-va-scapa-america-de-faliment","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/?p=49462","title":{"rendered":"Cum va scapa America de faliment"},"content":{"rendered":"<p>Cu doua saptamani inainte de data prevazuta pentru intrarea<br \/>\nstatului federal in incapacitate de plata (2 august), discutiile<br \/>\ndespre ridicarea plafonului de indatorare sunt inca in toi. Ca la<br \/>\norice congres de pace post-conflict la care victimele beligerante<br \/>\nsunt la mana delegatilor in ce priveste viitorul lor, si acum<br \/>\ndiscutiile au fost duse de politicieni, interesati mai mult sa-si<br \/>\nmaximizeze capitalul electoral decat sa rezolve problemele<br \/>\nstructurale ale economiei americane.<\/p>\n<p>Cum propunerea de crestere a plafonului se ia cu majoritate in<br \/>\nambele camere ale Congresului, controlate de democrati (Senat) si<br \/>\nde republicani (Camera Reprezentantilor), evident ca personajele<br \/>\nimplicate in negocieri au fost multe si cu idei care de care mai<br \/>\nnastrusnice. Varianta de compromis cea mai recent vehiculata in<br \/>\nultimele zile a fost cea a obtinerii de catre administratia<br \/>\ndemocrata a cartonasului verde pentru cresterea plafonului, ajuns<br \/>\nacum la 14.300 de miliarde de dolari, in schimbul unor reduceri de<br \/>\ncheltuieli de circa 3.000 de miliarde de dolari si cu amanarea pana<br \/>\nanul viitor a oricaror decizii cu privire la introducerea de noi<br \/>\ntaxe.<\/p>\n<p>La razboi, ca la razboi, s-ar putea conchide dupa analiza<br \/>\ninfruntarii dintre republicani si democrati in numele<br \/>\nresponsabilitatii fiscale: nici republicanii nu au obtinut chiar<br \/>\ntot ce si-au dorit &#8211; adica legarea prin amendament constitutional a<br \/>\noricaror cresteri ale plafonului de indatorare de reduceri de<br \/>\ncheltuieli in suma egala &#8211; si cu atat mai putin democratii, care<br \/>\nprin vocea presedintelui Obama avertizau ca nu vor accepta reduceri<br \/>\nde cheltuieli fara cresteri de taxe.<\/p>\n<p>Scuza perfecta a administratiei Obama este ca oricum toata<br \/>\nfilozofia fiscal-bugetara va fi rediscutata in viitorul apropiat (a<br \/>\nse citi: cat mai aproape de anul electoral 2012) si atunci sa<br \/>\nvedeti revansa si cresteri de taxe, in special pentru cei bogati si<br \/>\ncorporatii. Adevarul este ca presedintele Obama chiar nu putea sa<br \/>\nobtina un rezultat mai bun in conditiile date (pericolul real era<br \/>\nsa obtina mult mai putin), cu tot talentul de negociator pe care<br \/>\ndemocratii incearca sa si-l faca blazon.<\/p>\n<p>De la distanta, sedintele interminabile de negociere dintre cele<br \/>\ndoua parti au parut ca fotografia unei infruntari pe tatami intre<br \/>\ndoi judoka experimentati, inclestati de brate in pozitii simetrice;<br \/>\nimaginati-va insa ca in fapt, unul dintre acestia, reprezentand<br \/>\nadministratia democrata, era cu calcaiul pe marginea prapastiei.<br \/>\nDaca republicanii ar reusi sa respinga propunerea de crestere a<br \/>\nplafonului de indatorare, statul american ar deveni dupa 2 august<br \/>\nun soi de fantoma in picioare, incapabil sa-si mai onoreze<br \/>\nobligatii, de la rambursarea de datorii scadente pana la plata<br \/>\npensiilor.<\/p>\n<p>Ce-i drept, nici acum Trezoreria americana nu functioneaza cu<br \/>\nmotoarele turate la maximum, pentru ca, dupa ce a fost deja atins<br \/>\npragul de indatorare stabilit de Congres mai devreme in primavara,<br \/>\ns-a ocupat mai mult cu scheme ingenioase de mutare a banilor<br \/>\ndintr-un buzunar in altul si amanarea unor plati, tocmai in<br \/>\nnadejdea ca va putea contracta datorie noua incepand de luna<br \/>\nviitoare pentru a o rascumpara pe cea veche.<\/p>\n<p><img width=\"742\" height=\"321\" alt=\"\" src=\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/8520125\/4\/cronologie-sua.jpg?width=742&#038;height=321\" \/><\/p>\n<p>Sistemul aparent complicat de organizare a bugetului american<br \/>\nfereste &#8211; teoretic &#8211; soliditatea financiara a statului de excesele<br \/>\nadministratiilor vremelnice, intrucat negocierile care trebuie<br \/>\npurtate cu Congresul tempereaza din elanul cheltuitor firesc al<br \/>\ncelor aflati la putere. Insa acum, dupa aproape 100 de ani de<br \/>\ncrestere succesiva a plafonului de indatorare, unii analisti spun<br \/>\nca America a ajuns ca un drumet la ceas de seara inghesuit in<br \/>\ncoltul unei strazi de o haita de caini maraind, cu zgarzi<br \/>\ninscriptionate cat mai fioros: &#8220;Eliminarea deducerilor de la<br \/>\nimpozitul global&#8221;, &#8220;Restrangerea accesului la servicii medicale<br \/>\npentru cei cu venituri sub medie&#8221; sau, in fine, pentru liderul<br \/>\nhaitei, &#8220;Austeritate prelungita&#8221;.<\/p>\n<p>Intr-adevar, o privire rapida asupra cifrelor pare sa confirme<br \/>\nscenariul de mai sus: de la un prag initial de 43 de miliarde de<br \/>\ndolari fixat de Congres in 1919 s-a ajuns acum la 14.300 de<br \/>\nmiliarde, iar cerintele functionarii normale a statului ar urma<br \/>\nsa-l duca in curand peste pragul de 15.000 de miliarde. De<br \/>\nasemenea, desi nu o data administratia aflata la putere, fie ea<br \/>\ndemocrata sau mai ales republicana, s-a prezentat in fata<br \/>\nparlamentarilor pentru a le cere cresterea plafonului si s-a<br \/>\nangajat sa nu-l mai depaseasca, ci sa-l reduca, rezultatul a fost<br \/>\ndoar o tendinta neobosita de crestere exponentiala fata de pragul<br \/>\nanterior.<\/p>\n<p>Trebuie totusi spus ca odata cu cresterea plafonului a crescut si<br \/>\neconomia, adica produsul intern brut, deoarece banii au fost in cea<br \/>\nmai mare parte a cazurilor multiplicati in economia reala. Aici<br \/>\ninsa, viziunile bugetare se despart: uliii bugetari cer austeritate<br \/>\npentru temperarea cheltuielilor publice, care aduc doar datorie in<br \/>\nplus, iar neokeynesienii (a caror voce se aude acum parca ceva mai<br \/>\nstins) cer stimularea PIB prin indatorare, pentru a depasi perioada<br \/>\nde recesiune si a nu cadea intr-o evolutie in W a economiei.<\/p>\n<p>Pietele, dupa cum s-a vazut, sunt foarte sensibile in ultima<br \/>\nperioada la orice anunt de afundare in datorii a oricaror state,<br \/>\nfie ca vorbim de Grecia, Irlanda, Spania, Italia sau Statele Unite.<br \/>\nInsa in spatele cifrelor mari cu care opereaza americanii se afla o<br \/>\ncorelatie cu mult mai putin infricosatoare: raportata la produsul<br \/>\nintern brut, cresterea datoriei nete s-a mentinut cam la aceleasi<br \/>\nniveluri o buna bucata de vreme si abia in ultimii ani, cei ai<br \/>\nrecesiunii, a inceput sa decoleze sensibil peste pragul de 60% din<br \/>\nPIB &#8211; spre deosebire de tari europene ca Grecia, care in aceeasi<br \/>\nperioada de aproape doua decenii a dublat ponderea in PIB a<br \/>\nnivelului datoriei, cu urmarile catastrofale cunoscute.<\/p>\n<p><img width=\"584\" height=\"346\" src=\n\"http:\/\/storage0.dms.mpinteractiv.ro\/media\/401\/341\/5548\/8520125\/2\/datoria-sua.jpg?width=584&#038;height=346\"\nalt=\"\" \/><\/p>\n<p>Insa nu toate statisticile sunt chiar atat de roz pentru economia<br \/>\namericana: comparand evolutia PIB per capita si a PIB din care sunt<br \/>\nexcluse datoriile contractate de stat, rezulta ca de vreo 15 ani,<br \/>\neconomia americana a cam batut pasul pe loc, fiind impulsionata<br \/>\ndoar de deficitele acumulate la nivel guvernamental.<\/p>\n<p><!--nextpage--><\/p>\n<p>Si astfel, discutia incepe sa se aseze pe aceeasi partitura pe<br \/>\ncare intreaga orchestra de camera europeana o intoneaza funebru in<br \/>\nultima perioada: cresterea economiei, a consumului prin stimularea<br \/>\nsalariilor, a pensiilor, a cheltuielilor personale este de fapt un<br \/>\nhocus-pocus prin care banii pe care speram ca-i vom avea in viitor<br \/>\nau fost adusi in pusculita prezentului si apoi risipiti la fel de<br \/>\nusor. Solutiile de a aduce si mai mult din banii viitorului &#8211; adica<br \/>\ndin productivitatea copiilor si a nepotilor &#8211; pentru a putea<br \/>\ncontinua in acelasi stil seamana tot mai mult a schema piramidala,<br \/>\nintreprindere din care castiga doar cei care se retrag la<br \/>\ntimp.<\/p>\n<p>Si din acest motiv, coroborat cu placerea de a-l vedea in an<br \/>\nelectoral pe presedintele Obama explicand de ce sunt necesare<br \/>\najustari dureroase la nivelul sistemului de asigurari medicale si<br \/>\nde protectie sociala, republicanii au insistat pe tema austeritatii<br \/>\nbugetare, indiferenti la pericolul real ca aplicarea unor astfel de<br \/>\nmasuri sa insemne exact intoarcerea in recesiune.<\/p>\n<p>La urma-urmei, orice esec al guvernului intr-o astfel de perioada<br \/>\nse traduce teoretic in puncte castigate de opozitie, careia nu-i<br \/>\nramane decat sa adopte sloganul &#8220;v-am spus noi&#8221; si apoi sa<br \/>\ncapitalizeze la urne nemultumirile populatiei. E drept,<br \/>\nrepublicanii ar putea sa fie si ei nevoiti sa inghita cu noduri<br \/>\nniste reduceri serioase din bugetul militar (sensibilitatea de<br \/>\ndecenii a partidului), dar calculul in ansamblu pare sa-i<br \/>\navantajeze pentru anul viitor.<\/p>\n<p>Mai ramane de lamurit in ce masura mai poate fi creditata teoria<br \/>\npromovata de keynesieni, cu laureatul Nobel pentru economie Paul<br \/>\nKrugman in frunte, potrivit careia acumularea de deficite publice<br \/>\npe timp de criza duce la iesirea din recesiune prin stimularea<br \/>\nconsumului si a cheltuielilor interne si repornirea rotitelor<br \/>\neconomiei. In acest moment, deficitul bugetului american este inca<br \/>\nin limite rezonabile, de aproape 4% din PIB, in jurul bornei de<br \/>\n1.500 de miliarde de dolari, la un PIB de 14.660 de miliarde de<br \/>\ndolari estimat pentru 2010.<\/p>\n<p>Cea mai considerabila crestere a deficitului a avut loc in ultimii<br \/>\ndoi ani, in care tara a trebuit sa faca fata unei recesiuni din<br \/>\ncare deocamdata pare sa fi iesit. Atentie, vin si spun comentatorii<br \/>\nrepublicani: nu trebuie confundata corelatia dintre iesirea din<br \/>\nrecesiune si deficitele majorate, prezenta in toata perioada<br \/>\npostbelica, intrucat ciclurile economice au tendinta de a se<br \/>\ninversa oricum, iar cresterea datoriei publice si a cheltuielilor<br \/>\nmai mult decat productivitatea nu face decat sa pregateasca terenul<br \/>\npentru o noua criza.<\/p>\n<p>Oricare ar fi filozofia bugetara pe care America o va imbratisa in<br \/>\nperioada urmatoare, viziunea cvasiunanima pe termen mediu este<br \/>\ninscrierea tarii pe o panta de austeritate tot mai accentuata,<br \/>\nintrucat nervozitatea investitorilor din pietele financiare nu mai<br \/>\npoate fi potolita doar cu promisiuni, dupa cum se vede in cazul<br \/>\ndatoriilor suverane din zona euro.<\/p>\n<p>Unele estimari sustin ca pana in 2019, americanii trebuie sa<br \/>\nstranga cureaua cu circa 1.200 de miliarde de dolari pentru a duce<br \/>\ndeficitul bugetar sub rata de crestere a economiei, facandu-l<br \/>\nastfel finantabil si evitand sa-l transfere in pragul de indatorare<br \/>\nfederala. Prag care, cu oricate scheme ar incerca sa fie fentat<br \/>\n(miliardarul Warren Buffett a propus chiar achitarea patriotica in<br \/>\navans a impozitelor de catre marile companii, pentru a aduce bani<br \/>\nla buget), este deja suficient de mare incat sa puna probleme de<br \/>\nsolvabilitate si celei mai puternice dintre economiile lumii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Trambitele apocalipsei canta inca la Washington, desi discutiile despre ridicarea plafonului de indatorare a tarii se indreapta spre un compromis, in ciuda declaratiilor belicoase ale combatantilor. Insa odata cu acesta, si scenariul anului viitor, gripat de doua campanii electorale \u2013 pentru legislative si prezidentiale &#8211; s-a colorat brusc in culori destul de sumbre.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3826],"tags":[7684,74,283,12992,7389,8899,11358,15863,19762,8988,106],"class_list":["post-49462","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-special","tag-alegeri","tag-buget","tag-cheltuieli","tag-datorie","tag-impozite","tag-indatorare","tag-obama","tag-plafon","tag-republicani","tag-special","tag-sua"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49462"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49462\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":66557,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49462\/revisions\/66557"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bm.dev.synology.me\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}